Noroc,destin...si Limp Bizkit!

N-am mai trecut de mult printr-o aventura,atat de…”bine jucata” la vre-un concert….iar faptul ca am avut ocazia sa ii si vad pe cei de la Limp Bizkit,mi s-a parut fantastic.
Inca din aprilie,aveam o dorinta nebuna sa merg la concert…insa,la final nu am mai avut timp,bani,rabdare sa mai trag de orice speranta si sa-mi fac aparitia.In ziua cu pricina(zi care avea sa fie una din cele mai plictisitoare),stand la vorba si schimband idei cu cateva prietene…am decis sa mergem,sa incercam sa stam prin zona,poate cine stie?...o sa intram?
Informata prost ca de obicei,in loc sa merg spre Arenele Romane,m-am dus spre terenul de rugby din Herastrau….avand senzatia ca acolo este.Ora tarzie,inceput de ploaie…insa,m-am gandit ca un drum pana la Arene nu-mi va strica…si asa a si fost.
In jur de ora 9,stateam in ploaie alaturi de Luiza,in fata Arenelor…asteptand…sau stand de placere.Nu aveam nici un ban la noi,deci cam imposibil sa ne luam si noi un bilet pe sub mana.Am incercat sa tot vorbim cu lumea,insa in zadar….pentru ca nu vorbeam cu lumea potrivita.
Dupa o schimbare de peisaj,dupa alt schimb de vorbe cu cei de la poarta….iata,ca am nimerit o persoana foarte….vorbind la telefon,insa si foarte draguta,care ne-a schimbat norocul si ne-a oferit invitatii!
De la concertul Metallica incoace,nu cred ca am vazut ceva mai incendiar ca acest concert.Intr-adevar lume nu foarte multa,insa majoritatea nu tocmai zdravana la cap,o ploaie care nu se mai oprea si o trupa reunita dupa 8 ani de zile care parea sa nu se fi destramat niciodata.
In cele 60 de minute de concert(la doar atat am asistat eu) am fost un fan nebun,o buna observatoare si un copil inconstient.
Despre Limp?Unii ii considera o trupa care s-a format doar de dragul de a se forma,altii…sau mai bine zis altele…vin la concerte doar pentru ca sunt indragostite de Fred Durst,nu am nimic impotriva cu asta,iar majoritatea ii asculta deoarece piesele lor prezinta mesaje puternice,dezbracate de orice masca a subintelesului.Eu?Pentru mine,Limp Bizkit a insemnat „Behind Blue Eyes” multa si multa vreme…acum,inseamna mai mult de atat,inseamna atat o furtuna cat si o ploaie linistita de vara.Sper sa nu ma insel cand spun,ca mi se pare o formatie cu foarte mult curaj,formata dintr-un solist foarte degajat(Fred canta ca la el acasa) si 4 colegi de breasla foarte buni la ceea ce fac.
In concluzie,am asistat la o ora din marele concert Limp si m-am simtit plina de energie si de putere.Am avut mare nororc ca am intrat…sau poate ca a fost destinul?Ce mai conteaza,a fost nororc,destin….si Limp Bizkit!!

P.S: Deoarece nu am avut aparatul la mine...am imprumutat cateva poze de pe www.bestmusic.ro

Din nou...leapsa!

Avand in vedere ca nu am mai scris de mult o leapsa,m-am gandit ca ar fi un moment oportun sa mai iau o pauza de la filozofii si intamplari relatate intr-un mod tumultos si sa ma mai relaxez....

Leapsa e furata de la Poe(cine-o mai vrea,este invitatul meu) si din cate am vazut se numeste "Daca ai fi fost..."

