I love...Targoviste!!

Vineri,27 iunie,m-am trezit brusc,tipand "azi plec la Targoviste"!!
Mi-am strans lucrurile necesare foarte repde,am chemat-o pe Poe la mine,ca acoperire si asa am lasat acasa mesajul "ma duc sa dorm la o prietena,aici foarte aproape"
Am ajuns la gara pe la 13 si imediat m-am intalnit cu Miruna,Andra(sora ei) si Bogdana... cu care prima oara am comunicat la sfarsitul lui mai si iata ca acum mergeam impreuna la Targoviste.
Am luat bilete si am mers 2 ore cu un tren persoanl,destul de dubios dar in compartiment am dat de lume ok(am putut sa respir usurata).
Ajunse la destinatie,ne-am despartit,iar eu cu Bogdana am decis sa pierdem vremea prin oras pana cand incepea concertul.Ne-am gandit sa intrebam lumea(foarte putina) de pe strada cum ajungem la "Serbarile Timisoreana"....dar fara sa ne dam seama am inceput sa ne lovim de indicii.
Cum e la Targoviste?E mult mai racoare decat in Bucuresti,festivalurile de bere au bere mult mai ieftina,lumea e foarte putina si e foarte multa liniste....dar in principiu e foarte dragut,cel putin asa mi s-a parut mie.
Fata de piata Constitutiei sau piata Revolutiei din Bucuresti,acea piata din Targoviste era foarte mica,insa avea ceva in plus,era foarte atent amenajata si mi s-a parut un loc foarte primitor.
Am luat-o pe Bogdana de mana si am ajuns in fata scenei unde VdV era la probele de sunet.Am vazut-o pe Andreea,foarte bine acompaniata de Andrei :X:X si am salutat-o....in rest,toata trupa era pe scena,insa asta nu m-a impiedicat sa vorbesc cu Despot....bine,de fapt el a inceput sa vorbeasca cu mine... :X:X:X
Ne-am mai invartit ceva vreme pe acolo pana cand am luat o masa de unde puteam sa vedem perfect tot ceea ce se petrecea...si am tot observat pana cand Despot s-a dus sa isi ia o bere pe care a asezat-o pe masa noastra...:X:X...ceea ce nu credeam ca se va mai putea intampla dupa experienta mea unica de pe 17 mai din Pta.Revolutiei.
Iata cum in acel moment in care Bogdana era si ea foarte mirata,mi-a picat din cer o intrebare esentiala pentru noi in acea zi insa nefolositoare in acel moment..."da' noi cu ce ne intoarcem?".....si nu,nu mi-a raspuns Bogdana,mi-a raspuns Despot care ne-a zis ca exista posibilitatea sa plecam cu duba rosie a trupei,adica cu duba rosie care transporta instrumentele trupei.
Foarte fericite in acel moment pentru ca trenurile nu erau sigure si autocarele erau scumpe,am continuat sa ne bucuram de moment si de priveliste pana cand ne-am mutat pem jos in fata scenei lipite de gard.
Pe la 9 fara ceva au poposit pe scena niste baieti in deschiderea concertului VdV...care sincer nu stiu ce au cantat,pentru ca timp de o ora am fost ocupata sa fug 5 km mai departe de piata ca sa vorbesc cu mama la telefon,am fost oupata,aproape sa lesin cand l-am vazut pe my boyfriend in spatele meu si cand mi-a zis ca a venit ca sa stea 10 minute si apoi sa plece.
9:30 in sfarsit pe scena Vita,in sfarsit concert in aer liber cu multe,multe,multe, piese de interpretat si eu de fredonat.
Am topait,am urlat,am dat din cap,am filmat,am facut si poze si bineinteles ca m-am si enervat din cauza unui boschetar care numai pleca dracu' de acolo(la inceput unu,mai incolo 2....pe urma au plecat,cand deja eu eram cu nervii la Pamant).
La sfarsit,am ajuns in spatele scenei unde milioane de oameni vroiau sa ia autograf de la Despot(avand in vedere ca nu canta atat de des pe acolo....sa zicem ca ii inteleg) iar eu,Bogdana si Miruna incercam sa ajungem la Andreea.
Am scapat din imbulzeala de oameni si am descoperit ca o sa plecam cu duba,cu Tinerete(am aflat ca il cheama Vali),cel care e non-stop atent la toate detaliile din timpul concertelor.
In jur de ora 12 dupa ce conversatiile s-au terminat si toata lumea a plecat,ne-am despartit si noi de Targoviste si am poposit in Bucuresti pe la ora 1.
De la studio,mai precis din piata 1 mai am luat-o usor pe jos toate 3 pana la victoriei...cand am realizat ca trebuia sa fi spus sa ne fi lasat la Pta.Unirii sau Romana,de undeva de unde puteam sa ajungem peste tot mai repede.
Ne-am dat cu pumnii in cap si am facut comanda de un taxi,care ne-a dus acasa la Miruna destul de repede.
Pe la 2:30 inca mai radeam si inca mai povesteam.....toate astea pana la 3,cand am cedat si am adormit.
M-am trezit cu greu la ora 6 si am mers ca un zomby pe strada...moarta de somn.M-am despartit de Bogdana la Unirii si m-am dus sa beau ceva(cafea sau Red Bull).
La ora 7:30 ma puteati gasii stand pe o banca vis-a-vis de magazinul Unirea,mancand o gogoasa si band o cafea,iar pe la 8 am ajuns acasa si am inceput sa dezvolt "acele povesti" pe care le-am trait eu.
Sincer,am fost cat pe ce sa fiu prinsa dar nu mi-a pasat....eram convinsa ca o sa ajung la Targoviste si am ajuns....s-au intamplat lucruri fantastice si as mai fugii de 4000 de ori ca sa se mai intample,macar,o data!
Am cunoscut oameni noi,m-am bucurat de toate acele momente,m-am distrat dar m-am si enervat(doar putin).....lasand la o parte gropile care m-au tot impiedicat sa ma bucur si mai mult....a fost minunat si nu am crezut niciodata ca o sa pot spune...I love TARGOVISTE!!

