M-am mutat.Am o "casa" noua si simpatica...dar,care inca mai trebuie mobilata si amenajata...(voi face si asta,dar in timp)...
Asadar,schimbati vechea adresa si vizitati-ma la cea noua:
http://deealoca.wordpress.com/
duminică, 27 septembrie 2009
miercuri, 23 septembrie 2009
Cearta!
De obicei ma cert cu mine,de obicei eu raman singura persoana suparata si indignata…de obicei,eu mereu am dreptate…si asta doar ca sa fac cearta mai urata.
Pentru ca de cateva zile ma tot cert,tot discut si ma tot enervez,am ramas putin surprinsa cand creierul meu a conceput intr-un final intrebarea „De ce ne certam?”…adica,noi,femeile,intre noi.Daca fac discriminari?Deloc.Nu e stilul meu sa ridic in slavi pe nimeni…atunci?Atunci,evidentiez doar realitatea…si anume,faptul ca singurele care fac taraboi,care se fac pe ele insasi sa sufere,sunt doar femeile.A vazut cineva,un barbat certandu-se zile-n sir?Nu.Ei doar se iau la bataie,iar in final,ies la o bere(nu intotdeauna).
Scandalurile de „gen feminin” ca sa le zic asa,nu se termina niciodata,indiferent ca pornesc din cauza sentimentelor sau a vorbelor,intotdeauna ramane ceva nerezolvat…iar dupa cum se stie,dintr-o samanta plantata mereu trebuie sa creasca ceva.
Oare si cearta ne ajuta?Oare ne face sa ne imbunatatim relatiile cu cei din jur sau sa ne dam seama de aspectele noastre negative?...sau pur si simplu reprezinta un obstacol pe care trebuie sa-l intelegem si sa-l depasim?
Neintelegerile pornesc de undeva anume,pornesc de la un simplu cuvant spus gresit,de la un simplu zambet descoperit atunci cand nu trebuie sau de la o grupare de sentimente ilogice pe moment.Cunoscand toti termenii declansatori,ar trebuii ca sistemul de intelegere al fiecaruia,sa fie mai mare…sau deja de la un anumit punct,totul in noi cedeaza?
Toti suntem oameni,de ce diferenta de sex transmite o diferenta atat de mare si formelor de gandire si de comportament,mai ales atunci cand vine vorba de cearta?Exista un raspuns potrivit pentru aceasta intrebare sau ar trebuii sa ne obisnuim cu ideea „acestea sunt legile creatiei”?Cred ca cea de-a 2-a varianta ne-ar impulsiona spre mai putine certuri…doar cred.
Se spune ca viata este o scoala,ca intotdeauna invatam,dam fel si fel de examene,iar apoi luam note mai mari sau mai mici,in functie de cum ne-am descurcat in experientele respective…asadar,certurile pe care le declansam,nu fac decat sa ne dea o nota mica si sa ne faca sa studiem mai mult…insa oare,invatam?
Atunci cand pierdem un coleg,un prieten sau chiar un parinte,ne mai gandim oare de ce,sau lasam lucrurile cu „el e prost,eu sunt destept”?Normal ca nu ne vom pune mintea la contributie pentru alte si alte intrebari…si aici diferenta de sex nu mai conteaza.
Daca barbatii nu fac atata haos si rezolva totul cu un pumn si o bere,daca femeile raman intotdeauna suparate si cauta samanta de neintelegeri non-stop,ce mai ramane in aceasta lume?Impacarea,dragostea,compasiunea?Da…ar trebuii…insa unde sunt toate aceste elemente in momentul in care nebunia incepe?Poate o data cu moralitatea noastra(a tuturor) sunt si ele ingropate in…cearta!
Pentru ca de cateva zile ma tot cert,tot discut si ma tot enervez,am ramas putin surprinsa cand creierul meu a conceput intr-un final intrebarea „De ce ne certam?”…adica,noi,femeile,intre noi.Daca fac discriminari?Deloc.Nu e stilul meu sa ridic in slavi pe nimeni…atunci?Atunci,evidentiez doar realitatea…si anume,faptul ca singurele care fac taraboi,care se fac pe ele insasi sa sufere,sunt doar femeile.A vazut cineva,un barbat certandu-se zile-n sir?Nu.Ei doar se iau la bataie,iar in final,ies la o bere(nu intotdeauna).
Scandalurile de „gen feminin” ca sa le zic asa,nu se termina niciodata,indiferent ca pornesc din cauza sentimentelor sau a vorbelor,intotdeauna ramane ceva nerezolvat…iar dupa cum se stie,dintr-o samanta plantata mereu trebuie sa creasca ceva.
Oare si cearta ne ajuta?Oare ne face sa ne imbunatatim relatiile cu cei din jur sau sa ne dam seama de aspectele noastre negative?...sau pur si simplu reprezinta un obstacol pe care trebuie sa-l intelegem si sa-l depasim?
Neintelegerile pornesc de undeva anume,pornesc de la un simplu cuvant spus gresit,de la un simplu zambet descoperit atunci cand nu trebuie sau de la o grupare de sentimente ilogice pe moment.Cunoscand toti termenii declansatori,ar trebuii ca sistemul de intelegere al fiecaruia,sa fie mai mare…sau deja de la un anumit punct,totul in noi cedeaza?
Toti suntem oameni,de ce diferenta de sex transmite o diferenta atat de mare si formelor de gandire si de comportament,mai ales atunci cand vine vorba de cearta?Exista un raspuns potrivit pentru aceasta intrebare sau ar trebuii sa ne obisnuim cu ideea „acestea sunt legile creatiei”?Cred ca cea de-a 2-a varianta ne-ar impulsiona spre mai putine certuri…doar cred.
Se spune ca viata este o scoala,ca intotdeauna invatam,dam fel si fel de examene,iar apoi luam note mai mari sau mai mici,in functie de cum ne-am descurcat in experientele respective…asadar,certurile pe care le declansam,nu fac decat sa ne dea o nota mica si sa ne faca sa studiem mai mult…insa oare,invatam?
Atunci cand pierdem un coleg,un prieten sau chiar un parinte,ne mai gandim oare de ce,sau lasam lucrurile cu „el e prost,eu sunt destept”?Normal ca nu ne vom pune mintea la contributie pentru alte si alte intrebari…si aici diferenta de sex nu mai conteaza.
Daca barbatii nu fac atata haos si rezolva totul cu un pumn si o bere,daca femeile raman intotdeauna suparate si cauta samanta de neintelegeri non-stop,ce mai ramane in aceasta lume?Impacarea,dragostea,compasiunea?Da…ar trebuii…insa unde sunt toate aceste elemente in momentul in care nebunia incepe?Poate o data cu moralitatea noastra(a tuturor) sunt si ele ingropate in…cearta!
joi, 17 septembrie 2009
Crize!
Normale,firesti,pretutindeni.De ce?Unii spun ca viata e prea stresanta,altii spun ca fac parte din ADN-ul nostru,eu?Eu spun ca au fost si sunt in continuare create de propria noastra fiinta din dorinta de a ne striga supararile in gura mare sau din dorinta de a fi mai interesanti.
Creand fel si fel de povestioare despre personaje feminine pline de probleme,mi s-a tot spus cat de mult evidentiez(sau vreau s-o fac),criza femeii singure la 30 de ani…stop,stop,stop…poftim?Femeia are o criza la 30 de ani?Parca,intr-un trecut auzisem cum ca exista o criza a femeii si la 40 de ani,si la 20…asadar crizele unei „ei”,nu se mai termina niciodata.Are si barbatul o criza la 20,30 sau 40 de ani?Nu.De ce?Ei bine,nu stiu,poate pentru ca un „el” scapa mai repede de orice eticheta posibila datorita caracteristicei bine cunoscute si total neadevarate,in majoritatea cazurilor,de: „marele macho”.
As avea timp sa pun un „el” la colt si sa explic in mii si mii de cuvinte ce este gresit la mentalitatea unora…insa nu am s-o fac,nu am sa ma crizez si nu am sa dau startul etapei „criza adolescentei la 17 ani”…bineinteles fara certitudinea ca aceasta ar putea exista deja.
Totusi,de unde pana unde aceste prejudecati,cand vine vorba de o „ea”,si nici un fel de gand cand vine vorba de un „el”?Oare de ani de zile s-a creat impresia cum ca femeia este vinovata pentru tot ceea ce inseamna nervi si stres,sau pur si simplu totul are legatura cu lupta apriga dintre cele 2 sexe opuse?
Daca de la ideea de baza: „crizele sunt oriunde si oricum” am ajuns fara sa vreau la crizele de viata,ce merg pe principiul prejudecatilor,atunci poate ca am gasit o definitie.Poate ca nervii si problemele create de noi insine,sunt doar forme de „suprematie” in fata sexului opus.Cum vine asta?Exact cum,un copil arata cat de multe a invatat la gradinita,in fata tuturor celor apropiati...so,cine mai neaga ca suntem copii doar,pana la varsta x,sa-si bage mintile-n cap….
Mi-am luat cateva minute libere,mai bine zis cateva ore libere si am gandit mai bine,pura si simpla ironie a sortii,si anume: crizele apar inca de cand suntem mici,de ce se mai tot fac categorii,de la varste gen 20 sau 30 de ani?Oricine se supara,se tavalea pe jos si urla daca mama nu ii cumpara jucaria preferata,iar apoi,in adolescenta,oricine trantea si bufnea daca nu se putea intalnii cu x si cu y.Ce se intampla totusi in relatia: nervi-femei-barbati?Nimic?Multe si nu ne dam noi seama?Pentru cine sau pentru ce ne luptam atat de mult?Pentru o forma de gandire care a existat,a fost inventata tot de catre noi si care va mai exista multa vreme?
Totusi,de ce crize?De ce atatia nervi?De ce atatea suparari din cauza unor vorbe,din cauza unui „el”?Ar fi lumea un loc mai bun fara „crizele femeii singure la 30 de ani”?Poate ca da,sau poate ca nu…sau poate ca,si eu ma enervez acum pentru ca nu imi pot da seama de un lucru clar.
Le-am creat,le-am alimentat,le-am folosit ca sa parem mai interesanti,iar intr-un final le detestam pentru ca suntem catalogati(mai bine zis,catalogate),ce mai ramane in urma noastra?Nimic.Ce se vede in fata noastra?Nimic clar…poate doar,alte si alte…crize!
Creand fel si fel de povestioare despre personaje feminine pline de probleme,mi s-a tot spus cat de mult evidentiez(sau vreau s-o fac),criza femeii singure la 30 de ani…stop,stop,stop…poftim?Femeia are o criza la 30 de ani?Parca,intr-un trecut auzisem cum ca exista o criza a femeii si la 40 de ani,si la 20…asadar crizele unei „ei”,nu se mai termina niciodata.Are si barbatul o criza la 20,30 sau 40 de ani?Nu.De ce?Ei bine,nu stiu,poate pentru ca un „el” scapa mai repede de orice eticheta posibila datorita caracteristicei bine cunoscute si total neadevarate,in majoritatea cazurilor,de: „marele macho”.
As avea timp sa pun un „el” la colt si sa explic in mii si mii de cuvinte ce este gresit la mentalitatea unora…insa nu am s-o fac,nu am sa ma crizez si nu am sa dau startul etapei „criza adolescentei la 17 ani”…bineinteles fara certitudinea ca aceasta ar putea exista deja.
Totusi,de unde pana unde aceste prejudecati,cand vine vorba de o „ea”,si nici un fel de gand cand vine vorba de un „el”?Oare de ani de zile s-a creat impresia cum ca femeia este vinovata pentru tot ceea ce inseamna nervi si stres,sau pur si simplu totul are legatura cu lupta apriga dintre cele 2 sexe opuse?
Daca de la ideea de baza: „crizele sunt oriunde si oricum” am ajuns fara sa vreau la crizele de viata,ce merg pe principiul prejudecatilor,atunci poate ca am gasit o definitie.Poate ca nervii si problemele create de noi insine,sunt doar forme de „suprematie” in fata sexului opus.Cum vine asta?Exact cum,un copil arata cat de multe a invatat la gradinita,in fata tuturor celor apropiati...so,cine mai neaga ca suntem copii doar,pana la varsta x,sa-si bage mintile-n cap….
Mi-am luat cateva minute libere,mai bine zis cateva ore libere si am gandit mai bine,pura si simpla ironie a sortii,si anume: crizele apar inca de cand suntem mici,de ce se mai tot fac categorii,de la varste gen 20 sau 30 de ani?Oricine se supara,se tavalea pe jos si urla daca mama nu ii cumpara jucaria preferata,iar apoi,in adolescenta,oricine trantea si bufnea daca nu se putea intalnii cu x si cu y.Ce se intampla totusi in relatia: nervi-femei-barbati?Nimic?Multe si nu ne dam noi seama?Pentru cine sau pentru ce ne luptam atat de mult?Pentru o forma de gandire care a existat,a fost inventata tot de catre noi si care va mai exista multa vreme?
Totusi,de ce crize?De ce atatia nervi?De ce atatea suparari din cauza unor vorbe,din cauza unui „el”?Ar fi lumea un loc mai bun fara „crizele femeii singure la 30 de ani”?Poate ca da,sau poate ca nu…sau poate ca,si eu ma enervez acum pentru ca nu imi pot da seama de un lucru clar.
Le-am creat,le-am alimentat,le-am folosit ca sa parem mai interesanti,iar intr-un final le detestam pentru ca suntem catalogati(mai bine zis,catalogate),ce mai ramane in urma noastra?Nimic.Ce se vede in fata noastra?Nimic clar…poate doar,alte si alte…crize!
duminică, 13 septembrie 2009
The end and...the start!
M-am obisnuit de anul trecut sa fac bilanturi.Adica?Adica pe ziua de 13 septembrie sa inchid toate usile in urma mea si sa stau sa rememorez tot ce am facut bine sau nu in cele 3 luni de zile...de libertate(cica).
Ei bine,daca anul trecut,am descoperit fuga de acasa,concertele,o noua pasiune si am trecut in scris faptul ca "vacanta 2008-cea mai tare vacanta ever"...anul acesta,lucrurile au luat alte intorsaturi care mai de care mai ciudate:
1.Am muncit pana pe 10 septembrie...si da,poate imi pare rau(cateodata) ca mi-am pierdut lunile de vacanta,insa imi si pare bine ca am vazut alta parte a vietii,ca am cunoscut din alt punct de vedere oamenii si ca,bineinteles,mi-am luat niste bani...so,Zara sucks dar face si bine!
2.Am "divortat" in sfarsit si mi-am lasat "pasiunea" sa plece,cu mare dificultate.Cum?Well...circumstante urate si un sfarsit(din partea mea) groaznic...insa,nu conteaza,ce-a fost frumos,minunat si magic a fost si voi tine minte toata viata,iar ce-a fost urat,a fost si el,dar am invatat cate ceva...si..."de data asta nu-mi pasa..."
3.Cu chiu cu vai,am plecat la Cokelive Peninsula,unde am reusit sa depasesc un atac de panica,am inghitit praf pentru toata viata,am facut ca o nebuna pe Prodigy si m-am intors acasa cu o alta minciuna in spate,insa cu o mare bucurie in suflet.
4.Am revizitat Pitestitul si micul orasel al Cosminei:Gaestiul.Apoi,am plecat de nebuna in Craiova,unde am ramas singura intr-o camera de hotel,all night long,insa unde am descoperit,in acelasi timp, multe lucruri bizare si interesante despre persoana mea.
5.A mia si mia minciuna,atat acasa cat si la,locul de munca,m-a acoperit bine de tot cat am fost la mare,cu Poe si Luiza,cu care am facut haos evreywhere si cu care inca rememorez fiecare moment de acolo.
6.Am "divortat" in sfarsit si de my boyfriend...concluzia?Mai libera ca acum nu m-am simtit niciodata(trebuia sa mentionez,neaparat aceasta idee).
7.M-am fatait la toate concertele posibile si imposibile din Bucuresti.Am fost unde nu credeam ca voi ajunge niciodata...iar,privind lucrurile,acum,parca lumina bate in alt sens...ceea ce este extrem de bine!
Sa mai termin o data si sa spun: concluzii?Poate ca nu m-am plimbat atat de mult pe cat mi-as fi dorit(nu ar trebuii sa sufar,ca o sa ma plimb si in cursul anului),poate ca nu mai am dupa cine sa fug si pentru cine sa ma sacrific,insa,acum,sunt libera:no band,no job,no boyfriend...si doar pentru acest sentiment as mai retraii vacanta asta din nou si din nou si din nou.
The end...al vacantei...si,the start?Bieninteles al clasei a 11-a.
FUCK!....dar,poate n-o sa fie asa rau...
Ei bine,daca anul trecut,am descoperit fuga de acasa,concertele,o noua pasiune si am trecut in scris faptul ca "vacanta 2008-cea mai tare vacanta ever"...anul acesta,lucrurile au luat alte intorsaturi care mai de care mai ciudate:
1.Am muncit pana pe 10 septembrie...si da,poate imi pare rau(cateodata) ca mi-am pierdut lunile de vacanta,insa imi si pare bine ca am vazut alta parte a vietii,ca am cunoscut din alt punct de vedere oamenii si ca,bineinteles,mi-am luat niste bani...so,Zara sucks dar face si bine!
2.Am "divortat" in sfarsit si mi-am lasat "pasiunea" sa plece,cu mare dificultate.Cum?Well...circumstante urate si un sfarsit(din partea mea) groaznic...insa,nu conteaza,ce-a fost frumos,minunat si magic a fost si voi tine minte toata viata,iar ce-a fost urat,a fost si el,dar am invatat cate ceva...si..."de data asta nu-mi pasa..."
3.Cu chiu cu vai,am plecat la Cokelive Peninsula,unde am reusit sa depasesc un atac de panica,am inghitit praf pentru toata viata,am facut ca o nebuna pe Prodigy si m-am intors acasa cu o alta minciuna in spate,insa cu o mare bucurie in suflet.
4.Am revizitat Pitestitul si micul orasel al Cosminei:Gaestiul.Apoi,am plecat de nebuna in Craiova,unde am ramas singura intr-o camera de hotel,all night long,insa unde am descoperit,in acelasi timp, multe lucruri bizare si interesante despre persoana mea.
5.A mia si mia minciuna,atat acasa cat si la,locul de munca,m-a acoperit bine de tot cat am fost la mare,cu Poe si Luiza,cu care am facut haos evreywhere si cu care inca rememorez fiecare moment de acolo.
6.Am "divortat" in sfarsit si de my boyfriend...concluzia?Mai libera ca acum nu m-am simtit niciodata(trebuia sa mentionez,neaparat aceasta idee).
7.M-am fatait la toate concertele posibile si imposibile din Bucuresti.Am fost unde nu credeam ca voi ajunge niciodata...iar,privind lucrurile,acum,parca lumina bate in alt sens...ceea ce este extrem de bine!
Sa mai termin o data si sa spun: concluzii?Poate ca nu m-am plimbat atat de mult pe cat mi-as fi dorit(nu ar trebuii sa sufar,ca o sa ma plimb si in cursul anului),poate ca nu mai am dupa cine sa fug si pentru cine sa ma sacrific,insa,acum,sunt libera:no band,no job,no boyfriend...si doar pentru acest sentiment as mai retraii vacanta asta din nou si din nou si din nou.
The end...al vacantei...si,the start?Bieninteles al clasei a 11-a.
FUCK!....dar,poate n-o sa fie asa rau...
joi, 10 septembrie 2009
"Acele" reactii...
Suntem diferiti,dar cu toate astea avem si ceva in comun.Suntem nebuni,calmi,ingeniosi sau inteligenti…suntem in mii si mii de feluri,iar cand indepartam toate „mastile” posibile,ramanem simpli si nu ne vine sa credem ca suntem atat de banali si de ciudati,as putea spune.Cum de am reusit sa observ cu atentie acest lucru?L-am simtit pe pielea mea in fiecare moment,insa nu am fost niciodata capabila sa recunosc.
Am admis tot ceea ce am fost si am realizat tot ceea ce sunt(aproximativ),acum ce mi-a mai ramas de facut?Sa-mi inlatur „mastile” si sa realizez fiecare reactie de care ma folosesc in anumite situatii.
Fara sa constietizam, „acele” reactii pe care le avem,provin din simplitatea sufletului nostru si din sentimentele pure pe care le posedam.Cum se definesc acestea?Simplu:prin ciudatenia lor si prin neobisnuinta noastra cu ele.Cand apar?In orice moment,in orice secunda a vietii cand nu ne-am fi asteptat.
Cum te poti transforma dintr-o persoana timida si fara vlaga,in cineva haotic si nebun doar pentru o zi sau o ora?Datorita acestor „reactii chimice”,cum imi mai place sa le numesc.
Eu: sunt in general hotica,nebuna,interesata doar de lucrurile care imi fac mult bine…am facut cunostinta cu aceasta „chimie” a sentimentelor mult mai tarziu decat ar fi trebuit….insa in clipa in care am realizat ca pot fi si timida,si extrem de sufletista mi-am dat seama ca oricine „merita” o schimbare ciudata a felului de a fi.
Totusi,oricat de frumos si de special ar fi,de ce ne lasam condusi de „acele” reactii?De ce nu le putem uita si nu putem astepta urmatoarele?Suntem chiar atat de atasati emotional de anumite lucruri incat nu ne mai putem revenii dupa acest capac al „chimiei”?
Sustinem ca nu suntem capabili sa iubim asa cum se cuvine si ca oricat de mult ne-am straduii nu ne putem lasa condusi de vant pentru ca mintea ne controleaza non-stop.Nu sustinem o certitudine,ci doar o observatie…insa,atunci cand „chimia” isi face loc in sufletul nostru,nu realizam nici un fel de imbunatatire,fara sa ne lasam,bineinteles,dominati?
Poate nici noi nu intelegem anumite aspecte,si nici macar nu ne straduim…ci doar analizam in continuare.
Minti analitice,suflete conduse de logica si reactii fabuloase pe care nu vrem sa le introducem in vietile noastre,considerand ca tot ceea ce e nou,distruge.Exista posibilitatea ca splendoarea sentimentelor sa nu poata fi nici cum pe aceiasi lungime de unda cu mintea?Oare?Bare-mi ne vom straduii sa eliminnam orice posibilitate cand vine vorba de asa ceva?
Spatiul gol din vietile noastre,trebuie umplut.Cu ce?Cu diferite stari de spirit…si tot ceea ce trebuie sa facem,este sa ne ascultam inima si nu capul,indiferent de oricat de suparati am fi pe viata…iar „acele” reactii reprezinta un inceput…
Am admis tot ceea ce am fost si am realizat tot ceea ce sunt(aproximativ),acum ce mi-a mai ramas de facut?Sa-mi inlatur „mastile” si sa realizez fiecare reactie de care ma folosesc in anumite situatii.
Fara sa constietizam, „acele” reactii pe care le avem,provin din simplitatea sufletului nostru si din sentimentele pure pe care le posedam.Cum se definesc acestea?Simplu:prin ciudatenia lor si prin neobisnuinta noastra cu ele.Cand apar?In orice moment,in orice secunda a vietii cand nu ne-am fi asteptat.
Cum te poti transforma dintr-o persoana timida si fara vlaga,in cineva haotic si nebun doar pentru o zi sau o ora?Datorita acestor „reactii chimice”,cum imi mai place sa le numesc.
Eu: sunt in general hotica,nebuna,interesata doar de lucrurile care imi fac mult bine…am facut cunostinta cu aceasta „chimie” a sentimentelor mult mai tarziu decat ar fi trebuit….insa in clipa in care am realizat ca pot fi si timida,si extrem de sufletista mi-am dat seama ca oricine „merita” o schimbare ciudata a felului de a fi.
Totusi,oricat de frumos si de special ar fi,de ce ne lasam condusi de „acele” reactii?De ce nu le putem uita si nu putem astepta urmatoarele?Suntem chiar atat de atasati emotional de anumite lucruri incat nu ne mai putem revenii dupa acest capac al „chimiei”?
Sustinem ca nu suntem capabili sa iubim asa cum se cuvine si ca oricat de mult ne-am straduii nu ne putem lasa condusi de vant pentru ca mintea ne controleaza non-stop.Nu sustinem o certitudine,ci doar o observatie…insa,atunci cand „chimia” isi face loc in sufletul nostru,nu realizam nici un fel de imbunatatire,fara sa ne lasam,bineinteles,dominati?
Poate nici noi nu intelegem anumite aspecte,si nici macar nu ne straduim…ci doar analizam in continuare.