O luna a anului: mai
O parte a zilei: noaptea
Un animal marin: delfin
O directie:..stanga!
O virtute: curajul
O personalitate istorica: Marie Antoinette
O planeta: Marte
Un lichid: tequila
O piatra: topaz
O pasare: bufnita
O planta: cactus
Un tip de vreme: cald si ploios
Un instrument muzical: chitara
O emotie: iubirea
Un sunet: o nota muzicala(oricare ar fi ea)
Un element: vant
Un cantec: Vita de Vie-Alunga Tacerea si Lostprophets-Ghotic
Un film: Eurotrip
Un serial: Sex and the city
O carte: Despre ura
Un fel de mancare: ciuperci la cuptor
Un oras: New York
Un gust: iute
O culoare: rosu
Un material: catifeaua
Un cuvant: te iubesc(ooops...sunt 2 :P:P)
O parte a corpului: gura
O expresie a fetei: cea zambitoare :D :)
O materie la scoala: spaniola...sau romana
Un persoanj din desenele animate: Wall-E
O forma: patrat
Un numar: 5
O masina: Aston Martin DBS
O haina: blugii

Sora-mea…la mare,la soare…la mine sau la tine?

Da,da…asa e,ai dreptate….si eu ce vrei draga sa-ti fac?Eu te-am pus sa-ti faci de cap cu un necunoscut intr-un club de noapte?Nu-ti convine nu?Taci si munceste…si nu uita sa te si imprumuti de bani….
Da,da…asa o tin de vre-o saptamana…m-am simtit de parca aveam nevoie de bani sa ma duc si la wc….oare am o problema?Ma rog….ce conteaza….VREAU SALARIUL!!!!!
Butonez,butonez,butonez….hopa,ce e asta?Veche poza de familie care inca mai zace pe calc-ul meu?De ce?....detalii….hai sa analizam: uite-o pe mama..ce fata avea,sa mor….tata?Unde e tata?Tata nu e…..era ocupat,adica plecat de acasa….era dupa divort faza asta….uite-ma pe mine…aveam 8 ani,ce moaca aveam,parca eram moarta….si pe Mihaela...Cine e Mihaela?Sora-mea….nu-mi spune ca am uitat sa scriu de sora-mea?Fantastic…..pai stai sa scriu si de ea,ca e un element important asa in viata mea.
Ok,am o ora pana se intoarce crizata de sefa din pauza,asa ca pot s-o taragan…
Mihaela,sora mea mai mare cu 4 ani.Nu e manegerita ca mine,e director comercial la dracu’n praznic….deci,habar n-am unde.A avut mai multa bafta decat mine,intotdeauna: note mai mari la scoala…numai 10 tata….prieteni frumosi,bogati,topiti dupa ea,de care ea isi batea joc ca nesimtita….si nu inteleg de ce,mama a iubit-o intotdeauna mai mult decat pe mine,adica frate serios,era o vaca...ma rog,lasa ca pe mine ma iubeste tata(cred…la dracu’).
„Printesa”…asa o alinta mama adesea…iata ca „printesa” nu prea s-a omorat dupa noi…cel putin dupa mine si dupa mama…ca tata,e poveste separata si am subliniat-o bine in paginile trecute…Ce a facut Miha,cand a implinit 18 ani?S-a dus cu iubitul ei milionar la mare…eee,pe o insula,cu mare si soare si cocktail-uri si de toate…Mai incolo?Pai mai incolo nu prea mai stiu povestea,insa,cert este ca l-a parasit p’ala(normal…gata isi atinsese scopul) si a plecat de nebuna…iar,cum fata a avut din totdeauna bulan,nu ca altii,aici prezenti….normal ca a ajuns mare si tare.
Eu si mama?Eeee…ar fi bine daca ar sti acum,in acest moment,cum ne cheama si daca mai traim….insa,sa nu uitam ca Miha este o „printesa” si cea mai buna dintre cei mai buni.
Oare de ce dracu’ mi-am irosit aceasta pagina,povestind despre ratata de sora-mea?Pentru ca ma gandeam si eu asa,cum unii au bani si unii….vai de ei….bine,ma rog,au si aia unii,numai ca nu sunt asa smecheri.Da,ma gandeam intr-o seara ce bine ar fi fost sa fi fost si eu ca sora-mea:parsiva,rea,manipulatoare,sa-mi fi gasit unu cu bani care sa ma plimbe…iar apoi sa-i fi pus si eu intrebarea de politeste „la mine sau la tine?”…asta ca sa nu par chiar atat de jalnica.
STOP!Ce dracu’ fac?Am injurat-o toata viata pe Mihaela si acum imi doresc sa fiu ca ea…sau mai rau,sa fi fost ca ea?Doamne fereste….lasa frate ca mi-e bine si asa….fuck,a venit sefa,ii aud glasul cristalin….
Da,da…deci…sa uitam de Mihaela,e o cretina.Nu conteaza marea,soarele…o sa plec eu de nebuna daca asta vreau,acum….iar intrebarea de politete…de ce am nevoie de ea?Mi-a ajuns o tavaleala….acum sa vina cocktailul!

