Pe viata si pe moarte..

Hello,m-am intors...deci,rezulta ca nu am murit si nu am patit nici un lucru grav(in afara de operatia propriu-zisa) pentru ca pot sta linistita in fata calculatorului si va pot scrie.Nu stiu daca sa povestesc cum a fost,imi e frica sa ma gandesc din nou la toate acele momente,mi-e frica sa nu raman pe ganduri prea mult si sa ma panichez din nou.....insa,frica asta nu ma ajuta cu nimic,am descoperit ca frica este cel mai nefolositor sentiment in anumite momente....asadar,incep.....
Am plecat luni dimineata de acasa,am ajuns la spital si m-am internat.Groaznic,un salon plin de persoane bolnave...rectific,un spital plin de persoane bolnave si un dezinteres total din partea doctorilor.Trebuia sa fiu operata marti,insa s-au ivit probleme(gen sangele care mi-a fost donat nu era grupa mea)si asa am mai stat o noapte in spital pana miercuri.M-a vizitat multa lume si parca timpul a trecut mai repede,insa in ziua cu pricina au dat navala peste mine tot felul de sentimente si de remuscari gen "m-am purtat urat cu nu stiu cine,am facut nu stiu ce,nu i-am zis nu stiu cui" si am inceput sa ma panichez groanznic pana cand m-a rezolvat anestezistul pentru urmatoarele ore.
M-am trezit tremurand de frig,plina de perfuzii,intr-o sala mare si ciudata(reanimarea).Nu am prea dormit in noaptea aceea din cauza luminii si zgomotelor,dar si din cauza faptului ca nu ma puteam misca.
Joi dimineata am fost adusa in alt salon si am fost salvata de o asistenta care mi-a smuls toate perfuziile.Da,aveam capul mare,pentru ca partea dreapta era plina de bandaje si aveam gatul intepenit.Ma puteam da jos din pat si puteam merge numai cu ajutorul mamei(care a stat 24 din 24 de ore langa mine...wow) altfel efortul era mult prea mare si ma curatati cu farasul de pe jos.
Pe parcursul zilelor,am inceput sa-mi mai revin,sa ma mai misc si sa ma mai dezmortesc,am inceput sa bantui prin spital si sa aflu ca zilnic mor persoane din cauza unor operatii nereusite sau a unor boli netratabile,am invatat ca meseria si ajutorul personalului din spital trebuiesc "cumparate" si sunt foooooarteee "scumpe"(mama stie mai bine,probabil) si mi-am fixat si mai bine,in minte,ideea ca spitalul te si vindeca dar te si distruge psihic.
Sunt acasa unde mai zac ceva vreme,dar sunt acasa.Cele 10 zile de chin au luat sfarsit.Am avut parte de "o vacanta" de neuitat,pe care nu i-o doresc nimanui.Am avut parrte de "un joc" pe viata si pe moarte din toate punctele de vedere!


P.S: Le multumesc prietenilor mei care nu m-au dezamagit si au ramas foarte aproape de mine!
Ii multumesc si familiei mele,in special mamei care a devenit Femeia Fantastica si a convietuit cu mine in spital pana in ziua externarii!
Ii multumesc in special Andreei Talmazan care a fost foarte aproape de mine si care m-a emotionat cu post-ul de pe blog.
Si....in final,multumesc VITA DE VIE pentru ca a-ti fost aproape de mine si m-ati sprijinit!

.....rezulta: stiu sa imi aleg bine persoanele pe care sa le iubesc!

Andreea,Deea.....eu!

M-am trezit fericita.M-am trezit numai cu ganduri frumoase in minte si cu bucurii in suflet.Nu stiu de ce,poate pentru ca asta trebuie se insemne ziua de 19 octombrie pentru mine sau poate pentru ca noaptea mi-a mai curatat sufletul de frica,panica,ranchiuna si toate acele sentimente care ies la suprafata atunci cand nu trebuie.
M-am gandit sa nu plec si sa va las atatea cuvinte dure pe prima pagina,mai precis in primele randuri....asa ca am sa fac o schimbare....

ANDREEA: inocenta,timida,sensibila,intelegatoare,studioasa si incredibil de fricoasa.Este calma,se preocupa mai mult de soarta celorlalti decat de ea insasi,cateodata nestiind sa-si apare propriile interese.Nu stie semnificatia cuvantului "NU" atunci cand este vorba de a ajuta si nu este in stare sa refuze o favoare,oricat de mare ar fi aceasta.Este draguta,amuzanta,optimista,sincera,infantila dar in acelasi timp si matura.Vrea sa schimbe totul in bine dar nu are nici o intiativa,sta mereu in banca ei,curajul lipsindu-i cu desavarsire.

