2 tepe consecutiv...dar,se putea si mai rau!

Schimbarea radicala pe care am suferit-o de curand are legatura din plin cu una dinte tepele pe care le voi relata acum.
Acum cateva zile,plina de speranta,de chef si din nou cu o minciuna buna in spate,m-am hotarat sa plec la Busteni.Cum a fost?Pai,concertul de la munte s-a transformat in dormit la Poe,alaturi de o doza mare de nervi si cu o noua cantitate de cinism in sange...si toate astea pentru ca visele mi-au fost "masacrate" si am ramas ca o proasta in Bucuresti,dupa umilirea de rigoare.
Trecand de aceasta prima teapa,dureroasa,am hotarat sa pun lucrurile in ordine,la Ploiesti...si iata cum sambata seara am plecat alaturi de Cosmina,Zmonk si Gaby spre Motorrock,ignorand ploaia teribila de afara.Prin balti,uzi pana la piele si schimband autobuzele,am ajuns in centrul orasului unde ne-am intalnit cu alte mii si mii de persoane.Momentul crucial al aventurii,a avut loc la ora 8 si ceva,cand am indraznit sa-l sun pe Sorin a 5-a mia oara(imi pare rau de insistenta),sa-l intreb daca totusi se mai tine concertul.Raspunsul?A fost bineinteles....NU!
Am strigat in gura mare si am anuntat populatia care a inceput sa injure tare si raspicat alaturi de mine.
Concert sau neconcert,am decis pana la urma sa mergem in parc...locatie la 4 km departare de Ploiesti.Crize de nervi,tipete si rase isterice(ultimele,venind din partea mea) pentru ca unii dintre noi vroiau sa se intoarca acasa,si de acolo chiar ca nu mai aveam cu ce.Eu,incep sa dau telefoane:Sorin imi spune sa dau de Vali;Vali plecase;Sorin imi spune ca vine el...dar pana la urma masina lui a rezultat neincapatoare pentru toti 4.Concluzia?Nu se dorea stagnare in parc pana la 4 dimineata,ci se dorea o solutie...asadar,am inceput operatiunea "ia-ma nene si pe mine!"...da,na' ca nimeni nu vroia sa ne ia.
Norocul a dat peste noi,pentru ca am prins un autobuz,un ultim autobuz si am ajuns in centrul orasului,de unde,am ajuns apoi in gara.Am inceput sa stagnam toti 4 si sa ne gandim ce dracu' sa facem,avand in vedere ca bani nu mai aveam si primul tren persoanl pleca la 4:30.Gaby a sunat sa vina cineva cu masina,Cosmina nu putea sa poposeasca in Bucuresti atat de devreme,iar eu?Pe mine nu ma mai interesa,eram uda,in crize de ras si cu multe si multe alte ganduri in cap.
Gaby si Zmonk au decis sa astepte masina,iar Cosmina si eu am mers sa vorbim cu nasu' sa plecam si noi cu trenul scump de la 22:30.
Am plecat.Am ajuns acasa in jur de 11 si ceva,iar norocul(din nou :D) a fost un prieten de-al Cosminei care a acceptat sa ramanem la el,la camin,peste noapte.
Am dormit cateva ore,iar apoi am decis sa plec la munca(kkt de magazin Zara).
Vestea proasta?E si o veste proasta,concertul s-a mai tinut,dar o zi dupa,cand afara era soare si cald.Noi?Cosmina nu mai avea bani,iar eu nu mai aveam minciuni...Zmonk si Gaby?Nu cred ca si-ar mai fi dorit sa vina.
Da,am avut parte de 2 tepe consecutiv,una la Busteni si una la Ploiesti...dar,acum daca stau mai bine sa ma gandesc a fost mai bine,asa am realizat mult mai multe lucruri,mi-am dat seama cat de tare se pot panica unii si cat de chill pot fi altii si cum dozele de nervi nu isi au rostul,pentru ca pana la urma toata lumea isi primeste pedeapsa mai devreme sau mai tarziu.
Ca la sfarsit:
-multumesc Sorin ca ai incercat sa ma ajuti...asta a contat cel mai mult pentru mine!
-multumesc Cosmina ca ai avut ideea sa mergem la Ploiesti(a fost tot de ce aveam nevoie,serios) si ca ai gasit o persoana care sa ne salveze in Bucuresti!
-Zmonk si Gaby(mai ales Gaby) a-ti avut cel mai bun inceput pentru deplasari,credeti-ma pe cuvant!
-imi multumesc si mie ca mi-am revenit si ca am intrat din nou in joc,in cea mai buna forma!