Iti mai aduci aminte....?

O intrebare buna,una din cele mai frecvent auzita si cel mai des spusa…de aici ar rezulta cat de mult ne place sa dezgropam trecutul,si sa rememoram iar si iar fiecare clipa placuta sau nu din vietile noastre.Este acesta un hobby sau doar ne sta in fire sa graim de fiecare data aceasta fraza?Totusi,lasand la o parte aceasta dilema de-a mea,esti capabil sa iti mai aduci aminte,de fiecare data,ce a fost frumos,insa mai ales ce a fost urat in viata ta?Poate acum vorbesc cu mine,sau cu tine,cel care ma asculti…
Iti mai aduci aminte un prim inceput sau un alt sfarsit?Iti mai aduci aminte acea gara,fiecare fugit de acasa,fiecare minciuna,o prima dezamagire sau cea mai mare bucurie?Daca da,inseamna ca ai invatat si ti-ai schimbat viata,daca nu,rezulta ca tot ce ai facut,ai facut fara folos.
Prima dragoste.Se spune ca prima iubire,primul sarut sau primele cuvinte pline de afectiune nu se uita niciodata.Oare?In aceasta lume in care sentimentele sunt asezate undeva pe un ultim raft al vietii,si sunt evidentiate alte si alte prioritati,mai poti simtii din nou acele momente?Poate ca nu sau poate ca da si nu iti mai poti da seama.
Iti mai aduci aminte,totusi,care a fost startul si finalul?Poti pune in balans toate aceste aspecte?Ce este rau in a face cele mai mari eforturi pentru ceea ce iubesti?Nimic,insa urmatoarea intrebare ar fi,daca esti sigur ca acea iubire iti este si impartasita.
Aventurile vin si pleaca,anturajul se schimba cand nici nu te astepti,iar apoi…ramai cu ideea,daca vei uita tot ceea ce a fost sau nu…Ei bine,mi-am dat seama ca situatiile cu un impact major lasa urme,si oricat de mult ne-am chinuii sa uitam,ne vom aduce intotdeauna aminte,pentru ca sufletul nostru este indestructibil,pentru ca sufletul nostru cere amintiri.
Nu suntem istorici,arheologi sau psihologi…suntem oameni,ne indragostim,spoi suferim,iar in final realizam aspecte importante ale vietii,ne invatam minte si nu mai repetam aceleasi greseli…sau ne afundam si mai mult spre un infern nelimitat.
Actionam din instinct…si,oricat de important ar fi sa gandim cu mintea si nu cu inima,nu intotdeauna reusim…iar atunci,din nou cadem intr-o capcana,ne revenim si ne intrebam daca „iti mai aduci aminte?”.
Cum este posibil,ca in jurul atatei rautati,sa mai existe acel termen de bunatate si de suferinta?Exista cu adevarat sau este si el doar o iluzie?Iti mai aduci aminte daca este real?
Amintirea,cea mai dulce si cea mai dureroasa.Despartirea,cea mai crunta.Vorbele,dorinta de a povestii si de a rememora….cea mai de pret.De ce?Pentru ca oricat de multe schimbari si sentimente ar exista,vei fi nevoit mereu sa….iti mai aduci aminte!

Noi sentimente!