DEEA: nebuna,egoista,incapatanata,irascibila,nesimtita si neintelegatoare.Accepta numai ce vrea si cand vrea,toata lumea trebuie sa se invarta in jurul ei.Este preocupata numai de persoana ei,de propriile ei interese iar atunci cand lucrurile nu ies bine dramatizeaza,considerandu-se intotdeauna victima.Este profitoare,stie sa manipuleze pe oricine si orice.....si reuseste sa primeasca tot ce i se cuvine,intr-un fel sau altul.Este draguta,falsa,curajoasa si nu ii pasa ce se vorbeste despre ea.Intra numai in probleme si rade ca o isterica,este inconstienta si sare cu capul inainte in orice situatie.

EU: ............sunt 2 IN 1......rezulta: DE NECONTROLAT!

Now i'm official...in trouble!

Well,se pare ca raceala mi-a trecut....de fapt nici nu fusese atat de grav pe cat crezusem eu.Se pare ca acum ar trebuii sa fiu fericita si sa ma gandesc cum sa-mi petrec restul zilelor...insa...doar se pare!
Principalul motiv pentru care am inceput sa scriu acest post care va fi cel mai infiorator de pana acum,atat pentru mine cat si pentru toti cei care ma cunosc si ma iubesc(probabil) este legat de un sentiment pe care l-am intalnit azi,un sentiment extrem de puternic numit..frica.
O sa-mi spuneti ca v-a fost de foarte multe ori frica si nu am sa neg acest lucru...insa aceasta frica este una mai speciala,este frica de necunoscut,este frica pentru propria ta viata...este un inghet care te copleseste si care nu poate fi indepartat cu nici o forma de caldura.Totodata este un sentiment care te doboara dar te face si mai puternic,te pune pe ganduri si fara sa vrei te trezesti intr-o alta lume unde panica nu poate fi oprita.
Pentru ca nu sunt diplomata si nici nu-mi place sa fiu in anumite situatii,am sa sfasai fericirea unora,am sa sparg gandurile altora si am sa marturisesc ca am de suportat o operatie(numai spun de care ca se isca panica,m-am convins azi), si am sa fiu plecata ceva vreme de....oriunde.O sa am zile in care o sa fiu plecata intr-un somn adanc si zile in care am sa traiesc din amintiri.Va exista o zi in care voi fi moarta de panica,de frica si in care ma voi gandii la toti cei pe care ii iubesc si nu am sa-i mai revad curand.
.....nu mor......cel putin asta sper
.....o sa va am pe fiecare in minte.....cel putin de-asta sunt sigura
.....nu e grav......cel putin asta am inteles
.....in cateva saptamani.....o sa fiu bine!
So,de ce mi-am facut atata timp alte probleme in legatura cu chestii total neimportante?...cand acum ma uit mai cu atentie si observ ca "now,i'm official in trouble!"


P.S: Pentru toata gasca mea de la Vita: o sa lipsesc ceva vreme de la concerte...da-ti din cap si pentru mine si transmite-ti mai departe motivul,nu atat de brutal cum l-am scris eu aici! :P:P:P

Sfat: A-ti vazut vreodata drac mort?...deci,nu am sa fiu eu exceptia!

Intalnire la....limita!

