Un alt sfarsit...un nou inceput!

Din nou aici,din nou in aceste zile,in ultimele zile din an.De ce ma tem?Imi este frica de cand ma stiu de sfarsitul anului....mi-e teama ca anul ce va urma nu va fi mai bun,sau la fel de bun ca cel ce a trecut....mi-e teama sa nu pierd lucruri,sa nu pierd oamenii pe care i-am castigat in luni si luni de zile.....rezulta ca imi este frica de noi inceputuri.Cum reusesc sa-mi inving aceasta teama pe an ce trece...sau mai bine zis cum reusesc sa-mi tin sub control gandurile?Simplu,ma comport in stilul meu....gandesc pozitiv si zambesc!
Acum,inca in 2008 dar doar la un pas de a intra in 2009....ma gandesc la tot ce-am trait in acest an,ma gandesc cum unele lucruri au inceput si unele lucruri s-au sfarsit,ma gandesc de cate ori m-am suparat si m-am enervat fara motiv,imi dau seama cat de mult am gresit insa imi dau seama si cat de bine am procedat....si totul a inceput in ritmul in care s-a si terminnat "tigari,drumuri,nesomn si Red Bull".Da,am intrat in 2008 cu obiceiurile proaste pe care le prinsesem inca din 2007...am continuat tot anul asa...pana cand unele aspecte au inceput sa se accentueze spre,mai.....frumos.
Am cunoscut Vita de Vie inca de pe la inceputul anului si am hotarat,din prima clipa,sa fac multe prostii pentru ei dar si pentru sentimentul de iubire care se nascuse in mine.Am calatorit mult si am cunoscut persoane minunate carora le multumesc ca exista,am incercat sa raman aproape de toata lumea si sa nu las pe nimeni in urma....daca am gresit fata de cineva,sa ma ierte sau bare-mi sa incerce..eu imi cer scuze.Nu am ascultat de nimeni,pe tot parcursul anului si am facut numai cum am vrut eu,m-am descurcat oriunde si oricum.....rezultatul final?In opinia mea,sunt pe drumul cel bun.Ultimele luni ale anului mi-au facut cadou o operatie...datorita careia am invatat multe lucruri importante....un exemplu: persoanele la care nu te astepti te surprind....si te surprind intr-un mod atat de frumos incat uiti de ceilalti care au plecat si nu au mai vrut sa iti fie alaturi....si lectia aceasta mi se pare cea mai importanta pentru sufletul meu!
In final,am ajuns sa am parul scurt si rosu,sa stau in fata calculatorului si sa povestesc cel mai frumos an din viata mea......pentru ca tot ceea ce-a fost,urat sau minunat,a reprezentat pentru mine un "pachet" de lucruri care au facut acest an cel mai frumos!
Asteptari pentru 2009?Numai vreau sa am asteptari mari.....am realizat ca asteptarile mari nu aduc bucurii,ci mai degraba multe si multe dezamagiri...asadar am sa am o singura mare dorinta: sa raman in continuare alaturi de toti cei pe care ii iubesc.....fara sa tin cont de certuri sau suparari!
La multi ani Deea,sa regreti acest...alt sfarsit,sa te bucuri de acest nou inceput si sa ramai orice s-ar intampla tu insati!
La multi ani tuturor!

Iubim...dar nu intelegem!

Ce poate fi mai minunat decat sa iubesti?Ce poate fi mai minunat decat sa ai prieteni,sa ai oameni care tin la tine?...Nu stiu,nu pot sa gasesc ceva mai placut,nu pot sa le gasesc intr-un fel sinonime acestor lucruri.

Am stat sa analizez de foarte multe ori,cum noi toti,ne exprimam acest sentiment numit iubire...concluzia?Suntem atat de diferiti unii de ceilalti incat nu exista asemanare in exprimarea sentimentului iubire.Totusi,daca dragostea se formeaza inauntrul nostru si ne afecteaza fiecare celula,ar trebuii sa intelegem acest fenomen,sa intelegem fiecare comportament.Oare?

Eu,spre exemplu,iubesc si nu-mi dau seama:imi iubesc prietenii,dar ma cert cu ei; imi iubesc parintii dar nu stiu sa ma comport; il iubesc pe my boyfriend dar nu vreau sa cred acest lucru....prin urmare tin la foarte multa lume,insa nu inteleg!