Minti analitice,suflete conduse de logica si reactii fabuloase pe care nu vrem sa le introducem in vietile noastre,considerand ca tot ceea ce e nou,distruge.Exista posibilitatea ca splendoarea sentimentelor sa nu poata fi nici cum pe aceiasi lungime de unda cu mintea?Oare?Bare-mi ne vom straduii sa eliminnam orice posibilitate cand vine vorba de asa ceva?
Spatiul gol din vietile noastre,trebuie umplut.Cu ce?Cu diferite stari de spirit…si tot ceea ce trebuie sa facem,este sa ne ascultam inima si nu capul,indiferent de oricat de suparati am fi pe viata…iar „acele” reactii reprezinta un inceput…
luni, 7 septembrie 2009
Tuborg Green Fest
You can't stop me...piesa mea preferata Guano Apes,si deschiderea concertului....
Mini-festival sau ce-o fi fost el...Tuborg fest,m-a facut si pe mine sa ma misc din casa,in ciuda oboselii si caldurii sufocante de afara.In principiu,cam tot ceea ce asteptam de la acest festival era ziua de sambata,5 septembrie,cand aveau sa concerteze Guano Apes,pentru prima data in Romania,si cu intrare libera...insa,lucrurile au luat alte si alte intorsaturi ciudate dar extrem de placute.
Vineri,prima zi de Tuborg,primele trupe care urcau pe scena.Concert Suie Paparude,la fel de misto ca cel de la mare(iata ca cei de la Suie incep sa creasca in ochii mei,dupa intamplarea cu Cokelive,unde prestatia a lasat de dorit),zbenguiala cu fetele,vazut 90% din liceu si plecat devreme catre casa,deoarece dj-ul care tot mixa de 2 ore "ne trimitea" urgent in alta directie.In orice caz,zi misto,nu foarte multa lume,iar in ceea ce ma priveste,alt apetit de concerte parea sa se fi nascut.
Sambata,mult asteptata zi,a inceput pentru mine si populatia numeroasa cu care eram(pierduta prin toate colturile parcului) din plin,cu un zbenguit pe Zdob si Zdub,cu baut bere la greu si cu o stagnare de cateva ore pana la trupa mult prea asteptata.Abrambureala totala,telefoane fara retea,strigate,jumate d e concert vazut mai din spate,iar apoi un pogo destul de misto in apropierea scenei.
Dupa o ploaie torentiala,o stagnare pe motoare de cateva ore,o reintalnire cu Guano Apes intr-un club din Bucuresti si multe rasete cu niste oameni din Brasov care fac toti banii,m-am trezit la,Luiza acasa pentru cateva ore de somn.
Concluziile?Surprinzator,chiar imi plac si alte trupe in concerte,chiar mi se poate face pielea de gaina si la un concert Suie,OCS sau...altceva...iar referitor la Guano,dupa care chiar nu ma omoram foarte tare,mi s-au parut extraordinari atat ca trupa cat si ca oameni.Asadar,mai astept o tura de concerte,chiar daca scoala e la cativa cm.departare,insa cu o mai buna organizare dar cu tot atat de multa nebunie!
joi, 3 septembrie 2009
Back...but never here!
Am murit?Eeee,pe dracu’,doar nu a-ti vazut vreodata drac mort.Am zis eu ultima oara ca ma reprofilez?Ei bine,iata-ma:fara bani,mai nou fara telefon,insa descurcareata ca intotdeauna.
Am fost la mare…da,da,da,singura de nebuna.Ce-am facut?Mi-am spalat creierii si iarasi l-am agatat pe unu’…dar kkt,nu mai stiu cum il cheama.Acum,de fapt,ar trebuii sa scriu ce dracu hotarare am luat…he,he,he…hooo k am depus un CV d’ala la o firma auto,sa le calculez lor acolo si sa le fac publicitate…hai ca merge,m-am gandit ca daca ma iau nataraii aia o sa fiu super cool…inconjurata de barbati care o sa-mi cada la picioare si cu multi bani in buzunar…ce naiba,doar,aproape toata lumea are volvo…si daca n-are,isi doreste sa aiba,asa ca ratata de mine(mama,poate imi dau astia o masina pe degeaba…whatever).
In 8 zile,m-a sunat mama de 45 de ori(da,am retinut numarul apelurilor)…si da,de’aia nu mai am telefon,ca mi l-am aruncat in mare…bine,nu am nici o certitudine ca am facut asta sau ca l-am lasat aruncat prin vre-un club,sau poate ca mi-a fost furat…ma rog,important e ca acum,nici o persoana cretina pe care o dispretuiesc nu o sa ma mai dispere cu telefoanele.
Ca sa nu uit,am sa mentionez de tata si de oxigenata aia…cica,m-au dat dracu’ amandoi si au plecat in Hawai,Tenerife sau puii mei,pe timp nelimitat…mda,cel putin asta mentiona ultimul mesaj a lu’ tata(poate si de’aia mi-am aruncat telefonul)…si da,sunt singura ca a fost ideea idioatei aleia(poate pana la urma am sa accept inchisoare pe viata si am s-o strangulez).Oricum,ce conteaza,cine are nevoie de parinti la 30 de ani?O sa am grija de fundul meu si singura…cred,sper.
Stiti cum e atunci cand pleci undeva si apoi te intorci acasa si te trezesti singur(a),fara caine,pisica,fara nici macar un tata cu capul pe umeri,o mama sanatoasa mintal sau o sora tarfa?Nu?E naspa rau,va zic eu.E nasol sa te impiedici prin casa de tine si de miile de perechi de pantofi…si cel mai nasol,e sa te uiti in oglinda si sa vezi o persoana disperata si singura la 30 de ani…asadar,acum cat scriu bullshitul asta o sa presupun ca sunt o femeie fericita(oare sunt nebuna?) care este back…but never here!
Am fost la mare…da,da,da,singura de nebuna.Ce-am facut?Mi-am spalat creierii si iarasi l-am agatat pe unu’…dar kkt,nu mai stiu cum il cheama.Acum,de fapt,ar trebuii sa scriu ce dracu hotarare am luat…he,he,he…hooo k am depus un CV d’ala la o firma auto,sa le calculez lor acolo si sa le fac publicitate…hai ca merge,m-am gandit ca daca ma iau nataraii aia o sa fiu super cool…inconjurata de barbati care o sa-mi cada la picioare si cu multi bani in buzunar…ce naiba,doar,aproape toata lumea are volvo…si daca n-are,isi doreste sa aiba,asa ca ratata de mine(mama,poate imi dau astia o masina pe degeaba…whatever).
In 8 zile,m-a sunat mama de 45 de ori(da,am retinut numarul apelurilor)…si da,de’aia nu mai am telefon,ca mi l-am aruncat in mare…bine,nu am nici o certitudine ca am facut asta sau ca l-am lasat aruncat prin vre-un club,sau poate ca mi-a fost furat…ma rog,important e ca acum,nici o persoana cretina pe care o dispretuiesc nu o sa ma mai dispere cu telefoanele.
Ca sa nu uit,am sa mentionez de tata si de oxigenata aia…cica,m-au dat dracu’ amandoi si au plecat in Hawai,Tenerife sau puii mei,pe timp nelimitat…mda,cel putin asta mentiona ultimul mesaj a lu’ tata(poate si de’aia mi-am aruncat telefonul)…si da,sunt singura ca a fost ideea idioatei aleia(poate pana la urma am sa accept inchisoare pe viata si am s-o strangulez).Oricum,ce conteaza,cine are nevoie de parinti la 30 de ani?O sa am grija de fundul meu si singura…cred,sper.
Stiti cum e atunci cand pleci undeva si apoi te intorci acasa si te trezesti singur(a),fara caine,pisica,fara nici macar un tata cu capul pe umeri,o mama sanatoasa mintal sau o sora tarfa?Nu?E naspa rau,va zic eu.E nasol sa te impiedici prin casa de tine si de miile de perechi de pantofi…si cel mai nasol,e sa te uiti in oglinda si sa vezi o persoana disperata si singura la 30 de ani…asadar,acum cat scriu bullshitul asta o sa presupun ca sunt o femeie fericita(oare sunt nebuna?) care este back…but never here!
duminică, 30 august 2009
Experiment
Oare de ce exista atatea diferente intre noi?Pentru ca unii traiesc pe alt…sistem(ca sa zic asa) iar altii nu se pot obisnuii?
Oare de ce fac acest experiment?Poate pentru mine si pentru a realiza altceva.
Sistemul de reprofilare este benefic unei fiinte ca mine…din nou,am inceput sa incerc altceva si sa vad lucrurile altfel.Am inceput sa cotrobai alta zona a partii mele preferate din viata,si anume:noptile pierdute si concertele.
Concert OCS:primul din viata mea…cu un impact major ce m-a facut sa realizez ca sentimentele se schimba si ca totul din jur incepe sa aiba alta fatada.Cum m-am simtit mai exact in acele momente?Incredibil.Am descoperit cum acel ceva minunat care exista acum cateva luni se stinge putin cate putin,si cum reapare o emotie diferita,placuta,insa nu la fel de exagerata si dusa la extreme.
Cu putin timp in urma mi-am inteles aspectele negative ale firii mele…si le-am imbratisat(surprinzator) lasand in urma mentalitatea prejudecatiilor.Asadar,imi este de multa vreme clar,ca ma aflu intre minciuna si adevar…continuii sa pun intrebari,sa gasesc raspunsuri(cateodata) si sa experimentez tot ce se poate cu sau fara permisiunea altora.Gresesc?Da,poate.Am gresit?Mult mai mult decat acum.Totusi,diferentele sunt peste tot,minciuna exista si nu o putem indeparta,iar experimentele?Ei bine,acestea apar mai rar(mai ales in cazul meu) insa,atunci cand esti dispus sa iti inchei socotelile cu trecutul si sa te indrepti spre alt orizont,cu fruntea sus…parca nici o indoiala,nici o intrebare si nici un raspuns,nu mai conteaza…..Oare?
Oare de ce fac acest experiment?Poate pentru mine si pentru a realiza altceva.
Sistemul de reprofilare este benefic unei fiinte ca mine…din nou,am inceput sa incerc altceva si sa vad lucrurile altfel.Am inceput sa cotrobai alta zona a partii mele preferate din viata,si anume:noptile pierdute si concertele.
Concert OCS:primul din viata mea…cu un impact major ce m-a facut sa realizez ca sentimentele se schimba si ca totul din jur incepe sa aiba alta fatada.Cum m-am simtit mai exact in acele momente?Incredibil.Am descoperit cum acel ceva minunat care exista acum cateva luni se stinge putin cate putin,si cum reapare o emotie diferita,placuta,insa nu la fel de exagerata si dusa la extreme.
Cu putin timp in urma mi-am inteles aspectele negative ale firii mele…si le-am imbratisat(surprinzator) lasand in urma mentalitatea prejudecatiilor.Asadar,imi este de multa vreme clar,ca ma aflu intre minciuna si adevar…continuii sa pun intrebari,sa gasesc raspunsuri(cateodata) si sa experimentez tot ce se poate cu sau fara permisiunea altora.Gresesc?Da,poate.Am gresit?Mult mai mult decat acum.Totusi,diferentele sunt peste tot,minciuna exista si nu o putem indeparta,iar experimentele?Ei bine,acestea apar mai rar(mai ales in cazul meu) insa,atunci cand esti dispus sa iti inchei socotelile cu trecutul si sa te indrepti spre alt orizont,cu fruntea sus…parca nici o indoiala,nici o intrebare si nici un raspuns,nu mai conteaza…..Oare?
miercuri, 26 august 2009
Curaj sau nebunie?
Intotdeauna am incurcat aceste 2 elemente…nu ma intrebati de ce,pentru ca nu stiu raspunsul…tot ce stiu este ca de fiecare data ma incurcam si nu stiam sa raspund la simpla intrebare: „ce fac,eu,acum,denota curaj sau nebunie?”
Este de precizat faptul ca fiecare are momente in care este ori curajos,ori plin de temeri,insa curajul,pana la urma ce inseamna?Ce reprezinta?Este o forma de a actiona doar pentru a-i proteja pe cei pe care ii iubesti,sau este ceva ce nu poate fi descris in cuvinte?Daca se stie sau nu raspunsul la aceasta intrebare,la urmatoarea sigur este o dilema…pentru ca nebunia nu prezinta caracteristici precise,pentru ca este in oricine sub orice forma.
Daca ar fi cazul sa incerc sa ma inteleg din nou,pe mine…cea dintr-un trecut,posibil ca acum ar trebuii sa imi pun alte si alte intrebari…ce nu ar avea legatura cu nebunia sau curajul…de ce?Deoarece ma aflu intr-o alta etapa a vietii,in care cele 2 elemente nu ar mai trebuii gandite atat de mult.Totusi,daca formele de nebunie sunt atat de variate,cum ar putea fi depistate si analizate?Un om nebun,este acea fiinta care nu gandeste si actioneaza dintr-un simplu instinct sau este o persoana care nu este constiennta de ceea ce vorbeste si de ceea ce face?
M-am hotarat sa las la o parte clasificarea lumii si sa ma rezum la un exemplu simplu si firesc: eu am actionat,impinsa de curaj sau de nebunie?Unii presupun ca am avut mult curaj sa ma incumet spre locuri necunoscute si nesigure,iar altii ma caracterizeaza drept o fiinta care nu a gandit si nu a ramas cu picioarele pe pamant…iar eu?Eu am gasit 2 factori care au contribuit in cazul meu si contribuie in cazul altora in drumul spre curaj sau nebunie: dragostea sau orgoliul.Cum vine asta?Din nou,spun,simplu: pentru a-ti scoate la suprafata cele 2 elemente trebuie sa porti in suflet o iubire nelimitata pentru cineva sau ceva anume,ori trebuie sa fi,o persoana cu un orgoliu foarte puternic pe care este necesar sa-l hranesti non-stop.Insa,ce se intampla cand dragostea si orgoliul se unesc?Pai,se pare ca se porneste un adevarat razboi..iar dupa cum se stie,tot ceea ce fac razboaiele,este sa distruga si sa lase rani inimaginabile.
Momentan sunt acolo,momentan cu totii suntem acolo,pe un teren minat,pe care trebuie sa luptam…sau poate ca nu?Exista o solutie?Exista o bariera ce ne desparte de acea suferinta pe care ne-o provocam singuri,datorita acestor…caracteristici?Daca da,de ce nu o descoperim mai repede?
Curajul?Poate singurul care se aplica,atunci cand vine vorba de iubire…
Nebunia?Cea care este admisibila in orice situatie iesita din comun si fara rost,din vietile noastre….
Concluzia?Exista pericole,incrucisari de emotii,razboaie mai mult decat personale si momente magice datorate sentimentului de…curaj sau nebunie?
Este de precizat faptul ca fiecare are momente in care este ori curajos,ori plin de temeri,insa curajul,pana la urma ce inseamna?Ce reprezinta?Este o forma de a actiona doar pentru a-i proteja pe cei pe care ii iubesti,sau este ceva ce nu poate fi descris in cuvinte?Daca se stie sau nu raspunsul la aceasta intrebare,la urmatoarea sigur este o dilema…pentru ca nebunia nu prezinta caracteristici precise,pentru ca este in oricine sub orice forma.
Daca ar fi cazul sa incerc sa ma inteleg din nou,pe mine…cea dintr-un trecut,posibil ca acum ar trebuii sa imi pun alte si alte intrebari…ce nu ar avea legatura cu nebunia sau curajul…de ce?Deoarece ma aflu intr-o alta etapa a vietii,in care cele 2 elemente nu ar mai trebuii gandite atat de mult.Totusi,daca formele de nebunie sunt atat de variate,cum ar putea fi depistate si analizate?Un om nebun,este acea fiinta care nu gandeste si actioneaza dintr-un simplu instinct sau este o persoana care nu este constiennta de ceea ce vorbeste si de ceea ce face?
M-am hotarat sa las la o parte clasificarea lumii si sa ma rezum la un exemplu simplu si firesc: eu am actionat,impinsa de curaj sau de nebunie?Unii presupun ca am avut mult curaj sa ma incumet spre locuri necunoscute si nesigure,iar altii ma caracterizeaza drept o fiinta care nu a gandit si nu a ramas cu picioarele pe pamant…iar eu?Eu am gasit 2 factori care au contribuit in cazul meu si contribuie in cazul altora in drumul spre curaj sau nebunie: dragostea sau orgoliul.Cum vine asta?Din nou,spun,simplu: pentru a-ti scoate la suprafata cele 2 elemente trebuie sa porti in suflet o iubire nelimitata pentru cineva sau ceva anume,ori trebuie sa fi,o persoana cu un orgoliu foarte puternic pe care este necesar sa-l hranesti non-stop.Insa,ce se intampla cand dragostea si orgoliul se unesc?Pai,se pare ca se porneste un adevarat razboi..iar dupa cum se stie,tot ceea ce fac razboaiele,este sa distruga si sa lase rani inimaginabile.
Momentan sunt acolo,momentan cu totii suntem acolo,pe un teren minat,pe care trebuie sa luptam…sau poate ca nu?Exista o solutie?Exista o bariera ce ne desparte de acea suferinta pe care ne-o provocam singuri,datorita acestor…caracteristici?Daca da,de ce nu o descoperim mai repede?
Curajul?Poate singurul care se aplica,atunci cand vine vorba de iubire…
Nebunia?Cea care este admisibila in orice situatie iesita din comun si fara rost,din vietile noastre….
Concluzia?Exista pericole,incrucisari de emotii,razboaie mai mult decat personale si momente magice datorate sentimentului de…curaj sau nebunie?
luni, 17 august 2009
United States of Tara!
De la "Sex and the city" incoace(poveste pe care inca o ador),nu am mai intalnit un serial care sa ma inebuneasca in asa hal si care sa ma faca sa pierd nopti intregi vizionandu-l de mii si mii de ori.
Cum am descoperit "United States of Tara"?Simplu: citind o cronica despre el si vizionand cateva episoade pe HBO.De ce a avut un asa mare impact asupra mea?Pur si simplu,pentru ca(din nou) comicul este imbinat cu drama,cu dragostea si cu lectiile de viata...iar cand vine vorba de asa ceva,raman gura casca de fiecare data.
O poveste simpla,un scenariu de exceptie,actori foarte buni si o morala foarte folositoare,oricui...cam asa as putea descrie "United States of Tara"....(restul?E in promo-ul de mai sus) si cam asa as putea sugera vizionarea serialului!
duminică, 16 august 2009
In ultima vreme...
Pentru ca nu am mai relatat de mult ce mi s-a mai intamplat in ultimele zile,luni,din viata….o data cu ultima mea aventura,m-am gandit ca este cazul sa mai astern pe hartie cate o minciuna,o distractie sau niste rasete.
Dupa ce m-am intors de la Targu Mures,am stagnat ceva vreme acasa,alaturi de multele amintiri „furate” de’acolo si de populatia cunoscuta ce mai stagna prin capitala.
Nu au trecut multe zile,pana cand m-am hotarat sa mai „joc” o ultima carte in relatia „eu-formatie”(probabil,se intelege).Asadar,iata ca intr-o duminica seara am luat-o pe Poe,si pline de chef de facut misto,am poposit in El grande comandante,club de care m-am indragostit inca din prima seara de big opening.Atac de panica?Sa fim seriosi:)) :))… bere,bere,salitos?La greu….iar,intr-un final,am iesit din club moarta de la pogo si foarte multumita de haosul care a fost creat(da,sunt rea si razbunatoare...).
Dupa concertul de „nu-mi pasa”…chiar dupa o saptamana de atunci,am ajuns si in Suburbia(tot cu Poe..la naiba!) de care imi era foarte dor….si am facut ca descreierata pe Luna Amara(care by the way,canta chiar dragut),Dekadens si inca o trupa,a carui nume imi scapa acum.Seara foarte tare,atmosfera si mai tare,dat din cap la greu….si un final tot cu facut misto din orice chestie…(oare eu si Poe ne-am gasit un nou hobby?Sau il aveam de mult dar de-abea acum am facut cunostinta cu el?Hmmm…)
Next week,pentru ca nu puteam sta locului(…si acum n-ai ce-i face,m-am obisnuit sa tot plec) m-am gandit sa parasesc Bucurestiul de care sunt satula pana peste cap si sa ma duc in…Craiova,by myself.Zis si facut.Joi am plecat spre Craiova,unde era planuit sa ma intalnesc cu un amic,pe care il cunoscusem anul trecut in timp ce muream de plictiseala,prin Olanesti.Cum a fost sederea mea in Craiova intr-un final?M-am plimbat de nebuna tot orasul,am asistat la un concert al copiilor si am intrat intr-o stare de disperare,cand mi-am dat seama ca acel amic de-al meu nu va mai aparea si ca am ramas singura la 12 noaptea intr-un oras necunoscut.Intr-un final,am dat 140 de lei pe o camera de hotel nenorocita,unde am avut intimitatea de a injura si de a arunca cu lucrurile in toate directiile si unde mi-am dat seama ca mica mea calatorie mi-a adus in fata ochilor 2 aspecte importante ale firii mele…si anume: inauntrul meu inca mai zace un sentiment aparte,de a fi alaturi de mama,de tata,chiar si de bunica…sentiment care a dat navala peste mine,in timp ce priveam toti copiii mici alaturi de familiile lor….iar cel de-al 2-lea aspect,a fost extazul si fericirea pe care am simtit-o in timp ce mancam o inghetata si in timp ce ma plimbam ca o nebuna si faceam poze pe cele cateva stradute ale Craiovei,ca si cum as fi vizitat Parisul,nu un mic orasel….ceea ce m-a facut sa realizez,ca tot ceea ce-am vazut pana acum in materie de orase,am vazut aproape cu ochii inchisi,fiind concentrata doar pe concertul respectiv si nu pe simplele adieri de vant din acel loc necunoscut.
Unde am fost in ultima vreme?La concerte,prin Craiova si la magazin(Zarrrra)…iar acum?Acum stagnez putin acasa,pana cand alte si alte aventuri vor da navala peste mine!
Dupa ce m-am intors de la Targu Mures,am stagnat ceva vreme acasa,alaturi de multele amintiri „furate” de’acolo si de populatia cunoscuta ce mai stagna prin capitala.
Nu au trecut multe zile,pana cand m-am hotarat sa mai „joc” o ultima carte in relatia „eu-formatie”(probabil,se intelege).Asadar,iata ca intr-o duminica seara am luat-o pe Poe,si pline de chef de facut misto,am poposit in El grande comandante,club de care m-am indragostit inca din prima seara de big opening.Atac de panica?Sa fim seriosi:)) :))… bere,bere,salitos?La greu….iar,intr-un final,am iesit din club moarta de la pogo si foarte multumita de haosul care a fost creat(da,sunt rea si razbunatoare...).
Dupa concertul de „nu-mi pasa”…chiar dupa o saptamana de atunci,am ajuns si in Suburbia(tot cu Poe..la naiba!) de care imi era foarte dor….si am facut ca descreierata pe Luna Amara(care by the way,canta chiar dragut),Dekadens si inca o trupa,a carui nume imi scapa acum.Seara foarte tare,atmosfera si mai tare,dat din cap la greu….si un final tot cu facut misto din orice chestie…(oare eu si Poe ne-am gasit un nou hobby?Sau il aveam de mult dar de-abea acum am facut cunostinta cu el?Hmmm…)
Next week,pentru ca nu puteam sta locului(…si acum n-ai ce-i face,m-am obisnuit sa tot plec) m-am gandit sa parasesc Bucurestiul de care sunt satula pana peste cap si sa ma duc in…Craiova,by myself.Zis si facut.Joi am plecat spre Craiova,unde era planuit sa ma intalnesc cu un amic,pe care il cunoscusem anul trecut in timp ce muream de plictiseala,prin Olanesti.Cum a fost sederea mea in Craiova intr-un final?M-am plimbat de nebuna tot orasul,am asistat la un concert al copiilor si am intrat intr-o stare de disperare,cand mi-am dat seama ca acel amic de-al meu nu va mai aparea si ca am ramas singura la 12 noaptea intr-un oras necunoscut.Intr-un final,am dat 140 de lei pe o camera de hotel nenorocita,unde am avut intimitatea de a injura si de a arunca cu lucrurile in toate directiile si unde mi-am dat seama ca mica mea calatorie mi-a adus in fata ochilor 2 aspecte importante ale firii mele…si anume: inauntrul meu inca mai zace un sentiment aparte,de a fi alaturi de mama,de tata,chiar si de bunica…sentiment care a dat navala peste mine,in timp ce priveam toti copiii mici alaturi de familiile lor….iar cel de-al 2-lea aspect,a fost extazul si fericirea pe care am simtit-o in timp ce mancam o inghetata si in timp ce ma plimbam ca o nebuna si faceam poze pe cele cateva stradute ale Craiovei,ca si cum as fi vizitat Parisul,nu un mic orasel….ceea ce m-a facut sa realizez,ca tot ceea ce-am vazut pana acum in materie de orase,am vazut aproape cu ochii inchisi,fiind concentrata doar pe concertul respectiv si nu pe simplele adieri de vant din acel loc necunoscut.