In ultimele zile am cam parasit foarte multe lucruri,incepand cu blog-ul si terminand cu plecarile mele 24 din 24 de ore de acasa.De ce?Pai,nu a fost vina mea..si nu este vina mea in continuare,este vina acestui sezon in care toata lumea se imbolnaveste daca nu are grija preventiv(va dati seama eu si grija preventiva....poluri opuse)
Nu era nici o problema daca raceam..normal,fara alte probleme...insa cum normala,nu prea am fost si nici nu prea sunt,trebuia sa fac multe alte complicatii....gen,dureri de cap interminabile care nu ma lasa sa respir nici in aceasta secunda,in care ma chinui sa va destainui suferinta mea cea de toata suferinta. ;)) ;))
Intr-un final ma voi face bine,mama a avut si are in continuare grija sa ma indoape cu pastile,sa-mi faca injectii...orice,ca sa pot merge din nou la scoala...(yeeeee...ce bucurie) si sa scap de aceste dureri de cap,de spate....mai pe scurt de aceasta raceala pe nume sinuzita(e prima oara cand aud :|:| ).
Pentru ca in afara de stat nu am facut prea multe lucruri in aceste zile,am sa povestesc ultima intalnire importanta pe care am avut-o inainte sa fiu rapusa de boala.....si anume,o intalnire foarte calda si amuzanta cu un fost coleg din generala,mai bine zis cu un fost prieten care mi-a ramas un foarte bun amic.Nu am stat foarte mult de vorba,dar in putinele minute in care am conversat mi-am dat seama si mai bine cat de mult se poate schimba lumea din jurul tau.El imi tot repeta ca m-am schimbat,eu nu i-am spus acest lucru pentru ca in mintea mea mi se parea evident.
Insa,cu toate acestea, nu e vorba de o schimbare in rau,e vorba de o schimbarae din punct de vedere al mentalitatii,al ideilor si al modului de a-ti traii viata...eu zic ca e o schimbare in bine.
Mi-a placut si m-am simtit foarte bine alaturi de el,i-am facut o propunere foarte interesanta in legatura cu muzica lui si sper sa iasa bine...vreau sa iasa bine.
Mi-ar placea sa ne vedem mai des(avand in vedere ca intre intalnirile noastre trec luni de zile) sa vorbim mai des,sa stam undeva ore in sir si sa nu ne mai saturam de atatea povesti.
Intalnire la limita....sau nu,a fost speciala,a avut pe de-o parte atatea povesti haioase iar pe de alta parte raceala mea care trebuia sa se desfasoare cat mai repede.Important este ca a fost si sper sa mai fie cat de curand!

Cu lesin.....in Fire!

Sambata,4 octombrie,am asistat din nou la concert VdV in Fire.O data ce am aflat locatia concertului cu cateva zile in urma,eram ferm convinsa de nebunia ce va avea loc,avand in vedere ca primul meu concert Vita a fost in Fire in urma cu multe,multe luni.
Dupa ce m-am invartit cateva ore cu Zmonky prin oras,am ajuns in Fire si ne-am pozitionat la o masa unde am inceput sa testam bataia cu frisca pe care o programasem pentru acea zi.
In jur de 7 si ceva au aparut Miruna si Bogdana care au fost atacate brutal de noi si manjite cu frisca cu toate ca nu doreau acest lucru.
Concertul programat sa inceapa la 9,a inceput mai tarziu cum era de asteptat.Inghesuiala mare la intrare,blonda de mine plictisita de nu se poate a terminat 2 sticle de bere amestecate cu salitos,nu a uitat de promisiunea pe care i-o facuse lui Alex(a rezultat si el manjit de frisca....scuze!) si a continuat sa manance si sa se manjeasca cu tone de frisca.
In jur de ora 10 si ceva,eram pozitionata in fata scenei,asteptand trupele in deschidere.Am dat din cap si m-am zbantuit pana cand o stare de greata(pe langa starea de ameteala acuta pe care o aveam) m-a luat prin surprindere.


La ora 12,nici nu incepe Vita bine ca deja in spatele meu se instalase un pogo de zile mari.Nu am putut sta calma si am inceput sa dau coate in stanga si in dreapta,pana cand...STOP!...m-am asezat dintr-o data jos si incercam sa-l privesc pe Despot,pe care il vedeam printre mii de punctulete....clar,ceva era cu mine.Am pierdut "Totata" si am ajuns cu zmonky la baie(nici acum nu imi amintesc bine cum de am reusit aceasta performanta)m-am stropit cu apa,am mai stat putin jos si am revenit in fata scenei.Zmonky si-a luat geanta si a ramas undeva prin spate,eu nu aveam de gand sa parasesc locul,asa ca am mai fredonat putin pana cand zdrang din nou!....starea de greata mi-a revenit si am fost nevoita sa ma asez pe jos intr-un colt,pe toata durata piesei "ganduri".
La "varza" m-am ridicat si am incercat sa fredonez,insa simteam cum pic din nou.Am stat ceva timp calma.La "sunetul mai tare" nu ma mai impingea gandul sa fac pogo,de teama sa nu lesin...insa "liber" m-a salvat,m-a vindecat....si am simtit cum pot sta pe picioare din nou.
Concertul s-a terminat in jur de 2 fara ceva cu "basul si cu toba mare" si cu un pogo la care am mai asistat si eu.
Alaturi de Bogdana ne-am despartit de Miruna si de sora ei Andra si ne-am indreptat spre iesire,realizand din ce in ce mai mult ca nu prea avem cu ce sa ne intoarcem acasa.
L-am cautat pe Alex,care era la o vorba(lungaaaaa) cu Sorin si l-am rugat sa ne ajute(asa s-a dus de rapa planul meu 2 pentru alex,dar lasa ca vor mai fi ocazii :P:P).