Mii si mii de certuri si relatii spulberate,mii si mii de motive pentru a plange si pentru a da cu lucrurile de pamant.....asadar,este usor sa nu vrei si este greu sa te straduiesti....insa,suntem capabili sa pastram o prietenie fara „pete” si alte „culori”?Suntem capabili sa pastram o relatie,sa o intelegem si sa nu distrugem iubirea din ea?

La o cafea si la o tigara...singura,intr-o cafenea..stateam si analizam totul in jur.Priveam cupluri care mai de care mai ciudate..dar toate pareau extrem de fericite,asa,privite de mine,din exterior.Atunci am zis,ca mi-ar placea sa fiu o fantoma,sa fiu o umbra,care sa intre in casele oamenilor si sa priveasca toate acele relatii frumoase,in aparenta,cum supravietuiesc.Oare adevarul este in fata ochilor mei si nu-l vad?Oare oamenii care chiar se iubesc si stiu sa arate acest lucru.....sunt compatibili in exprimarea sentimentului dragoste?Vom evolua,candva,cu totii si vom ajunge ca acele cupluri perfecte sau nu vom intelege niciodata?

Daca am inceput cu o idee si am ajuns la alta,daca am realizat pe parcurs ce scriam ca relatiile pot fi impartite in doua...adica acele relatii din care fac parte oamenii necompatibili si acele relatii din care fac parte oamenii compatibili...atunci de ce mai imi bat capul cu tot felul de intrebari?Nu sunt sigura de ceea ce vreau sa demonstrez......intrebarea buna este daca voi fi vreodata sigura de ceva anume cand vine vorba de relatii,iubiti,prieteni,iubire?

De ce se nasc conflicte?Din invidie,gelozie?Sau din simplul motiv ca toti avem impresia ca ceea ce gandim noi insine este bine si corect?Poate toate aceste lucruri combinate dau nastere certurilor,supararilor,tristetilor sentimentale si plansetelor...si poate nici atunci,cand suntem suparati nu vrem sa intelegem,nu vrem sa credem in iubire mai presus de tot si de toate.

M-am gandit sa inchei..referindu-ma la ceea ce traim cu totii in aceasta perioada(sau cel putin asa ar trebuii)...sarbatorile.Da,ar trebuii ca indiferent de certuri si de impacari,sa traim cu fiecare particica din noi aceste sarbatori de iarna,care mie,personal,mi se par cele mai frumoase.Daca observ in jurul meu bucuria si dragostea cum plutesc in aer?Sincer,nu prea....asadar,nu ma judecati si nu-mi puneti alte si alte intrebari...pentru ca un lucru e cert: oricat de diferiti am fi si am gandii,iubim....dar nu prea intelegem!

Imi pare rau....

...si astazi am avut un moment de sinceritate cu mine insami...ce-am aflat?Ca imi pare rau si numai mie imi pot zice acest lucru.Well,de acum,lucrurile se schimba....

Imi pare rau ca iubesc si ca nu sunt iubita!
Imi pare rau ca urasc si ca sunt razbunatoare...
Imi pare rau ca am atatia prieteni in jur si am momente in care nu stiu sa ma comport cu ei....
Imi pare rau ca nu prea stiu sa apreciez...
Imi pare rau ca mint (foarteee mult) si nu am nici o remuscare..
Imi pare rau ca nu-mi pot dezlipii zambetul de pe buze orice-ar fi!
Imi pare rau ca nu pot arata cateodata tot ceea ce pot...
Imi pare rau ca sunt galagioasa si denot cateodata imaturitate....
Imi pare rau ca fug de acasa si ca nu pot niciodata sa spun adevarul....
Imi pare rau ca mi-e frica!
Imi pare rau ca fumez si ca tigarile mi se par fabuloase!
Imi pare rau ca aproape tot ceea ce fac este gresit si inconstient...insa imi place!

NU imi pare rau ca sunt asa cum sunt cu toate greselile de rigoare!

My Christmas present!