Post la comun cu Poe.....intr-o noapte in care noi sentimente s-au nascut in mine...si in care Poe a zis ca ma bate :((:(( =)) =))


Nu-i asa ca pierzi o parte din tine de cate ori ti se dovedeste ca nu merita, desi tu incercai de fiecare data sa crezi opusul? Cand credeai ca cei care tin la tine de fapt nu erau nici pe departe cum ii credeai, ci doar niste insensibili naivi? Asta ca sa nu folosim limbaj colorat. Nu acum…
Atunci cand te trezesti pe acel taram intre vis si realitate…Taram pe care ai vrut sa ajungi dintotdeauna, ai impresia ca nimic rau nu s-a intamplat in trecut, cu atat mai putin in viitor. Ai impresia ca toate sacrificiile sunt nimicuri fata de ceea ce primesti in schimb, indiferent de minciuna, bani, sau timp pierdut.
Ce se intampla cand revii din nou in lumea reala? Oare mai esti in stare sa supravietuiesti? Sau esti calcat in picioare de urmatorul parsiv care-ti iese in cale?
Se spune ca oamenii din jur nu sunt ceea ce par. Cand ti se pare ca ai ajuns pe acel taram, proverbul asta nu are nici o noima pentru tine, pentru ca totul ti se pare verosimil,am putea spune chiar perfect. Insa stim ca toate lucrurile au un sfarsit, cu cat sunt mai frumoase, cu atat sfarsitul e mai dureros.
Ce doare mai tare decat suferinta dupa revenire? Faptul ca ai constientizat ca cei din jur aveau dreptate sau cuvintele false, pline de „iubire”? Atunci te opresti. Iei o gura de aer. Mai iei inca una, mai adanca de data asta. Apoi urmeaza o hotarare, gresita sau nu. Renasti sau decazi in continuare? Cu siguranta urmeaza o tortura echivalenta cu sentimentele pure inecate in rautatea oamenilor.
Singura scapare e sa te lasi pe mana celor care au vrut sa te ajute dintotdeauna si sa realizezi ca indiferent de situatie, tu esti cea mai importanta persoana pentru tine.
Ce am redescoperit? Ce am invatat din nou? Poate nimic din ceea ce subconstientul nostru nu stia inca, sau poate tot ce inseamna cu adevarat fiinta noastra. Amin.

Concluzia? Muie Bă!

Povesti!

Chiar daca nu prea este stilul meu sa povestesc sau sa citesc cate o naratiune,acum lucrurile stau altfel…si anume:
Prima poveste pe care am s-o relatez pe scurt,este despre o persoana…sa-i spun X,indiferenta,posesiva,care ar face totul doar pentru ea si care are impresia ca iubirea si sentimentele nu exista.Aceasta persoana,ca in orice basm celebru,se indragosteste intr-o buna zi fara sa isi dea seama…iar intr-un final observa cum nu isi mai poate vizualiza viitorul fara perechea sa,bineinteles nerecunoscand afirmatia de mai sus,fata de altii.
Ce punct vrea sa atinga aceasta povestioara?Este greu sa recunosti si sa spui ceea ce simti.De ce?De frica,orice forma de frica sau poate din alte si alte motive necunoscute deocamdata,de mine.
A doua mica relatare,se refera tot la unul dintre noi,persoana Y,plina de curaj,cu un strop de nebunie in sange,nepasatoare si cu o atasare emotionala fata de ceilalti,foarte puternica.Aceasta persoana,avea candva impresia ca niciodata nu va ajunge pe taramul dintre vis si realitate…pana cand s-a regasit acolo si nu i-a venit sa creada…iar din acel moment,fara sa isi doreasca,in ea s-a nascut gelozia,posesivitatea si dorinta de a vrea din ce in ce mai mult lucrurile care au adus-o pe acel taram…Insa,intr-o buna zi,mica ei lume a inceput sa se urateasca,iar singura metoda prin care se putea salva era sa cedeze si sa plece…dar orgoliul si incapatanarea erau mai puternice decat judecata sanatoasa.Apoi?Apoi,acum,ajung din nou la morala:oricat de grele ar devenii situatiile,nu ne-am da niciodata batuti,chiar daca ne uratim sufletul si chiar daca luptam pentru o cauza de mult pierduta.
In urmatoarea relatare,este vorba despre minciuna.De ce?Nu am nici cea mai vaga idee….sa judecam cu totii dupa principiul „asa e povestea,asa o citim”.Se spune ca intr-o zi minciuna a iesit la suprafata si a fost vazuta de absolut toata lumea,a fost batjocorita,isultata si nevoita sa se ascunda.Lucrurile nu au mers atat de rau pentru ea….de ce?Pentru ca in mica ei ascunzatoarea,a fost gasita si imbratisata de persoana…Z,o fiinta buna,iubitore care nu era constienta de cat de periculoasa poate fi entitatea din fata ei.Cu timpul minciuna si-a gasit locul langa persoana Z….iar intr-un final,cele 2,au devenit una singura…..Si asa reiese faptul ca in orice moment al vietii suntem influentabili,ca in orice secunda avem temeri si avem nevoie de fiinta pe care o batjocorim si o vorbim de rau….de ce?Pentru ca fara sa constientizam,avem nenumarate semne de slabiciune.
Ultima povestioara se refera la…mine.M-am ales pentru ca ma simt cea mai potrivita sa vorbesc despre urmatorul subiect:speranta….acea stralucire pe care toti ar trebuii sa o avem in suflet…dar iata ca nu e asa.Cand am facut eu cunostinta cu mica speranta?Nu stiu exact,am impresia ca s-a intamplat de mult si ca mi-a fost stearsa memoria…sau cateodata am impresia ca ma intalnesc cu ea in fiecare zi.
Alerg dupa ea,o tin langa mine…iar atunci cand pleaca,cand mai ia o pauza sunt in cea mai proasta stare posibila….insa,nu va mai pleca,pentru ca am facut rost de niste funii stranse ca s-o leg de orice situatie.Asadar,speranta e greu de urmarit si de pastrat….insa atunci cand ea exista langa tine,e foarte usor sa te bucuri de ea!
Povesti?De ce am povestit toate aceste lucruri?In fond….fiecare poseda mii si mii de alte istorii,mult mai interesante…