Intr-un final,am facut comanda de un taxi si am ajuns acasa in jur de 2:30....iar Bogdana probabil cu cateva minute mai tarziu.Nu am avut probleme acasa avand in vedere ca tata era cel care m-a acoperit in lipsa mamei.
Am adormit in jur de 3 si ceva(da,mi-a luat ceva vreme sa dau toata frisca jos de pe mine) si am realizat ca Vita-Fire-yo-frisca,bere si salitos este cea mai proasta combinatie vazuta vreodata.
Asadar,mi-am incalcat promisiunea de a mai bea exagerat la concertele Vita,insa promisiunea de a mai manca cantitati de frisca vreodata in viata mea nu mi-o voi incalca(acum cand vad frisca pe raft in magazine mi se face rau)!
Totusi,a fost concert VdV,foarte reusit in general,mai putin reusit pentru mine....si iata ca a venit si clipa in care voi spune ca,aproape am lesinat la un concert!

Afectiune „la pachet”!

S-au terminat zilele,s-au terminat orele si minutele de ras,de mers aiurea prin oras.Da,a inceput scoala la propriu de data asta,cu toti profii,cu cataloage si fara posibilitatea de a chiulii fara absente.

Asadar,m-am decis ca am sa ma cumintesc(cica)...am sa renunt la ideea de a face lucrurile dupa starea de spirit.de ce?Pentru ca este foarte frumos dar nu la aceasta varsta,este fantastic cate lucruri ti se pot intampla daca actionezi dupa suflet si nu dupa cap,insa la 16 ani,toata lumea te va considera cel mai mare ratat de pe acest Pamant.

Am ramas fara baterie la Mp3...din nou...si am mers pe strada singura,auzind totul in jurul meu.Mi-am dat seama ca in mine lipseste ceva cu toate ca sunt inconjurata de oameni buni care ma iubesc(daca mai am si hiene pe langa mine,asta e partea a doua).Ce lipseste?Nici eu nu stiam cum sa numesc acea parte la inceput....incercam sa gasesc sinonime gen „prezenta cuiva”, „iubire”, „prietenie”...pana cand mi-am dat seama ce este cu adevarat: Afectiune!

Acum vine inevitabila intrebare: de ce afectiune?Ei bine,nu stiu si acest gand ma sperie si mai mult...nu am capacitatea de a-mi da seama ce se intampla in sufletul meu....de ce?Poate din cauza faptului ca ma ocup cu lucruri marunte,ca ma zbat prea mult pentru lucrurile care nu merita atata bataie de cap si uit de mine.....uit de sentimentele mele.

M-am intrebat de ce omul este atat de dornic sa isi manifeste sentimentele de afectiune si de iubire de fata cu altii?...prima oara nu am inteles,apoi am descoperit o pista: poate vrea sa se simta mandru si sa se bucure indiferent de loc,de ceea ce i se intampla...daca nu am dreptate,contrazice-ma!

Acum,revenind la mine,la orele mele de chiul care s-au dus si la blocajul sentimental pe care l-am avut.......este normal?Totusi singura nu sunt,atunci de ce am momente in care ma simt atat de goala pe dinauntru?Este pe deplin vina mea sau e de vina si aceasta etapa a vietii mele care ma nauceste complet?

M-am gandit.....daca as putea strange intr-un pachet,tone de afectiune...cui i-as trimite-o?As pastra-o eu,pentru ca am nevoie de ea,sau as trimite-o mai departe?

Un prieten mi-a spus ca sunt o mare egoista..nu am negat niciodata acest lucru...insa....oare sunt egoista doar cu lucrurile materiale sau si cu sentimentele celor din jurul meu?

Acum am nevoie de afectiune,imi vine sa plang in fiecare minut si sa numai bag pe nimeni in seama....acum,am dreptul sa fiu putin egoista si sa ma gandesc la mine sau nu ar trebuii sa desfac deloc pachetul stiind ca scopul este de a pastra putin din acel sentiment si pentru mine?

Nu m-am simtit niciodata in acest mod...nu am simtit niciodata nevoia de un sentiment aparte,de dragalasenie si de dulcegarii,insa,iata cum vorbesc despre „un pachet” de afectiune cu care nu stiu ce sa fac,iata cum vorbesc despre mine fara sa judec la rece ce ar trebuii sa scriu exact.

Sunt indecisa(ca de obicei)..insa imi doresc in continuare putina afectiune timp de cateva secunde sau daca se poate „la pachet”!

O sa-mi fie foarte greu...fuck!