Printre carti.....

Am fost intotdeauna in cautare de comori....acele comori bine ascunse pe rafturile unei biblioteci sau unei librarii.Am avut si foarte multe pauze ce e drept,insa am stiut tot timpul unde trebuie sa caut si ce sa caut.Insa,in ziua in care m-am gandit ca trebuie sa desfintez mall-ul Platza din cauza lucrurilor inutile si prost amenajate,am mai aflat ca trebuie sa desfintez si libraria din Platza,lucru pe care nu vroiam sa-l fac....prea curand.
Plimbandu-ma de plictiseala printre miile de rafturi ale unei librarii,am ajuns de la cartile si revistele care ma caracterizeaza intr-un raion unde nimic numai era...eu.Adica,nimic din tot ceea ce vedeam nu ma mai inspira si nu ma mai atragea...si totusi era raionul potrivit,erau rafturile unde adesea gaseam carti care ofereau alta perspectiva asupra vietii,relatiilor dintre oameni si gandirii acestora.
Ce am gasit in schimb acolo?Am gasit titluri care m-au speriat,m-au socat si m-au lasat fara glas.Am crezut ca acele carti sunt doar mituri,legende,pe care femeile le povesteau prietenelor ca sa reuseasca sa se simta mai bine...dar nu,erau reale.Lecturile gen "ajuta-te singur" existau si erau pretutindeni.
Am riscat si am cotrobait printre cele mai ciudate titluri "e cineva acolo" , "Nu stiu cum reusesc", "femeia invizibila" si multe altele pe care numai vreau sa mi le amintesc acum.
Oare,intr-adevar acest raion al cartilor "ajuta-te singur" care a aparut din ce in ce mai mult este atat de spectaculos?Oamenii din ziua de azi nu se mai pot gandii singuri la probleme lor si nu le mai pot rezolva?Chiar au nevoie de mii de pagini cu sfaturi alese de acei scriitori care au suferit atat de mult incat au decis ca au posibilitatea de a le inbunatatii viata altora?
Unde imi mai pot gasii cartile care imi deschid mintea daca librariile incep sa fie asaltate de "rafturi ajutatoare"?
Nu ma pot regasii printre acele carti si nici nu vreau;nu ma pot baricada in spatele unor randuri care ma sfatuiesc sa nu ma mai intalnesc cu nimeni niciodata pentru ca voi avea si mai mult de suferit.
Ce prefer acum?Prefer sa imi recitesc cartile mai vechi,sa desfintez "raionul suferinta" din viata mea,sa ma prefac ca nu a existat niciodata....si pentru acele persoane care vor sa sufere in continuare,sa isi gaseasca pe cineva care sa le inteleaga,dar sa nu poposeasca in "raionul groazei" pentru ca nu vor mai avea scapare!!

Cu toate astea,nu ma impacientez..pentru ca ma voi regasii intotdeauna printre carti,oricate rafturi ciudate vor mai aparea!!

Am omis ceva?

foarte adevarat!!!

Imbatata de mirosul micilor de la festivalul berii,indragostita de lumea din jurul meu si innebunita dupa muzica care ma facea sa vibrez in fiecare secunda....asta am fost EU azi,intr-o zi de duminica oarecare pentru unii,extrem de speciala pentru altii.

Acum,obosita,in cadere si fara vlaga,dar cu foarte multe ganduri in cap.Cum ar fi?

In experientele mele unice de viata pe care le am zi de zi in compania unor persoane mai mult sau mai putin placute am descoperit esenta unei discutii....esenta cuvintelor,esenta paharului de vin si esenta tigarii.In pauzele de amuzament,pauze care nu pot lipsii din orice conversatie,am realizat ca am mult mai mult decat mi-as fi inchipuit vreodata....i’ve got a lover(sunt in perioada aceea a vietii mele.....in sfarsit,YES!!),am doi prieteni care se iubesc,se cearta,se impaca..tin unul la altul si nu isi dau seama,am prietene cu care pot sa barfesc,sa beau si sa rad(in principal) si mai am ceva...ceva foarte important....ma am....pe mine.De ce spun asta acum?Oare nu am realizat de la inceput cine sunt,cum sunt si ce vreau de fapt de la viata?Nu,nu am realizat...de-abea acum,in perioada in care fac cele mai mari tampenii,in perioada in care fug de acasa,in care nu gandesc,mi-am dat seama ca EU sunt persoana pe care am cautat-o in tot acest timp.Aveam nevoie de mine,asa cum sunt EU,fara minciuni,ocolisuri,linguseli....fara palavrageala aiurea...doar cuvinte simple care sa ma defineasca,sa ma puna in valoare..cuvinte care sa ma scoata in evidenta pentru ceea ce sunt si,in special,asa cum sunt.