Poate ca am luat 2 tepe,insa ambele au avut famecul lor...si pana la urma,se putea si mai rau!

Sclipire...

Si daca de data nu imi iese va fi urat....
Si daca o sa-mi iasa,poate...ma voi simti bine....poate?
Si pe bune plec.....si parca a disparut sclipirea....sau am indepartat-o eu?

Sa zic din nou: nu ma intereseaza,nu-mi pasa!
Oare?


Voi revenii cu raspunsul in 2 zile!

Ooops!

Ce s-a intamplat dupa ce v-am zis ca plec si ca nu ma duc la marea firma a lu’ peste?Da,da….in ziua aia,in care v-am prezentat inceputul meu de jurnal…?Ei bine,am plecat….din oras chiar.Nuuuu,nu am fost prinsa de nimeni,doar ca m-am dat eu de gol ca proasta cand am venit la birou cu o pereche noua de pantofi care existau numai intr-un singur oras din tara asta nenorocita.Eeee,normal ca am incercat sa le zic ca i-am primit,dar nimeni nu m-a crezut….asa e cand zic si eu ceva,nici dracu’ nu ma crede.
In ziua in care m-am dat de gol,sefa(aia de scrie mult si m-am luat si eu dupa ea) a zis ca „ai prea multe pretentii pentru firma asta….vezi ca o sa zbori foarte curand”…..Aoleooo,pai cucoana,foarte curand,inseamna in urmatoarele 20 de secunde sau poate peste 5 luni…..mama,inca 5 luni in firma asta?
Nu am dat de belea atat de rau la companie,cat am dat acasa…nu la mine,la tata.
Daca nu v-am zis in introducere,si probabil,am omis acest lucru,la cum sunt eu,mama a divortat de tata cand aveam eu….6 ani,sau mai putin….ma rog,nu mai stiu….Mama,femeie nebuna,a ramas singura in casoaia aia cu 2 etaje….ma rog,a ramas cu pisica si cu papagalii,iar tata,si-a facut alta casoaie alaturi de „blonda,oxigenata dracu’,arata ca o tarfa,as calca-o cu masina”….asa o cheama in limbajul meu,pe…tipa aia cu care sta.
Asadar,dupa ce am baut 5 cafele la birou si mi-a urlat sefa in cap,am plecat fericita sa ma vad cu tata,pe care nu-l mai vazusem de…….multa vreme.Eram relaxata,odihnita chiar(fusesem in deplasare,normal) si fericita….pana cand am intrat in casoaia lu’ tata si am dat de oxigenata…..suuuper.Partea cea mai misto,este,cum am dat de ea…cum?Am lovit-o cu masina….ooops! Eeee,n-a patit nimic…facea pe nebuna.
Am stat 40 de min.pe canapeaua din piele din sufragerie(sufragerie cat apartamentul meu si a lu’ vecinu’) si am tot observat cum tata o pupa in fund pe idioata aia si imi tot repeta sa am de 4 ori mai multa grija data viitoare cand intru cu masina in curte.
M-am holbat la casa a 1000 oara si la bibelourile ingrozitoare care se aflau pe mese(pe’alea din dormitor le-am spart….ooops din nou!) si apoi am plecat trista sa-l vad pe taica-miu in asa hal.Cum adica?Adica,tata,mare rocker acum cativa ani,solistul unei trupe rock chiar,nebun,isteric,alcoolic si fumator…tot ce isi poate dorii o femeie…acum,nefumator,nealcoolic si..ne-rocker….acum,doar un idiot cu bani ce are la brat o pitipoanca misto.Nu este trist,este extrem de trist.
Ironic.Urat.Am vorbit cu mama si i-am zis de tata si a inceput sa urle….daaaa,iarasi m-am certat cu ea.Alta nasoala,mama,singura si proasta…de ce a parasit-o tata?Ca era isterica si nebuna…doar la par seman cu ea,deci doar atat….si ca il ameninta pe tata ca o sa dea divort…ee,mama,se pare ca ai pierdut,ca tot tata a iesit mai bine la faza asta….ma rog,nu foarte,dar zic si eu asa,ca sa nu pici tu in lumina buna…..so,ooops,a cam existat o eraore in matematica ta de „il dau p’asta afara si o sa fiu eu mai smechera!”
Cam ooops si la mine ca sunt cam singura in casa,acum ca vad mai bine.Da,fac eu misto de mama cu pisica,de tata cu oxigenata…dar eu,eu ce am in afara de pachetele de tigari de pe masa si sticla de vin?Cam nimic si cam pe nimeni…la dracu’,acum realizez,trebuie sa fac schimbari cu viata mea….ooops!

