Why?

Bun,am inteles cu ce ma ocup.Mi-am inteles slujba inca din prima secunda cand am facut „cunostinta” cu ea…atunci,de ce?Poate pentru ca am mii si mii de dosare aruncate in tot biroul,multe dintre ele fiind complet nefolositoare si bune de ars intr-un cazan dintr-o parcare necunoscuta.Alt motiv?Nu stiu,sa fie de vina blugii lalai de pe mine,asortati zilnic cu cate una din miile de perechi de pantofi scumpi…foarte scumpi…exagerat de scumpi?Ma rog,detalii…Probabil tricourile negre deranjeaza…oare de ce?Sunt si ele lalai si se potrivesc cu pantalonii...iar pe deasupra,le reaminteste si populatiei inculte din jurul meu ce inseamna: Metallica,Maiden,AC/DC etc,etc.
Totusi,s-ar putea ca problemele mele sa nu fie legate de stilul vestimentar necorespunzator,de ochelarii de soare pe care ii port pana si iarna,de machiajul aiurit,de parul valvoi pieptanat o data pe luna sau chiar de jaful de masina injurata de toti colegii mei,dar mult prea iubita de mine…atunci,de ce?
Ma gandeam intr-o seara ca ar fi vina cafelei,sau mai bine zis,pretentiilor de a bea zilnic 20 de cafele scumpe pe banii comapniei.Wow,stop…nu am mentionat de cele 3 pachete de tigari care se vaporizeaza zi de zi la mine in birou(birou de nefumator,comapnie de nefumatori) si asta tot pe banii firmei…cacat,parca n-ar avea firma bani.
Telefon?De ce?Nu posed.Nu am nevoie de griji,deoarece daca a-ti observat,telefonul mobil tot ceea ce-ti aduce sunt griji,griji si alte griji+o factura mare…dar,poate si asta ar fi un motiv:faptul ca nu ma mobil-a de-aia si lumea nu ma poate localiza…he,he,he!
Somn?Nuuu,am adormit o singura data la birou…bine,poate de 2 sau 3 ori,dar asta doar pentru ca asistenta mea(ma urasti nu?) nu mi-a adus cafelele obligatorii.
Ce ar mai fi de adaugat?Faptul ca nu vorbesc cu impresarii sau cu directorii altor firme,ceea ce-ar cam insemna job-ul meu; ca nu imbrac colectiile de haine ale brandului pentru ca mi se par ingrozitoare si ca nu imi pup in fund sefa…dar nu mi se pare chiar asa de rau.
De ce nu sunt mondena?De ce nu reprezint extravagantul?Habar n-am…e clar ca nu m-am nascut ca sa fiu manegerita…visul meu era sa stau acasa,sa zdarngan vechea chitara a lu’ taica-miu si sa ma cert cu mama zilnic(ultima parte imi placea la nebunie).Atunci,de ce dracu’ am ajuns aici?Sa dau vina pe fostul meu „decorator de viata” pe care il iubeam si care ma tot impinngea sa imi gasesc o slujba?Si,iata:pentru ca sunt draguta si vorbesc cat nu face,am fost acaparata de astia care se ocupa cu moda(suuuper!!!).
Ce fac?Ce voi face?O sa ii stresez p’astia pana ma dau afara…si daca tot o sa-mi bage la nesfarsit faza cu „esti buna la ceea ce faci dar…bla,bla,bla” poate renunt.De ce zic poate?Ca ma gandesc si la chestia ca nu o sa mai am din ce traii…ma rog,poate urmatoarea slujba o sa fie de modela ca doar nu-mi zic aia de la firma degeaba ca sunt buna,si asa am sa castig si eu la greu.
De ce scriu asta?E un inceput de jurnal..am zis sa fiu si eu in trend cu lumea,cel putin cu sefa mea,care scrie de rupe tastele de la laptop,zi de zi.
La sfarsit asa de introducere,mai spun un singur lucru: plec…azi nu ma duc la marea firma a lu’ peste si sa vedem ce se intampla maine…