Unde am fost in ultima vreme?La concerte,prin Craiova si la magazin(Zarrrra)…iar acum?Acum stagnez putin acasa,pana cand alte si alte aventuri vor da navala peste mine!
miercuri, 12 august 2009
luni, 10 august 2009
Ceva in schimb!
Avand in vedere faptul ca in fiecare zi si in fiecare minut doresc ceva in schimb de la totul din jurul meu,am spus astazi STOP,si m-am gandit,de ce?
Poate este normal ca fiecare dintre noi sa ne asteptam la ceva anume din partea unor persoane sau din partea unor situatii,insa aceasta normalitate a noastra,tot ce face este sa ne hraneasca orgoliul si sa ne faca mai mandrii de noi insine….ceea ce nu mi se pare tocmai bine.
Ce-am pierdut in aceasta viata si ce-am castigat,marturisim ca se datoreaza acelor lucruri pe care le-am asteptat in schimbul unei favori pe care am facut-o…insa,daca am schimba cate ceva din comportamentul nostru si am renunta la tot ceea ce ne hraneste orgoliul,nu am devenii mai fericiti?Am putea sa ne imaginam pentru cateva minute ca suntem asa cum suntem de-adevaratelea si totodata sa acceptam ca toti cei din jurul nostru sunt cine sunt si fac ceea ce fac.
Nu am putea sa ne trezim de dimineata,sa deschidem fereastra,sa respiram si sa simtim „pe bune” totul din jurul nostru fara sa judecam sau sa schimbam prin ganduri orice realitate?Ba da,am putea,si putem sa incepem din acest moment,doar daca ne propunem sincer.
Suntem cu totii oameni,visatori sau realisti…si cumva,paradoxal semanam unii cu altii….putem sa transmitem diferite emotii sau sentimente,avem capacitatea de a comunica intr-o maniera ciudata cateodata…asadar,putem sa ne schimbam in bine,sa prindem aripi si sa nu ne mai intoarcem niciodata la ceea ce am fost.Exista posibilitatea sa esuam,insa este probabil sa si castigam,tot ceea ce trebuie sa facem este sa tragem adanc aer in piept,sa ne relaxam si sa incercam….oricat de ciudat ar suna!
Daca ne dorim de fiecare data ceva in schimb,ne simtim mai fericiti cu aceasta idee implantata in cap?De ce este atat de important pentru noi sa fim rasplatiti?Nu putem doar sa facem lucrurile doar pentru ca asa simtim?Este posibil,insa orgoliul ne impiedica.
Am aflat ca nu este necesar sa-mi controlez „micul monstrulet”(orgoliul) si mi-am dat seama ca tot ceea ce trebuie sa fac este sa fiu mai atenta la toti si la toate din jurul meu….in asa fel dispar asteptarile,doar daca esti putin mai atent la sentimentele celorlalti si ai puterea sa le imbratisezi si sa le iubesti,oricum ar fi acelea.
Consider,ca aici gresim,am impresia ca de aceea totul ne iese pe dos(cateodata),pentru ca nu vrem sa eliberam sentimentul de iubire,in totalitate.Nu vrem sa lasam gandirea de-o parte si mai ales nu vrem sub nici o forma sa indepartam zidul din jurul nostru,de care se izbesc emotiile celor din jur….vrem doar sa actionam si sa primim ceva maret in schimb.
Cand suntem sanatosi,cand depasim orice obstacol oricat de mare ar fi acela,cand stim sa zambim,insa sa si plangem….ce mai asteptam?O judecata din partea unora pe care o aruncam la gunoi?Un trofeu care se umple de praf,in timp?Vorbe dulci si false?Parca in acest moment,rasplata nu mai este atat de stralucitoare….insa,atunci cand nu iti doresti absolut nimic,cand esti fericit pentru simplul fapt ca poti respira linistit,primesti in schimb ceea ce nu credeai ca vei avea niciodata…..si atunci,ai realiza ca din inntregul tau,tot ce ar trebuii sa dispara ar fi acel gand de: da-mi ceva in schimb!
Poate este normal ca fiecare dintre noi sa ne asteptam la ceva anume din partea unor persoane sau din partea unor situatii,insa aceasta normalitate a noastra,tot ce face este sa ne hraneasca orgoliul si sa ne faca mai mandrii de noi insine….ceea ce nu mi se pare tocmai bine.
Ce-am pierdut in aceasta viata si ce-am castigat,marturisim ca se datoreaza acelor lucruri pe care le-am asteptat in schimbul unei favori pe care am facut-o…insa,daca am schimba cate ceva din comportamentul nostru si am renunta la tot ceea ce ne hraneste orgoliul,nu am devenii mai fericiti?Am putea sa ne imaginam pentru cateva minute ca suntem asa cum suntem de-adevaratelea si totodata sa acceptam ca toti cei din jurul nostru sunt cine sunt si fac ceea ce fac.
Nu am putea sa ne trezim de dimineata,sa deschidem fereastra,sa respiram si sa simtim „pe bune” totul din jurul nostru fara sa judecam sau sa schimbam prin ganduri orice realitate?Ba da,am putea,si putem sa incepem din acest moment,doar daca ne propunem sincer.
Suntem cu totii oameni,visatori sau realisti…si cumva,paradoxal semanam unii cu altii….putem sa transmitem diferite emotii sau sentimente,avem capacitatea de a comunica intr-o maniera ciudata cateodata…asadar,putem sa ne schimbam in bine,sa prindem aripi si sa nu ne mai intoarcem niciodata la ceea ce am fost.Exista posibilitatea sa esuam,insa este probabil sa si castigam,tot ceea ce trebuie sa facem este sa tragem adanc aer in piept,sa ne relaxam si sa incercam….oricat de ciudat ar suna!
Daca ne dorim de fiecare data ceva in schimb,ne simtim mai fericiti cu aceasta idee implantata in cap?De ce este atat de important pentru noi sa fim rasplatiti?Nu putem doar sa facem lucrurile doar pentru ca asa simtim?Este posibil,insa orgoliul ne impiedica.
Am aflat ca nu este necesar sa-mi controlez „micul monstrulet”(orgoliul) si mi-am dat seama ca tot ceea ce trebuie sa fac este sa fiu mai atenta la toti si la toate din jurul meu….in asa fel dispar asteptarile,doar daca esti putin mai atent la sentimentele celorlalti si ai puterea sa le imbratisezi si sa le iubesti,oricum ar fi acelea.
Consider,ca aici gresim,am impresia ca de aceea totul ne iese pe dos(cateodata),pentru ca nu vrem sa eliberam sentimentul de iubire,in totalitate.Nu vrem sa lasam gandirea de-o parte si mai ales nu vrem sub nici o forma sa indepartam zidul din jurul nostru,de care se izbesc emotiile celor din jur….vrem doar sa actionam si sa primim ceva maret in schimb.
Cand suntem sanatosi,cand depasim orice obstacol oricat de mare ar fi acela,cand stim sa zambim,insa sa si plangem….ce mai asteptam?O judecata din partea unora pe care o aruncam la gunoi?Un trofeu care se umple de praf,in timp?Vorbe dulci si false?Parca in acest moment,rasplata nu mai este atat de stralucitoare….insa,atunci cand nu iti doresti absolut nimic,cand esti fericit pentru simplul fapt ca poti respira linistit,primesti in schimb ceea ce nu credeai ca vei avea niciodata…..si atunci,ai realiza ca din inntregul tau,tot ce ar trebuii sa dispara ar fi acel gand de: da-mi ceva in schimb!
sâmbătă, 8 august 2009
Mai vreau o tura....
M-a apucat azi dimineata agonia,asadar,am asternut-o pe hartie...
...O tura de ce se intampla mai sus in videoclip....o tura de "Take me to the hospital"+ altele....o tura de mers cu trenu' ore intregi...si as mai vrea....again and again Prodigy si rupere de oase!
....traiesc din amintiri?Poate....dar ce conteaza cand sunt cele mai misto amintiri... :P:P
a?a?a?Cine ma insoteste la anu',la Cokelive?La tot festivalul,nu asa....a?a?
miercuri, 5 august 2009
Reprofilare
Nu m-am trezit,asa ca nu ma bagati prea mult in seama.Ce-am facut in ultimele nopti ale vietii mele?Am stat de veghe alaturi de…multe pachete de tigari si de numeroase sticle de vin si de whisky( de cea mai buna calitate,de mentionat).
Unde si cum s-a intamplat?La el,pe podeaua bucatariei…da,el,acel tip de care am povestit ultima oara,care mi se parea bun si cumsecade,ala de l-am cunoscut la receptia lu’ peste de la hotel…ei bine,tipul era klumea la prima vedere,pentru ca atunci cand am ajuns(in sfarsit..dupa lupte seculare…mi se parea mie ceva in neinregula la capitolul asta) la etapa „hai sa ne-o tragem!” era….muci!
Am plecat in noaptea aia de la el,plangand de furie si am ajuns acasa,intrebandu-ma de ce dracu’ am atata ghinion?Iata ca ieri am ajuns la o concluzie: sunt cam brambura si de’aia lucrurile merg asa cum merg….Deci,l-am sunat pe tata si i-am povestit…si m-a facut proasta si a zis sa incep sa schimb ceva daca mai vreau sa supravietuiesc cumva pe acest Pamant.Pai ce pana mea sa schimb?Eeee,ce ma enerveaza pe mine cel mai mult: locul de munca…..Asa ca mi-am bagat picioarele si i-am spus sefei ca ma duc dracu’,asa ca sa faca bine sa caute o proasta mai proasta decat mine pe care s-o manevreze(cat de cat) si care sa o streseze la maxim,asa cum binevoiam sa fac eu.Normal ca scorpia a ramas muta…nu a avut nici macar curajul sa-mi dea cererea de „la revedere,drum bun!” in mana…a trebuit s-o iau eu de la „scumpa” mea secretara care avea un zambet talamb pe fata..si probabil pe care inca il mai are( sa dea…cine sa dea…sa vina o manegerita de 4000 de ori mai a dracu’ decat mine care sa nu-ti ceara tigari si cafea…ci sa te puna,mai bine,sa ii faci cumparaturile pentru toata luna,din banii tai…).
Asadar,iata-ma:fara job,fara bani,fara o alta pereche noua de pantofi si cu inca o aventura de tot kkt-ul,in spate…Ma gandeam,totusi,ca maica-mea poate a avut dreptate cand a zis ca sunt blestemata(sau un bullshit de genu’)… de bunica-mea sau de sora-sa sau de dracu’ cine stie cine…dar,am realizat ca I don’t give a fuck,nu-mi mai pasa frate…asa…am dat-o’n bara,situatia mea arata cam belita,si ce?O sa ma descurc cumva,asa cum am facut-o de fiecare data….
Pai….pana la urma,acum am sa plec pentru ceva vreme.Ma duc intr-o pestera sau intr-un shit din asta,ca am auzit ca face bine la creier,si ramai,cica,numai tu cu gandurile tale,departe de casa…plec cu ultimele „hartii” din portofel,da’i naibii de bani…si pana la urma,cine stie,poate imi vine vre-o idee pana ma intorc si am sa devin mare bogatasa(mama,ce casa o sa am…si cate perechi de pantofi!!!).
So,ma car….so,m-am reprofilat…nu stiu inca pe ce sistem,insa cert este ca am parte in sfarsit de „acea” reprofilare…la naiba!
Unde si cum s-a intamplat?La el,pe podeaua bucatariei…da,el,acel tip de care am povestit ultima oara,care mi se parea bun si cumsecade,ala de l-am cunoscut la receptia lu’ peste de la hotel…ei bine,tipul era klumea la prima vedere,pentru ca atunci cand am ajuns(in sfarsit..dupa lupte seculare…mi se parea mie ceva in neinregula la capitolul asta) la etapa „hai sa ne-o tragem!” era….muci!
Am plecat in noaptea aia de la el,plangand de furie si am ajuns acasa,intrebandu-ma de ce dracu’ am atata ghinion?Iata ca ieri am ajuns la o concluzie: sunt cam brambura si de’aia lucrurile merg asa cum merg….Deci,l-am sunat pe tata si i-am povestit…si m-a facut proasta si a zis sa incep sa schimb ceva daca mai vreau sa supravietuiesc cumva pe acest Pamant.Pai ce pana mea sa schimb?Eeee,ce ma enerveaza pe mine cel mai mult: locul de munca…..Asa ca mi-am bagat picioarele si i-am spus sefei ca ma duc dracu’,asa ca sa faca bine sa caute o proasta mai proasta decat mine pe care s-o manevreze(cat de cat) si care sa o streseze la maxim,asa cum binevoiam sa fac eu.Normal ca scorpia a ramas muta…nu a avut nici macar curajul sa-mi dea cererea de „la revedere,drum bun!” in mana…a trebuit s-o iau eu de la „scumpa” mea secretara care avea un zambet talamb pe fata..si probabil pe care inca il mai are( sa dea…cine sa dea…sa vina o manegerita de 4000 de ori mai a dracu’ decat mine care sa nu-ti ceara tigari si cafea…ci sa te puna,mai bine,sa ii faci cumparaturile pentru toata luna,din banii tai…).
Asadar,iata-ma:fara job,fara bani,fara o alta pereche noua de pantofi si cu inca o aventura de tot kkt-ul,in spate…Ma gandeam,totusi,ca maica-mea poate a avut dreptate cand a zis ca sunt blestemata(sau un bullshit de genu’)… de bunica-mea sau de sora-sa sau de dracu’ cine stie cine…dar,am realizat ca I don’t give a fuck,nu-mi mai pasa frate…asa…am dat-o’n bara,situatia mea arata cam belita,si ce?O sa ma descurc cumva,asa cum am facut-o de fiecare data….
Pai….pana la urma,acum am sa plec pentru ceva vreme.Ma duc intr-o pestera sau intr-un shit din asta,ca am auzit ca face bine la creier,si ramai,cica,numai tu cu gandurile tale,departe de casa…plec cu ultimele „hartii” din portofel,da’i naibii de bani…si pana la urma,cine stie,poate imi vine vre-o idee pana ma intorc si am sa devin mare bogatasa(mama,ce casa o sa am…si cate perechi de pantofi!!!).
So,ma car….so,m-am reprofilat…nu stiu inca pe ce sistem,insa cert este ca am parte in sfarsit de „acea” reprofilare…la naiba!
luni, 3 august 2009
Trezeste-ma!
Poate ca fug,poate ca mi-e frica,poate ca nu pot sa respir si sa imi aduc aminte…atunci,trezeste-ma!
Nu dorm,dar visez,mi-e dor si nu pot sa stau departe,vreau din ce in ce mai mult din acel extaz dar stiu ca ma „droghez” fara sa vreau…atunci,trezeste-ma!
Tip,urlu de durere si nu ma pot oprii..dar incerc.Pune-ma la colt,ineaca-ma intr-o mare a realitatii si…trezeste-ma!
Actionez din instinct,poate dion orgoliu…ce faci?Ma lasi asa?Nu.Iubeste-ma si…trezeste-ma!
Nu ma impac cu ideea,nu rationez ce e bine pentru sufletul meu sau poate ca nu vreau,atunci…trezeste-ma!
Te-as manca din priviri,te-as ucide pentru tot ceea ce-ai facut,dar nu pot,nu vreau si acum ar fi timpul sa ma trezesti!
Sunt in mijlocul unor urlete,le aud,le simt si le opresc,daca nu fac bine…trezeste-ma!
M-am plictisit,m-am calmat si incerc sa-mi revin.Sunt intr-un „sevraj”.Ma vezi,aproape,murind in fata ochilor tai?Atunci…trezeste-ma!
….si acum sunt treaza!...si e cel mai bine asa…
vineri, 31 iulie 2009
A fost odata...
A fost odata ca niciodata un taram magic,un taram unde isi avea castelul cel mai cinstit si vrednic imparat.Acesta,avea tot ce isi putea dorii: o avere grandioasa,o sotie blanda si iubitoare si o fiica rasfatata…o adevarata printesa.Insa,imparatul nu era pe deplin multumit deoarece fiica sa,chiar daca avea cele mai minunate lucruri,simtea ca ceva ii lipsea cu desavarsire,simtea cum altceva decat tot ce traise pana atunci o astepta undeva departe,undeva in lumea..reala.
Iata ca intr-o buna zi,printesa hotara sa nu isi mai asculte familia si sa plece,pentru a descoperii ce ii lipseste.O data ajunsa departe de imparatie,fata dadu ochii cu cele mai crunte lucruri:oameni saraci,tristi,oameni care luptau trup si suflet pentru a mai privii inca o data rasaritul soarelui.
Nimic nu a oprit-o pe fata imparatului sa-si atinga scopul;s-a angajat barmanita ca toate celelalte fete de varsta ei si a gasit o camaruta saracacioasa unde sa locuiasa.
Zilele au trecut,iar printesa s-a obisnuit din ce in ce mai mult cu noua sa viata;si-a facut prieteni cu care povestea de fiecare data cate ceva…si toate astea,pana intr-o seara cand in acea carciuma intra…un print,un fat-frumos bogat si mandru de statutul sau.In acel moment,sufletul printesei fu zdruncinat din temelii…prietenii ei incercau sa o incurajeze sa vorbeasca cu el,insa nici gand de asa ceva…in fiecare seara cand fata ii punea pe masa printului,cele mai delicioase bucate tot ce ii putea spune era un „zambet”…iar dintr-o anumita seara,zambetele incepusera sa ii fie inapoiate.
Serile treceau parca din ce in ce mai repede,iar fata se gandea din ce in ce mai serios sa lase totul in urma si sa plece in cel ma indepartat tinut,unde stia ca locuia printul ei.Imparatul afla insa de soarta fiicei lui,si plin de manie,trimise un slujitor s-o informeze pe printesa ca o data plecata din regatul lui,dusa va fi pentru totdeauna.
Indrumata si sprijinita de prietenii sai,printesa pleca.Suferii foame,frig,sete..insa gandul ca in curand avea sa ajunga la iubirea sa,ii hranea toate neajunsurile.
Dupa luni de cautari si de suferinte,fiica imparatului,ajunse in tinutul indepartat al tanarului…insa,o data ajunsa la castelul acestuia fu arestata si trimisa in temnita,pe motiv ca era o simpla cersetoare ce dadea tarcoale palatului cu ganduri ascunse.Nu trecu mult timp pana ce printul afla de existenta prizonierei…si nici macar,fara sa se intereseze de chipul ei trimise sa fie aruncata din palat,in mijlocul padurii.
Intr-o padure,sumbra,intunecata si plina de pericole,acolo deschise ochii fata si isi dadu seama cat de greu este si cat de mult trebuie sa indure pentru a avea ceea ce,credea,ca ii lipsea in viata:afectiunea,dragostea unui fat-frumos.
Norocul a dat peste printesa..si peste fix 2 zile,timp in care se imbolnavise grav si nu se mai putea tine pe picioare,a fost salvata.De cine?De catre o contesa,o femeie frumoasa si puternica,capabila sa infrunte orice pericol.In cateva saptamani,fata se puse pe picioare si incepu sa-i povesteasca contesei tot ce s-a intamplat si prin tot ce a trecut,pentru a ajunge acolo unde isi propusese.Contesa ramase extrem de surprinsa si incerca sa ii explice fetei ca eforturile ei vor fi in zadar,deoarece il cunostea mult prea bine pe print…insa printesa nu intelegea,iubirea ei,poate chiar obsesia,erau mult prea mari ca sa mai poata auzi sau intelege realitatea.
Intr-o dimineata frumoasa,contesa ii facu cunostinta printului cu fata,iar el se arata mai mult decat incantat sa o primeasca in castel si sa ii fie alaturi,dandu-si seama de greseala imensa pe care o facuse.Asadar,visul devenii realitate,fiica imparatului era in sfarsit alaturi de iubirea ei…si statu alaturi de el o luna,doua,un an…peterecura momente magice si de neuitat impreuna…asta pana cand,printesa realiza ca alesul ei nu ii va impartasii niciodata sentimentele si nu va fi alaturi de ea asa cum si-ar fi dorit,asa ca fugii si se intoarse la casa contesei.Acolo se simtii in sfarsit bine,acolo avea in sfarsit pe cineva care o putea intelege si sprijinii,ca o adevarata mama si prietena neconditionata…fara reprosuri,fara dezamagiri.
Se spune ca printul a murit singur insa la fel de orgolios;regele si regina au suferit ani intregi dupa plecarea fiicei lor;iar fata?Printesa a vazut in sfarsit realitatea,mai mult,a simtit-o chiar pe pielea ei,a inteles ca de fapt tot ce ii lipsea era sa aiba aproape un om care sa o inteleaga si sa o iubeasca pur si simplu…
…si se mai spune ca si povestile sunt….o realitate!
Iata ca intr-o buna zi,printesa hotara sa nu isi mai asculte familia si sa plece,pentru a descoperii ce ii lipseste.O data ajunsa departe de imparatie,fata dadu ochii cu cele mai crunte lucruri:oameni saraci,tristi,oameni care luptau trup si suflet pentru a mai privii inca o data rasaritul soarelui.
Nimic nu a oprit-o pe fata imparatului sa-si atinga scopul;s-a angajat barmanita ca toate celelalte fete de varsta ei si a gasit o camaruta saracacioasa unde sa locuiasa.
Zilele au trecut,iar printesa s-a obisnuit din ce in ce mai mult cu noua sa viata;si-a facut prieteni cu care povestea de fiecare data cate ceva…si toate astea,pana intr-o seara cand in acea carciuma intra…un print,un fat-frumos bogat si mandru de statutul sau.In acel moment,sufletul printesei fu zdruncinat din temelii…prietenii ei incercau sa o incurajeze sa vorbeasca cu el,insa nici gand de asa ceva…in fiecare seara cand fata ii punea pe masa printului,cele mai delicioase bucate tot ce ii putea spune era un „zambet”…iar dintr-o anumita seara,zambetele incepusera sa ii fie inapoiate.
Serile treceau parca din ce in ce mai repede,iar fata se gandea din ce in ce mai serios sa lase totul in urma si sa plece in cel ma indepartat tinut,unde stia ca locuia printul ei.Imparatul afla insa de soarta fiicei lui,si plin de manie,trimise un slujitor s-o informeze pe printesa ca o data plecata din regatul lui,dusa va fi pentru totdeauna.
Indrumata si sprijinita de prietenii sai,printesa pleca.Suferii foame,frig,sete..insa gandul ca in curand avea sa ajunga la iubirea sa,ii hranea toate neajunsurile.
Dupa luni de cautari si de suferinte,fiica imparatului,ajunse in tinutul indepartat al tanarului…insa,o data ajunsa la castelul acestuia fu arestata si trimisa in temnita,pe motiv ca era o simpla cersetoare ce dadea tarcoale palatului cu ganduri ascunse.Nu trecu mult timp pana ce printul afla de existenta prizonierei…si nici macar,fara sa se intereseze de chipul ei trimise sa fie aruncata din palat,in mijlocul padurii.
Intr-o padure,sumbra,intunecata si plina de pericole,acolo deschise ochii fata si isi dadu seama cat de greu este si cat de mult trebuie sa indure pentru a avea ceea ce,credea,ca ii lipsea in viata:afectiunea,dragostea unui fat-frumos.
Norocul a dat peste printesa..si peste fix 2 zile,timp in care se imbolnavise grav si nu se mai putea tine pe picioare,a fost salvata.De cine?De catre o contesa,o femeie frumoasa si puternica,capabila sa infrunte orice pericol.In cateva saptamani,fata se puse pe picioare si incepu sa-i povesteasca contesei tot ce s-a intamplat si prin tot ce a trecut,pentru a ajunge acolo unde isi propusese.Contesa ramase extrem de surprinsa si incerca sa ii explice fetei ca eforturile ei vor fi in zadar,deoarece il cunostea mult prea bine pe print…insa printesa nu intelegea,iubirea ei,poate chiar obsesia,erau mult prea mari ca sa mai poata auzi sau intelege realitatea.