Lectii de viata!

In ultimele ore am primit mai multe lectii de viata,decat am primit in toata existenta mea.De ce?Ei bine,pentru ca nu am fost si nu sunt atenta cu nimic din jurul meu....sper,ca pe viitor voi fi mai grijulie,in special cu persoana mea...
Asadar,sa incepem:
1.Am realizat ca pe acest Pamant sunt 2 categorii de persoane bine definite: cele false,cu tupeu,manipulatoare dar inteligente si cele naive,sensibile,sincere dar proaste....bineinteles eu fac parte din cea de-a 2-a categorie.....SUPEEEER!
2.Prietenii adevarati iti sunt tot timpul aproape,indiferent de situatie...te ajuta,sunt langa tine atunci cand razi,insa mai ales sunt langa tine atunci cand plangi(mult).
3.Crizele de isterie fac parte din ADN-ul meu.Nu sunt in stare sa ma controlez si nu sunt in stare sa gandesc logic...mai bine zis...nu eram in stare!
4.Nu exista recunostinta si sentimentele nu iti sunt impartasite,oricat de mult as vrea eu sa cred asta!
5.Razbunarea e arma prostului...insa,prefer sa fiu acel gen de "proasta" decat cum am fost pana acum!
6.O schimbare e intotdeauna bine venita....asadar,manifestarile mele in anumite situatii se vor schimba radical,pentru ca altfel voi patii in continuare kkt-uri!

Cea mai importanta lectie de viata:
In aceasta viata,nu trebuie sa iti pese foarte mult de ceva sau de cineva anume,pentru ca te ranesti singur; nu trebuie sa iubesti peste masura pentru ca sentimentele nu iti vor fi niciodata impartasite...si cel mai important nu trebuie sa gandesti cu inima,ci doar cu capul,pentru a suparvietuii!

In concluzie,daca eram consienta de aceste lectii de viata,putin mai devreme,poate nu mai eram calcata in picioare de atatea si atatea ori.
Vechea Deea a fost masacrata si noua Deea a aparut.....si o veti cunoaste in curand!

Tine minte....

E cafeaua dulce sau amara?
Cafeaua mea e mai mult dulce...foarte dulce....si pot sa inlocuiesc, cafeaua cu viata,pur si simplu...probabil acesta este si mesajul piesei!
Ar trebuii sa tin minte tot ceea ce este in jurul meu?De ce?Nu ma ajuta cu nimic,si nu ma bucura cu nimic,totusi,ar trebui sa fiu mai atenta....ar trebuii sa fim mai atenti!
Sa ajung acasa?Nu vreau sa ajung acasa,nu vreau sa mai dau nici o tura pe acolo,vreau doar sa merg inainte si poate,chiar sa zbor!
Ce ar trebuii sa tin minte?Ce ar trebuii,Deea,sa tina minte?Tot ce a fost frumos,magic,minunat,tot ce a starnit mii si mii de sentimente,care mai de care mai ciudate,in mine....
...si am nevoie doar de 4 min.sa ascult piesa si am nevoie de o viata-ntreaga sa ma bucur,sa zambesc si sa tin minte....

Din nou Cluj si...la gramada!