La doar o zi departare de Craciun....de fapt,ce tot spun,la doar cateva ore departare de ziua Craciunului....da,acea zi in care toata lumea ar trebuii sa fie fericita,in care familia ar trebuii sa fie mai unita ca oricand si in care cadourile mai mult sau mai putin importante ar trebuii sa zboare din toate directiile.
Cum ma simt eu?Sincer....nu prea stiu.Nu cunosc semnificatia acestui sentiment,avand in vedere ca sarbatorile nu au fost partea mea preferata din an.De ce?Poate pentru ca nu am avut suficiente motive sa sarbatoresc,nu am avut compania potrivita sa ma bucur de Craciun,Paste,Revelion...nu am avut dispozitia sa deschid iarasi si iarasi cadouri care practic nu prea ma incalzeau cu nimic.
Astazi,aproape ca in fiecare zi,am descoperit un lucru nou...m-am descoperit pe....mine.Undeva,intr-un colt al acestui oras,in jur de ora 3 si ceva am inteles toate escapadele mele,toate minciunile si mai ales cautarile mele disperate de a intalnii ceva sau pe cineva nou.
Mi-e frica....mi-e frica de singuratate!Da,am recunoscut.Da,mi-am dat seama ca aceasta frica si-a facut loc in sufletul meu de mic copil ,de cand am realizat ca nu exista in permanenta o persoana care sa-mi fie alaturi,o persoana din familia mea(lucru care conteaza extrem de mult) si asa am inceput sa ma atasez de fiecare coleg,prieten uneori chiar si de un profesor....de ce?Pentru ca aveam "stransa" in mine foarte multa afectiune,foarte multa iubire,pe care nici in ziua de azi nu am reusit sa o impart pe toata.
Vroiati raspunsuri?Acum le-ati primit.Mai bine zis: vroiam raspunsuri?acum le-am primit.Acum am inteles de ce am(si citez): "atat de multi prieteni",cum spune my boyfriend, si de ce intr-o zi am inceput sa numesc Vita de Vie si toate persoanele ce au sau au avut legatura cu ei: "familia frumoasa si fericita pe care nu am avut-o niciodata"
De ce am povestit toata aceasta intamplare,toata aceasta descoperire a mea?Ei bine,pentru ca acest lucru eu l-am interpretat intr-un mod pozitiv si l-am numit simplu: my christmas present.Din nou,de ce?Pentru ca,in opinia mea este un mare "cadou" sa iti dai seama de lucrurile pe care nu le mai poti recupera niciodata,gen adevarata familie mare si fericita, si de lucrurile pe care le ai si pe care le iubesti,gen persoanele minunate din jurul meu....si unora n-o sa-mi ajunga viata sa le multumesc pentru tot ce-au facut pentru mine si pentru tot ceea ce sunt.
Asadar,anul acesta,Craciunul acesta,numai am nevoie de nici un cadou....descoperirea aceasta este tot ce mi-as fi dorit vreodata,este pur si simplu my perfect Christmas present!

La final,va urez tuturor un Craciun fericit!

Brasov+Bucuresti....no sleep,but a lot of fun!