Tot astazi am realizat ca sunt un punct forte in discutiile moarte,sunt un punct care denota veselie si interes,chiar daca aceste doua stari nu exista in conversatia respectiva.....si nu spun asta numai pentru a ma lauda,spun asta pentru ca imi place ceea ce vad,imi place ca m-am redescoperit si ca mi-am descoperit si mai mult lumea din jur.

Ce am sa fac in continuare cu toata aceasta harababura misterioasa si incitanta?Nu am sa o reduc,asta e clar,am sa continui sa joc acest joc,am sa continui sa vorbesc,sa ma invart in acest cerc al prietenilor si sa raman aproape de ei,fie ce-o fi.

Mi-am batut capul atata vreme cu relatiile dintre oameni,cu prostiile pe care le facem noi toti,cu actiunile noastre mai mult sau mai putin aiurea si m-am trezit de-o data la capatul unui drum,in dreptul unui semn pe care scria „unde duc toate aceste idei ale mele?”....lumea nu se schimba de pe o zi pe alta,oricat as incerca EU sau oricine altcineva sa o schimbe,relatiile se mentin sau se prabusesc indiferent de intrebarea mea cheie „de ce?”...si consecintele actiunilor noastre nu vor intrazia sa apara indiferent de pozitia noastra in aceasta lume.

Brusc,mi-am amintit de versul din melodia de mai sus „daca Dumnezeu este un dj si viata este un ring de dans”...eu as reface versul si as da la o parte cuvantul „daca”......Dumnezeu este chiar un Dj si viata e mai mult decat un ring de dans,este un cerc de conversatii absurde sau nu,care pot fi intalnite la orice ora din zi din noapte...viata e un cerc de prieteni,unde daca ai destul de mult noroc esti acceptat....viata este un joc,o ironie..este decizia ta si chiar daca de cele mai multe ori prietenii,vorbaria si toate cele nu iti sunt aproape,ai pe cineva langa tine...te ai pe tine insati,numai ca ai nevoie de momente speciale ca sa te decsoperi......si cu asta,pot intreba daca am omis ceva?

Cronicile din Narnia-Printul Caspian

Pentru ca romanul este foarte ocupat si nu are timp sa plece in concediu....iata ca zilele astea s-a dovedit faptul ca soarele si canicula au venit peste roman,ca sa ii ofere o mica vacanta infioratoare.
Ce am facut eu in aceste zile?In afara de faptul ca m-am plictisit groanzic si am batut orasul in lung si in lat la 40 de grade celsius,am mai facut ce stiu eu mai bine,si anume am mai piratat cate ceva de pe mult prea iubitul Odc.
Nu ma intelegi gresit,nu piratez toata ziua buna ziua,numai ca este atata monotonie in jurul meu incat simt ca innebunesc.
In seara asta am vizionat (proaspat descarcat si proaspat aparut si pe ecranele din Romania) Cronicile din Narnia partea a 2-a,si anume Printul Caspian.
Daca nu va suna cuoscut...prima parte a acestui film a aparut anul trecut sau acum 2 ani si a facut senzatie(cel putin asta am sesizat eu) si cum tot ce se vinde bine trebuie sa continue pana la nesfarsit cand lumea incepe sa se plictiseasca,s-a facut si a doua parte in care lucrurile sunt asemanatoare cu prima pelicula.
Subiectul este simplu si anume 4 copii orfani care nimeresc intrt-un tinut magic si afla ca trebuie sa il salveze pentru ca ei sunt regii si reginele acelui tinut.Asta s-a intamplat in prima parte.In ce-a de-a doua copiii revin si se unesc cu acest print renegat de familia sa si decid sa salveze,din nou,tinutul magic.
Cu toate ca este un film 90% facut prin intermediul calculatoarelor de ultima generatie,in mine trezeste un sentiment de aventura mai dens si mai puternic.
Tin sa mentionez ca filmul nu este atat de genial si nu are nimic in special,dar daca ati vazut prima parte merita si a doua....si daca aveti chef de ceva care sa va reaminteasca de copilarie,de aventura,de prieteni,chiar si de dusmani......nu piratati filmul de pe internet,mai bine simtiti energia eroilor in sala de cinematograf!!

Sfarsit grandios..din toate punctele de vedere!!