Nu te poti pune cu incapatanarea unei fiinte nebune....asadar cu toate ca si de aceasta data s-a incercat ideea "Deea nu pleca la Cluj,ai mai fost!" s-a incercat degeaba.
Joi,14 mai,am plecat a doua oara spre Cluj,fara prea multe planuri.Am mers,9 ore singura cu trenul,m-am plicitisit de moarte,dar la ora 5 am ajuns la destinatie.Am vorbit cu Oly pe care am cunoscut-o in februarie datorita Corneliei si m-am vazut cu ea pe la 7 pentru a pierde vremea...insa,2 ore,m-am fatait de nebuna prin oras:am mancat,am facut poze,m-am mutat de pe o banca pe alta,pana cand am ajuns in pub alaturi de Oly si prietenii ei(Bianca si Vlad).
Pe la 8 si ceva am fost dati afara din pub,pe motiv ca era concert Puya...asadar,ne-am strans bagajelele si ne-am dus pe strada "studentilor" plina de terase si foarte asemanatoare cu strada din Vama(iti oferea pana si aceiasi stare de spirit).Ne-am instalat pe o terasa si acolo am ramas pana la ora 10,cand eu am fost condusa in Janis,iar lumea a plecat acasa.
Am intrat in club,singura.Mi-am luat un Red Bull(si acum am pierdut numarul) si am stat pentru cateva minute langa o masa si niste tipi.De ce am zis cateva minute?Pentru ca apoi a aparut Despot care m-a dus la masa trupei...so,iarasi am fost "agatata",dar,ca de obicei in cele mai prielnice momente.
Am stat cu Vita,vre-o 2 ore,timp in care mi-am terminat tigarile,am baut,am ras foarte grav si mi-am planuit noaptea si intoarcerea in Bucuresti.
A inceput concertul in jur de 1 si ceva.Playlist cantat de la coada la cap,iar pogo la greu de am cazut pe jos(mersi celui care m-a zburat de pe jos,din nou in fata scenei).Sfarsit pe la ora 3.M-am reintors la masa,unde zaceam intr-un mod grav(probabil si haios)atat eu cat si trupa.Retragerea...si totusi ce face Deea,inconstienta?Ei bine,tot "prietena mea" duba rosie a fost salvarea.
Am inghetat de frig 2 ore in duba,in timp ce toata lumea dormea in hotel...sincer,daca nu era in halul ala de frig,totul era chiar perfect.Am plecat spre Brasov,si am reusit sa ma dezghet pe drum(a fost inghetat de frig ca la Deva,sau poate mai rau).La 12 am ajuns in Brasov si am luat-o usor spre gara,nu imi mai permiteam un al 2-lea concert(no money,no time).Mare a fost surpriza cand am descoperit ca am tren la ora 2 si ca ajung la 5 in Bucuresti...dar nu am avut ce face si am mai asteptat in gara.M-am intors acasa cu un tren rapid in care nu am putut fuma,in care am murit de cald(ce ironic) dar in care am si atipit pentru o ora.
Acasa,eram un adevarat zombie,cu tot cu tona de Red Bull si de cafea in sange,insa am dat ignore ideii si am mai ramas cateva ore pe afara.
Am patit cele mai tari si cele mai ciudate chestii,toate la gramada,dar mi-a placut la nebunie si cu toate ca denot inconstienta si nebunie,as mai pleca la Cluj,by myself,inn ca o data(normal).
Now what?Now,again o iau la fuga prin tara!

Multumesc:
-VdV ca "m-a agatat" si m-a ajutat din nou :D:D
-Oly si prienetniilor ei ca au petrecut timp cu mine
-mie...penntru ca nu ma dau batuta orice ar fi!

"e sotia mea...vezi ai grija cu sotia mea...e insarcinata!" =)) =))....faza serii...si iarasi fotografa de mine :P:P

Why?