Ideea de a pleca la Brasov pe nepusa masa,a fost una dintre cele mai bune si nebune idei de-ale mele...Ideea de a merge si la concert in Bucuresti in ziua in care am inghetat 3 ore in Gara de Nord a insemnat doar ambitie si mai multa incapatanare....gen: na,ca nu scapati de mine!
Timp de o saptamana s-a incercat si tot incercat sa mi se scoata din cap ideea de a pleca la Brasov.Cum s-a terminat,aceasta incercare a lor si nepasarea mea?Well,sa zicem ca mai prost nu se putea!
Am plecat la Brasov,sambata la pranz cu my boyfriend si am mers timp de 4 ore si ceva cu un tren personal foarte "dragut".Ajunsi in Brasov,am cautat clubul si l-am gasit destul de usor....bare-mi unul dintre noi stia sa se descurce in Brasov,normal ca nu eram eu acea persoana...eu eram doar fata cu telefonul,cutia de Red Bull si pachetul de tigari...in rest nu prea stiam pe unde si cum sa o iau...la naiba,doar ma pierd si prin Bucuresti,cateodata.
Dintr-o data m-am trezit intr-un garaj.Da,da...clubul era un garaj,care fusese transformat in..camp de bataie cu lasere...si acum,o persoana inteligenta l-a transformat intr-un club.Am stat la probele de sunet,dupa care ne-am dus sa mancam,si nu am intrat in terasa din apropiere unde s-a dus un sfert din trupa..pana la urma ne-a zis Sorin ca am facut bine...asadar Mecul,care era ca capatul lumii...a fost o afacere buna.
Pe la 9 si ceva,eram din nou in Suburban si asteptam si tot asteptam sa termine o data cele 2 trupe din deschidere si sa inceapa Vita.
In sfarsit pe la 11,deschid clubul,asadar: concert,extaz,pogo,lume beata si cam tampita...dar pana la urma totul a fost foarte foarte misto.De ce?Repet:se pare ca la toate concertele din alte orase,lumea e foarte draguta si vorbeste cu tine....o sa apara acest fenomen si la Bucuresti? Sa-mi dea cineva un telefon,cand se va intampla!
1:30- mi-am luat la revedere de la trupa si am plecat urland pe strazile goale ale Brasovului.My boyfriend?A avut si momente de fericire dar si momente de monotonie..poate daca data viitoare il duc la mare,o sa fie happy all the time.
Pe la 2:30 eram in tren,intr-un accelerat pustiu..si intr-un compartiment foarte foarte calduros.Am ajuns in Bucuresti pe la 5 si ceva..si cum nu se putea sa treaca Brasovul fara sa inghetam de frig...am stat in gara de nord pana la 8 ca sa nu ajungem prea devreme acasa.Deci da: la Deva am inghetat in gara la ei,la Brasov am inghetat in gara la noi..rezulta:daca sunt eu,my boyfriend si concert Vita de Vie,trebuie sa inghetanm de frig prin gari.
Acasa?Toata lumea linistita si minciuna de data asta a fost tot una gen "dorm la cineva"...dar ai mei nu prea s-au panicat ca si in alte dati.
Am vrut sa stau treaza,insa miile de cafele si red bull-ul pe care le-am baut nu prea m-au ajutat si fara sa vreau m-am trezit dintr-un somn adanc pe la 13 sau 14..amintindu-mi ca si atunci,duminica,era concert.
M-am intalnit cu Poe la 4,apoi cu Zmonky si Gaby si am ajuns in parcul Bazilescu pe la 6...dar cu mari dificultati..(parcul e la mama naibii).
Concertul a inceput la ora 7 ca si cel de miercuri din parcul Kiseleff....insa aici erau foarte multe ciori si foarte multe maneliste care nu inteleg de ce dracu' se lipisera de gard pentru Vita de Vie..oricum ele asteptau Morandi.Razbunare?Logic.Cum?Pogo de ne-a injurat toata lumea.Asadar ii multumesc echipei mele:Poe,Zmonk si Gaby.
Am plecat acasa greu...pentru ca numai puteam de somn.N-a urlat nimeni cu toate ca nici de concertul din Bucuresti nu am informat-o pe mama(rectific: i-am spus si a zis sa stau acasa,asadar am plecat fara sa ii spun unde).
In incheiere,nu prea am avut parte de somn nici sambata,nici duminica...dar,m-am distrat pe cinste,cu tot cu inghetatul de frig si cu tot cu sentimentele mele ciudate ce le port acum,pentru anumite persoane.
Garajul din Brasov rulzzzz si pogo-ul pentru distrugerea ciorilor functioneaza!
Nu vreau sa ma gandesc la pauza lunga..vreau sa ma gandesc doar la urmatorul concert la care am sa strig din nou si din nou: Vita!Vita!Vita!Vita! :X:X

O alta stare de spirit!

De ce acum?Nu stiu.....poate pentru ca a trebuit sa vina un alt moment din care sa invat ceva.
De ce din nou eu?Well...poate,ca sa pot spune de mii si mii de ori pe zi "i'm so fucked up"

Judecati-ma,urati-ma,calcati-ma in picioare,ingropati-ma..pentru ceea ce sunt...
EU?....EU ma iubesc pentru ceea ce sunt!

....si asta e o alta stare de spirit,pe care o urasc....asa ca ma voi descotorosii de ea repede!

Intr-un trecut....