Iata ca s-au terminat si concertele VdV din Bucuresti.Astazi am asistat cu o oarecare tristete in suflet la ultimul concert din Pta.Constitutiei si ii multumesc Lui D-zeu ca totul a iesit aproape perfect.De ce zic aproape perfect?Ei bine,pentru ca la inceputul zilei de azi,lucrurile nu stateau chiar bine.
M-am trezit la ora 7:15 ca sa ma deplasez pana la binecuvantatul Mec sa imi beau cafeaua....( de' m-am trezit cu fitze si nu puteam sa o beau acasa).Am ajuns din racoarea de la mec,la tropice,la mine acasa unde simteam cum incep sa ma topesc.
Dupa ore de pierdut vremea,am plecat spre Constitutiei pe la 7 si mi-am baut berile la o masa alaturi de cateva persoane(la inceput,cateva...pe parcurs incepusera sa se inmulteasca).M-am mutat in fata scenei pe la 8 si ceva si mi-am gasit "tovarasele de concerte Vita" cu care am vorbit si am tot topait.Lumea a fost mult mai tare de data asta(soc :O:O:O)...s-a facut chiar si pogo si a cazut si gardul (noroc ca sunt obisnuita cu aceste expereinte si am rezistat fara nici o problema).
Ce a fost cel mai plaiptant?Pai,la sfarsitul concertului m-am tot fatait cu fetele ca sa ajungem sa facem poza cu Despot...am incercat sa intram prin fata,prin stanga,prin dreapta.....nimic.Ne-am dat batute?Nici gand.De intrat,tot am intrat si o data cu noi si toti paznicii sa ne dea afara...(da' numai dupa noi se tineau...:O:O:O:O).Am ajuns la Andreea si la Despot intr-un final,am vorbit-pe scurt- si am facut si poza.Gata,eram incantate,multumite,fericite....eu putin si ametita,dar tec peste acest detaliu.
Am mers pe strada cu "sunetu mai tare" si ne-am despartit cu "ne vedem sa luam bilete".....bilete la tren,pentru Targoviste......(YES,AM CU CINE SA MERG!)
M-am mai fatait pana pe la 10 si ceva si am plecat bine acompaniata.
Am ajuns acasa cu un nenorocit de tramvai 32 full si fredonand "praf de stele" pana in fata geamului meu.
Exceptand toate momentele nasoale din ziua de azi de care am avut parte,totul s-a incheiat cu un sfarsit grandios,cu un ultim concert VdV in Bucuresti(pana in toamna :P:P:P),cu multe aventuri prin care am trecut la final de concert si cu inca o poza cu Despot(cu alt look).....asadar,pana vineri cand am sa ma fac cunoscuta la Targoviste imi mentin ideea de sfarsit grandios...din toate punctele de vedere!!

Ce se intampla in 32.....

Merg zilnic pe strada ca orice om normal....bine,rectific,eu merg pe strada in lumea mea..adica cu muzica bubuindu-mi in urechi 24 din 24 de ore pentru ca altfel nu pot.Dar,iata ce mi s-a intamplat intr-o zi in care nenorocita de baterie de la mp3,s-a terminat si a trebuit sa ma conformez si sa circul prin acest mare oras auzind tot ceea ce se intampla in jurul meu.
M-am trezit intr-o dimineata in tramvaiul 32(mai precis..singurul mijloc de transport care ma conecteaza cu centrul Bucurestiului),fara muzica,nici macar cu o revista buna de citit in mana;pur si simplu singura si nevoita sa suport calatoria lunga cu "aceasta caruta".
Merg linistita pana la a 3-a statie,de acolo se urca un boschetar care incepe sa cerseasca si sa ma scoata din minti.Incep sa numar stalpii de pe strada pana la prima statie,unde boschetarul coboara,trist pentru ca nu a gasit nici un fraier care sa ii alimenteze si lui nevoia de alcool si tutun.Am crezut ca am scapat si ca asta fusese singura experienta nasola in ziua aceea din nenorocitul de tramvai 32.Nu,la urmatoarea statie urca vre-o 4 specimene ciori care incep sa se certe,sa se injure si sa se alerge prin tramvai....bineinteles ca nimeni nu avea curajul sa le zica nimic.Ma uit in jurul meu la populatia de langa mine si astept o reactie de la cineva......nimic.Ma ridic de pe scaun si ma duc in capatul celalalt al tramvaiului,muscandu-mi limba sa nu le zic ceva de "bine" alora ca sa nu o incurc.
Ma linistesc si incep sa zambesc,observand ca mai am 2 statii pana la destinatie....dar zambetul mi se sterge de pe fata,in momentul in care la penultima statie urca doi manelisti cu telefoanele lor cumparate din obor si cu "minunata" manea data la maxim.
Ma asez din nou pe scaun,simt cum mi se face rau si cum am nevoie de ceva tare de baut(sau de un pistol sa ii impusc pe aia doi).Unul din ei vine la mine si imi afiseaza un zambet talamb.Ma ridic si ii spun politicos "da-te ca vreau sa cobor".....eeee,pana aici mi-a fost....tipul ma ia de mana si ma intreaba "unde pleci papusa?"....in gandul meu: "papusa e mata!!!".Ii dau mana la o parte si cobor....bineinteles si ei dupa mine.Continui sa merg pe strada cu cei doi ratati in spatele meu care strigau dupa mine ca idiotii,le tot zic sa taca si sa faca pasi,ei tot continua sa ma strige in toate felurile si sa imi dedice melodiile acelea care polueaza aerul.
Dupa vre-o 10 minute de mers pe strada,scap de idioti si ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat cu viata.
Din aceasta experienta rezulta:
1.Am sa circul de acum inainte cu cate 2 baterii de rezerva la mine ca sa fiu sigura ca numai imi ramane mp3-ul in pana.
2.Nu am sa ma mai imbrac in fusta cand circul cu tramvaiul 32.
3.Am sa incerc sa merg pe jos 6 statii ca sa numai iau acest tramvai jegos.
4.O sa continui sa increc in fiecare zi sa numai comentez la specimenele existente in Bucuresti.