Bun,am inteles cu ce ma ocup.Mi-am inteles slujba inca din prima secunda cand am facut „cunostinta” cu ea…atunci,de ce?Poate pentru ca am mii si mii de dosare aruncate in tot biroul,multe dintre ele fiind complet nefolositoare si bune de ars intr-un cazan dintr-o parcare necunoscuta.Alt motiv?Nu stiu,sa fie de vina blugii lalai de pe mine,asortati zilnic cu cate una din miile de perechi de pantofi scumpi…foarte scumpi…exagerat de scumpi?Ma rog,detalii…Probabil tricourile negre deranjeaza…oare de ce?Sunt si ele lalai si se potrivesc cu pantalonii...iar pe deasupra,le reaminteste si populatiei inculte din jurul meu ce inseamna: Metallica,Maiden,AC/DC etc,etc.
Totusi,s-ar putea ca problemele mele sa nu fie legate de stilul vestimentar necorespunzator,de ochelarii de soare pe care ii port pana si iarna,de machiajul aiurit,de parul valvoi pieptanat o data pe luna sau chiar de jaful de masina injurata de toti colegii mei,dar mult prea iubita de mine…atunci,de ce?
Ma gandeam intr-o seara ca ar fi vina cafelei,sau mai bine zis,pretentiilor de a bea zilnic 20 de cafele scumpe pe banii comapniei.Wow,stop…nu am mentionat de cele 3 pachete de tigari care se vaporizeaza zi de zi la mine in birou(birou de nefumator,comapnie de nefumatori) si asta tot pe banii firmei…cacat,parca n-ar avea firma bani.
Telefon?De ce?Nu posed.Nu am nevoie de griji,deoarece daca a-ti observat,telefonul mobil tot ceea ce-ti aduce sunt griji,griji si alte griji+o factura mare…dar,poate si asta ar fi un motiv:faptul ca nu ma mobil-a de-aia si lumea nu ma poate localiza…he,he,he!
Somn?Nuuu,am adormit o singura data la birou…bine,poate de 2 sau 3 ori,dar asta doar pentru ca asistenta mea(ma urasti nu?) nu mi-a adus cafelele obligatorii.
Ce ar mai fi de adaugat?Faptul ca nu vorbesc cu impresarii sau cu directorii altor firme,ceea ce-ar cam insemna job-ul meu; ca nu imbrac colectiile de haine ale brandului pentru ca mi se par ingrozitoare si ca nu imi pup in fund sefa…dar nu mi se pare chiar asa de rau.
De ce nu sunt mondena?De ce nu reprezint extravagantul?Habar n-am…e clar ca nu m-am nascut ca sa fiu manegerita…visul meu era sa stau acasa,sa zdarngan vechea chitara a lu’ taica-miu si sa ma cert cu mama zilnic(ultima parte imi placea la nebunie).Atunci,de ce dracu’ am ajuns aici?Sa dau vina pe fostul meu „decorator de viata” pe care il iubeam si care ma tot impinngea sa imi gasesc o slujba?Si,iata:pentru ca sunt draguta si vorbesc cat nu face,am fost acaparata de astia care se ocupa cu moda(suuuper!!!).
Ce fac?Ce voi face?O sa ii stresez p’astia pana ma dau afara…si daca tot o sa-mi bage la nesfarsit faza cu „esti buna la ceea ce faci dar…bla,bla,bla” poate renunt.De ce zic poate?Ca ma gandesc si la chestia ca nu o sa mai am din ce traii…ma rog,poate urmatoarea slujba o sa fie de modela ca doar nu-mi zic aia de la firma degeaba ca sunt buna,si asa am sa castig si eu la greu.
De ce scriu asta?E un inceput de jurnal..am zis sa fiu si eu in trend cu lumea,cel putin cu sefa mea,care scrie de rupe tastele de la laptop,zi de zi.
La sfarsit asa de introducere,mai spun un singur lucru: plec…azi nu ma duc la marea firma a lu’ peste si sa vedem ce se intampla maine…

Am fost...