Au trecut zilele,la fel si conversatiile.Au trecut momentele frumoase si cele urate.A trecut totul,incredibil de repede...si la ce concluzie am ajuns?Deocamdata doar la banuieli...
Se spune ca exista foarte multe tipuri de relatii: relatii care te duc in locuri in care nu ai crezut ca vei ajunge niciodata,relatii care te aduc inapoi in momentul in care a inceput totul,relatii exotice,palpitante care iti deschid mintea si sufletul...dar totodata cea mai interesanta si frumoasa relatie este aceea pe care o ai cu tine insati.
Ce cred eu despre asta?Cred ca este cea mai adevarata fraza pe care am auzit-o in toata viata mea...si datorita ei am ajuns la concluzia ca relatia cu mine este sanatoasa,frumoasa si...pusa la colt de toti ceilalti.
Am realizat mai de mult faptul ca nu seman cu parintii mei,nici macar cu bunicii.Am realizat si faptul ca oricat s-ar straduii prietenii mei sa ma inteleaga,nu o vor face niciodata..si intr-un moment de liniste,mi-am aprins tigara si am sorbit din cafea..punandu-mi o singura intrebare: de ce?
Daca prietenul meu are dreptate si fiecare dintre noi mosteneste de la parinti,bunici,strabunici si rude mai indepartate un maxim de 1% din caracterul acestora..atunci noi,cei care ne traim viata in aceste momente...suntem o simpla combinatie?Oare am fost ceva intr-un trecut?Suntem o reincarnare a cuiva sau intr-adevar mostenim diferite gene de la familile noastre?
Exista posibilitatea ca eu sa fiu o „specie” aparte?Sa fiu totusi acea persoana care actioneaza numai dupa instincte si nu dupa cap,care va evolua lumea?Nu cred prea mult in aceasta posibilitate,insa nu ma pot oprii din a ma intreba daca este adevarat sau nu.
Relatii?Am ajuns de mult la concluzia ca sunt niste simple jocuri....sau cel putin in asta vrem sa le transformam noi,toti.....insa acea relatie speciala pe care o ai cu tine,cum o poti transforma in asa fel incat trecutul sa nu o afecteze?Suntem atat de puternici incat putem controla acest lucru atat de special? ....sau lucrurile se intampla de la sine?
Intr-un trecut....cu totii am avut de suferit,atat din punct de vedere fizic,dar cel mai mult din punct de vedere emotional....rezulta ca acest factor ne-a influnetat cumva...mai mult in bine sau mai mult in rau...asadar,cert este ca nu putem controla chiar totul.
Referindu-ma din nou la mine,la sufletul meu care nu se regaseste in familia cu care traiesc,nu gaseste asemanari de nici o culoare...ce pot spune?La ce trecut ma mai pot referii?Oare chiar ultima solutie ramane aceea de a „dezgropa” intr-un fel sau altul toate relatiile din trecut ce au avut legatura cu familia mea?In ziua de azi,chiar numai poti fi sigur de nimic?
Totul se leaga de relatii,de fosti iubiti,de fosti prieteni.Prezentul este nesigur,iar viitorul este incert.Familia nu te mai sprijina si nu te intelege...fiecare generatie trebuie sa isi gaseasca singura drumul in viata,oricat de mult ar lupta cei din jur ca acest lucru sa nu se intample.
Intr-un trecut...am existat?Am fost creati din diverse combinatii sau pur si simplu,eu imi bat capul degeaba si asa ar trebuii sa stea lucrurile...adica anormale?
Oricare ar fi raspunsul la vesnica mea fraza „nu semam cu nimeni din familie”.....ceea ce conteaza cu adevarat este ca relatia cu mine este cea pe care o pretuiesc si o iubesc cel mai mult!....se pare ca intr-un final,imi place faptul ca ma iubesc mult prea mult!

Interzis!

Doar un vis(sau un cosmar)...asternut pe hartie!

Imi amintesc vag ce s-a intamplat in acea seara.Imi amintesc cum luminile puternice nu ma lasau sa vad clar lucrurile...apoi?Apoi imi amintesc de un loc pasnic,departat de oras,de agitatie si de tot ceea ce numai vroiam sa vad sau sa aud in acea seara.

O sticla goala de whisky „dansa” in fata mea...nu o mai vedeam clar.Incercam sa o prind dar nu reuseam.Paharul era gol.Numeroasele pachete de tigari zaceau pe jos spunandu-mi crudul adevar „nu mai ai ce fuma”.

M-am trezit dintr-o data cu o cutie de energizant in fata.Am baut-o fara rasuflare...peste 40 de minute incepeam sa vad clar lucrurile in fata mea: nu eram singura,eram in compania unui „domn” care probabil avea dublul varstei mele; nu eram beata,eram ametita din cauza atmosferei sau probabil din cauza aclei sticle goale din fata mea.

Sesizasem...el era mai beat decat mine.Am reactionat...i-am luat portofelul si am platit nota de la bar.Atunci mi-am dat seama ca fusesem mai multi in acea seara si ca toti plecasera,ne lasasera acolo...de ce?

Ne-am tarat pana la hotel...asta stiam sigur,ca suntem cazati la un hotel din apropiere.Eram obosita si gafaiam ingrozitor,dar nu puteam sa-mi las „domnul” in strada.