Sfat: cine are masina sa nu plece nicaieri fara ea,mai bine injuri pe la stopuri decat sa circuli cu autobuzele si tramvaiele.Cine este nevoit sa circule cu "asa ceva" sa fie convins ca are niste nervi tari si un vocabular "variat" ca sa poata face fata!!

In afara Bucurestiului....

De ce in afara Bucurestiului?Pentru ca acolo imi place sa fiu 24 din 24 de ore daca s-ar putea.Ma regasesc oriunde:in tren,in autocar,pe autostrada,in alt oras....oriunde ma pot simtii bine,in afara de acest oras pe care pe zi ce trece il urasc din ce in ce mai mult.De ce?Foarte simplu...
-am locuit 15 ani in acelasi loc,in acelasi cartier,in acelasi apartament,cu aceleasi persoane
-ultimii 5 ani din viata mi i-am petrecut alergand de boschetarii de pe strazi
-in ultimul timp dau numai peste persoane cunoscute si enervante in cele mai nefavorabile locuri si in cele mai nepotrivite momente
-in fiecare zi respir aerul poluat si ma sufoc din cauza prafului din acest oras
-m-am saturat sa injur in fiecare secunda a vietii mele,fiecare persoana care se ia de mine pe nenorocitele astea de strazi...
...................si as putea continua in ritmul asta pana a doua zi de dimineata,pentru ca lista mea de lucruri insuportabile care se gasesc in acest oras,este lunga......

In schimb pot merge linistita pe autostrazi sau pe strazile altor orase minunate,pot socializa cu oamenii de treaba din trenuri sau din autocare si pot respira linistita alt aer,care ar mai putea sa-mi salveze plamanii!!
Pe scurt,nu sunt o persoana care isi iubeste orasul si nici oamenii din el,nu sunt genul care sa se mandreasca cu faptul ca s-a nascut in Bucuresti.......sunt genul de persoana care vrea sa se care cat mai repede de aici,si presupun ca nu sunt singura!!

Versurile ma caracterizeaza....

Atunci cand a aparut "Love don't cost a thing" nu i-am acordat prea mult interes,dar iata ca de-abea acum cateva zile,am realizat, fara sa vreau,ca versurile ma caracterizeaza in ciuda vorbelor altora!!

Scrisoare de la un strain......

Imi amintesc primele momente alaturi de cei dragi.....de fapt,mint,au fost prea multe nu mi le pot amintii pe toate....imi amintesc raseste,bucurii,tristeti,dezamagiri si toate sentimentele posibile adunate la un loc.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost lumina orbitoare care mi-a stins viata intr-o zi calduroasa de vara..iar apoi....acum,tot ceea ce mai pot face e sa simt....sa simt loviturile puternice ale vietii si pot sa vad vanataile pe care soarta ti le face in cele mai neplacute moduri.

Numai sunt eu,numai sunt om,numai exist,m-am stins din viata in momentul in care m-am lovit brusc de un perete...un perete ce ma impiedica sa vad ce e mai departe,sa imi vad drumul si sa imi aleg propriile carari in aceasta (daca se poate numii ea)...viata.

Te astept si acum in fata casei mele,sa imi dai un semn,sa imi spui ca existi si ca mai ai nevoie doar de timp.Te astept ca sa pot respira,sa pot lasa totul in urma,sa uit si sa nu ma mai intorc niciodata in locul din care a inceput totul.

De ce vreau sa fug?De frica?Poate ca da,poate ca nu.....poate ca am nevoie de un spatiu,am nevoie de cativa centimentrii in care sa pot sa ma gandesc numai la mine....de ce?Pentru ca in cei 15 ani in care am supravietuit cu greu pe acest Pamant,am invatat ca trebuie sa fi egoist,nebun,nepasator....am invatat ca trebuie sa minti si sa calci tot ce vezi in picioare ca sa reusesti tot ceea ce ti-ai propus.Am deschis ochii si am realizat ca oriunde ai fi si oricine ai fi,esti inconjurat de hiene,de animale parsive carora nu le pasa daca mori sau traiesit...inconjurat de dusmani care prefera sa te vada 2 metrii sub acest Pamant decat mergand pe strada ca un om normal.

Iti spun ca am avut unele momente in care am ras,m-am bucurat de viata si i-am multumit lui Dumnezeu pentru toate momentele minunate pe care mi le-a oferit si iti mai spun ca in unele zile am blestemat tot ce se putea numii,viata, si nu mi-a mai pasat de nimeni si de nimic.

Poate ca daca acum deschizi o fereastra,o usa sau orice altceva iti este la indemana vei realiza ca lumea de afara nu este ca cea dinauntru.....si ca merita mai mult sa stai inchis intr-o incapere de 2/2 decat sa suferi in jungla nemiloasa de la cei cativa centimentrii de tine.Oare?Oare,dragul meu prieten,este mai bine sa te acsunzi decat sa iti infrunti temerile..chiar si in aceasta lume?Este mai bine sa sti ca ai pierdut,decat sa sti ca nu ai incercat niciodata?Este mai cruda nepasarea sau vointa ta mult prea mare?