Intr-o dimineata frumoasa,contesa ii facu cunostinta printului cu fata,iar el se arata mai mult decat incantat sa o primeasca in castel si sa ii fie alaturi,dandu-si seama de greseala imensa pe care o facuse.Asadar,visul devenii realitate,fiica imparatului era in sfarsit alaturi de iubirea ei…si statu alaturi de el o luna,doua,un an…peterecura momente magice si de neuitat impreuna…asta pana cand,printesa realiza ca alesul ei nu ii va impartasii niciodata sentimentele si nu va fi alaturi de ea asa cum si-ar fi dorit,asa ca fugii si se intoarse la casa contesei.Acolo se simtii in sfarsit bine,acolo avea in sfarsit pe cineva care o putea intelege si sprijinii,ca o adevarata mama si prietena neconditionata…fara reprosuri,fara dezamagiri.
Se spune ca printul a murit singur insa la fel de orgolios;regele si regina au suferit ani intregi dupa plecarea fiicei lor;iar fata?Printesa a vazut in sfarsit realitatea,mai mult,a simtit-o chiar pe pielea ei,a inteles ca de fapt tot ce ii lipsea era sa aiba aproape un om care sa o inteleaga si sa o iubeasca pur si simplu…
…si se mai spune ca si povestile sunt….o realitate!
marți, 28 iulie 2009
Cokelive si…mai mult nu se putea! -Prieteni,certuri,atac de panica,frig si nebunii-
Imi facusem bagajul,eram pregatita pentru cea mai misto experienta.Cum a fost?Ei bine,mai mult de atat, nu se putea.
Sambata dimineata am plecat alaturi de Andrei.S spre Targu Mures.Drum lung cu microbuzul,insa o companie foarte placuta pana la Brasov(sper sa ne vedem cat mai curand).De acolo,insa plictiseala a dat buzna peste noi,la fel si discomfortul din masina si bineinteles,greata care „m-a lovit” fara sa vreau.
Dupa ore’n sir de mers si multe conversatii,am ajuns in jur de ora 6 si ceva in Targu Mures.Nu am avut timp sa vizitam,deoarece trebuia sa ajungem cat mai repede la gara unde un tren personal si dubios ne astepta ca sa ne duca in Ludus…un oras la 40 de km distanta de Targu Mures.
Oameni nu foarte draguti,insa o experienta misto in „caruta” ce se numea tren….insa,intr-o ora si ceva am ajuns in sfarsit in Ludus unde ne astepta Ana(pikchiu) cu care tot conversez pe blogul meu de ceva vreme.
Ana ne-a aratat orasul,ne-a plimbat,ne-a dus la o terasa,dupa care la ea acasa…un loc primitor,plin de oameni draguti care ne-au primit cu bratele deschise.Ne-am instalat,am dormit cateva ore,iar duminica dimineata am plecat spre Targu Mures,de data asta sa vizitam iar apoi sa mergem spre Peninsula.
Cum mi s-a parut orasul?Nu este unul din orasele care ar putea intra in topul celor mai misto locatii…este mic,cam pustiu dar racoros si pasnnic.
Dupa ce am mai stagnat,am facut poze si am mancat,sosise vremea sa mergem spre festival.Lucrurile nu stateau atat de bine pentru mine…de ce?Ei bine,atacul de panica nu a incetat sa apara,emotiile dadeau pe dinafara iar gandurile groaznice se tot invarteau in capul meu.
Am ajuns la festival.Locatia geniala,multa lume nebuna si un aranjament foarte misto(tin sa recunosc ca si spatiul era imens).Ne-am plimbat,am vazut cam tot ce era posibil,dupa care ne-am asezat pe iarba langa scena mare unde urmau sa concerteze VdV.Atacul de panica luase amploare,tremuram din temelii si nu stiam nici macar ce sa fac…..pana cand am ajuns la o conclzuie,destul de inteleapta,zic eu: „tremur,nu pot sa respir,deci mi-e frica,mi-e groaza de aceasta situatie…stai putin…de ce?Nu se intampla nimic si nu se va mai intampla nimic.Prietenii mei vor sa vada trupa,iar eu ii tin pe loc pentru ca sunt egoista si fricoasa…deci,am 2 posibilitati..ori raman aici si ma ascund,ori imi infrunt teama!”…Ce am facut?M-am ridicat de pe iarba si am asistat la concert.M-am eliberat,am dansat ca cea mai mare nebuna,nu mi-a mai pasat de nimic,iar intr-un final,m-am simtit excelent.
Atacul de panica trecuse,cearta cu Andrei trecuse si ea(a 5-a cearta…cred)..asa ca au urmat Freestylers,o trupa de care nu prea auzisem dar la care am dansat foarte mult cu toate ca muzica,nu era deloc stilul meu.
Ce era deja deranjat la festival?Praful pe care tot il inghiteam si care tot se punea pe noi,deoarece pe jos nu exista nimic practic,pe care sa dansezi.
Pauza.Pauza de baut,bineinteles….nu baut exagerat,ci atat cat era nevoie,adica atat cat sa intru intr-o stare excelenta pentru Prodigy.
La 11 si ceva a inceput concertul(genial de altfel…dumnezeiesc as putea spune).Nebunie mare,pogo la greu(acum pot sa misc cu foarte mare efort),lume fumata si beata pretutindeni…iar eu zbennguindu-ma ca cea mai mare descreierata.
S-a terminat….iar de la ora 1 si ceva pana pe la 4,am mancat,am mai stat,am inghetat de frig rau de tot,am dansat intr-un cort,pe toate genurile de muzica posibila..iar apoi ne-am indreptat spre concert Suie Paparude,trupa care nu a prestat atat de bine ca pe vremuri(acum era si 4 dimineata…totusi).
La ora 6 eram la autogara,urcandu-ne intr-un autocar care avea sa ne duca inapoi spre Ludus.Nu am avut locuri asa ca am stat pe jos….eu,chiar am dormit pe jos…insa,pana la urma a fost foarte bine.
Acasa la Ana am avut noroc ca am mai prins vre-o 2 ore de somn pana cand sa fugim spre tren(mare nororc am avut ca l-am prins)…iar apoi sa luam alt tren pana in Bucuresti.
Bineinteles,trenul de Bucuresti era plin de oameni morti de somn veniti de la festival,insa asta nu ne-a impiedicat sa ne facem alta gasca foarte misto.
Am ajuns in Bucuresti pe la ora 11 si ceva(tren cu intarziere de o ora…la dracu’),iar apoi ne-am indreptat spre casa(urat!)
Intr-un final:
-multumesc Poe ca m-ai acoperit din nou(password:P.O.E)
-nu mi-am recuperat toate orele de somn...dar nu mai conteaza!
-sunt foarte fericita ca am cunoscut omanei noi(atat in microbuz cat si in tren) cu care sper sa ma vad cat mai curand.
-mi-a parut foarte bine ca am cunoscut-o pe Ana si am sa ii multumesc toata viata pentru tot ce a facut pentru mine si Andrei.
-imi pare rau ca m-am tot certat cu Andrei…dar,ideile noastre se tot bat cap’n cap
-sunt mandra de mine ca mi-am infruntat teama,ca am depasit atacul de panica si ca m-am distrat de minune la concerte.
-astept Cokelive 2010…cu trupe la fel de fantastice si cu si mai multa distractie!
Sambata dimineata am plecat alaturi de Andrei.S spre Targu Mures.Drum lung cu microbuzul,insa o companie foarte placuta pana la Brasov(sper sa ne vedem cat mai curand).De acolo,insa plictiseala a dat buzna peste noi,la fel si discomfortul din masina si bineinteles,greata care „m-a lovit” fara sa vreau.
Dupa ore’n sir de mers si multe conversatii,am ajuns in jur de ora 6 si ceva in Targu Mures.Nu am avut timp sa vizitam,deoarece trebuia sa ajungem cat mai repede la gara unde un tren personal si dubios ne astepta ca sa ne duca in Ludus…un oras la 40 de km distanta de Targu Mures.
Oameni nu foarte draguti,insa o experienta misto in „caruta” ce se numea tren….insa,intr-o ora si ceva am ajuns in sfarsit in Ludus unde ne astepta Ana(pikchiu) cu care tot conversez pe blogul meu de ceva vreme.
Ana ne-a aratat orasul,ne-a plimbat,ne-a dus la o terasa,dupa care la ea acasa…un loc primitor,plin de oameni draguti care ne-au primit cu bratele deschise.Ne-am instalat,am dormit cateva ore,iar duminica dimineata am plecat spre Targu Mures,de data asta sa vizitam iar apoi sa mergem spre Peninsula.
Cum mi s-a parut orasul?Nu este unul din orasele care ar putea intra in topul celor mai misto locatii…este mic,cam pustiu dar racoros si pasnnic.
Dupa ce am mai stagnat,am facut poze si am mancat,sosise vremea sa mergem spre festival.Lucrurile nu stateau atat de bine pentru mine…de ce?Ei bine,atacul de panica nu a incetat sa apara,emotiile dadeau pe dinafara iar gandurile groaznice se tot invarteau in capul meu.
Am ajuns la festival.Locatia geniala,multa lume nebuna si un aranjament foarte misto(tin sa recunosc ca si spatiul era imens).Ne-am plimbat,am vazut cam tot ce era posibil,dupa care ne-am asezat pe iarba langa scena mare unde urmau sa concerteze VdV.Atacul de panica luase amploare,tremuram din temelii si nu stiam nici macar ce sa fac…..pana cand am ajuns la o conclzuie,destul de inteleapta,zic eu: „tremur,nu pot sa respir,deci mi-e frica,mi-e groaza de aceasta situatie…stai putin…de ce?Nu se intampla nimic si nu se va mai intampla nimic.Prietenii mei vor sa vada trupa,iar eu ii tin pe loc pentru ca sunt egoista si fricoasa…deci,am 2 posibilitati..ori raman aici si ma ascund,ori imi infrunt teama!”…Ce am facut?M-am ridicat de pe iarba si am asistat la concert.M-am eliberat,am dansat ca cea mai mare nebuna,nu mi-a mai pasat de nimic,iar intr-un final,m-am simtit excelent.
Atacul de panica trecuse,cearta cu Andrei trecuse si ea(a 5-a cearta…cred)..asa ca au urmat Freestylers,o trupa de care nu prea auzisem dar la care am dansat foarte mult cu toate ca muzica,nu era deloc stilul meu.
Ce era deja deranjat la festival?Praful pe care tot il inghiteam si care tot se punea pe noi,deoarece pe jos nu exista nimic practic,pe care sa dansezi.
Pauza.Pauza de baut,bineinteles….nu baut exagerat,ci atat cat era nevoie,adica atat cat sa intru intr-o stare excelenta pentru Prodigy.
La 11 si ceva a inceput concertul(genial de altfel…dumnezeiesc as putea spune).Nebunie mare,pogo la greu(acum pot sa misc cu foarte mare efort),lume fumata si beata pretutindeni…iar eu zbennguindu-ma ca cea mai mare descreierata.
S-a terminat….iar de la ora 1 si ceva pana pe la 4,am mancat,am mai stat,am inghetat de frig rau de tot,am dansat intr-un cort,pe toate genurile de muzica posibila..iar apoi ne-am indreptat spre concert Suie Paparude,trupa care nu a prestat atat de bine ca pe vremuri(acum era si 4 dimineata…totusi).
La ora 6 eram la autogara,urcandu-ne intr-un autocar care avea sa ne duca inapoi spre Ludus.Nu am avut locuri asa ca am stat pe jos….eu,chiar am dormit pe jos…insa,pana la urma a fost foarte bine.
Acasa la Ana am avut noroc ca am mai prins vre-o 2 ore de somn pana cand sa fugim spre tren(mare nororc am avut ca l-am prins)…iar apoi sa luam alt tren pana in Bucuresti.
Bineinteles,trenul de Bucuresti era plin de oameni morti de somn veniti de la festival,insa asta nu ne-a impiedicat sa ne facem alta gasca foarte misto.
Am ajuns in Bucuresti pe la ora 11 si ceva(tren cu intarziere de o ora…la dracu’),iar apoi ne-am indreptat spre casa(urat!)
Intr-un final:
-multumesc Poe ca m-ai acoperit din nou(password:P.O.E)
-nu mi-am recuperat toate orele de somn...dar nu mai conteaza!
-sunt foarte fericita ca am cunoscut omanei noi(atat in microbuz cat si in tren) cu care sper sa ma vad cat mai curand.
-mi-a parut foarte bine ca am cunoscut-o pe Ana si am sa ii multumesc toata viata pentru tot ce a facut pentru mine si Andrei.
-imi pare rau ca m-am tot certat cu Andrei…dar,ideile noastre se tot bat cap’n cap
-sunt mandra de mine ca mi-am infruntat teama,ca am depasit atacul de panica si ca m-am distrat de minune la concerte.
-astept Cokelive 2010…cu trupe la fel de fantastice si cu si mai multa distractie!
vineri, 24 iulie 2009
Can I go now?....in sfarsit....da!
Gata,s-a terminat asteptarea,s-au terminat zilele plictisitoare...cel putin pentru ceva timp....De ce?Am plecat.Mi-am facut bagajul si am pornit la cel mai asteptat concert din vara asta(pentru mine).Asadar,urati-mi succes si tineti-mi pumnii....pentru ca adevaratele aventuri,de-abea acum incep....
....I am going now....Targu Mures/Peninsula/Prodigy-here I come!
marți, 21 iulie 2009
Australia
Am vazut acum cateva zile de la cap la coada "Australia"(il mai vazusem pe bucati,asa,intr-un trecut)...film pe care imi doream sa-l vizionez,nu pentru povestea in sine ci pentru Hugh Jackman,pe care,personal,il ador de cativa ani.
Despre film?Un inceput tras de par...insa un final plin de peripetii.Ce m-a impactat atat de tare,incat am fost nevoita sa recomand filmul in continuare?Povestea de dragoste,ce poarta foarte multe "masti" de-a lungul situatiilor si sentimentul de iubire a celor doi,pe care fiecare in particular il "amesteca" in permanenta cu o caracteristica,nu tocmai placuta,a personalitatii lor.
Bieninteles,la final binele invinge raul...insa mai interesant decat aceasta idee,este evolutia...iubirii...evolutie care mie mi s-a parut foarte bine evidentiata,in asa fel incat fiecare sa poata intelege mesajul filmului!
sâmbătă, 18 iulie 2009
Conversatie
Nu te panica,stai calma si incearca sa-ti amintesti.Sa-mi amintesc ce?O masina,o petrecere si ce cautam eu acolo?Ia-le pe rand:o masina neagra,luxoasa….apoi eu intr-o rochie neagra din saten.Asa si?Am coborat scarile si m-am urcat in masina.De ce?Pentru ca urma petrecerea…asta ar fi logic…oare?Suferi de amnezie.Nu,pur si simplu,sufar.Ok,urci in masina….apoi?Apoi…imi era greata,sau tremuram…de frica sau de nerabdare.Unde ai ajuns?La…intr-o padure,sau camp si soferul mi-a dat un buchet de flori.De ce?Era iubitul tau?Nu stiu…nu,nu,nu,era un simplu sofer…iubitul meu era acolo deja si m-a intampinat atunci cand m-am indreptat spre un grup mare de oameni.Ce grup?Un grup trist,oameni care plangeau si o femeie care repeta de mii si mii de ori „Doamne,ia-ma si pe mine!”.O inmormantare?Probabail,nu am nici o certitudine…ooo,ba da,era o cruce,un mormant,era un cimitir.Si petrecerea?De ce pui atatea intrebari?Nu stiu ce era cu petrecerea,nu stiu nici ce era cu mine….Aminteste-ti continuarea.Am stat acolo,vedeam numai crucea,si am pus florile si simt si acum o strangere de mana puternica…era a iubitului meu,ii era mai frica decat mie.Totusi,si petrecerea?Stai,mi-a sunat telefonul si cineva tipa la mine dar nu imi mai pot aduce aminte de ce sau cine era.Incearca…Era o voce de barbat…era tata.Las-o asa,ce s-a intamplat apoi?Am plecat,singura,si cineva m-a tras de mana si mi-a dat o palma.Cine?O ea,o dominsoara foarte eleganta si foarte frumoasa.O cunosteai?Parea cumva cu mult deasupra mea,a stilului meu de viata si a clasei mele sociale.Asadar o domnisoara rafinata….si de ce ar fi facut asa ceva?Nu stiu,ma privea cu atata ura si dispret…iar eu eram atat de…..Stop,stop,stop,nimic nu mai are logica,sa recapitulam:ai fost la o inmormantare alaturi de iubitul tau,taica-tu ti-a urlat in telefon,iar apoi o persoana ti-a dat o palma.Inmormantarea cui era?
….liniste….
A mamei!Femeia care tipa atunci era matusa mea,iar fata,era sora mea.Tata urla in telefon reprosandu-mi ca am plecat,ca mi-am inchis telefonul si nu am mai vrut sa stiu nimic de EA….imi reprosa asta in timp ce i se administra tratamentul pentru diabet,intr-un spital din centrul orasului….ironic nu?Sora mea?Probabil m-a atacat din acelasi motiv.Si tu?Tu ce ai facut?M-am urcat in masina,in aceiasi masina neagra cu care venisem si m-am dus in cel mai apropiat bar.De ce?Din cauza nebuniei,a fricii,a sentimentului de vinovatie.M-am imbatat si am plecat acasa….la fel de singura…..
Opreste din nou.Calmeaza-te.Ai asistat la o inmormantare a unei fiinte pe care trebuia sa o iubesti.De ce ai facut tot ce ai facut in acea zi?Cum am mai spus,de frica,de vinovata ce ma simteam pe drept sau nu…poate si din cauza sentimentului de iubire care atunci ma distrugea putin cate putin…
Am aflat,mi-am dat seama…iar singura intrebare care mai imi ramane ar fi: ce te poate distruge putin cate putin?Dragostea,frica,familia sau chiar tu insasi?...in rest,conversatia aceasta nu isi mare are rostul…
….liniste….
A mamei!Femeia care tipa atunci era matusa mea,iar fata,era sora mea.Tata urla in telefon reprosandu-mi ca am plecat,ca mi-am inchis telefonul si nu am mai vrut sa stiu nimic de EA….imi reprosa asta in timp ce i se administra tratamentul pentru diabet,intr-un spital din centrul orasului….ironic nu?Sora mea?Probabil m-a atacat din acelasi motiv.Si tu?Tu ce ai facut?M-am urcat in masina,in aceiasi masina neagra cu care venisem si m-am dus in cel mai apropiat bar.De ce?Din cauza nebuniei,a fricii,a sentimentului de vinovatie.M-am imbatat si am plecat acasa….la fel de singura…..
Opreste din nou.Calmeaza-te.Ai asistat la o inmormantare a unei fiinte pe care trebuia sa o iubesti.De ce ai facut tot ce ai facut in acea zi?Cum am mai spus,de frica,de vinovata ce ma simteam pe drept sau nu…poate si din cauza sentimentului de iubire care atunci ma distrugea putin cate putin…
Am aflat,mi-am dat seama…iar singura intrebare care mai imi ramane ar fi: ce te poate distruge putin cate putin?Dragostea,frica,familia sau chiar tu insasi?...in rest,conversatia aceasta nu isi mare are rostul…
joi, 16 iulie 2009
Just visiting…Pitesti-Gaesti
Am plecat.De ce?Ca sa ma eliberez,sa uit de Bucuresti,de tot ce inseamna stres,nervi si nebunie.Mi-am propus sa plec la Pitesti ca sa fac cunostinta cu Mei,sa mai strabat orasul si ca sa ma simt libera,fara nici un gand de concert,fara nici un gand de distractie la maxim.
Luni dimineata,am plecat spre Pitesti.La o ora destul de matinala(ora 9) m-am vazut cu Mei in gara,iar apoi am pornit sa exploram orasul.Am vizitat parcuri,centrul orasului,am stagnat intr-o padure unde am simtit ca pot zbura,iar apoi am mancat cea mai buna pizza din viata mea.
Din pacate insa,la ora 4 eram in gara.De ce?Ei bine,pentru ca Mei trebuia sa ajunga acasa…iar eu,in situatia de fata,am hotarat sa ii fac o vizita Cosminei,in mica ei lume,numita Gaesti,un orasel situat la cativa km de Pitesti.Cum mi s-a parut „simpaticul de oras”?Nu este fantastic,insa are ceva care te plictiseste atat de tare incat ramai numai tu cu gandurile tale,fara sa-ti dai seama.
Ne-am plimbat;am vizitat un parc mic si ciudat;am stat la o terasa pe sistemul „carciuma de langa blocul meu”,dar sincer care m-a facut sa ma simt foarte bine;am stat la taclale cu mama Cosminei care este o persoana minunata si foarte tare(Cosmina sa ai mare grija de ea)…iar la final,ne-am mai tot plimbat pana am ajuns inapoi in gara,unde am mai povestit timp de o ora.
La ora 8 si ceva eram in tren inapoi spre casa,cam obosita dar cu sentimente foarte placute in suflet.Ironia?Telefoanele au inceput sa curga,exact in momentul in care am ajuns in gara de nord si bineinnteles stresul a inceput si el…dar la sfarsit nimic nu a mai contat…fusesem departe de casa,fusesem departe de tot ce insemna realitatea mea,fusesem in stadiul de just visiting…Pitesti-Gaesti…fara concerte,fara nebunii,doar pentru mine,pentru sufletul meu!
P.S: Nu am facut multe poze,insa suficiente ca sa-mi raman amintiri...ultima poza din Gaesti,dintr-o casa darapanata insa plina de graffuri,este preferata mea!
Luni dimineata,am plecat spre Pitesti.La o ora destul de matinala(ora 9) m-am vazut cu Mei in gara,iar apoi am pornit sa exploram orasul.Am vizitat parcuri,centrul orasului,am stagnat intr-o padure unde am simtit ca pot zbura,iar apoi am mancat cea mai buna pizza din viata mea.
Din pacate insa,la ora 4 eram in gara.De ce?Ei bine,pentru ca Mei trebuia sa ajunga acasa…iar eu,in situatia de fata,am hotarat sa ii fac o vizita Cosminei,in mica ei lume,numita Gaesti,un orasel situat la cativa km de Pitesti.Cum mi s-a parut „simpaticul de oras”?Nu este fantastic,insa are ceva care te plictiseste atat de tare incat ramai numai tu cu gandurile tale,fara sa-ti dai seama.
Ne-am plimbat;am vizitat un parc mic si ciudat;am stat la o terasa pe sistemul „carciuma de langa blocul meu”,dar sincer care m-a facut sa ma simt foarte bine;am stat la taclale cu mama Cosminei care este o persoana minunata si foarte tare(Cosmina sa ai mare grija de ea)…iar la final,ne-am mai tot plimbat pana am ajuns inapoi in gara,unde am mai povestit timp de o ora.
La ora 8 si ceva eram in tren inapoi spre casa,cam obosita dar cu sentimente foarte placute in suflet.Ironia?Telefoanele au inceput sa curga,exact in momentul in care am ajuns in gara de nord si bineinnteles stresul a inceput si el…dar la sfarsit nimic nu a mai contat…fusesem departe de casa,fusesem departe de tot ce insemna realitatea mea,fusesem in stadiul de just visiting…Pitesti-Gaesti…fara concerte,fara nebunii,doar pentru mine,pentru sufletul meu!
P.S: Nu am facut multe poze,insa suficiente ca sa-mi raman amintiri...ultima poza din Gaesti,dintr-o casa darapanata insa plina de graffuri,este preferata mea!
duminică, 12 iulie 2009
Plec!
V-ati gandit vreodata cum ar fi,daca a-ti pleca chiar si pentru o zi?Dar,nu ma refer la acel gen de plecat,doar pentru fun si cu stirea tuturor….acum,vorbesc despre despartirea de lumea reala,gen,fara telefon,fara calculator,fara bilete,mesaje sau alte chestii…o deplasare simpla pentru suflet si nu pentru orgoliu sau pentru a demonstra ceva.
Daca eu am plecat?Nu.NiciodataTot ce am facut s-a numit distractie si „n-am ce face,hai sa stau cu sufletul la gura!”.
M-am gandit mai bine,am reflectat…si nu,nu am ajuns la concluzia ca regret,din contra,mi-am dat seama cat de bine mi-au prins toate momentele de stat in priza,pentru ca acum sunt altcineva…insa,totodata am nevoie de o plecare fara „masti” si fara „plastice” puse unul peste altul la nesfarsit.
Unde sunt vremurile simple in care ma bucuram pentru o simpla iesire la Mec sau pentru o inghetata?Oare au murit o data cu varsta sau au fost masacrate brutal de catre propria mea persoana?Acum,ma intreb ce imi mai aduce un simplu zambet pe buze?Un drum?O aventura?Poate…dar intrebarea,ramane ce fel de drum?