Sunt in vacanta...sunt la mare!

Metaforic vorbind,sunt la mare...deoarece pana la momentul plecarii va mai dura ceva timp.De ce?Sincer nu prea stiu,poate din cauza faptului ca m-am complicat foarte mult vara asta...iar acum ca sa ma eliberez definitiv trebuie sa descurc niste fire,gen: magazinul Zara,concertele VdV,Cokelive,mare,munte,Timisoara.Cam asta trebuie sa fac eu in 3 luni de zile?Simplu....poate ca pare la prima vedere,dar nu este deloc asa,mai ales ca am nevoie de un car de bani pentru fiecare in parte(in afara de magazin,ca de acolo scot banii)...
..si daca nu o sa-mi iasa nimic din ce m-am gandit ca va fi vara 2009 pentru mine...nu conteaza,ceva tot o sa fie si o sa fie poate mult mai palpitant!


...si acum,ma simt ca intr-una dintre piesele stupide de prin anii 2000,unde se vorbeste numai despre mare....(piesa misto pe vremea ei si ascultata....=)) =)) =)) bestiala)

 

Cocktail - Ei, si ce
Vezi mai multe video din Divertisment

Precaut sau nu?

Alergand prin aceasta „mare” a vietii si dand peste tot felul de probleme sau de situatii extreme,am ramas profund pe ganduri,asupra unui aspect destul de important,as zice: a fi precaut sau nu?
De ce unii dintre noi,inclusiv eu,se arunca cu capul inainte,fara sa isi ia masuriu de precautie?Li se pare mai sanatos,sau poate doar le place riscul si adora momentele palpitante?Oricare ar fi raspunsul la aceasta intrebare,este clar ca nu exista strop de normalitate in deciziile luate pe fuga si negandite!
Ce se poate intampla in cazurile neprelucrate?Ei bine,se poate intampla orice lucru negativ.Nu conteaza?Eu zic ca are importanta,spun ca nimeni nu isi doreste sa aiba loc un „accident” de orice gen….Totusi,,daca m-am gandit la a fi precaut sau nu,inseamna ca recunosc ca as vrea o schimbare in acest plan.Oare?
Avem parte in orice moment de oameni necunoscuti,de relatii ciudate si de situatii iesite din comun,toate acestea ar trebuii sa ne starneasca interesul catre o precautie majora…doar,ar trebuii.
O persoana nou intalnita ne poate oferii marea cu sarea,iar noi,cei care nu gandim,am putea caracteriza persoana respectiva,in cel mai placut mod,fara sa stim ce se ascunde de fapt in mintea ei…paranoia?Nu,doar realitatea.
Relatia,nou inceputa ne poate oferii „cadouri” inimaginabile insa nu putem sti de fapt,care este sfarsitul si de ce s-ar petrece…este vorba de risc?Nu,e vorba de cunoastere,autocunoastere si un mod de a actiona.
Situatiile.Ne laudam in stanga si-n dreapta ca am iesit bine mersi din orice fel de incurcatura..insa,cu toate ca s-au terminat,suntem siguri ca tot ceea ce a fost n-a lasat urme?Nu…dar,continuam fara sa ne pese de ideile noi ce se nasc in mintea noastra.
Cum putem fi atat de nepasatori,de aroganti si de curajosi,in acelasi timp?Avem temeri ca orice alta fiinta umana,insa in momentele in care ar trebuii sa fim cei mai „fricosi” nu ne punem mintea la contributie,ci asteptam rezultate.
Am fost crescuti pentru a deosebii binele si raul,am fost invatati sa ne ferim si sa ne luptam pentru ce e al nostru,insa nimeni nu ne-a precizat niciodata in ce fel trebuie sa actionam…si poate asta este frumusetea vietii,insa unde ramane „sistemul” precautie?
Nu stim sa punem in balans tot ceea ce facem,si mai ales nu stim sau nu vrem sa ne stabilim responsabilitatile….in conclzuie,rezulta oare ca suntem doar niste copii in cautare de noutate?Da,cred ca exact asta suntem.Cred ca nu ne maturizam niciodata si mai ales,nu invatam sau nu vrem sa avem totul cat de cat sub control.