Ma refer la mine.Ma refer la o singura persoana.
Ma intorc in timp si analizez.Ma revad,ma observ si zambesc…
Am fost un copil rasfatat,ingrozitor de rasfatat.Am posedat o energie iesita din comun pe care am canalizat-o.Am fost „o blonda nebuna”,probabil luata peste picior de foarte multi.Am fost un elev model,pana la o anumita varsta…gen cam pana in aceasta perioada.Am fost o jucatoare de tennis pana la judecata aspra,asupra modului meu nou de viata.Nu am fost ascultatoare,ci am facut intotdeauna cum am vrut…rezultatul?Pana acum e bine,e foarte bine.
Am vrut sa fiu intotdeuna mai mare ca varsta,independenta si pe picioarele mele…iata-ma ca lupt in continuare pentru aceste dorinte.Am fost sensibila…poate ca inca mai sunt…din orgoliu,sau poate pur si simplu pentru ca am fost ranita in repetate randuri.Am fost constiincioasa,spunand intotdeauna adevarul si actionand numai cu permisiune…de ce s-au terminat toate aceste actiuni?Din dragoste si din pasiune.
Sa recunosc ca am fost o buna mincinoasa inca de mic, copil….Cum?Probabail verbul „a insela” face parte din ADN-ul meu.Am fost razbunatoare…nu e bine,tot ce mi-a adus razbunarea a constat doar in lucruri negative si adevarate probleme.Am fost visatoare si ma bucur pentru ca am avut si vointa sa-mi duc visele la bun sfarsit.
Nu am fost puternica si nici nu sunt atat de mult pe cat mi-as fi dorit.Am fost timida,si inca mai am o mica urma…si imi pare rau si as vrea sa spun STOP.Poate ca am fost mai buna iar acum sunt mai rea,dar nu o sa ma opresc din drum…
Am fost prin lume,m-am plimbat(…aventurile continuua) cu sau fara voia altora,mi s-au intamplat lucruri minunate si iarasi,spun ca nu regret absolut nimic.Am fost si mai sunt uneori suparata pe viata,inchid ochii si nu mai vreau sa-mi reprosez nimic.
Poate ca posed toate defectele posibile si imposibile,insa poate am si calitati.Exista probabilitatea sa fiu ingrozitoare in unele momente,dar si binevoitoare in altele.Clipesc o singura data si revin la normal….pun punct si las in urma o singura fraza: sunt asa cum sunt si las in urma tot ce am fost…

Nu se stie niciodata...

Facem curatenie,aruncam ceea ce nu ne mai place,pastram ceea ce iubim,schimbam decorul,cumparam ceva nou,iar in final totul arata diferit si ne pare rau si parca am vrea dezordinea tipica din trecut….si asta se intampla cu locuinta sau cu viata noastra?
Realitatea se bazeaza pe vizualitate:vedem,observam si luam o decizie.Eu zic ca asta nu e realitate,zic ca aceasta este doar o prostie,doar un „vual” pe care noi l-am asezat in asa fel incat sa parem fericiti,zambitori s.a.m.d.
Important este ca avem nevoie de curatenie atat corporala,cat si psihica si emotionala.Pentru ce?Pentru a nu mai ajunge la punctul 0,adica in acel punct cand suntem dezorientati,nehotarati si….unplugged,cum s-ar zice.Despre ce vorbesc acum?Despre posibilitatea noastra de a ne organiza macar o data in viata,despre sansele pe care le avem si le pierdem si despre faptul ca nu se stie ce se va intampla maine.
Pot sa dorm linistita in fiecare noapte gandindu-ma la binele pe care l-am facut.Pot sa zambesc cand vad totul din jur sub o alta forma si pot sa iubesc de 3 ori mai mult cand apar semnele care imi deschid sufletul….aici nu e bine….oare iubirea vine o data cu semnele?Nu.Sentimentele trebuie sa iasa la suprafata atunci cand „decorul” merita…si acum ma leg de o alta intrebare: stim cand „decorul” merita?
Imprevizibil si atragator in acelasi timp.Intrebari la care raspunsul nu se stie niciodata.Rezolvari neadevarate,de cele mai multe ori si planuri care se duc pe apa sambetei,pentru ca nu ne tinem legat strans de ele.
Am putea sa lasam curatenia la o parte,sa nu mai schimbam nimic din punct de vedere material si fizic,si sa ne ocupam doar de ascunzisurile sufletului.Am putea sa luptam mai mult,indiferent de piedici.Sa ne demonstram dragostea,asa cum stim cel mai bine,fara nici o urma de timiditate si sa incercam sa fim noi insine indiferent de zumzete.
Ordinea,este cea care ne pune pe ganduri,ea este cea care ne doboara dar ne face si mai puternici…este cea care ne da o lectie de supravietuire atunci cand ne asteptam mai putin.
Sunt lucruri si momente pe care nu le poti inlocuii,sunt lacrimi care iti vor amintii intotdeauna de greseli sau oameni ce te-au abandonat….si toate acestea nu trebuie aruncate la gunoi,trebuie pastrate si rememorate pentru ca nu se stie niciodata cand ne-ar putea ajuta.
Posedam o enegie iesita din comun.Posedam calitati si defecte.Avem curajul de a face schimbari non-stop,de a ne arunca cu capul inainte in orice situatie,de a ne „masca” si de a astepta semne pentru a demonstra de ce suntem in stare.Mi-ar lua o vesnicie sa aduc argumente impotriva tuturor afirmatiilor de mai sus,insa am sa tac si am sa spun ca tot ceea ce suntem ne ajuta…cum vine asta?Simplu:in viata putem da peste orice,pentru ca,pana la urma,nu se stie niciodata!