Nu imi mai aminteam numarul camerei..am incercat sa-l intreb pe EL,dar in zadar....nororc cu receptionista care ne-a recunoscut si ne-a ajutat.Atunci am privit-o mai cu atentie si mi-am dat seama cum ne privea....cu mila,cu dezgust.

In lift continuam sa fiu bruscata ca si pe strada.Incercam sa vorbesc cu EL dar nu ma asculta.Nu imi aminteam daca EL era cu cineva,daca EU eram cu EL.....nu stiam ce se intampla cu noi.

Am ajuns in camera unde incercam sa stau cat mai departe si sa ii explic sa se culce...in zadar.Atunci,am fost lipita de peretele rece pe care il simt si acum in spatele meu, si sarutata.Simteam cum inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare,simteam cum nu ma pot stapanii si am nevoie de mai mult...de mult mai mult.Am zis STOP!Am zis NU! L-am trantit in pat si acolo a ramas.

In mintea mea goala ,lucrurile incepeau sa se lege,sa aiba o conexiune..asa mi-am amintit ca era insurat si ca era cu sotia....aici...acolo!

M-am regasit peste ceva timp,stand pe jos,fumand niste tigari care nu erau ale mele si gadindu-ma de mii si mii de ori ce as putea face.Aveam in dreapta mea un portofel..nu tocmai gol..si un telefon,puteam sa fug; aveam o cheie,puteam sa inchid usa,sa arunc cheia....se descurca EL cumva a doua zi.Insa,purtam in suflet un sentiment care ma impingea sa ma ridic de jos,sa parasesc balconul rece,sa ma dezbrac si sa ma intind alaturi de EL in pat.

Aveam o varsta la care realizasem multe,aveam o varsta la care visam cu ochii deschisi...si poate da,imi doream sa fi actionat in momentul in care am spus „STOP!”,imi doream sa nu fi zis „STOP”...dar totusi o facusem.Aveam o varsta la care aveam puterea sa actionez.

Am stat in baie timp de 15 minute.M-am uitat cu atentie la mine in oglinda.Ce-am vazut?Am vazut pentru prima oara o persoana care a facut ceea ce trebuia...sau avea de gand sa faca acest lucru.Mi-a parut bine..insa mi-a parut si rau.

I-am luat telefonul,portofelul,tigarile si geaca maro de piele,am inchis usa si am plecat.

Un vapor de alcool m-a urmarit tot hotelul.Nu stiam daca era de la acea sticla sau de la sarutul lui,lung si de neuitat.Am inceput sa fug,pana cand am „demisionat”...m-am asezat la o masa si i-am fumat ultima tigara din pachet.

Un moment de singuratate alaturi de portofelul,telefonul si geaca (acum pe mine) a „domnului”....pana cand fumul care ma inconjura m-a lasat sa vad mai limpede......Am vazut,o silueta care se indrepta direct spre mine.M-am ridicat in picioare cu ultimele puteri si am rezistat sa stau in fata ei,sa o privesc ochi in ochi timp de cateva secunde si sa-mi dau seama de tot ceea ce gandea in acel moment.

Am lasat geaca pe scaun si am pus cheia pe masa,fara sa scot nici macar un cuvant.M-am intors si am plecat.Nu mi-a zis nimic,deja,stia tot...cand,de fapt,nu stia nimic.

Nu am fost lasa,nu am lasat lucrurile asa..cu toate ca privirile ei strigau dupa mine „esti cea mai mare tarfa!”...stiam ca in realitate nu era asa.

M-am reintors.Am privit-o in ochi si i-am spus tare si raspicat „NU!”.Daca m-a crezut?Nici in ziua de azi nu stiu,insa ceea ce-a fost important este ca EU stiam ca ii pusesem adevarul pe masa... doar fara mici detalii.

Mi-am luat o bere din frigider, si un pachet de tigari (oricum totul era platit deja).Simteam cum inca ma privea....insa nu imi mai pasa.Am plecat inconjurata de si mai multi vapori de alcool si cu un gand pe care nu am sa-l uit toata viata „de ce era cel mai interzis,nu m-am bucurat indeajuns,la dracu"

Interzis acum sa ma simt ca o tarfa,interzis sa-mi mai amintesc de acea sotie si de privirea ei,interzis sa mai intru in acest hotel....permis sa simt toata viata mea peretele rece si saruturile LUI pasionale.

Vita de Vie si....noua Suburbia!