Straini de noi insine si de anumite aspecte,ciudati in felul nostru in orice clipa si constienti de caracteristicile noastre…teoretic,ar trebuii sa fim acel gen de fiinta,precauta sau nu?

No money?!

Flashback…..flashback din nou….Stop!
Gata,pot sa revin.Gata pot sa nu imi mai aduc aminte cu atata curiozitate ce dracu’ s-a intamplat aseara si de ce imi lipsesc 3 carti de credit…gata,pot sa incep sa scriu ce s-a mai intamplat cu viata mea!
Da….deci,ultima data cand am inchis laptopul am ramas cu o singura idee in cap: de ce dracu’ nu am si eu pe nimeni?...si….o fi viata mea atat de naspa in aceste momente?Sincera sa fiu,habar n-am care este raspunsul nici in aceasta clipa,insa cert este ca in acea zi,m-am gandit sa-mi fac de cap si dau la o parte orice bullshit din viata mea….
Vineri seara am plecat de la birou la 9,alaturi de istericalele sefei mele auzindu-se melodios pe fundalul piesei Politics de la Korn(sa nu uit cu aceasta ocazie,trebuie sa-mi iau alt mp4…..mai bine un ipod…..adica ce?Numai fufele de la birou sa fie smechere?)….asa,apoi am luat un taxi si m-am dus in primul club de fitze care imi trecuse prin minte: 99.Ce e asta?E un club micut,unde tre’ sa ai pile grase ca sa intrii si unde se strang toti bogatasii si toti idiotii orasului.De ce m-am dus?Ca vroiam si eu sa agat un bogatas d’ala..uite de’aia.
Am intrat inauntru pe la 10:30,pentru ca boul de la intrare nu m-a lasat sa intru fara invitatie…noroc ca am invatat de la tata cum se rezolva aceste probleme rapid….(scoate banii…..) Si am dat nas in nas cu un lux namaivazut,cu mii si mii de bosorogi care trageau din trabucuri pe nesaturate si cu pitipoance fandosite si proaste(stiu eu sigur….).
Ce am facut?Pai,m-am dus la bar si m-am dat mare si tare…un shot de tequila,un whisky cu cola si…….hopa,a venit unu langa mine….Tipu’?Bunicel,cam de varsta mea,nu arata foarte cocalar…deci,am trecut la fapte.
Prespun ca acum tre’ sa scriu restul…..care rest?De la faza cu al 4-lea shot de tequila…am cam pierdut restul…de-aia vreau flashback,si altu’…si altu’….
Bine frate,in concluzie m-am culcat cu el…chestia asta mi-o amintesc…..aaaa,si mai stiu ca eram pe o masa….aoleo…..unde m-am culcat cu el?God…..la faza asta,daca o sa citeasca cineva o sa zica ca sunt cea mai mare alcoolica si cea mai mare tarfa……bine,gata,bare-mi mi-am facut de cap pentru o noapte.
Sa incerc sa-mi revin si sa fac un puzzle: bun,m-am imbatat in club 99,probabail am facut ca o descreierata(aaaa….eram pe masa si ma dezbracam pe….Ac/Dc-The Jack….eee,bare-mi piesa era de calitate),m-am culcat cu unu si…A FOST BESTIAL(flashback misto) si…intrebarea este: de ce nu mai am bani?Adica aveam bani pentru 3 saptamani si acum….AAAAA???Ratatul a platit consumatia din banii mei….Nu se poate….sunt saraca…sunt pe „no money!?”…..mi-am dat economiile pentru o noapte cu unu’?Bun,sunt o proasta,betiva….Nu te panica,nu te panica,o sa-l sun pe tata….da,tata o sa ma ajute….daca nu,o sa vad eu…o sa cersesc eu…o sa fac ceva…cum am ajuns la etapa „no money!?”…..de la 19 ani nu am mai fost in vagauna asta…..deci,de acum sa tin minte: nu mai am ce cauta in 99,indiferent de situatie si sper sa nu-l mai vad p’ala..pentru ca nu stiu de ce voi fi in stare sa fac!!!