Se spune ca daca nu reusesti din prima ceea ce-ti propui inseamna ca ceva nu e in regula si trebuie sa iti schimbi obiectivul…ce spun eu?Eu spun ca vremurile se vor schimba continuu(firesc) si ca de tot ce ai nevoie este de o elibverare de la tot ce te inconjoara,bun sau rau.
Concluzia?Am invatat ca in viata nu trebuie sa fugi ci sa ramai acolo,pana crezi tu ca este necesar,iar apoi sa pleci plin de entuziasm;….nu trebuie sa o iei razna,pentru ca o data ce iti pierzi capul,pierzi cam tot…iar cel mai important,trebuie sa te bucuri de o simpla iesire la mec sau de o inghetata,indiferent de situatie,fara mofturi,fara probleme.
Plec?Unde?Nu stiu…tot ce stiu,tot ce simt mai bine zis este faptul ca acea zi este din ce in ce mai aporape,ziua in care imi voi arunca telefonul intr-un colt,voi lasa internetul in urma mea,nu voi mai purta ceas si voi ramane…libera,fara mofturi,fara probleme,dar cu un singur gand: plec!
P.S: Ai tupeu sa ma urmezi?Nu?Priveste mai cu atentie in interiorul tau,si acsulta ce iti spune inima…
Daca eu am plecat?Nu.NiciodataTot ce am facut s-a numit distractie si „n-am ce face,hai sa stau cu sufletul la gura!”.
M-am gandit mai bine,am reflectat…si nu,nu am ajuns la concluzia ca regret,din contra,mi-am dat seama cat de bine mi-au prins toate momentele de stat in priza,pentru ca acum sunt altcineva…insa,totodata am nevoie de o plecare fara „masti” si fara „plastice” puse unul peste altul la nesfarsit.
Unde sunt vremurile simple in care ma bucuram pentru o simpla iesire la Mec sau pentru o inghetata?Oare au murit o data cu varsta sau au fost masacrate brutal de catre propria mea persoana?Acum,ma intreb ce imi mai aduce un simplu zambet pe buze?Un drum?O aventura?Poate…dar intrebarea,ramane ce fel de drum?
Se spune ca daca nu reusesti din prima ceea ce-ti propui inseamna ca ceva nu e in regula si trebuie sa iti schimbi obiectivul…ce spun eu?Eu spun ca vremurile se vor schimba continuu(firesc) si ca de tot ce ai nevoie este de o elibverare de la tot ce te inconjoara,bun sau rau.
Concluzia?Am invatat ca in viata nu trebuie sa fugi ci sa ramai acolo,pana crezi tu ca este necesar,iar apoi sa pleci plin de entuziasm;….nu trebuie sa o iei razna,pentru ca o data ce iti pierzi capul,pierzi cam tot…iar cel mai important,trebuie sa te bucuri de o simpla iesire la mec sau de o inghetata,indiferent de situatie,fara mofturi,fara probleme.
Plec?Unde?Nu stiu…tot ce stiu,tot ce simt mai bine zis este faptul ca acea zi este din ce in ce mai aporape,ziua in care imi voi arunca telefonul intr-un colt,voi lasa internetul in urma mea,nu voi mai purta ceas si voi ramane…libera,fara mofturi,fara probleme,dar cu un singur gand: plec!
P.S: Ai tupeu sa ma urmezi?Nu?Priveste mai cu atentie in interiorul tau,si acsulta ce iti spune inima…
joi, 9 iulie 2009
Nu vreau!!
„-De ce?”
„-Uite…de-aia….nu ma mai sacaii!”
„-Te rog frumos…este singura solutie!”
„-Nu insista….NU VREAU!”….zdrang!
Cam asta a fost ultima mea discutie cu „minunata” mea sefa….de ce?Ca…nu vreau eu si ca ea vrea sa ma expedieze….unde?La 800 de km departare,la alta agentie,ca sa scape de mine….da,da,da….sa scape de cine vrea ea,dar eu nu-mi misc fundul de aici…poate doar daca imi zice ca sunt conncediata,sau daca imi dau eu demisia….si nu,nu se va intampla prea curand….ca altcineva nu ma primeste!
Nu mai discut despre maica-mea,taica-miu,blonda nesuferita sau despre vaca de sora-mea….sa discut despre mine,ca doar de-aia e jurnalul meu…nu?
1.n-am platit chiria de 3 luni….s-ar putea sa ma dea afara….ooops,asta e cam nasoala,aici nu e pe vrute sau pe nevrute….e pe: „scoate banii sau iesi afara!”…..poate imi da tata…
2.mai am 15% din salariu’…de ce?Mi-am luat o pereche noua de pantofi…mint,mi-am luat 2….i-am uitat pe cei de la Dolce care i-am purtat in seara aia….
3.care seara?Am fost invitata de colega mea naspa,la o receptie,la nu stiu ce kkt de hotel(nu-mi amintesc numele,era noapte)….ca sa observ noile tendinte in moda si sa fac nu stiu ce porcarie de foaie cu observatii….n-am facut nimic….nici nu fac….ca nu vreau,de-aia!
4.un lucru bun: la receptie l-am agatat pe unu’….care a zis ca ma suna,si m-a sunat si am fost la film(acolo mi-am purtat cea de-a 2-a pereche de pantofi) si surpinzator,gagiul,nu a vrut sa urce sus…si-a tarat fundul acasa…hmmm,nice…poate iese ceva…da’ nu stiu,parca nu vreau…parca de fiecare data cand ma cuplez si sunt nesimtita,imi amintesc de sora-mea…si nu vreau!
5.am vorbit cu maica-mea,care mi-a zis ca sunt proasta si multe alte chestii….de ce?Ca cica stau dupa tata,ca cica sunt naiva si nu vad realitatea…..femeie,tu esti proasta,tu nu vezi realitatea,tu o sa mori singura in casoaia aia cu animalele tale….du-te dracu’!
6.m-am vopsit….si aia de la coafor a zis sa ma tund…da’ normal ca nu vreau!M-am facut bruneta cu tenta spre roscat si…..e bestial,frate!
7.am inlocuit cafeaua….de fapt,cafelele,cu energizantele….si secretarea mea „misto” acum face de 3 ori mai multe crize…ca mag-ul,e mai departe decat cafeneaua…aaa,ce bine imi pare!
8.mi s-a organizat viata de catre colegi si de catre sefa….si a inceput sa mi se tot spuna sa fac aia,aia,aia si aia….CEEEEE?POFTIM?DA’ CINE MA CRED ASTIA?COPIL DE 2 ANI?Bineinteles ca am trantit cu toate,i-am bagat…undeva…si le-am zis ca NU VREAU!.....acum sunt mai calma,ma duc sa beau ceva si sa fumez…ca asta vreau!
„-Uite…de-aia….nu ma mai sacaii!”
„-Te rog frumos…este singura solutie!”
„-Nu insista….NU VREAU!”….zdrang!
Cam asta a fost ultima mea discutie cu „minunata” mea sefa….de ce?Ca…nu vreau eu si ca ea vrea sa ma expedieze….unde?La 800 de km departare,la alta agentie,ca sa scape de mine….da,da,da….sa scape de cine vrea ea,dar eu nu-mi misc fundul de aici…poate doar daca imi zice ca sunt conncediata,sau daca imi dau eu demisia….si nu,nu se va intampla prea curand….ca altcineva nu ma primeste!
Nu mai discut despre maica-mea,taica-miu,blonda nesuferita sau despre vaca de sora-mea….sa discut despre mine,ca doar de-aia e jurnalul meu…nu?
1.n-am platit chiria de 3 luni….s-ar putea sa ma dea afara….ooops,asta e cam nasoala,aici nu e pe vrute sau pe nevrute….e pe: „scoate banii sau iesi afara!”…..poate imi da tata…
2.mai am 15% din salariu’…de ce?Mi-am luat o pereche noua de pantofi…mint,mi-am luat 2….i-am uitat pe cei de la Dolce care i-am purtat in seara aia….
3.care seara?Am fost invitata de colega mea naspa,la o receptie,la nu stiu ce kkt de hotel(nu-mi amintesc numele,era noapte)….ca sa observ noile tendinte in moda si sa fac nu stiu ce porcarie de foaie cu observatii….n-am facut nimic….nici nu fac….ca nu vreau,de-aia!
4.un lucru bun: la receptie l-am agatat pe unu’….care a zis ca ma suna,si m-a sunat si am fost la film(acolo mi-am purtat cea de-a 2-a pereche de pantofi) si surpinzator,gagiul,nu a vrut sa urce sus…si-a tarat fundul acasa…hmmm,nice…poate iese ceva…da’ nu stiu,parca nu vreau…parca de fiecare data cand ma cuplez si sunt nesimtita,imi amintesc de sora-mea…si nu vreau!
5.am vorbit cu maica-mea,care mi-a zis ca sunt proasta si multe alte chestii….de ce?Ca cica stau dupa tata,ca cica sunt naiva si nu vad realitatea…..femeie,tu esti proasta,tu nu vezi realitatea,tu o sa mori singura in casoaia aia cu animalele tale….du-te dracu’!
6.m-am vopsit….si aia de la coafor a zis sa ma tund…da’ normal ca nu vreau!M-am facut bruneta cu tenta spre roscat si…..e bestial,frate!
7.am inlocuit cafeaua….de fapt,cafelele,cu energizantele….si secretarea mea „misto” acum face de 3 ori mai multe crize…ca mag-ul,e mai departe decat cafeneaua…aaa,ce bine imi pare!
8.mi s-a organizat viata de catre colegi si de catre sefa….si a inceput sa mi se tot spuna sa fac aia,aia,aia si aia….CEEEEE?POFTIM?DA’ CINE MA CRED ASTIA?COPIL DE 2 ANI?Bineinteles ca am trantit cu toate,i-am bagat…undeva…si le-am zis ca NU VREAU!.....acum sunt mai calma,ma duc sa beau ceva si sa fumez…ca asta vreau!
marți, 7 iulie 2009
"Lupte" la....Manowar!
Duminica,mi-am pus in minte sa merg la ultima zi de B’estfest….adica la Manowar.Normal,ca nu aveam bilet si nici bani….dar am spus ca exista o sansa sa,fac aceiasi smecherie ca la Limp Bizkit.
In jur de ora 5,m-am inntalnit cu Gaby si Zmonk la gara,de unde am „agatat-o” pe Cosmina,care venise din Pitesti pentru eveniment.Am plecat spre Romexpo…si de acolo a inceput abrambureala.
Intrarea principala: nici o sansa sa intram,BGS peste tot si multa lume.A doua intrare,cam la fel.A treia intrare,pustie,insa nici pe acolo nu se putea.Am ajuns la un gard,pe care,teoretic vroiam sa-l sarim…dar cam greu….cam imposibil,asadar am luat o pauza de gandire.Am dat mii si mii de telefoane,insa nimeni nu stia nimic,ne-am gandit sa facem o smecherie si sa intram pe rand…insa tot aveam nevoie de minim 2 bilete.
Pe la ora 8,eram din nou la intrarea principala,unde am inceput sa intrebam organizatorii daca se poate intra…cumva.Eu?Eu cu gura mare,m-am dus la cea mai gresita persoana,care era cat pe ce sa puna „cainii”(adica BGS-urile) pe mine.Ne-am calmat cu totii si ne-am asezat pe jos,asteptand o minune sau asteptand sa ne ducem sa stam langa gard,restul concertului.Daca a venit minunea?Normal ca a venit…a aparut un domn foarte dragut care ne-a oferit o invitatie,pe motiv ca el avea una in plus.Excelent,castigasem o „lupta”…dar nu toata batalia.
Banut cu banut,10 mii cu 10 mii…am strans toti 4 si am cumparat inca un bilet,ca sa ne putem pune planul in aplicare.
Intr-un final,am intrat eu si Cosmina.Am trecut de cele 2 filtre,care te controlau pana in dinti,iar apoi am incercat sa ne intoarcem sa ne luam si camarazii de la poarta.Am iesit,ne-au dat bratari(perfect!)….am intrat din nou,ca eu sa pot fugii afara cu una din bratari….insa,se pare,ca b’estfestii ne-au luat-o inainte si erau foarte bine pregatiti pentru orice smecherie,deoarece atunci cand am intrat bratarile ne-au fost rupte iar biletele ne-au fost verificate din nou…la dracu’!
Multa galagie si multa forfota….si cu greu,am reusit sa ii anuntam pe Zmonk si Gaby ca nu avem ce face,decat sa incepem sa cersim de la cineva invitatie.Zis si facut,am inceput sa cerem si sa tot cerem,dar nimeni nu avea.Dupa 30 de min,Zmonk ma anunta ca a facut rost de invitatie,tot de la cineva caruia ii ramasese in plus…asadar si ea,castigase „lupta”….Gaby?Nu stiu exact ce s-a intamplat cu el….dar din pacate,a fost clar ca abandonase(imi pare sincer rau!).
Timp de alta jumatate de ora ne-am mai fatait pe acolo,ne-am intalnit cu o gramada de persoane cunoscute si ni s-au tot facut poze…iar dupa ce ne-am pozitionat cat mai aproape de gard,la 9:30 a inceput nebunia….si a tinut….doar jumatate de ora,pentru ca apoi s-a ars generatorul….si am stat,am stat,am stat…am mai primit 10 secunde dintr-o piesa…apoi iarasi am stat….asadar timp de o ora am tot stat…timp in care toata lumea isi baga tot ce se putea si injura minunata noastra tara(atunci pe buna dreptate,serios!).
Trupa?Geniala.Concertul?La fel de genial…si spun asta,eu,cea care asculta Manowar de cateva luni…fara sa le stie toata discografia,toata isotria.
Ce mi-a placut?Mi-a placut la nebunie faptul ca solistul dadea tot din el pe scena,pentru 6000 de oameni;am ramas impactata si profund impresionnata cand Eric(solistul) a vorbit in romana,mai mult de 15 min(nu stiu daca ii sufla cineva in casca sau nu….dar vorbea cat se poate de bine si de corect,pentru cineva ca el); basistul ma facea sa tremur de fiecare data,avea un stil plin de pasiune si de forta,de a canta…lasandu-mi impresia ca in orice minut s-ar putea sa rupa basul in doua.
Ce nu mi-a placut?Generatorul care ne-a lasat fara „aer” timp de o ora si faptul ca la ultimele 2 piese am stat pe jos,din cauza lipsei de apa.
La final?Ramasa doar eu si Cosmina,am dat peste un american dragut care ne-a dat 2 jetoane pentru apa si ne-am tot „certat” care,cum face.
Am stat mai mult de ora cu telefonul in mana,sunand la taxi…dar la naiba,nimeni nu avea nici o masina.Am nimerit un taximetrist dragut care ne-a luat si pe noi,alaturi de un domn(mergeam in directii diferite,dar ce conteaza,era ca nu am ramas pe drum).
Am ajuns pe la 1 la bunica-mea(ma certasem cu mama…din nou),am povestit si tot povestit,pana cand am fost „atacate” de un somn adanc,timp de 2 sau 3 ore.
O zi cu totul speciala,un concert incendiar,un experiment pentru mine….si niste „simple lupte”….la Manowar!
P.S: Am avut aparatul la mine….dar pozele nu au iesit din cauza distantei!
In jur de ora 5,m-am inntalnit cu Gaby si Zmonk la gara,de unde am „agatat-o” pe Cosmina,care venise din Pitesti pentru eveniment.Am plecat spre Romexpo…si de acolo a inceput abrambureala.
Intrarea principala: nici o sansa sa intram,BGS peste tot si multa lume.A doua intrare,cam la fel.A treia intrare,pustie,insa nici pe acolo nu se putea.Am ajuns la un gard,pe care,teoretic vroiam sa-l sarim…dar cam greu….cam imposibil,asadar am luat o pauza de gandire.Am dat mii si mii de telefoane,insa nimeni nu stia nimic,ne-am gandit sa facem o smecherie si sa intram pe rand…insa tot aveam nevoie de minim 2 bilete.
Pe la ora 8,eram din nou la intrarea principala,unde am inceput sa intrebam organizatorii daca se poate intra…cumva.Eu?Eu cu gura mare,m-am dus la cea mai gresita persoana,care era cat pe ce sa puna „cainii”(adica BGS-urile) pe mine.Ne-am calmat cu totii si ne-am asezat pe jos,asteptand o minune sau asteptand sa ne ducem sa stam langa gard,restul concertului.Daca a venit minunea?Normal ca a venit…a aparut un domn foarte dragut care ne-a oferit o invitatie,pe motiv ca el avea una in plus.Excelent,castigasem o „lupta”…dar nu toata batalia.
Banut cu banut,10 mii cu 10 mii…am strans toti 4 si am cumparat inca un bilet,ca sa ne putem pune planul in aplicare.
Intr-un final,am intrat eu si Cosmina.Am trecut de cele 2 filtre,care te controlau pana in dinti,iar apoi am incercat sa ne intoarcem sa ne luam si camarazii de la poarta.Am iesit,ne-au dat bratari(perfect!)….am intrat din nou,ca eu sa pot fugii afara cu una din bratari….insa,se pare,ca b’estfestii ne-au luat-o inainte si erau foarte bine pregatiti pentru orice smecherie,deoarece atunci cand am intrat bratarile ne-au fost rupte iar biletele ne-au fost verificate din nou…la dracu’!
Multa galagie si multa forfota….si cu greu,am reusit sa ii anuntam pe Zmonk si Gaby ca nu avem ce face,decat sa incepem sa cersim de la cineva invitatie.Zis si facut,am inceput sa cerem si sa tot cerem,dar nimeni nu avea.Dupa 30 de min,Zmonk ma anunta ca a facut rost de invitatie,tot de la cineva caruia ii ramasese in plus…asadar si ea,castigase „lupta”….Gaby?Nu stiu exact ce s-a intamplat cu el….dar din pacate,a fost clar ca abandonase(imi pare sincer rau!).
Timp de alta jumatate de ora ne-am mai fatait pe acolo,ne-am intalnit cu o gramada de persoane cunoscute si ni s-au tot facut poze…iar dupa ce ne-am pozitionat cat mai aproape de gard,la 9:30 a inceput nebunia….si a tinut….doar jumatate de ora,pentru ca apoi s-a ars generatorul….si am stat,am stat,am stat…am mai primit 10 secunde dintr-o piesa…apoi iarasi am stat….asadar timp de o ora am tot stat…timp in care toata lumea isi baga tot ce se putea si injura minunata noastra tara(atunci pe buna dreptate,serios!).
Trupa?Geniala.Concertul?La fel de genial…si spun asta,eu,cea care asculta Manowar de cateva luni…fara sa le stie toata discografia,toata isotria.
Ce mi-a placut?Mi-a placut la nebunie faptul ca solistul dadea tot din el pe scena,pentru 6000 de oameni;am ramas impactata si profund impresionnata cand Eric(solistul) a vorbit in romana,mai mult de 15 min(nu stiu daca ii sufla cineva in casca sau nu….dar vorbea cat se poate de bine si de corect,pentru cineva ca el); basistul ma facea sa tremur de fiecare data,avea un stil plin de pasiune si de forta,de a canta…lasandu-mi impresia ca in orice minut s-ar putea sa rupa basul in doua.
Ce nu mi-a placut?Generatorul care ne-a lasat fara „aer” timp de o ora si faptul ca la ultimele 2 piese am stat pe jos,din cauza lipsei de apa.
La final?Ramasa doar eu si Cosmina,am dat peste un american dragut care ne-a dat 2 jetoane pentru apa si ne-am tot „certat” care,cum face.
Am stat mai mult de ora cu telefonul in mana,sunand la taxi…dar la naiba,nimeni nu avea nici o masina.Am nimerit un taximetrist dragut care ne-a luat si pe noi,alaturi de un domn(mergeam in directii diferite,dar ce conteaza,era ca nu am ramas pe drum).
Am ajuns pe la 1 la bunica-mea(ma certasem cu mama…din nou),am povestit si tot povestit,pana cand am fost „atacate” de un somn adanc,timp de 2 sau 3 ore.
O zi cu totul speciala,un concert incendiar,un experiment pentru mine….si niste „simple lupte”….la Manowar!
P.S: Am avut aparatul la mine….dar pozele nu au iesit din cauza distantei!
sâmbătă, 4 iulie 2009
Invata sa pierzi!
Poate ca toti suntem genul de persoane incapatanate si mult prea orgolioase,intr-o anumita situatie din viata…si poate ca in acest mod,ne obisnuim asa,si ne place.Poate ca fiecare este trist sau nervos intr-un anumit moment…nu poate invinge acel sentiment si atunci se produce dezastrul.
Se spune ca in viata nu poti intotdeauna sa castigi,insa,intr-adevar poti sa incerci.Totusi ce se intampla atunci cand roata se intoarce?Ce se intampla cu mintea analitica a unei persoane care se opreste brusc din castig,si o ia pe drumul pierzaniei?Cedeaza?Nu,fals…nimeni nu poate ceda si nu se poate da batut pentru ca viata merge inainte…Atunci?Atunci,se schimba…de cele mai multe ori intr-un mod nefavorabil.
Aventurile prin care fiecare dintre noi trece,sunt amintiri ce ne raman intiparite in minte pentru toata viata.Sunt peisaje sau anumite situatii care ne marcheaza si pe care le vom rememora din nou si din nou…iar intr-un anumit punct ne vom oprii si ne vom intreba daca am castigat sau am pierdut.
In ultimele zile,m-am oprit din castig si am ramas neutra.La inceput am considerat tot ce mi s-a intamplat de-a lungul timpului,ca o pierdere actuala,insa timp de o fractiune de secunda,ideile mi s-au schimbat si mi-am dat seama ca tot ce am numit pierdere,a fost de fapt o situatie normala ce trebuia sa se intample intr-un final.
Exista intr-adevar termenul de „a pierde” sau a fost inventat brusc de noi,cei care ne aflam intr-o continuua competitie?Cred ca cea de-a 2-a varianta este mult mai plauzibila…
Am afirmat intr-un trecut,faptul ca viata este ca un joc de noroc…si mi-a trebuit cam mult sa-mi dau seama ca nu este chiar asa.Da,intr-adevar unii pierd,nu neaparat din punct de vedere corect…in aparenta,pentru ca adevarul cel mai plauzibil ar fi: toti platim pentru greselile noastre intr-un fel sau altul…iar altii,castiga in cele mai frauduloase moduri…insa,jocurile de noroc nu se aseamana cu nimic din ceea ce facem,acolo totul depinde „de bulan”,pe cand in viata,totul depinde de tine.
Am rupt lantul.Am pus punct si vad lumea cu alti ochi…chiar daca inauntrul meu,mai exista o za oricat de mica ar fi ea,din „acel” lant.Ce mi-ar spune unii? „Ai pierdut!”…Ce-as raspunde eu? „Sa mori tu..”
A sesizat cineva pana acum,ca nimic nu prezinta o continuitate?Da?Atunci cum de se mai poate afirma,faptul ca ai pierdut sau ai castigat?
Ai noroc la carti,la loto sau la alte si alte jocuri,dar,in relatii,in iubire,in viata…actiunile,siguranta cu care progresezi,sau regresezi in toate cele,iti aprtine.
M-am salvat(cel putin asta cred)…am fost salvata de nenumarate ori…si da,cu totii am patit asta,doar ca in continuare suntem orbi si nu vrem sa vedem realitatea si acea partea buna a lucrurilor…De ce?Poate pentru ca e nasol sa ti se spuna „ai luat bataie!”….insa e misto,sa sti ca,ai invatat sa pierzi…belive me!
Se spune ca in viata nu poti intotdeauna sa castigi,insa,intr-adevar poti sa incerci.Totusi ce se intampla atunci cand roata se intoarce?Ce se intampla cu mintea analitica a unei persoane care se opreste brusc din castig,si o ia pe drumul pierzaniei?Cedeaza?Nu,fals…nimeni nu poate ceda si nu se poate da batut pentru ca viata merge inainte…Atunci?Atunci,se schimba…de cele mai multe ori intr-un mod nefavorabil.
Aventurile prin care fiecare dintre noi trece,sunt amintiri ce ne raman intiparite in minte pentru toata viata.Sunt peisaje sau anumite situatii care ne marcheaza si pe care le vom rememora din nou si din nou…iar intr-un anumit punct ne vom oprii si ne vom intreba daca am castigat sau am pierdut.
In ultimele zile,m-am oprit din castig si am ramas neutra.La inceput am considerat tot ce mi s-a intamplat de-a lungul timpului,ca o pierdere actuala,insa timp de o fractiune de secunda,ideile mi s-au schimbat si mi-am dat seama ca tot ce am numit pierdere,a fost de fapt o situatie normala ce trebuia sa se intample intr-un final.