P.S:...si cum,nu se stie niciodata ce poti face pentru cineva,iata ca pe 9 MAI,iarasi sarbatoresc ceva: un anisor de la prima deplasare pt.Vita de Vie,primul concert departe de casa,prima aventura...la Deva!

Poate azi,poate maine…

Facem promisiuni si uitam de ele.
Mintim si nu ne mai aducem aminte neadevarul.
Avem dorinte ascunse,insa ne inrosim cand trebuie sa vorbim despre ele.
Gandim intr-o maniera profunda sau inconstienta si nu ne mai dorim sa descifram lucrurile.
Iubim,cateodata bine,cateodata gresit.
Vrem marea cu sarea,insa asteptam.
Suntem nemultumiti in multe privinte,insa asteptam ziua de maine.
Plangem azi si ne dorim cu ardoare ca a doua zi sa radem.
Nu stim sa pretuim ceea ce trebuie.
Viata ne-o petrecem invatand,ca in final sa murim la fel cum ne-am nascut.
Stagnam,considerand ca ne va pica ceva din cer.
Actionam numai pentru binele nostru.
Uitam pentru ca asta vrem de fapt.
Muncim pentru o viata „perfecta”.
Avem iluzii si vise pe care le facem sa dispara.
Cosmarurile le transformam in realitate.
Observam,dar nu atat de mult cat ar trebuii.
Schimbam doar ce nu ne convine.
Suntem fricosi,egoisti,orgoliosi,si ne place.
Simtim dragostea,compasiunea si nu prea le dam atentie.
Uram si ne ranim singuri.
Ce putem face azi,lasam pe maine.
Credem intr-o varietate de lucruri si la un moment dat,dam totul la o parte.
Ne judecam unii pe altii fara sa gandim rational.
Radem pentru ca(in sfarsit) asta simtim sau…pentru a iesii in evidenta.
Vorbim ca sa fim intelesi.
Fugim pentru ca ne e frica.
Plangem,ne enervam,suferim de cele mai multe ori fara rost.
Urmarim?Nu urmarim pe nimeni.
Intarziem la cele mai importante evenimente si nu ne pasa.
Aruncam cu totul in stanga si in dreapta,avand impresia ca ne permitem.
Cantam de bucurie,de dor,din dragoste.
Pasim unde nu trebuiue si nu vrem sa realizam.

Aici,sunt doar eu sau suntem toti?Azi suntem asa sau in fiecare zi?Ne schimbam pe minut ce trece si la un moment dat nu ne mai recunoastem.
Poate azi,poate maine va fi altceva sau vom fi altcineva…..

Un 1 mai plin de surprize si...o dulce revedere!