Plina de muuulta energie,am fost in primul rand si pe 11 decembrie la primul concert Vita din "noua" Suburbia....adica din Suburbia cea renovata si reamenajata.
Grup mare si multa energie..mai ales din partea mea,normal(scuzati-mi cele 3 cafele :P:P:P).Suburbia?Foarte original amenajata,in sfarsit cu aer conditionat(asta conta cel mai mult) si cu un stil foarte,foarte diferit de cel vechi.
Am ajuns exact la 9...probabil chiar la 9 fara ceva si am facut HAOS pe hol timp de 2 ore,pana au cantat trupele in deschidere si pana a aparut Vita.
Concertul incendiar,nu cred ca mai e nevoie si de alte comentarii...insa un singur lucru m-a dezamagit total.Nu stiu daca era vina ambiantei sau necheful publicului....insa lumea m-a lasat masca,fiind lipsita de energie si plina de....prostie!
Pe parcurs....i-am pierdut pe Alex si pe Zmonky,care ne-au parasit pe timpul concertului si am ramas alaturi de Bogdana si Simina,fixate foarte bine,toate 3,in primul rand.
Am plecat din fata Suburbiei pe la 1 si ceva,avand in vedere ca am mai ramas afara,din pura placere,pentru o discutie foarte draguta cu Sorin.
Intr-un final am ajuns cu bine acasa,toate,foarte incantate....eu sa zic ca nu foarte mult,pentru ca, nu incetez sa ma intreb: ce s-a intamplat cu Suburbia?Mai exact,ce s-a intamplat cu energia care pulsa in Suburbia?
Vita de Vie si noua Suburbia?Hmmm...in opinia mea nu prea s-au potrivit...asa ca as prefera sa stau din nou intr-un pub fara aer conditionat si fara atat de mult stil dar plin de lume nebuna,care sa se potriveasca cu trupa si cu muzica decat intr-un pub care (Doamne Fereste!!!) sa fie pe urmele clubului Kristal.
Next show?Inca mai astept detalii....si sper sa fie cat mai curand,pentru ca mi-a trecut depresia "no more VdV ca asa vor altii" si nebunia "every day VdV" a crescut si mai mult!

Pozele nu-mi apartin de data aceasta...dar sunt geniale...si aici sunt numai 3 exemple!
Multumesc Andreea!

Cum ar fi fost....

Nu-mi pun intrebari doar de dragul de-a face-o,vreau doar sa imi dau seama,cum ar fi fost....
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi nascut in Bucuresti?Plictisitoare,poate fara atat de multe lucruri interesante..sau poate doar mai linistita.
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi apucat sa fac atat de multe lucruri deodata?Ciudata si pasnica...posibila.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi fost nebuna si neascultatoare? De neinteles pentru altii...cred.
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi mutat la alta scoala si daca nu te-as fi cunoscut: Cristina,Mirel,Ioana...multi altii....dar mai ales pe tine,Poe?Poate fara atatea rasete,certuri,impacari si momente magice.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi intrat in acest liceu si nu as fi dat peste atata lume fantastica si nu as fi dat peste tine,Zmonky?Clar,mult mai monotona.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi avut niste parinti care ma iubesc dar pe care ii mint pentru a-mi implinii visele?Mai linistita,mai sincera dar,deloc palpitanta.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi ajuns in spital...dintr-un ghinion?Trista,pentru ca nu mi-as fi dat seama de atat de multe lucruri pe care sufletul meu vroia sa le cunoasca mai bine.
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi plimbat prin orasele acestei tari,daca nu as fi cunoscut persoane nebune care sa-mi fie alaturi in acele momente?Nu cred ca ma plictiseam,dar nici bine nu imi era.
Cum ar fi fost viata mea daca nu te-as fi cunoscut: Bogdana,Alex,Simina,Miki,Miruna?Solitara si fara prieteni care sa inteleaga,in sfarsit,ce simt.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi cunoscut o persoana care sa-mi deschida ochii in atat de multe privinte si de care sa ma atasez atat de tare....cum ar fi fost daca nu te-as fi cunoscut...Andreea Talmazan?....asta chiar ca nu pot sa-mi imaginez.
Cum ar fi fost viata mea daca nu v-as fi intalnit: Vita de Vie? Aici sunt sigura de raspuns: ingrozitoare,pentru ca nu as fi mai trait cele mai minunate clipe din viata mea.

Cum ar fi fost viata mea fara toate ce s-au petrecut?Fara toti cei pe care i-am iubit sau i-am urat? Pur si simplu,nu as mai fi fost ce sunt acum...nu as mai fi fost,Deea...cea cu toate defectele si calitatile ei,cea care zambeste mereu orice ar fi si se descurca intotdeauna asa cum poate!
Pentru asta.....va multumesc tuturor....si sa ma ierte cei pe care i-am omis!