Exista intr-adevar termenul de „a pierde” sau a fost inventat brusc de noi,cei care ne aflam intr-o continuua competitie?Cred ca cea de-a 2-a varianta este mult mai plauzibila…
Am afirmat intr-un trecut,faptul ca viata este ca un joc de noroc…si mi-a trebuit cam mult sa-mi dau seama ca nu este chiar asa.Da,intr-adevar unii pierd,nu neaparat din punct de vedere corect…in aparenta,pentru ca adevarul cel mai plauzibil ar fi: toti platim pentru greselile noastre intr-un fel sau altul…iar altii,castiga in cele mai frauduloase moduri…insa,jocurile de noroc nu se aseamana cu nimic din ceea ce facem,acolo totul depinde „de bulan”,pe cand in viata,totul depinde de tine.
Am rupt lantul.Am pus punct si vad lumea cu alti ochi…chiar daca inauntrul meu,mai exista o za oricat de mica ar fi ea,din „acel” lant.Ce mi-ar spune unii? „Ai pierdut!”…Ce-as raspunde eu? „Sa mori tu..”
A sesizat cineva pana acum,ca nimic nu prezinta o continuitate?Da?Atunci cum de se mai poate afirma,faptul ca ai pierdut sau ai castigat?
Ai noroc la carti,la loto sau la alte si alte jocuri,dar,in relatii,in iubire,in viata…actiunile,siguranta cu care progresezi,sau regresezi in toate cele,iti aprtine.
M-am salvat(cel putin asta cred)…am fost salvata de nenumarate ori…si da,cu totii am patit asta,doar ca in continuare suntem orbi si nu vrem sa vedem realitatea si acea partea buna a lucrurilor…De ce?Poate pentru ca e nasol sa ti se spuna „ai luat bataie!”….insa e misto,sa sti ca,ai invatat sa pierzi…belive me!
marți, 30 iunie 2009
Noroc,destin...si Limp Bizkit!
N-am mai trecut de mult printr-o aventura,atat de…”bine jucata” la vre-un concert….iar faptul ca am avut ocazia sa ii si vad pe cei de la Limp Bizkit,mi s-a parut fantastic.
Inca din aprilie,aveam o dorinta nebuna sa merg la concert…insa,la final nu am mai avut timp,bani,rabdare sa mai trag de orice speranta si sa-mi fac aparitia.In ziua cu pricina(zi care avea sa fie una din cele mai plictisitoare),stand la vorba si schimband idei cu cateva prietene…am decis sa mergem,sa incercam sa stam prin zona,poate cine stie?...o sa intram?
Informata prost ca de obicei,in loc sa merg spre Arenele Romane,m-am dus spre terenul de rugby din Herastrau….avand senzatia ca acolo este.Ora tarzie,inceput de ploaie…insa,m-am gandit ca un drum pana la Arene nu-mi va strica…si asa a si fost.
In jur de ora 9,stateam in ploaie alaturi de Luiza,in fata Arenelor…asteptand…sau stand de placere.Nu aveam nici un ban la noi,deci cam imposibil sa ne luam si noi un bilet pe sub mana.Am incercat sa tot vorbim cu lumea,insa in zadar….pentru ca nu vorbeam cu lumea potrivita.
Dupa o schimbare de peisaj,dupa alt schimb de vorbe cu cei de la poarta….iata,ca am nimerit o persoana foarte….vorbind la telefon,insa si foarte draguta,care ne-a schimbat norocul si ne-a oferit invitatii!
De la concertul Metallica incoace,nu cred ca am vazut ceva mai incendiar ca acest concert.Intr-adevar lume nu foarte multa,insa majoritatea nu tocmai zdravana la cap,o ploaie care nu se mai oprea si o trupa reunita dupa 8 ani de zile care parea sa nu se fi destramat niciodata.
In cele 60 de minute de concert(la doar atat am asistat eu) am fost un fan nebun,o buna observatoare si un copil inconstient.
Despre Limp?Unii ii considera o trupa care s-a format doar de dragul de a se forma,altii…sau mai bine zis altele…vin la concerte doar pentru ca sunt indragostite de Fred Durst,nu am nimic impotriva cu asta,iar majoritatea ii asculta deoarece piesele lor prezinta mesaje puternice,dezbracate de orice masca a subintelesului.Eu?Pentru mine,Limp Bizkit a insemnat „Behind Blue Eyes” multa si multa vreme…acum,inseamna mai mult de atat,inseamna atat o furtuna cat si o ploaie linistita de vara.Sper sa nu ma insel cand spun,ca mi se pare o formatie cu foarte mult curaj,formata dintr-un solist foarte degajat(Fred canta ca la el acasa) si 4 colegi de breasla foarte buni la ceea ce fac.
In concluzie,am asistat la o ora din marele concert Limp si m-am simtit plina de energie si de putere.Am avut mare nororc ca am intrat…sau poate ca a fost destinul?Ce mai conteaza,a fost nororc,destin….si Limp Bizkit!!
P.S: Deoarece nu am avut aparatul la mine...am imprumutat cateva poze de pe www.bestmusic.ro
Inca din aprilie,aveam o dorinta nebuna sa merg la concert…insa,la final nu am mai avut timp,bani,rabdare sa mai trag de orice speranta si sa-mi fac aparitia.In ziua cu pricina(zi care avea sa fie una din cele mai plictisitoare),stand la vorba si schimband idei cu cateva prietene…am decis sa mergem,sa incercam sa stam prin zona,poate cine stie?...o sa intram?
Informata prost ca de obicei,in loc sa merg spre Arenele Romane,m-am dus spre terenul de rugby din Herastrau….avand senzatia ca acolo este.Ora tarzie,inceput de ploaie…insa,m-am gandit ca un drum pana la Arene nu-mi va strica…si asa a si fost.
In jur de ora 9,stateam in ploaie alaturi de Luiza,in fata Arenelor…asteptand…sau stand de placere.Nu aveam nici un ban la noi,deci cam imposibil sa ne luam si noi un bilet pe sub mana.Am incercat sa tot vorbim cu lumea,insa in zadar….pentru ca nu vorbeam cu lumea potrivita.
Dupa o schimbare de peisaj,dupa alt schimb de vorbe cu cei de la poarta….iata,ca am nimerit o persoana foarte….vorbind la telefon,insa si foarte draguta,care ne-a schimbat norocul si ne-a oferit invitatii!
De la concertul Metallica incoace,nu cred ca am vazut ceva mai incendiar ca acest concert.Intr-adevar lume nu foarte multa,insa majoritatea nu tocmai zdravana la cap,o ploaie care nu se mai oprea si o trupa reunita dupa 8 ani de zile care parea sa nu se fi destramat niciodata.
In cele 60 de minute de concert(la doar atat am asistat eu) am fost un fan nebun,o buna observatoare si un copil inconstient.
Despre Limp?Unii ii considera o trupa care s-a format doar de dragul de a se forma,altii…sau mai bine zis altele…vin la concerte doar pentru ca sunt indragostite de Fred Durst,nu am nimic impotriva cu asta,iar majoritatea ii asculta deoarece piesele lor prezinta mesaje puternice,dezbracate de orice masca a subintelesului.Eu?Pentru mine,Limp Bizkit a insemnat „Behind Blue Eyes” multa si multa vreme…acum,inseamna mai mult de atat,inseamna atat o furtuna cat si o ploaie linistita de vara.Sper sa nu ma insel cand spun,ca mi se pare o formatie cu foarte mult curaj,formata dintr-un solist foarte degajat(Fred canta ca la el acasa) si 4 colegi de breasla foarte buni la ceea ce fac.
In concluzie,am asistat la o ora din marele concert Limp si m-am simtit plina de energie si de putere.Am avut mare nororc ca am intrat…sau poate ca a fost destinul?Ce mai conteaza,a fost nororc,destin….si Limp Bizkit!!
P.S: Deoarece nu am avut aparatul la mine...am imprumutat cateva poze de pe www.bestmusic.ro
duminică, 28 iunie 2009
Din nou...leapsa!
Avand in vedere ca nu am mai scris de mult o leapsa,m-am gandit ca ar fi un moment oportun sa mai iau o pauza de la filozofii si intamplari relatate intr-un mod tumultos si sa ma mai relaxez....
Leapsa e furata de la Poe(cine-o mai vrea,este invitatul meu) si din cate am vazut se numeste "Daca ai fi fost..."
O luna a anului: mai
O parte a zilei: noaptea
Un animal marin: delfin
O directie:..stanga!
O virtute: curajul
O personalitate istorica: Marie Antoinette
O planeta: Marte
Un lichid: tequila
O piatra: topaz
O pasare: bufnita
O planta: cactus
Un tip de vreme: cald si ploios
Un instrument muzical: chitara
O emotie: iubirea
Un sunet: o nota muzicala(oricare ar fi ea)
Un element: vant
Un cantec: Vita de Vie-Alunga Tacerea si Lostprophets-Ghotic
Un film: Eurotrip
Un serial: Sex and the city
O carte: Despre ura
Un fel de mancare: ciuperci la cuptor
Un oras: New York
Un gust: iute
O culoare: rosu
Un material: catifeaua
Un cuvant: te iubesc(ooops...sunt 2 :P:P)
O parte a corpului: gura
O expresie a fetei: cea zambitoare :D :)
O materie la scoala: spaniola...sau romana
Un persoanj din desenele animate: Wall-E
O forma: patrat
Un numar: 5
O masina: Aston Martin DBS
O haina: blugii
Leapsa e furata de la Poe(cine-o mai vrea,este invitatul meu) si din cate am vazut se numeste "Daca ai fi fost..."
O luna a anului: mai
O parte a zilei: noaptea
Un animal marin: delfin
O directie:..stanga!
O virtute: curajul
O personalitate istorica: Marie Antoinette
O planeta: Marte
Un lichid: tequila
O piatra: topaz
O pasare: bufnita
O planta: cactus
Un tip de vreme: cald si ploios
Un instrument muzical: chitara
O emotie: iubirea
Un sunet: o nota muzicala(oricare ar fi ea)
Un element: vant
Un cantec: Vita de Vie-Alunga Tacerea si Lostprophets-Ghotic
Un film: Eurotrip
Un serial: Sex and the city
O carte: Despre ura
Un fel de mancare: ciuperci la cuptor
Un oras: New York
Un gust: iute
O culoare: rosu
Un material: catifeaua
Un cuvant: te iubesc(ooops...sunt 2 :P:P)
O parte a corpului: gura
O expresie a fetei: cea zambitoare :D :)
O materie la scoala: spaniola...sau romana
Un persoanj din desenele animate: Wall-E
O forma: patrat
Un numar: 5
O masina: Aston Martin DBS
O haina: blugii
vineri, 26 iunie 2009
Sora-mea…la mare,la soare…la mine sau la tine?
Da,da…asa e,ai dreptate….si eu ce vrei draga sa-ti fac?Eu te-am pus sa-ti faci de cap cu un necunoscut intr-un club de noapte?Nu-ti convine nu?Taci si munceste…si nu uita sa te si imprumuti de bani….
Da,da…asa o tin de vre-o saptamana…m-am simtit de parca aveam nevoie de bani sa ma duc si la wc….oare am o problema?Ma rog….ce conteaza….VREAU SALARIUL!!!!!
Butonez,butonez,butonez….hopa,ce e asta?Veche poza de familie care inca mai zace pe calc-ul meu?De ce?....detalii….hai sa analizam: uite-o pe mama..ce fata avea,sa mor….tata?Unde e tata?Tata nu e…..era ocupat,adica plecat de acasa….era dupa divort faza asta….uite-ma pe mine…aveam 8 ani,ce moaca aveam,parca eram moarta….si pe Mihaela...Cine e Mihaela?Sora-mea….nu-mi spune ca am uitat sa scriu de sora-mea?Fantastic…..pai stai sa scriu si de ea,ca e un element important asa in viata mea.
Ok,am o ora pana se intoarce crizata de sefa din pauza,asa ca pot s-o taragan…
Mihaela,sora mea mai mare cu 4 ani.Nu e manegerita ca mine,e director comercial la dracu’n praznic….deci,habar n-am unde.A avut mai multa bafta decat mine,intotdeauna: note mai mari la scoala…numai 10 tata….prieteni frumosi,bogati,topiti dupa ea,de care ea isi batea joc ca nesimtita….si nu inteleg de ce,mama a iubit-o intotdeauna mai mult decat pe mine,adica frate serios,era o vaca...ma rog,lasa ca pe mine ma iubeste tata(cred…la dracu’).
„Printesa”…asa o alinta mama adesea…iata ca „printesa” nu prea s-a omorat dupa noi…cel putin dupa mine si dupa mama…ca tata,e poveste separata si am subliniat-o bine in paginile trecute…Ce a facut Miha,cand a implinit 18 ani?S-a dus cu iubitul ei milionar la mare…eee,pe o insula,cu mare si soare si cocktail-uri si de toate…Mai incolo?Pai mai incolo nu prea mai stiu povestea,insa,cert este ca l-a parasit p’ala(normal…gata isi atinsese scopul) si a plecat de nebuna…iar,cum fata a avut din totdeauna bulan,nu ca altii,aici prezenti….normal ca a ajuns mare si tare.
Eu si mama?Eeee…ar fi bine daca ar sti acum,in acest moment,cum ne cheama si daca mai traim….insa,sa nu uitam ca Miha este o „printesa” si cea mai buna dintre cei mai buni.
Oare de ce dracu’ mi-am irosit aceasta pagina,povestind despre ratata de sora-mea?Pentru ca ma gandeam si eu asa,cum unii au bani si unii….vai de ei….bine,ma rog,au si aia unii,numai ca nu sunt asa smecheri.Da,ma gandeam intr-o seara ce bine ar fi fost sa fi fost si eu ca sora-mea:parsiva,rea,manipulatoare,sa-mi fi gasit unu cu bani care sa ma plimbe…iar apoi sa-i fi pus si eu intrebarea de politeste „la mine sau la tine?”…asta ca sa nu par chiar atat de jalnica.
STOP!Ce dracu’ fac?Am injurat-o toata viata pe Mihaela si acum imi doresc sa fiu ca ea…sau mai rau,sa fi fost ca ea?Doamne fereste….lasa frate ca mi-e bine si asa….fuck,a venit sefa,ii aud glasul cristalin….
Da,da…deci…sa uitam de Mihaela,e o cretina.Nu conteaza marea,soarele…o sa plec eu de nebuna daca asta vreau,acum….iar intrebarea de politete…de ce am nevoie de ea?Mi-a ajuns o tavaleala….acum sa vina cocktailul!
Da,da…asa o tin de vre-o saptamana…m-am simtit de parca aveam nevoie de bani sa ma duc si la wc….oare am o problema?Ma rog….ce conteaza….VREAU SALARIUL!!!!!
Butonez,butonez,butonez….hopa,ce e asta?Veche poza de familie care inca mai zace pe calc-ul meu?De ce?....detalii….hai sa analizam: uite-o pe mama..ce fata avea,sa mor….tata?Unde e tata?Tata nu e…..era ocupat,adica plecat de acasa….era dupa divort faza asta….uite-ma pe mine…aveam 8 ani,ce moaca aveam,parca eram moarta….si pe Mihaela...Cine e Mihaela?Sora-mea….nu-mi spune ca am uitat sa scriu de sora-mea?Fantastic…..pai stai sa scriu si de ea,ca e un element important asa in viata mea.
Ok,am o ora pana se intoarce crizata de sefa din pauza,asa ca pot s-o taragan…
Mihaela,sora mea mai mare cu 4 ani.Nu e manegerita ca mine,e director comercial la dracu’n praznic….deci,habar n-am unde.A avut mai multa bafta decat mine,intotdeauna: note mai mari la scoala…numai 10 tata….prieteni frumosi,bogati,topiti dupa ea,de care ea isi batea joc ca nesimtita….si nu inteleg de ce,mama a iubit-o intotdeauna mai mult decat pe mine,adica frate serios,era o vaca...ma rog,lasa ca pe mine ma iubeste tata(cred…la dracu’).
„Printesa”…asa o alinta mama adesea…iata ca „printesa” nu prea s-a omorat dupa noi…cel putin dupa mine si dupa mama…ca tata,e poveste separata si am subliniat-o bine in paginile trecute…Ce a facut Miha,cand a implinit 18 ani?S-a dus cu iubitul ei milionar la mare…eee,pe o insula,cu mare si soare si cocktail-uri si de toate…Mai incolo?Pai mai incolo nu prea mai stiu povestea,insa,cert este ca l-a parasit p’ala(normal…gata isi atinsese scopul) si a plecat de nebuna…iar,cum fata a avut din totdeauna bulan,nu ca altii,aici prezenti….normal ca a ajuns mare si tare.
Eu si mama?Eeee…ar fi bine daca ar sti acum,in acest moment,cum ne cheama si daca mai traim….insa,sa nu uitam ca Miha este o „printesa” si cea mai buna dintre cei mai buni.
Oare de ce dracu’ mi-am irosit aceasta pagina,povestind despre ratata de sora-mea?Pentru ca ma gandeam si eu asa,cum unii au bani si unii….vai de ei….bine,ma rog,au si aia unii,numai ca nu sunt asa smecheri.Da,ma gandeam intr-o seara ce bine ar fi fost sa fi fost si eu ca sora-mea:parsiva,rea,manipulatoare,sa-mi fi gasit unu cu bani care sa ma plimbe…iar apoi sa-i fi pus si eu intrebarea de politeste „la mine sau la tine?”…asta ca sa nu par chiar atat de jalnica.
STOP!Ce dracu’ fac?Am injurat-o toata viata pe Mihaela si acum imi doresc sa fiu ca ea…sau mai rau,sa fi fost ca ea?Doamne fereste….lasa frate ca mi-e bine si asa….fuck,a venit sefa,ii aud glasul cristalin….
Da,da…deci…sa uitam de Mihaela,e o cretina.Nu conteaza marea,soarele…o sa plec eu de nebuna daca asta vreau,acum….iar intrebarea de politete…de ce am nevoie de ea?Mi-a ajuns o tavaleala….acum sa vina cocktailul!
marți, 23 iunie 2009
Iti mai aduci aminte....?
O intrebare buna,una din cele mai frecvent auzita si cel mai des spusa…de aici ar rezulta cat de mult ne place sa dezgropam trecutul,si sa rememoram iar si iar fiecare clipa placuta sau nu din vietile noastre.Este acesta un hobby sau doar ne sta in fire sa graim de fiecare data aceasta fraza?Totusi,lasand la o parte aceasta dilema de-a mea,esti capabil sa iti mai aduci aminte,de fiecare data,ce a fost frumos,insa mai ales ce a fost urat in viata ta?Poate acum vorbesc cu mine,sau cu tine,cel care ma asculti…
Iti mai aduci aminte un prim inceput sau un alt sfarsit?Iti mai aduci aminte acea gara,fiecare fugit de acasa,fiecare minciuna,o prima dezamagire sau cea mai mare bucurie?Daca da,inseamna ca ai invatat si ti-ai schimbat viata,daca nu,rezulta ca tot ce ai facut,ai facut fara folos.
Prima dragoste.Se spune ca prima iubire,primul sarut sau primele cuvinte pline de afectiune nu se uita niciodata.Oare?In aceasta lume in care sentimentele sunt asezate undeva pe un ultim raft al vietii,si sunt evidentiate alte si alte prioritati,mai poti simtii din nou acele momente?Poate ca nu sau poate ca da si nu iti mai poti da seama.
Iti mai aduci aminte,totusi,care a fost startul si finalul?Poti pune in balans toate aceste aspecte?Ce este rau in a face cele mai mari eforturi pentru ceea ce iubesti?Nimic,insa urmatoarea intrebare ar fi,daca esti sigur ca acea iubire iti este si impartasita.
Aventurile vin si pleaca,anturajul se schimba cand nici nu te astepti,iar apoi…ramai cu ideea,daca vei uita tot ceea ce a fost sau nu…Ei bine,mi-am dat seama ca situatiile cu un impact major lasa urme,si oricat de mult ne-am chinuii sa uitam,ne vom aduce intotdeauna aminte,pentru ca sufletul nostru este indestructibil,pentru ca sufletul nostru cere amintiri.
Nu suntem istorici,arheologi sau psihologi…suntem oameni,ne indragostim,spoi suferim,iar in final realizam aspecte importante ale vietii,ne invatam minte si nu mai repetam aceleasi greseli…sau ne afundam si mai mult spre un infern nelimitat.
Actionam din instinct…si,oricat de important ar fi sa gandim cu mintea si nu cu inima,nu intotdeauna reusim…iar atunci,din nou cadem intr-o capcana,ne revenim si ne intrebam daca „iti mai aduci aminte?”.
Cum este posibil,ca in jurul atatei rautati,sa mai existe acel termen de bunatate si de suferinta?Exista cu adevarat sau este si el doar o iluzie?Iti mai aduci aminte daca este real?
Amintirea,cea mai dulce si cea mai dureroasa.Despartirea,cea mai crunta.Vorbele,dorinta de a povestii si de a rememora….cea mai de pret.De ce?Pentru ca oricat de multe schimbari si sentimente ar exista,vei fi nevoit mereu sa….iti mai aduci aminte!
Iti mai aduci aminte un prim inceput sau un alt sfarsit?Iti mai aduci aminte acea gara,fiecare fugit de acasa,fiecare minciuna,o prima dezamagire sau cea mai mare bucurie?Daca da,inseamna ca ai invatat si ti-ai schimbat viata,daca nu,rezulta ca tot ce ai facut,ai facut fara folos.
Prima dragoste.Se spune ca prima iubire,primul sarut sau primele cuvinte pline de afectiune nu se uita niciodata.Oare?In aceasta lume in care sentimentele sunt asezate undeva pe un ultim raft al vietii,si sunt evidentiate alte si alte prioritati,mai poti simtii din nou acele momente?Poate ca nu sau poate ca da si nu iti mai poti da seama.
Iti mai aduci aminte,totusi,care a fost startul si finalul?Poti pune in balans toate aceste aspecte?Ce este rau in a face cele mai mari eforturi pentru ceea ce iubesti?Nimic,insa urmatoarea intrebare ar fi,daca esti sigur ca acea iubire iti este si impartasita.
Aventurile vin si pleaca,anturajul se schimba cand nici nu te astepti,iar apoi…ramai cu ideea,daca vei uita tot ceea ce a fost sau nu…Ei bine,mi-am dat seama ca situatiile cu un impact major lasa urme,si oricat de mult ne-am chinuii sa uitam,ne vom aduce intotdeauna aminte,pentru ca sufletul nostru este indestructibil,pentru ca sufletul nostru cere amintiri.
Nu suntem istorici,arheologi sau psihologi…suntem oameni,ne indragostim,spoi suferim,iar in final realizam aspecte importante ale vietii,ne invatam minte si nu mai repetam aceleasi greseli…sau ne afundam si mai mult spre un infern nelimitat.
Actionam din instinct…si,oricat de important ar fi sa gandim cu mintea si nu cu inima,nu intotdeauna reusim…iar atunci,din nou cadem intr-o capcana,ne revenim si ne intrebam daca „iti mai aduci aminte?”.
Cum este posibil,ca in jurul atatei rautati,sa mai existe acel termen de bunatate si de suferinta?Exista cu adevarat sau este si el doar o iluzie?Iti mai aduci aminte daca este real?
Amintirea,cea mai dulce si cea mai dureroasa.Despartirea,cea mai crunta.Vorbele,dorinta de a povestii si de a rememora….cea mai de pret.De ce?Pentru ca oricat de multe schimbari si sentimente ar exista,vei fi nevoit mereu sa….iti mai aduci aminte!
vineri, 19 iunie 2009
Noi sentimente!
Post la comun cu Poe.....intr-o noapte in care noi sentimente s-au nascut in mine...si in care Poe a zis ca ma bate :((:(( =)) =))
Nu-i asa ca pierzi o parte din tine de cate ori ti se dovedeste ca nu merita, desi tu incercai de fiecare data sa crezi opusul? Cand credeai ca cei care tin la tine de fapt nu erau nici pe departe cum ii credeai, ci doar niste insensibili naivi? Asta ca sa nu folosim limbaj colorat. Nu acum…
Atunci cand te trezesti pe acel taram intre vis si realitate…Taram pe care ai vrut sa ajungi dintotdeauna, ai impresia ca nimic rau nu s-a intamplat in trecut, cu atat mai putin in viitor. Ai impresia ca toate sacrificiile sunt nimicuri fata de ceea ce primesti in schimb, indiferent de minciuna, bani, sau timp pierdut.