Nu.Nu va faceti griji,nu am plecat la mare de 1 mai,cu toate ca acesta era planul meu de multa vreme.De ce?M-am gandit ca nu prea am bani.....de fapt,eram pe 0,nu aveam bani nici de o guma de mestecat,iar apoi,lasand acest mare detaliu la o parte,nu prea pulsa inima in mine la gandul: concert VdV scurt si eu la Costinesti singura pe plaja.Am stat acasa.....nu,nu,nu....nu am stat acasa,gen acasa cu mama si cu tata cu care in ultima vreme am avut niste certuri groaznice,ci am fost la gratar,cu Zmonk,Gaby si cu inca niste amici de-ai lor.A fost super,ne-am petrecut mai mult de jumatate de zi,la Cernica sau pe langa(ma rog), "peste rau si prin padure".
Multumita,satula de atata mancare si cam franta de oboseala,am ajuns acasa in jur de 5 si ceva si am inceput sa-mi pun planul in aplicare ca sa ma pot destrabala toata noaptea.Plan esuat in primele ore: ai mei,fiind suparati si nervosi nu au vrut sa ma bage in seama si sa ma lase "sa dorm la Poe",asadar am trecut la planul de urgenta B: o chem pe Poe la mine,ca se intimideaza si o sa ma lase...intotdeauna tine asta!
Nu am reusit sa dorm foarte mult,deoarece telefonul mi-a sunat in draci:Poe era disperata ca daca o sa se prinda maica-mea,iar Zmonky se tot fataia cu "vin...da' nu mai vin".
Pe la 9 si ceva am plecat.Eram convinsa ca o sa plecam,asadar nici nu imi faceam probleme.Ne-am intalnit cu Andrei(prietenul lu' Poe) si am mers in Fire.Lume putina si atmosfera de somn,asta pana cand l-am adus si pe Andrei.S,fost coleg de generala si un bun prieten.Au aparut si Zmonk cu Gaby,si am tot stat si am ras,pana cand ne-am plictisit si ne-am mutat in Suburbia.Acolo?Atmosfera super tare,lume nebuna si muzica foarte buna,insa cum Andrei.S, ne-a parasit din cauza unei situatii extreme,iar lumea din jurul meu vroia doar sa stagneze,am decis sa ies afara,sa ma asez pe o bordura si sa ma gandesc.
In jur de 1 si ceva,Zmonk si Gaby au plecat si ei,iar eu,Poe si Andrei am mers spre Fabrica.Pauza!Fabrica inchisa....durere...si starea de plictiseala acuta devenise cea mai buna prietena a mea.Ne-am intors la Unirea,iar apoi am luat-o spre casa....nu a mea(ca eu dormeam la Poe),nu la Poe(ca ea dormea la mine),acasa la Andrei.
Cum mare e plictiseala la 3 dimineata,eu m-am gandit sa fac un lucru util si sa dorm.Am dormit si m-am trezit cu greu pe la 8 si ceva,am baut o cafea si am plecat spre casa,din nou cu obisnuitul gand in cap: viata e plina de surprize...acum,ziua de 1 mai a fost plina de surprize.
Ora 5.Dupa 2 ore de somn,decid sa o conving pe Poe sa mearga la concert(daaaa,in sfarsit concert,in sfarsit Vita :X:X).Am avut nororc,si iata ca si de data asta am fost aceiasi formatie ca si cea din noaptea precedenta,doar ca Andrei.S a aparut mai tarziu.
Cum a fost in parcul IOR?Nu prea mi-au placut noroaiele,insa in rest lumea destul de ok(prea ok,nu prea se misca),iar trupa?...Trupa...sincer,am simtit un soc electric cand i-am revazut,si asta pentru ca imi era foarte,dar foarte dor....v-am zis eu de faza cu,sunt genul de "iubita" geloasa si posesiva care isi vrea "iubitul" non-stop langa ea....
Sfarsit...dupa multa zbenguiala,pogo(normal) si dupa momentele de liniste si pace in care eu iarasi simteam un nod in gat.Am mai stat prin zona,apoi ne-am retras spre casa..insa de data asta fara tramvai,ci ca in noaptea de 1,cu pe jos-ul.
Am ajuns aici,din nou....in momentul in care va povestesc cum urlu,rad isteric sau ma topesc la fiecare concert.Am ajuns din nou la ideea ca surprizele se tin lant si mi-am dat seama ca asteptarea e cea mai cruda.
In final?Un 1 mai ciudat in felul lui si o revedere dupa aproape o luna de zile(nu stiu cum am rezistat)....si acum,chiar ca vine deplasarea! :X:X

"-Te-ai facut fotograf?"
...se pare,ca am fost din totdeauna....