Poate azi,poate maine…

Facem promisiuni si uitam de ele.
Mintim si nu ne mai aducem aminte neadevarul.
Avem dorinte ascunse,insa ne inrosim cand trebuie sa vorbim despre ele.
Gandim intr-o maniera profunda sau inconstienta si nu ne mai dorim sa descifram lucrurile.
Iubim,cateodata bine,cateodata gresit.
Vrem marea cu sarea,insa asteptam.
Suntem nemultumiti in multe privinte,insa asteptam ziua de maine.
Plangem azi si ne dorim cu ardoare ca a doua zi sa radem.
Nu stim sa pretuim ceea ce trebuie.
Viata ne-o petrecem invatand,ca in final sa murim la fel cum ne-am nascut.
Stagnam,considerand ca ne va pica ceva din cer.
Actionam numai pentru binele nostru.
Uitam pentru ca asta vrem de fapt.
Muncim pentru o viata „perfecta”.
Avem iluzii si vise pe care le facem sa dispara.
Cosmarurile le transformam in realitate.
Observam,dar nu atat de mult cat ar trebuii.
Schimbam doar ce nu ne convine.
Suntem fricosi,egoisti,orgoliosi,si ne place.
Simtim dragostea,compasiunea si nu prea le dam atentie.
Uram si ne ranim singuri.
Ce putem face azi,lasam pe maine.
Credem intr-o varietate de lucruri si la un moment dat,dam totul la o parte.
Ne judecam unii pe altii fara sa gandim rational.
Radem pentru ca(in sfarsit) asta simtim sau…pentru a iesii in evidenta.
Vorbim ca sa fim intelesi.
Fugim pentru ca ne e frica.
Plangem,ne enervam,suferim de cele mai multe ori fara rost.
Urmarim?Nu urmarim pe nimeni.
Intarziem la cele mai importante evenimente si nu ne pasa.
Aruncam cu totul in stanga si in dreapta,avand impresia ca ne permitem.
Cantam de bucurie,de dor,din dragoste.
Pasim unde nu trebuiue si nu vrem sa realizam.

Aici,sunt doar eu sau suntem toti?Azi suntem asa sau in fiecare zi?Ne schimbam pe minut ce trece si la un moment dat nu ne mai recunoastem.
Poate azi,poate maine va fi altceva sau vom fi altcineva…..