Concert pentru Erika...si,mai bine nu se poate!

Evenimentul ce a avut ca scop strangerea de fonduri pentru Erika,micuta in varsta de 2 anisori despre care am vorbit intr-un post anterior,a avut foarte mare succes..si totul mi s-a parut ca a iesit mai mult decat foarte bine!
Eu?Pai....eu am plecat de acasa pe la 5 (probabil) si am ajuns la Pta.Unirii unde m-am intalnit cu Alex,iar putin mai tarziu cu Simina.Am mers pe jos si am ajuns in club Fabrica ( de mentionat,mama stia ca sunt in Fire si ca vine si Zmonky cu care ma intorc acasa...nimic din toate astea nu s-au intamplat) unde ne-am asezat cat mai aproape de scena si am stat la barfa.
Trupa de teatru...al carui nume imi scapa si imi este imposibil de pronuntat,mai ales de scris...a fost scurta dar foarte draguta.In sfarsit am vazut si eu momente de dans si teatru,scurte,interesante si care nu te plictiseau.
Cabral a fost pe post de prezentator si cu toate ca mi se parea incredibil de enervant la Tv...de data aceasta,vazandu-l la cativa metrii de mine,de foarte multe ori,mi-am dat seama ca da,aparentele mai inseala......cateodata.
Habar-adica Andrei (cel care a castigat Megastar-ul) impreuna cu alti 3 baieti.Au cantat ok,numai ca noi nu prea stiam versurile...normal,pentru ca sunt la inceput de drum...oricum in principiu,mi-au placut si cam asta conteaza.
In jur de 9 si ceva ne-am inghesuit in fata scenei,alaturi si de Bogdana si Miki care au aparut pana la urma..pentru???Vita de Vie....din nou,spun.....LOGIC! Insa,iata cum ne-am luat o noua teapa si i-am intampinat pe cei de la Parazitii,care mie persoanl imi plac,dar nu le stiu chiar toata discografia (nororc ca piesele de pe ultimul album le stiu bine :P ). Am fredonat ceva vreme,ce mai stiam din versuri,pana cand momentul de tensiune al meu si al lui Alex,atinsese cote maxime si numai suportam sa stam acolo si sa nu vorbim cu nimeni din Vita de Vie despre...planul nostru maret!
Am plecat din primul rand si am avut mare nororc ca l-am gasit pe Ciuplea,care ne-a dus direct in backstage,unde in sfarsit ne-am intalnit cu.... formatia,si cu o gramada de cameramani intr-o, incapere nu foarte..spatioasa!
Ne-am fatait prin backstage si am dat cam de toata lumea .....(ha,acum stiu cine e rsh rulz :p :p ) si m-am bucurat foarte foarte tare ca am dat in sfarsit si de Andreea!
Ne-am intors in primul rand dupa cateva piese de la Vita si am plecat,de data asta impreuna si cu Simina si Bogdana inainte de bis-ul formatiei ca eu si Bogdana sa ajungem sa ii dam si cadoul Andreei,pe care il pregatisem cu foarte mult timp inainte....si aici,tin sa mentionez, ca nu am sa uit niciodata reactia Andreei,imbratisarile calde si infinite care pareau secunde pentru mine si lacrimile care vroiau sa isi faca simtita prezenta dar pe care zambetul meu le-a oprit.
Am parasit backstage-ul,am parasit si fabrica si ne-am regasit in taxi,din nou datorita lui Alex(multumiiiim Alex,eu si esarfa de la gatul meu iti multumim) ....eu,Bogdana si Simina(moarta de somn dar trecuta prin aventuri minunate la Alba Iulia..asadar ce mai conteaza).
Am ajuns acasa in jur de 12:30 (presupun) foarte incantata si foarte fericita!
Am parasit realitatea,gandindu-ma la tot ce fusese in acea seara,la toti cei pe care i-am revazut sau i-am vazut pentru prima oara...si?Bineinteles ca iarasi mi-am dat seama de ceva:mi-am dat seama ca evenimentul a avut succes si cu inca putin ajutor Erika va putea fi salvata si mi-am dat seama ca lucrurile chiar se intampla cu un motiv si concertele umanitare pot salva atat vieti cat si suflete...si mai bine de-atat....nu se poate!