Nu te uita in oglinda si nu ma mintii....deja stiu totul.

Nu ma privii in ochi si nu imi spune ce sa fac....e treaba mea.

Asculta-ma cand iti vorbesc.....chiar daca nu iti pasa.Lasa-ma sa urlu cand vreau si fi atent la ceea ce spun.....pentru ca ma doare,pentru ca sunt satula,pentru ca as vrea sa spulbar ceva sau pe cineva....pentru ca nu am nici un drept aici sau in orice alta parte.....pentru ca nu iti apartin tie,nu ii apartin acestei lumi.

Ce sunt vorbele mele pentru tine acum?Un nimic,doar niste simple cuvinte pe care niciodata nu le vei asculta....si aceste linii reprezinta o simpla scrisoare de la o persoana suparata pe viata,suparata pe ea insasi....de la un strain care nu stie ce gandeste,nu stie ce vorbeste......

Doua victorii in aceeasi seara!!

Marti,10 iunie,m-am decis sa imi bag picioarele in ea de scoala,sa nu ma mai intereseze nimic(oricum era penultima zi),sa ard gazul de pomana pe acolo si apoi sa ma car spre Piata Constitutiei.
Nu am fost niciodata o fana infocata a fotbalului,de fapt imi placea numai atunci cand jucam in curtea scolii si ma juleam toata sau cand ma tavaleam in zapada,iarna, dupa minge...insa,de data asta am hotarat ca euro 2008 e destul de important si merita intereseul meu,asa ca m-am gandit sa fac progrese sa imi iau colegele si sa mergem in Pta.Constitutiei de la ora 7 sa prindem cat mai multe beri si cat mai multe goluri la meciul dintre Spania si Rusia.
Timp de o ora si ceva,am aclamat mult si tare pentru Spania,am baut,am mancat si totul a fost perfect.In jur de 8:30 m-am intalnit cu Maria si cu Zmonky si am decis sa mergem aproape de scena special amenajata pentru concertele dintre meciuri.....pentru ca.......NORMAL,canta Vita de Vie(principalul motiv pentru care am fost acolo).
M-am simtit extrem de entuziasmata atat pentru ca Spania castigase meciul cu 4 la 1 dar si pentru faptul ca VdV era din nou in fata mea si...Despot imi facuse iarasi cu mana :X:X:X
Sa vorbesc si despre partea negativa a serii si anume,lumea foarte proasta care era in piata pentru concert..mai precis:
-un cocalar jegos in dreapta lu' Zmonky care aclama ca dobitocu'(numai D-zeu stie cat m-am abtinut sa nu ii zic ceva "de bine" dar m-am gandit si la faptul ca nu am sa mai ajung vie acasa dupa eveniment)
-o tipa langa mine care a fumat tigara dupa tigara si nu s-a miscat din loc pentru nimic in lume(si totusi....era Vita :O:O:O)
-o idioata blonda,situata la cativa cm de mine si de Zmonky care habar-n-avea un vers de la Vita....nici macar o virgula din melodii si care zbiera ca dobitoaca de numai puteam sa-l auzim pe Despot cantand.
Am avut suficente subiecte de discutie cu Zmonky dupa ce ne-am carat de la concert si ne-am mai plimbat ceva vreme pe strazile jegoase ale Bucurestiului.
Lasand la o parte,tipetele mamei care au fost "binevenite" si de aceasta data pentru ca nu am ajuns acasa cand trebuia(de' nu i-am spus de concert.....din nou) si lumea cam aiurea de acolo,totul a fost foarte foarte foarte misto.....mai precis,de zbantuit m-am zbantuit,de urlat am urlat si nici nu m-am enervat la meci....
In concluzie pot sa marturisesc ca am avut parte de doua victorii in aceeasi seara:
-Spania-Rusia:4-1
-Vita de Vie(sensul vietii mele).....45 de minute de cantat si topait

Totul despre sex!

Fana infocata a serialului "Sex and the city" difuzat intre 1998-2004 si vizionat de mine intr-o luna a anului 2008....am decis sa merg sa vad si filmul proaspat aparut si pe ecranele din Romania.
Nu m-am gandit nici o secunda ca va fi atat de multa lume care va dorii sa vada acest film,insa coada imensa de la caseria de bilete m-a lasat masca.
Am avut noroc datorita "capacitatii" mele de a intra in fata altora la cozi,si asa am procedat atat la bilete cat si la popcorn si cola.
La ora 6,sala era plina si mie nu imi venea sa cred..lumea parea destul de nerabdatoare la fel si eu...iar in momentul in care a inceput filmul nu m-am mai putut misca din scaunul comfortabil.
Am urmarit cu foarte mare atentie continuarea serialului de succes si tin sa imi astern impresiile placute si neplacute in legatura cu acesta:

Mi-a placut:
-faptul ca au fost aceiasi actori si au jucat personajele cu acelasi caracter ca cel din serial.
-peisajul si locuintele din New York,Hollywood,pe unde s-a filmat
-momentul in care Carrie(personajul principal) i-a dat cu florile in cap lui Mr.Big(iubitul acesteia de 10 ani) in ziua nuntii.
-Charlotte,cea mai sensibila dintre cele 4 prietene care a zbierat in film cat pentru toate cele 6 sezoane ale serialului.
-noul look a lui Carrie,si anume parul ciocolatiu.