Ce se intampla cand revii din nou in lumea reala? Oare mai esti in stare sa supravietuiesti? Sau esti calcat in picioare de urmatorul parsiv care-ti iese in cale?
Se spune ca oamenii din jur nu sunt ceea ce par. Cand ti se pare ca ai ajuns pe acel taram, proverbul asta nu are nici o noima pentru tine, pentru ca totul ti se pare verosimil,am putea spune chiar perfect. Insa stim ca toate lucrurile au un sfarsit, cu cat sunt mai frumoase, cu atat sfarsitul e mai dureros.
Ce doare mai tare decat suferinta dupa revenire? Faptul ca ai constientizat ca cei din jur aveau dreptate sau cuvintele false, pline de „iubire”? Atunci te opresti. Iei o gura de aer. Mai iei inca una, mai adanca de data asta. Apoi urmeaza o hotarare, gresita sau nu. Renasti sau decazi in continuare? Cu siguranta urmeaza o tortura echivalenta cu sentimentele pure inecate in rautatea oamenilor.
Singura scapare e sa te lasi pe mana celor care au vrut sa te ajute dintotdeauna si sa realizezi ca indiferent de situatie, tu esti cea mai importanta persoana pentru tine.
Ce am redescoperit? Ce am invatat din nou? Poate nimic din ceea ce subconstientul nostru nu stia inca, sau poate tot ce inseamna cu adevarat fiinta noastra. Amin.
Concluzia? Muie Bă!
Nu-i asa ca pierzi o parte din tine de cate ori ti se dovedeste ca nu merita, desi tu incercai de fiecare data sa crezi opusul? Cand credeai ca cei care tin la tine de fapt nu erau nici pe departe cum ii credeai, ci doar niste insensibili naivi? Asta ca sa nu folosim limbaj colorat. Nu acum…
Atunci cand te trezesti pe acel taram intre vis si realitate…Taram pe care ai vrut sa ajungi dintotdeauna, ai impresia ca nimic rau nu s-a intamplat in trecut, cu atat mai putin in viitor. Ai impresia ca toate sacrificiile sunt nimicuri fata de ceea ce primesti in schimb, indiferent de minciuna, bani, sau timp pierdut.
Ce se intampla cand revii din nou in lumea reala? Oare mai esti in stare sa supravietuiesti? Sau esti calcat in picioare de urmatorul parsiv care-ti iese in cale?
Se spune ca oamenii din jur nu sunt ceea ce par. Cand ti se pare ca ai ajuns pe acel taram, proverbul asta nu are nici o noima pentru tine, pentru ca totul ti se pare verosimil,am putea spune chiar perfect. Insa stim ca toate lucrurile au un sfarsit, cu cat sunt mai frumoase, cu atat sfarsitul e mai dureros.
Ce doare mai tare decat suferinta dupa revenire? Faptul ca ai constientizat ca cei din jur aveau dreptate sau cuvintele false, pline de „iubire”? Atunci te opresti. Iei o gura de aer. Mai iei inca una, mai adanca de data asta. Apoi urmeaza o hotarare, gresita sau nu. Renasti sau decazi in continuare? Cu siguranta urmeaza o tortura echivalenta cu sentimentele pure inecate in rautatea oamenilor.
Singura scapare e sa te lasi pe mana celor care au vrut sa te ajute dintotdeauna si sa realizezi ca indiferent de situatie, tu esti cea mai importanta persoana pentru tine.
Ce am redescoperit? Ce am invatat din nou? Poate nimic din ceea ce subconstientul nostru nu stia inca, sau poate tot ce inseamna cu adevarat fiinta noastra. Amin.
Concluzia? Muie Bă!
marți, 16 iunie 2009
Povesti!
Chiar daca nu prea este stilul meu sa povestesc sau sa citesc cate o naratiune,acum lucrurile stau altfel…si anume:
Prima poveste pe care am s-o relatez pe scurt,este despre o persoana…sa-i spun X,indiferenta,posesiva,care ar face totul doar pentru ea si care are impresia ca iubirea si sentimentele nu exista.Aceasta persoana,ca in orice basm celebru,se indragosteste intr-o buna zi fara sa isi dea seama…iar intr-un final observa cum nu isi mai poate vizualiza viitorul fara perechea sa,bineinteles nerecunoscand afirmatia de mai sus,fata de altii.
Ce punct vrea sa atinga aceasta povestioara?Este greu sa recunosti si sa spui ceea ce simti.De ce?De frica,orice forma de frica sau poate din alte si alte motive necunoscute deocamdata,de mine.
A doua mica relatare,se refera tot la unul dintre noi,persoana Y,plina de curaj,cu un strop de nebunie in sange,nepasatoare si cu o atasare emotionala fata de ceilalti,foarte puternica.Aceasta persoana,avea candva impresia ca niciodata nu va ajunge pe taramul dintre vis si realitate…pana cand s-a regasit acolo si nu i-a venit sa creada…iar din acel moment,fara sa isi doreasca,in ea s-a nascut gelozia,posesivitatea si dorinta de a vrea din ce in ce mai mult lucrurile care au adus-o pe acel taram…Insa,intr-o buna zi,mica ei lume a inceput sa se urateasca,iar singura metoda prin care se putea salva era sa cedeze si sa plece…dar orgoliul si incapatanarea erau mai puternice decat judecata sanatoasa.Apoi?Apoi,acum,ajung din nou la morala:oricat de grele ar devenii situatiile,nu ne-am da niciodata batuti,chiar daca ne uratim sufletul si chiar daca luptam pentru o cauza de mult pierduta.
In urmatoarea relatare,este vorba despre minciuna.De ce?Nu am nici cea mai vaga idee….sa judecam cu totii dupa principiul „asa e povestea,asa o citim”.Se spune ca intr-o zi minciuna a iesit la suprafata si a fost vazuta de absolut toata lumea,a fost batjocorita,isultata si nevoita sa se ascunda.Lucrurile nu au mers atat de rau pentru ea….de ce?Pentru ca in mica ei ascunzatoarea,a fost gasita si imbratisata de persoana…Z,o fiinta buna,iubitore care nu era constienta de cat de periculoasa poate fi entitatea din fata ei.Cu timpul minciuna si-a gasit locul langa persoana Z….iar intr-un final,cele 2,au devenit una singura…..Si asa reiese faptul ca in orice moment al vietii suntem influentabili,ca in orice secunda avem temeri si avem nevoie de fiinta pe care o batjocorim si o vorbim de rau….de ce?Pentru ca fara sa constientizam,avem nenumarate semne de slabiciune.
Ultima povestioara se refera la…mine.M-am ales pentru ca ma simt cea mai potrivita sa vorbesc despre urmatorul subiect:speranta….acea stralucire pe care toti ar trebuii sa o avem in suflet…dar iata ca nu e asa.Cand am facut eu cunostinta cu mica speranta?Nu stiu exact,am impresia ca s-a intamplat de mult si ca mi-a fost stearsa memoria…sau cateodata am impresia ca ma intalnesc cu ea in fiecare zi.
Alerg dupa ea,o tin langa mine…iar atunci cand pleaca,cand mai ia o pauza sunt in cea mai proasta stare posibila….insa,nu va mai pleca,pentru ca am facut rost de niste funii stranse ca s-o leg de orice situatie.Asadar,speranta e greu de urmarit si de pastrat….insa atunci cand ea exista langa tine,e foarte usor sa te bucuri de ea!
Povesti?De ce am povestit toate aceste lucruri?In fond….fiecare poseda mii si mii de alte istorii,mult mai interesante…
Prima poveste pe care am s-o relatez pe scurt,este despre o persoana…sa-i spun X,indiferenta,posesiva,care ar face totul doar pentru ea si care are impresia ca iubirea si sentimentele nu exista.Aceasta persoana,ca in orice basm celebru,se indragosteste intr-o buna zi fara sa isi dea seama…iar intr-un final observa cum nu isi mai poate vizualiza viitorul fara perechea sa,bineinteles nerecunoscand afirmatia de mai sus,fata de altii.
Ce punct vrea sa atinga aceasta povestioara?Este greu sa recunosti si sa spui ceea ce simti.De ce?De frica,orice forma de frica sau poate din alte si alte motive necunoscute deocamdata,de mine.
A doua mica relatare,se refera tot la unul dintre noi,persoana Y,plina de curaj,cu un strop de nebunie in sange,nepasatoare si cu o atasare emotionala fata de ceilalti,foarte puternica.Aceasta persoana,avea candva impresia ca niciodata nu va ajunge pe taramul dintre vis si realitate…pana cand s-a regasit acolo si nu i-a venit sa creada…iar din acel moment,fara sa isi doreasca,in ea s-a nascut gelozia,posesivitatea si dorinta de a vrea din ce in ce mai mult lucrurile care au adus-o pe acel taram…Insa,intr-o buna zi,mica ei lume a inceput sa se urateasca,iar singura metoda prin care se putea salva era sa cedeze si sa plece…dar orgoliul si incapatanarea erau mai puternice decat judecata sanatoasa.Apoi?Apoi,acum,ajung din nou la morala:oricat de grele ar devenii situatiile,nu ne-am da niciodata batuti,chiar daca ne uratim sufletul si chiar daca luptam pentru o cauza de mult pierduta.
In urmatoarea relatare,este vorba despre minciuna.De ce?Nu am nici cea mai vaga idee….sa judecam cu totii dupa principiul „asa e povestea,asa o citim”.Se spune ca intr-o zi minciuna a iesit la suprafata si a fost vazuta de absolut toata lumea,a fost batjocorita,isultata si nevoita sa se ascunda.Lucrurile nu au mers atat de rau pentru ea….de ce?Pentru ca in mica ei ascunzatoarea,a fost gasita si imbratisata de persoana…Z,o fiinta buna,iubitore care nu era constienta de cat de periculoasa poate fi entitatea din fata ei.Cu timpul minciuna si-a gasit locul langa persoana Z….iar intr-un final,cele 2,au devenit una singura…..Si asa reiese faptul ca in orice moment al vietii suntem influentabili,ca in orice secunda avem temeri si avem nevoie de fiinta pe care o batjocorim si o vorbim de rau….de ce?Pentru ca fara sa constientizam,avem nenumarate semne de slabiciune.
Ultima povestioara se refera la…mine.M-am ales pentru ca ma simt cea mai potrivita sa vorbesc despre urmatorul subiect:speranta….acea stralucire pe care toti ar trebuii sa o avem in suflet…dar iata ca nu e asa.Cand am facut eu cunostinta cu mica speranta?Nu stiu exact,am impresia ca s-a intamplat de mult si ca mi-a fost stearsa memoria…sau cateodata am impresia ca ma intalnesc cu ea in fiecare zi.
Alerg dupa ea,o tin langa mine…iar atunci cand pleaca,cand mai ia o pauza sunt in cea mai proasta stare posibila….insa,nu va mai pleca,pentru ca am facut rost de niste funii stranse ca s-o leg de orice situatie.Asadar,speranta e greu de urmarit si de pastrat….insa atunci cand ea exista langa tine,e foarte usor sa te bucuri de ea!
Povesti?De ce am povestit toate aceste lucruri?In fond….fiecare poseda mii si mii de alte istorii,mult mai interesante…
vineri, 12 iunie 2009
Sunt in vacanta...sunt la mare!
Metaforic vorbind,sunt la mare...deoarece pana la momentul plecarii va mai dura ceva timp.De ce?Sincer nu prea stiu,poate din cauza faptului ca m-am complicat foarte mult vara asta...iar acum ca sa ma eliberez definitiv trebuie sa descurc niste fire,gen: magazinul Zara,concertele VdV,Cokelive,mare,munte,Timisoara.Cam asta trebuie sa fac eu in 3 luni de zile?Simplu....poate ca pare la prima vedere,dar nu este deloc asa,mai ales ca am nevoie de un car de bani pentru fiecare in parte(in afara de magazin,ca de acolo scot banii)...
..si daca nu o sa-mi iasa nimic din ce m-am gandit ca va fi vara 2009 pentru mine...nu conteaza,ceva tot o sa fie si o sa fie poate mult mai palpitant!
...si acum,ma simt ca intr-una dintre piesele stupide de prin anii 2000,unde se vorbeste numai despre mare....(piesa misto pe vremea ei si ascultata....=)) =)) =)) bestiala)
Cocktail - Ei, si ce
Vezi mai multe video din Divertisment
..si daca nu o sa-mi iasa nimic din ce m-am gandit ca va fi vara 2009 pentru mine...nu conteaza,ceva tot o sa fie si o sa fie poate mult mai palpitant!
...si acum,ma simt ca intr-una dintre piesele stupide de prin anii 2000,unde se vorbeste numai despre mare....(piesa misto pe vremea ei si ascultata....=)) =)) =)) bestiala)
Cocktail - Ei, si ce
Vezi mai multe video din Divertisment
marți, 9 iunie 2009
Precaut sau nu?
Alergand prin aceasta „mare” a vietii si dand peste tot felul de probleme sau de situatii extreme,am ramas profund pe ganduri,asupra unui aspect destul de important,as zice: a fi precaut sau nu?
De ce unii dintre noi,inclusiv eu,se arunca cu capul inainte,fara sa isi ia masuriu de precautie?Li se pare mai sanatos,sau poate doar le place riscul si adora momentele palpitante?Oricare ar fi raspunsul la aceasta intrebare,este clar ca nu exista strop de normalitate in deciziile luate pe fuga si negandite!
Ce se poate intampla in cazurile neprelucrate?Ei bine,se poate intampla orice lucru negativ.Nu conteaza?Eu zic ca are importanta,spun ca nimeni nu isi doreste sa aiba loc un „accident” de orice gen….Totusi,,daca m-am gandit la a fi precaut sau nu,inseamna ca recunosc ca as vrea o schimbare in acest plan.Oare?
Avem parte in orice moment de oameni necunoscuti,de relatii ciudate si de situatii iesite din comun,toate acestea ar trebuii sa ne starneasca interesul catre o precautie majora…doar,ar trebuii.
O persoana nou intalnita ne poate oferii marea cu sarea,iar noi,cei care nu gandim,am putea caracteriza persoana respectiva,in cel mai placut mod,fara sa stim ce se ascunde de fapt in mintea ei…paranoia?Nu,doar realitatea.
Relatia,nou inceputa ne poate oferii „cadouri” inimaginabile insa nu putem sti de fapt,care este sfarsitul si de ce s-ar petrece…este vorba de risc?Nu,e vorba de cunoastere,autocunoastere si un mod de a actiona.
Situatiile.Ne laudam in stanga si-n dreapta ca am iesit bine mersi din orice fel de incurcatura..insa,cu toate ca s-au terminat,suntem siguri ca tot ceea ce a fost n-a lasat urme?Nu…dar,continuam fara sa ne pese de ideile noi ce se nasc in mintea noastra.
Cum putem fi atat de nepasatori,de aroganti si de curajosi,in acelasi timp?Avem temeri ca orice alta fiinta umana,insa in momentele in care ar trebuii sa fim cei mai „fricosi” nu ne punem mintea la contributie,ci asteptam rezultate.
Am fost crescuti pentru a deosebii binele si raul,am fost invatati sa ne ferim si sa ne luptam pentru ce e al nostru,insa nimeni nu ne-a precizat niciodata in ce fel trebuie sa actionam…si poate asta este frumusetea vietii,insa unde ramane „sistemul” precautie?
Nu stim sa punem in balans tot ceea ce facem,si mai ales nu stim sau nu vrem sa ne stabilim responsabilitatile….in conclzuie,rezulta oare ca suntem doar niste copii in cautare de noutate?Da,cred ca exact asta suntem.Cred ca nu ne maturizam niciodata si mai ales,nu invatam sau nu vrem sa avem totul cat de cat sub control.
Straini de noi insine si de anumite aspecte,ciudati in felul nostru in orice clipa si constienti de caracteristicile noastre…teoretic,ar trebuii sa fim acel gen de fiinta,precauta sau nu?
De ce unii dintre noi,inclusiv eu,se arunca cu capul inainte,fara sa isi ia masuriu de precautie?Li se pare mai sanatos,sau poate doar le place riscul si adora momentele palpitante?Oricare ar fi raspunsul la aceasta intrebare,este clar ca nu exista strop de normalitate in deciziile luate pe fuga si negandite!
Ce se poate intampla in cazurile neprelucrate?Ei bine,se poate intampla orice lucru negativ.Nu conteaza?Eu zic ca are importanta,spun ca nimeni nu isi doreste sa aiba loc un „accident” de orice gen….Totusi,,daca m-am gandit la a fi precaut sau nu,inseamna ca recunosc ca as vrea o schimbare in acest plan.Oare?
Avem parte in orice moment de oameni necunoscuti,de relatii ciudate si de situatii iesite din comun,toate acestea ar trebuii sa ne starneasca interesul catre o precautie majora…doar,ar trebuii.
O persoana nou intalnita ne poate oferii marea cu sarea,iar noi,cei care nu gandim,am putea caracteriza persoana respectiva,in cel mai placut mod,fara sa stim ce se ascunde de fapt in mintea ei…paranoia?Nu,doar realitatea.
Relatia,nou inceputa ne poate oferii „cadouri” inimaginabile insa nu putem sti de fapt,care este sfarsitul si de ce s-ar petrece…este vorba de risc?Nu,e vorba de cunoastere,autocunoastere si un mod de a actiona.
Situatiile.Ne laudam in stanga si-n dreapta ca am iesit bine mersi din orice fel de incurcatura..insa,cu toate ca s-au terminat,suntem siguri ca tot ceea ce a fost n-a lasat urme?Nu…dar,continuam fara sa ne pese de ideile noi ce se nasc in mintea noastra.
Cum putem fi atat de nepasatori,de aroganti si de curajosi,in acelasi timp?Avem temeri ca orice alta fiinta umana,insa in momentele in care ar trebuii sa fim cei mai „fricosi” nu ne punem mintea la contributie,ci asteptam rezultate.
Am fost crescuti pentru a deosebii binele si raul,am fost invatati sa ne ferim si sa ne luptam pentru ce e al nostru,insa nimeni nu ne-a precizat niciodata in ce fel trebuie sa actionam…si poate asta este frumusetea vietii,insa unde ramane „sistemul” precautie?
Nu stim sa punem in balans tot ceea ce facem,si mai ales nu stim sau nu vrem sa ne stabilim responsabilitatile….in conclzuie,rezulta oare ca suntem doar niste copii in cautare de noutate?Da,cred ca exact asta suntem.Cred ca nu ne maturizam niciodata si mai ales,nu invatam sau nu vrem sa avem totul cat de cat sub control.
Straini de noi insine si de anumite aspecte,ciudati in felul nostru in orice clipa si constienti de caracteristicile noastre…teoretic,ar trebuii sa fim acel gen de fiinta,precauta sau nu?
sâmbătă, 6 iunie 2009
No money?!
Flashback…..flashback din nou….Stop!
Gata,pot sa revin.Gata pot sa nu imi mai aduc aminte cu atata curiozitate ce dracu’ s-a intamplat aseara si de ce imi lipsesc 3 carti de credit…gata,pot sa incep sa scriu ce s-a mai intamplat cu viata mea!
Da….deci,ultima data cand am inchis laptopul am ramas cu o singura idee in cap: de ce dracu’ nu am si eu pe nimeni?...si….o fi viata mea atat de naspa in aceste momente?Sincera sa fiu,habar n-am care este raspunsul nici in aceasta clipa,insa cert este ca in acea zi,m-am gandit sa-mi fac de cap si dau la o parte orice bullshit din viata mea….
Vineri seara am plecat de la birou la 9,alaturi de istericalele sefei mele auzindu-se melodios pe fundalul piesei Politics de la Korn(sa nu uit cu aceasta ocazie,trebuie sa-mi iau alt mp4…..mai bine un ipod…..adica ce?Numai fufele de la birou sa fie smechere?)….asa,apoi am luat un taxi si m-am dus in primul club de fitze care imi trecuse prin minte: 99.Ce e asta?E un club micut,unde tre’ sa ai pile grase ca sa intrii si unde se strang toti bogatasii si toti idiotii orasului.De ce m-am dus?Ca vroiam si eu sa agat un bogatas d’ala..uite de’aia.
Am intrat inauntru pe la 10:30,pentru ca boul de la intrare nu m-a lasat sa intru fara invitatie…noroc ca am invatat de la tata cum se rezolva aceste probleme rapid….(scoate banii…..) Si am dat nas in nas cu un lux namaivazut,cu mii si mii de bosorogi care trageau din trabucuri pe nesaturate si cu pitipoance fandosite si proaste(stiu eu sigur….).
Ce am facut?Pai,m-am dus la bar si m-am dat mare si tare…un shot de tequila,un whisky cu cola si…….hopa,a venit unu langa mine….Tipu’?Bunicel,cam de varsta mea,nu arata foarte cocalar…deci,am trecut la fapte.
Prespun ca acum tre’ sa scriu restul…..care rest?De la faza cu al 4-lea shot de tequila…am cam pierdut restul…de-aia vreau flashback,si altu’…si altu’….
Bine frate,in concluzie m-am culcat cu el…chestia asta mi-o amintesc…..aaaa,si mai stiu ca eram pe o masa….aoleo…..unde m-am culcat cu el?God…..la faza asta,daca o sa citeasca cineva o sa zica ca sunt cea mai mare alcoolica si cea mai mare tarfa……bine,gata,bare-mi mi-am facut de cap pentru o noapte.
Sa incerc sa-mi revin si sa fac un puzzle: bun,m-am imbatat in club 99,probabail am facut ca o descreierata(aaaa….eram pe masa si ma dezbracam pe….Ac/Dc-The Jack….eee,bare-mi piesa era de calitate),m-am culcat cu unu si…A FOST BESTIAL(flashback misto) si…intrebarea este: de ce nu mai am bani?Adica aveam bani pentru 3 saptamani si acum….AAAAA???Ratatul a platit consumatia din banii mei….Nu se poate….sunt saraca…sunt pe „no money!?”…..mi-am dat economiile pentru o noapte cu unu’?Bun,sunt o proasta,betiva….Nu te panica,nu te panica,o sa-l sun pe tata….da,tata o sa ma ajute….daca nu,o sa vad eu…o sa cersesc eu…o sa fac ceva…cum am ajuns la etapa „no money!?”…..de la 19 ani nu am mai fost in vagauna asta…..deci,de acum sa tin minte: nu mai am ce cauta in 99,indiferent de situatie si sper sa nu-l mai vad p’ala..pentru ca nu stiu de ce voi fi in stare sa fac!!!
…Acum?…..sa zac si sa ma uit la cutia de cafea goala si la pachetul de tigari,gol si el…din fata mea…
Gata,pot sa revin.Gata pot sa nu imi mai aduc aminte cu atata curiozitate ce dracu’ s-a intamplat aseara si de ce imi lipsesc 3 carti de credit…gata,pot sa incep sa scriu ce s-a mai intamplat cu viata mea!
Da….deci,ultima data cand am inchis laptopul am ramas cu o singura idee in cap: de ce dracu’ nu am si eu pe nimeni?...si….o fi viata mea atat de naspa in aceste momente?Sincera sa fiu,habar n-am care este raspunsul nici in aceasta clipa,insa cert este ca in acea zi,m-am gandit sa-mi fac de cap si dau la o parte orice bullshit din viata mea….
Vineri seara am plecat de la birou la 9,alaturi de istericalele sefei mele auzindu-se melodios pe fundalul piesei Politics de la Korn(sa nu uit cu aceasta ocazie,trebuie sa-mi iau alt mp4…..mai bine un ipod…..adica ce?Numai fufele de la birou sa fie smechere?)….asa,apoi am luat un taxi si m-am dus in primul club de fitze care imi trecuse prin minte: 99.Ce e asta?E un club micut,unde tre’ sa ai pile grase ca sa intrii si unde se strang toti bogatasii si toti idiotii orasului.De ce m-am dus?Ca vroiam si eu sa agat un bogatas d’ala..uite de’aia.
Am intrat inauntru pe la 10:30,pentru ca boul de la intrare nu m-a lasat sa intru fara invitatie…noroc ca am invatat de la tata cum se rezolva aceste probleme rapid….(scoate banii…..) Si am dat nas in nas cu un lux namaivazut,cu mii si mii de bosorogi care trageau din trabucuri pe nesaturate si cu pitipoance fandosite si proaste(stiu eu sigur….).
Ce am facut?Pai,m-am dus la bar si m-am dat mare si tare…un shot de tequila,un whisky cu cola si…….hopa,a venit unu langa mine….Tipu’?Bunicel,cam de varsta mea,nu arata foarte cocalar…deci,am trecut la fapte.