…Acum?…..sa zac si sa ma uit la cutia de cafea goala si la pachetul de tigari,gol si el…din fata mea…

Oare mai sti...?

Spre capatul lumii.Spre capatul acestui oras si spre inceputul altuia...oare mai sti cum a fost prima oara?Da...imi amintesc fiecare secunda din acele momente.
Aceleasi obiceiuri,alta atitudine,alta stare de spirit.Alta infatisare si alte ganduri...oare mai sti cum ai ajuns aici?Nu,totul a fost prea rapid.La fel de frumos,de magnific,de infiorator...undeva stagneaza prima lacrima si primul zambet..si asta, mai sti cum a inceput.Da! Imagini,vise,intamplari,lacrimi,disperare…dar intotdeauna un strop de iubire..oare mai sti,de ce? Cui las tot ceea ce traiesc?Sufletului meu...de ce?Pentru ca intotdeauna voi sti...
Certuri,vorbe dure,nepasare,incapatanare...oare mai sti sa realizezi toate aspectele?
O data cu soarele,vine si furtuna,o data cu zambetele,vin si lacrimile,o data cu muzica vine si linistea.
Pedepse?Poate...dar oare mai sti daca merita?Da.Merita din plin! Semnificatia?Una din multele: nebunie... Spune-mi daca oare mai sti ce te-a adus aici?Nimic,pur si simplu asa a fost s fie.
Nu asculta atat de mult dorintele altora in locul alor tale,fi egoista,dar nu la extreme...ramai acolo intr-o mica umbra,nu iti strica personalitatea doar pentru ca altii sunt mai nesatuli decat tine,intreaba-te,daca oare mai sti ce inseamna naturalete?Da.Mai stiu.
A fi vesel,a rade in orice secunda si a fi un om mic intr-o lume mare,valoreaza mai mult decat proasta crestere si tupeul de prost gust,pentru ca oare mai sti ce inseamna fiecare pentru tine?Cu siguranta,si voi sti pentru totdeauna! Nu dormi,nu fi naiva si nu te lasa dominata,fi sensibila si nu intrece limita,pune-ti gandurile in ordine si intreaba-te daca oare mai sti sa te comporti asa cum esti?Poate acest lucru mi-a scapat putin de sub control!
Imagineaza-ti cum ar fi sa nu ai,tot ceea ce iubesti..oare mai sti acest sentiment?
Totusi…”oare mai sti cum a fost primul inceput,primul vis pierdut?Sti cate ne-au mai ramas pana azi?”