Nu mi-a placut:
-vestimentatia a lasat de dorit,Pat Field(creatoarea de moda) a dat gres de data asta,ca prin minune..avand in vedere ca pe parcursul serialului s-a descurcat excelent.
-intamplarile celor 4 se bazau numai pe mariaj.
-tehnologia mult prea moderna si inutila.
-partea in care personajul Carrie Bradshaw suferea inutil si devenise enervanta.
-sfarsitul.....care a fost surprinzator,avand in vedere ca aceste femei erau puternice si nu iertau barbatii usor,de data asta toata partea cu "te iert" s-a intamplat mult prea repede.

Cu toate ca revenirea "fetelor care au puterea" a fost destul de tarzie,lucrurile puteau iesii mult mai bine decat atat,si astfel fanii puteau fi pe deplin multumiti.
Lasand la o parte,opinia mea,pot sa sugerez vizionarea acestui film,intr-o zi calduroasa cand vrei sa te baricadezi intr-un cinematograf si intr-o zi in care esti cu adevart fericit!!

Sunetu mai tare

"Discoteca e prea mica sa mai sar in cap"....cam asta am crezut in fiecare minut in care ma zbantuiam in acel spatiu unde lumea e nebuna si muzica rasuna din toate partile.
De ce e bine sa dam sunetu mai tare?Pentru mine,sunetu a trebuit dat tare de cand ma stiu.Nu suportam sa ascult orice melodie cu sunetu la minim,parca nu simteam nimic,parca nu se misca nimic in mine,parca nu puteam gandii..nu ma puteam simtii bine.
Avem nevoie de momente in care trebuie sa simtim muzica,trebuie sa simtim decibelii pana si in creier,trebuie sa sarim,sa uitam si sa ne simtim bine.Poate ca asta e un motiv pentru care eu iubesc concertele unde muzica e atat de tare incat nu ma mai pot gandii la nimic altceva decat la melodia respectiva,si poate asta e un motiv pentru care unii adulti nu dau sunetu mai tare...pentru ca au nevoie in permanenta de mintea lor rece.
Am sa cred,ca "e momentul sa se vada antrenamentul" si am sa bag sunetu mai tare fie ce-o fi!!

Din nou cu „la multi ani” in....Suburbia!!

praf de stele si capul meu blond care nu putea sta locului =)) =))


Dupa ce i-am cantat lui Adrian pe 21 martie „la multi ani” in Suburbia,iata ca in noaptea de 5 spre 6 iunie i-am urat la multi ani si Andreei,cea mai tare persoana,impresara,pe care am cunoscut-o vreodata.

Cum a fost in Suburbia pentru mine?Pai,am ajuns pe acolo in jur de ora 8 si m-am asezat fara nici o grija la masa rezervata pentru Vita de Vie.Planuiam de la inceput sa nu ma misc de acolo,crezand ca nu o sa fie nici o problema...insa planurile mele s-au dat peste cap atunci cand la masa au inceput sa se adune mai mult de 10 persoane.Dupa ce a venit Despot si ne-a salutat,a avut speranta ca masa se va elibera pe masura ce vine toata trupa...insa nu a fost asa,si ei s-au inghesuit la o masa de 2/2 langa bar.....m-am simti destul de nasol la faza asta,avand in vedere ca ideea de a sta la masa acceea a fost a mea.

Am ajuns in fata scenei in momentul in care au inceput sa incinga atmosfera picii de la X-Pload,mult mai tari de data asta.

Pe la 10 si ceva a inceput Vita :X:X.....cum am supravietuit?Cu greu bineinteles,avand in vedere ca nu ma mai puteam oprii din topait si din dat din cap....de’, la VdV sunt complet hipnotizata.Am avut noroc cu banca din fata mea pe care m-am mai asezat din cand in cand,pentru ca simteam cum picioarele si gatul or sa mi se rupa.

Dupa ce momentul de hipnoza s-a terminat,am iesit cu greu din imbulzeala de lume si am ajuns alaturi de Miruna la Andreea,caruia i-am urat la multi ani si am imbratisat-o(practic,am sarit pe ea.....ii promisesem oricum).

Cu toate ca petrecerea continua,eu a trebuit sa ma car alaturi de Zmonky si Adina(da,am dormit in gara....si ce mah?).

Am ajuns acasa in jur de ora 1 si mama a tipat,(bineinteles...) cam atat cat era nevoie in seara accea,ca sa se simta ea bine.

Concluzii:

-inca ma mai simt nasol ca m-am asezat la masa celor de la Vita(totusi nu m-am gandit ca o sa se stranga atata lume pe langa mine)

-inca mai rad cand imi amintesc cum ma asezam pe banca in timpul concertului si Despot pe scaun si ne uitam unu la altu ceva de genu „e greu,e greu” =)) =))

-m-am bucurat ca am ajuns la Andreea si ca am imbratisat-o......a fost cea mai calduroasa imbratisare pe care am simtit-o vreodata :X:X:X

-regret ca nu am putut sa mai stau in Suburbia,sa mai petrec putin....lasa ca mai fug eu de acasa si am sa stau toata noaptea.

-apreciez tipetele mamei mai slabe de data asta(wow :O:O:O)

-o sa mai am nevoie de 3 zile pana am sa imi pot misca gatul normal si pana o sa imi treaca greata de la bautura.

Cea mai importanta concluzie:

NUMAR ZILELE,MINUTELE,SECUNDELE PANA CAND AM SA FUG LA TARGOVISTE..SA MA FAC CUNOSCUTA SI ACOLO PENTRU TAMPENIILE PE CARE LE FAC PENTRU VITA DE VIE!!(merita,credeti-ma pe cuvant)

Varza...

Cand sunt plina de nervi,sau cand sunt foarte foarte fericita si calma....ce altceva pot sa ascult daca nu "Varza".De ce?Pentru ca este ca un "drog"..are niste versuri care iti inspira o totala relaxare...este genul de melodie care trebuie sa o asculti cand ai nervi,foarte multi nervi sau cand te simti atat de bine incat mai ai nevoie de un motiv pentru bucuria ta.
Ce imi place cel mai tare la "varza"?Imi place ca la concerte toata lumea ii stie versurile,imi place ca se urla si ca toata lumea e fericita....eu ma simt bine si cand ascult acasa si cand incep sa urlu dintr-o data "varzaaaaaaaa..."
Nu pot spune ca are o semnificatie speciala aceasta melodie,insa pot afirma cat de mult poti sa te bucuri de ea in orice moment,pot afirma ca nu te duce gandul la nimeni si la nimc altceva cand o asculti,decat la tine,la persoana ta si la viata ta si la cat de mult trebuie sa te bucuri de TINE.....in acel moment restul e varzaaaaa!!!

Nu ma pot abtine....

Am avut un soc in cursul zilei de marti cand am aflat cata dobitocime exista pe acest Pamant,mai precis cati profesori dobitoci exista....
Nu tin sa evidentiez neaparat ideea ca nu inghit profii....mai precis,nu inghit profii din liceul meu,insa situatiile in care aceste persoane sunt capabile de a te pune cateodata,ma lasa pur si simplu...masca.
Intr-o marti,ora de istorie,materia pe care eu o iubesc si cu care ma inteleg foarte bine,a inceput asa cum se astepta toata lumea mai putin eu,care nu am binevoit sa mai trec pe la scoala in ultimele zile....de lene.
Profu a trantit catalogul si mai apoi i-a trantit in el un 2 lu' Zmonky cre era la fel de paralela cu materia ca si mine...asadar 2-ul a fost foarte aproape de mine in acea zi.
M-am abtinut toata ora sa nu il intreb "frumos" ce dracu' are cu noi si de ce dintr-o data se comporta asa,insa m-am gandit ca nu e momentul,mai bine tac si inghit.
"Specimenul" a iesit din clasa intr-un final si m-a lasat injurand in banca,avand in vedere ca ora urmatoare ne-a promis un test din toata materia si o "medie neincheiata daca nu veniti la test".
Nu imi amintesc foarte bine pauza dupa ora de istorie,stiu doar ca tremuram de nervi si ca din dobitoc si cretin nu l-am scos pe acest specimen.
Poate ca nu aveam motive sa fiu nervoasa,zmonky in schimb avea toate motivele,insa m-am saturat de atata prostie si de atata bataie de joc la adresa mea si a colegilor mei(care se mai simt).Chiar daca nu rabufnesc de fata cu dobitocii din acest liceu,rabufnesc in pauze si rau de tot....de ce?Pentru ca nu ma pot abtine si cand vine vorba de situatii absurde si tampite,nu vreau sa ma mai abtin!!

Basul si cu toba mare

"Ma duc sa caut un loc sa ma arunc in cap..."-fraza pe care o zic 24 din 24 de ore si pe care o iubesc foarte mult......de ce?Poate pentru ca imi evidentiaza starea de spirit pe care o am aproape tot timpul si anume acel sentiment de a te arunca din prostie,nebunie sau din placere.
Cand am ascultat pentru prima oara "basul si cu toba mare" eram un pitic blond,care se uita la televizor pentru ca iubea "cutia plina de imagini".Atunci,am dat din greseala,a doua oara,chiar peste VdV si peste videoclipul lor mult mai ciudat pentru mine(la acea varsta) decat primul pe care il vazusem de mii de ori si care il iubeam.
La varsta mea de-atunci nu prea intelesesem despre ce era vorba.....dar in prezent,revenind asupra tuturor videoclipurilor de la Vita,tin sa mentionez ca acesta se poate clasifica drept videoclipul "cel mai sarit de pe fix".
Am realizat ca in momentele in care "basul si cu toba mare" imi rasuna in creier,vreau sa sar,sa zbier,probabil ca i-as si bate pe toti cei care ma enerveaza sau care m-au enervat......asadar,am descoperit cel mai puternic drog pentru mine.....si ma elibereaza si ma face sa ma simt....foarte bine!!