Prespun ca acum tre’ sa scriu restul…..care rest?De la faza cu al 4-lea shot de tequila…am cam pierdut restul…de-aia vreau flashback,si altu’…si altu’….
Bine frate,in concluzie m-am culcat cu el…chestia asta mi-o amintesc…..aaaa,si mai stiu ca eram pe o masa….aoleo…..unde m-am culcat cu el?God…..la faza asta,daca o sa citeasca cineva o sa zica ca sunt cea mai mare alcoolica si cea mai mare tarfa……bine,gata,bare-mi mi-am facut de cap pentru o noapte.
Sa incerc sa-mi revin si sa fac un puzzle: bun,m-am imbatat in club 99,probabail am facut ca o descreierata(aaaa….eram pe masa si ma dezbracam pe….Ac/Dc-The Jack….eee,bare-mi piesa era de calitate),m-am culcat cu unu si…A FOST BESTIAL(flashback misto) si…intrebarea este: de ce nu mai am bani?Adica aveam bani pentru 3 saptamani si acum….AAAAA???Ratatul a platit consumatia din banii mei….Nu se poate….sunt saraca…sunt pe „no money!?”…..mi-am dat economiile pentru o noapte cu unu’?Bun,sunt o proasta,betiva….Nu te panica,nu te panica,o sa-l sun pe tata….da,tata o sa ma ajute….daca nu,o sa vad eu…o sa cersesc eu…o sa fac ceva…cum am ajuns la etapa „no money!?”…..de la 19 ani nu am mai fost in vagauna asta…..deci,de acum sa tin minte: nu mai am ce cauta in 99,indiferent de situatie si sper sa nu-l mai vad p’ala..pentru ca nu stiu de ce voi fi in stare sa fac!!!
…Acum?…..sa zac si sa ma uit la cutia de cafea goala si la pachetul de tigari,gol si el…din fata mea…
miercuri, 3 iunie 2009
Oare mai sti...?
Spre capatul lumii.Spre capatul acestui oras si spre inceputul altuia...oare mai sti cum a fost prima oara?Da...imi amintesc fiecare secunda din acele momente.
Aceleasi obiceiuri,alta atitudine,alta stare de spirit.Alta infatisare si alte ganduri...oare mai sti cum ai ajuns aici?Nu,totul a fost prea rapid.La fel de frumos,de magnific,de infiorator...undeva stagneaza prima lacrima si primul zambet..si asta, mai sti cum a inceput.Da! Imagini,vise,intamplari,lacrimi,disperare…dar intotdeauna un strop de iubire..oare mai sti,de ce? Cui las tot ceea ce traiesc?Sufletului meu...de ce?Pentru ca intotdeauna voi sti...
Certuri,vorbe dure,nepasare,incapatanare...oare mai sti sa realizezi toate aspectele?
O data cu soarele,vine si furtuna,o data cu zambetele,vin si lacrimile,o data cu muzica vine si linistea.
Pedepse?Poate...dar oare mai sti daca merita?Da.Merita din plin! Semnificatia?Una din multele: nebunie... Spune-mi daca oare mai sti ce te-a adus aici?Nimic,pur si simplu asa a fost s fie.
Nu asculta atat de mult dorintele altora in locul alor tale,fi egoista,dar nu la extreme...ramai acolo intr-o mica umbra,nu iti strica personalitatea doar pentru ca altii sunt mai nesatuli decat tine,intreaba-te,daca oare mai sti ce inseamna naturalete?Da.Mai stiu.
A fi vesel,a rade in orice secunda si a fi un om mic intr-o lume mare,valoreaza mai mult decat proasta crestere si tupeul de prost gust,pentru ca oare mai sti ce inseamna fiecare pentru tine?Cu siguranta,si voi sti pentru totdeauna! Nu dormi,nu fi naiva si nu te lasa dominata,fi sensibila si nu intrece limita,pune-ti gandurile in ordine si intreaba-te daca oare mai sti sa te comporti asa cum esti?Poate acest lucru mi-a scapat putin de sub control!
Imagineaza-ti cum ar fi sa nu ai,tot ceea ce iubesti..oare mai sti acest sentiment?
Totusi…”oare mai sti cum a fost primul inceput,primul vis pierdut?Sti cate ne-au mai ramas pana azi?”
Aceleasi obiceiuri,alta atitudine,alta stare de spirit.Alta infatisare si alte ganduri...oare mai sti cum ai ajuns aici?Nu,totul a fost prea rapid.La fel de frumos,de magnific,de infiorator...undeva stagneaza prima lacrima si primul zambet..si asta, mai sti cum a inceput.Da! Imagini,vise,intamplari,lacrimi,disperare…dar intotdeauna un strop de iubire..oare mai sti,de ce? Cui las tot ceea ce traiesc?Sufletului meu...de ce?Pentru ca intotdeauna voi sti...
Certuri,vorbe dure,nepasare,incapatanare...oare mai sti sa realizezi toate aspectele?
O data cu soarele,vine si furtuna,o data cu zambetele,vin si lacrimile,o data cu muzica vine si linistea.
Pedepse?Poate...dar oare mai sti daca merita?Da.Merita din plin! Semnificatia?Una din multele: nebunie... Spune-mi daca oare mai sti ce te-a adus aici?Nimic,pur si simplu asa a fost s fie.
Nu asculta atat de mult dorintele altora in locul alor tale,fi egoista,dar nu la extreme...ramai acolo intr-o mica umbra,nu iti strica personalitatea doar pentru ca altii sunt mai nesatuli decat tine,intreaba-te,daca oare mai sti ce inseamna naturalete?Da.Mai stiu.
A fi vesel,a rade in orice secunda si a fi un om mic intr-o lume mare,valoreaza mai mult decat proasta crestere si tupeul de prost gust,pentru ca oare mai sti ce inseamna fiecare pentru tine?Cu siguranta,si voi sti pentru totdeauna! Nu dormi,nu fi naiva si nu te lasa dominata,fi sensibila si nu intrece limita,pune-ti gandurile in ordine si intreaba-te daca oare mai sti sa te comporti asa cum esti?Poate acest lucru mi-a scapat putin de sub control!
Imagineaza-ti cum ar fi sa nu ai,tot ceea ce iubesti..oare mai sti acest sentiment?
Totusi…”oare mai sti cum a fost primul inceput,primul vis pierdut?Sti cate ne-au mai ramas pana azi?”
duminică, 31 mai 2009
2 tepe consecutiv...dar,se putea si mai rau!
Schimbarea radicala pe care am suferit-o de curand are legatura din plin cu una dinte tepele pe care le voi relata acum.
Acum cateva zile,plina de speranta,de chef si din nou cu o minciuna buna in spate,m-am hotarat sa plec la Busteni.Cum a fost?Pai,concertul de la munte s-a transformat in dormit la Poe,alaturi de o doza mare de nervi si cu o noua cantitate de cinism in sange...si toate astea pentru ca visele mi-au fost "masacrate" si am ramas ca o proasta in Bucuresti,dupa umilirea de rigoare.
Trecand de aceasta prima teapa,dureroasa,am hotarat sa pun lucrurile in ordine,la Ploiesti...si iata cum sambata seara am plecat alaturi de Cosmina,Zmonk si Gaby spre Motorrock,ignorand ploaia teribila de afara.Prin balti,uzi pana la piele si schimband autobuzele,am ajuns in centrul orasului unde ne-am intalnit cu alte mii si mii de persoane.Momentul crucial al aventurii,a avut loc la ora 8 si ceva,cand am indraznit sa-l sun pe Sorin a 5-a mia oara(imi pare rau de insistenta),sa-l intreb daca totusi se mai tine concertul.Raspunsul?A fost bineinteles....NU!
Am strigat in gura mare si am anuntat populatia care a inceput sa injure tare si raspicat alaturi de mine.
Concert sau neconcert,am decis pana la urma sa mergem in parc...locatie la 4 km departare de Ploiesti.Crize de nervi,tipete si rase isterice(ultimele,venind din partea mea) pentru ca unii dintre noi vroiau sa se intoarca acasa,si de acolo chiar ca nu mai aveam cu ce.Eu,incep sa dau telefoane:Sorin imi spune sa dau de Vali;Vali plecase;Sorin imi spune ca vine el...dar pana la urma masina lui a rezultat neincapatoare pentru toti 4.Concluzia?Nu se dorea stagnare in parc pana la 4 dimineata,ci se dorea o solutie...asadar,am inceput operatiunea "ia-ma nene si pe mine!"...da,na' ca nimeni nu vroia sa ne ia.
Norocul a dat peste noi,pentru ca am prins un autobuz,un ultim autobuz si am ajuns in centrul orasului,de unde,am ajuns apoi in gara.Am inceput sa stagnam toti 4 si sa ne gandim ce dracu' sa facem,avand in vedere ca bani nu mai aveam si primul tren persoanl pleca la 4:30.Gaby a sunat sa vina cineva cu masina,Cosmina nu putea sa poposeasca in Bucuresti atat de devreme,iar eu?Pe mine nu ma mai interesa,eram uda,in crize de ras si cu multe si multe alte ganduri in cap.
Gaby si Zmonk au decis sa astepte masina,iar Cosmina si eu am mers sa vorbim cu nasu' sa plecam si noi cu trenul scump de la 22:30.
Am plecat.Am ajuns acasa in jur de 11 si ceva,iar norocul(din nou :D) a fost un prieten de-al Cosminei care a acceptat sa ramanem la el,la camin,peste noapte.
Am dormit cateva ore,iar apoi am decis sa plec la munca(kkt de magazin Zara).
Vestea proasta?E si o veste proasta,concertul s-a mai tinut,dar o zi dupa,cand afara era soare si cald.Noi?Cosmina nu mai avea bani,iar eu nu mai aveam minciuni...Zmonk si Gaby?Nu cred ca si-ar mai fi dorit sa vina.
Da,am avut parte de 2 tepe consecutiv,una la Busteni si una la Ploiesti...dar,acum daca stau mai bine sa ma gandesc a fost mai bine,asa am realizat mult mai multe lucruri,mi-am dat seama cat de tare se pot panica unii si cat de chill pot fi altii si cum dozele de nervi nu isi au rostul,pentru ca pana la urma toata lumea isi primeste pedeapsa mai devreme sau mai tarziu.
Ca la sfarsit:
-multumesc Sorin ca ai incercat sa ma ajuti...asta a contat cel mai mult pentru mine!
-multumesc Cosmina ca ai avut ideea sa mergem la Ploiesti(a fost tot de ce aveam nevoie,serios) si ca ai gasit o persoana care sa ne salveze in Bucuresti!
-Zmonk si Gaby(mai ales Gaby) a-ti avut cel mai bun inceput pentru deplasari,credeti-ma pe cuvant!
-imi multumesc si mie ca mi-am revenit si ca am intrat din nou in joc,in cea mai buna forma!
Poate ca am luat 2 tepe,insa ambele au avut famecul lor...si pana la urma,se putea si mai rau!
Acum cateva zile,plina de speranta,de chef si din nou cu o minciuna buna in spate,m-am hotarat sa plec la Busteni.Cum a fost?Pai,concertul de la munte s-a transformat in dormit la Poe,alaturi de o doza mare de nervi si cu o noua cantitate de cinism in sange...si toate astea pentru ca visele mi-au fost "masacrate" si am ramas ca o proasta in Bucuresti,dupa umilirea de rigoare.
Trecand de aceasta prima teapa,dureroasa,am hotarat sa pun lucrurile in ordine,la Ploiesti...si iata cum sambata seara am plecat alaturi de Cosmina,Zmonk si Gaby spre Motorrock,ignorand ploaia teribila de afara.Prin balti,uzi pana la piele si schimband autobuzele,am ajuns in centrul orasului unde ne-am intalnit cu alte mii si mii de persoane.Momentul crucial al aventurii,a avut loc la ora 8 si ceva,cand am indraznit sa-l sun pe Sorin a 5-a mia oara(imi pare rau de insistenta),sa-l intreb daca totusi se mai tine concertul.Raspunsul?A fost bineinteles....NU!
Am strigat in gura mare si am anuntat populatia care a inceput sa injure tare si raspicat alaturi de mine.
Concert sau neconcert,am decis pana la urma sa mergem in parc...locatie la 4 km departare de Ploiesti.Crize de nervi,tipete si rase isterice(ultimele,venind din partea mea) pentru ca unii dintre noi vroiau sa se intoarca acasa,si de acolo chiar ca nu mai aveam cu ce.Eu,incep sa dau telefoane:Sorin imi spune sa dau de Vali;Vali plecase;Sorin imi spune ca vine el...dar pana la urma masina lui a rezultat neincapatoare pentru toti 4.Concluzia?Nu se dorea stagnare in parc pana la 4 dimineata,ci se dorea o solutie...asadar,am inceput operatiunea "ia-ma nene si pe mine!"...da,na' ca nimeni nu vroia sa ne ia.
Norocul a dat peste noi,pentru ca am prins un autobuz,un ultim autobuz si am ajuns in centrul orasului,de unde,am ajuns apoi in gara.Am inceput sa stagnam toti 4 si sa ne gandim ce dracu' sa facem,avand in vedere ca bani nu mai aveam si primul tren persoanl pleca la 4:30.Gaby a sunat sa vina cineva cu masina,Cosmina nu putea sa poposeasca in Bucuresti atat de devreme,iar eu?Pe mine nu ma mai interesa,eram uda,in crize de ras si cu multe si multe alte ganduri in cap.
Gaby si Zmonk au decis sa astepte masina,iar Cosmina si eu am mers sa vorbim cu nasu' sa plecam si noi cu trenul scump de la 22:30.
Am plecat.Am ajuns acasa in jur de 11 si ceva,iar norocul(din nou :D) a fost un prieten de-al Cosminei care a acceptat sa ramanem la el,la camin,peste noapte.
Am dormit cateva ore,iar apoi am decis sa plec la munca(kkt de magazin Zara).
Vestea proasta?E si o veste proasta,concertul s-a mai tinut,dar o zi dupa,cand afara era soare si cald.Noi?Cosmina nu mai avea bani,iar eu nu mai aveam minciuni...Zmonk si Gaby?Nu cred ca si-ar mai fi dorit sa vina.
Da,am avut parte de 2 tepe consecutiv,una la Busteni si una la Ploiesti...dar,acum daca stau mai bine sa ma gandesc a fost mai bine,asa am realizat mult mai multe lucruri,mi-am dat seama cat de tare se pot panica unii si cat de chill pot fi altii si cum dozele de nervi nu isi au rostul,pentru ca pana la urma toata lumea isi primeste pedeapsa mai devreme sau mai tarziu.
Ca la sfarsit:
-multumesc Sorin ca ai incercat sa ma ajuti...asta a contat cel mai mult pentru mine!
-multumesc Cosmina ca ai avut ideea sa mergem la Ploiesti(a fost tot de ce aveam nevoie,serios) si ca ai gasit o persoana care sa ne salveze in Bucuresti!
-Zmonk si Gaby(mai ales Gaby) a-ti avut cel mai bun inceput pentru deplasari,credeti-ma pe cuvant!
-imi multumesc si mie ca mi-am revenit si ca am intrat din nou in joc,in cea mai buna forma!
Poate ca am luat 2 tepe,insa ambele au avut famecul lor...si pana la urma,se putea si mai rau!
sâmbătă, 30 mai 2009
Sclipire...
Si daca de data nu imi iese va fi urat....
Si daca o sa-mi iasa,poate...ma voi simti bine....poate?
Si pe bune plec.....si parca a disparut sclipirea....sau am indepartat-o eu?
Sa zic din nou: nu ma intereseaza,nu-mi pasa!
Oare?
Voi revenii cu raspunsul in 2 zile!
Si daca o sa-mi iasa,poate...ma voi simti bine....poate?
Si pe bune plec.....si parca a disparut sclipirea....sau am indepartat-o eu?
Sa zic din nou: nu ma intereseaza,nu-mi pasa!
Oare?
Voi revenii cu raspunsul in 2 zile!
marți, 26 mai 2009
Ooops!
Ce s-a intamplat dupa ce v-am zis ca plec si ca nu ma duc la marea firma a lu’ peste?Da,da….in ziua aia,in care v-am prezentat inceputul meu de jurnal…?Ei bine,am plecat….din oras chiar.Nuuuu,nu am fost prinsa de nimeni,doar ca m-am dat eu de gol ca proasta cand am venit la birou cu o pereche noua de pantofi care existau numai intr-un singur oras din tara asta nenorocita.Eeee,normal ca am incercat sa le zic ca i-am primit,dar nimeni nu m-a crezut….asa e cand zic si eu ceva,nici dracu’ nu ma crede.
In ziua in care m-am dat de gol,sefa(aia de scrie mult si m-am luat si eu dupa ea) a zis ca „ai prea multe pretentii pentru firma asta….vezi ca o sa zbori foarte curand”…..Aoleooo,pai cucoana,foarte curand,inseamna in urmatoarele 20 de secunde sau poate peste 5 luni…..mama,inca 5 luni in firma asta?
Nu am dat de belea atat de rau la companie,cat am dat acasa…nu la mine,la tata.
Daca nu v-am zis in introducere,si probabil,am omis acest lucru,la cum sunt eu,mama a divortat de tata cand aveam eu….6 ani,sau mai putin….ma rog,nu mai stiu….Mama,femeie nebuna,a ramas singura in casoaia aia cu 2 etaje….ma rog,a ramas cu pisica si cu papagalii,iar tata,si-a facut alta casoaie alaturi de „blonda,oxigenata dracu’,arata ca o tarfa,as calca-o cu masina”….asa o cheama in limbajul meu,pe…tipa aia cu care sta.
Asadar,dupa ce am baut 5 cafele la birou si mi-a urlat sefa in cap,am plecat fericita sa ma vad cu tata,pe care nu-l mai vazusem de…….multa vreme.Eram relaxata,odihnita chiar(fusesem in deplasare,normal) si fericita….pana cand am intrat in casoaia lu’ tata si am dat de oxigenata…..suuuper.Partea cea mai misto,este,cum am dat de ea…cum?Am lovit-o cu masina….ooops! Eeee,n-a patit nimic…facea pe nebuna.
Am stat 40 de min.pe canapeaua din piele din sufragerie(sufragerie cat apartamentul meu si a lu’ vecinu’) si am tot observat cum tata o pupa in fund pe idioata aia si imi tot repeta sa am de 4 ori mai multa grija data viitoare cand intru cu masina in curte.
M-am holbat la casa a 1000 oara si la bibelourile ingrozitoare care se aflau pe mese(pe’alea din dormitor le-am spart….ooops din nou!) si apoi am plecat trista sa-l vad pe taica-miu in asa hal.Cum adica?Adica,tata,mare rocker acum cativa ani,solistul unei trupe rock chiar,nebun,isteric,alcoolic si fumator…tot ce isi poate dorii o femeie…acum,nefumator,nealcoolic si..ne-rocker….acum,doar un idiot cu bani ce are la brat o pitipoanca misto.Nu este trist,este extrem de trist.
Ironic.Urat.Am vorbit cu mama si i-am zis de tata si a inceput sa urle….daaaa,iarasi m-am certat cu ea.Alta nasoala,mama,singura si proasta…de ce a parasit-o tata?Ca era isterica si nebuna…doar la par seman cu ea,deci doar atat….si ca il ameninta pe tata ca o sa dea divort…ee,mama,se pare ca ai pierdut,ca tot tata a iesit mai bine la faza asta….ma rog,nu foarte,dar zic si eu asa,ca sa nu pici tu in lumina buna…..so,ooops,a cam existat o eraore in matematica ta de „il dau p’asta afara si o sa fiu eu mai smechera!”
Cam ooops si la mine ca sunt cam singura in casa,acum ca vad mai bine.Da,fac eu misto de mama cu pisica,de tata cu oxigenata…dar eu,eu ce am in afara de pachetele de tigari de pe masa si sticla de vin?Cam nimic si cam pe nimeni…la dracu’,acum realizez,trebuie sa fac schimbari cu viata mea….ooops!
In ziua in care m-am dat de gol,sefa(aia de scrie mult si m-am luat si eu dupa ea) a zis ca „ai prea multe pretentii pentru firma asta….vezi ca o sa zbori foarte curand”…..Aoleooo,pai cucoana,foarte curand,inseamna in urmatoarele 20 de secunde sau poate peste 5 luni…..mama,inca 5 luni in firma asta?
Nu am dat de belea atat de rau la companie,cat am dat acasa…nu la mine,la tata.
Daca nu v-am zis in introducere,si probabil,am omis acest lucru,la cum sunt eu,mama a divortat de tata cand aveam eu….6 ani,sau mai putin….ma rog,nu mai stiu….Mama,femeie nebuna,a ramas singura in casoaia aia cu 2 etaje….ma rog,a ramas cu pisica si cu papagalii,iar tata,si-a facut alta casoaie alaturi de „blonda,oxigenata dracu’,arata ca o tarfa,as calca-o cu masina”….asa o cheama in limbajul meu,pe…tipa aia cu care sta.
Asadar,dupa ce am baut 5 cafele la birou si mi-a urlat sefa in cap,am plecat fericita sa ma vad cu tata,pe care nu-l mai vazusem de…….multa vreme.Eram relaxata,odihnita chiar(fusesem in deplasare,normal) si fericita….pana cand am intrat in casoaia lu’ tata si am dat de oxigenata…..suuuper.Partea cea mai misto,este,cum am dat de ea…cum?Am lovit-o cu masina….ooops! Eeee,n-a patit nimic…facea pe nebuna.
Am stat 40 de min.pe canapeaua din piele din sufragerie(sufragerie cat apartamentul meu si a lu’ vecinu’) si am tot observat cum tata o pupa in fund pe idioata aia si imi tot repeta sa am de 4 ori mai multa grija data viitoare cand intru cu masina in curte.
M-am holbat la casa a 1000 oara si la bibelourile ingrozitoare care se aflau pe mese(pe’alea din dormitor le-am spart….ooops din nou!) si apoi am plecat trista sa-l vad pe taica-miu in asa hal.Cum adica?Adica,tata,mare rocker acum cativa ani,solistul unei trupe rock chiar,nebun,isteric,alcoolic si fumator…tot ce isi poate dorii o femeie…acum,nefumator,nealcoolic si..ne-rocker….acum,doar un idiot cu bani ce are la brat o pitipoanca misto.Nu este trist,este extrem de trist.
Ironic.Urat.Am vorbit cu mama si i-am zis de tata si a inceput sa urle….daaaa,iarasi m-am certat cu ea.Alta nasoala,mama,singura si proasta…de ce a parasit-o tata?Ca era isterica si nebuna…doar la par seman cu ea,deci doar atat….si ca il ameninta pe tata ca o sa dea divort…ee,mama,se pare ca ai pierdut,ca tot tata a iesit mai bine la faza asta….ma rog,nu foarte,dar zic si eu asa,ca sa nu pici tu in lumina buna…..so,ooops,a cam existat o eraore in matematica ta de „il dau p’asta afara si o sa fiu eu mai smechera!”
Cam ooops si la mine ca sunt cam singura in casa,acum ca vad mai bine.Da,fac eu misto de mama cu pisica,de tata cu oxigenata…dar eu,eu ce am in afara de pachetele de tigari de pe masa si sticla de vin?Cam nimic si cam pe nimeni…la dracu’,acum realizez,trebuie sa fac schimbari cu viata mea….ooops!
duminică, 24 mai 2009
Lectii de viata!
In ultimele ore am primit mai multe lectii de viata,decat am primit in toata existenta mea.De ce?Ei bine,pentru ca nu am fost si nu sunt atenta cu nimic din jurul meu....sper,ca pe viitor voi fi mai grijulie,in special cu persoana mea...
Asadar,sa incepem:
1.Am realizat ca pe acest Pamant sunt 2 categorii de persoane bine definite: cele false,cu tupeu,manipulatoare dar inteligente si cele naive,sensibile,sincere dar proaste....bineinteles eu fac parte din cea de-a 2-a categorie.....SUPEEEER!
2.Prietenii adevarati iti sunt tot timpul aproape,indiferent de situatie...te ajuta,sunt langa tine atunci cand razi,insa mai ales sunt langa tine atunci cand plangi(mult).
3.Crizele de isterie fac parte din ADN-ul meu.Nu sunt in stare sa ma controlez si nu sunt in stare sa gandesc logic...mai bine zis...nu eram in stare!
4.Nu exista recunostinta si sentimentele nu iti sunt impartasite,oricat de mult as vrea eu sa cred asta!
5.Razbunarea e arma prostului...insa,prefer sa fiu acel gen de "proasta" decat cum am fost pana acum!
6.O schimbare e intotdeauna bine venita....asadar,manifestarile mele in anumite situatii se vor schimba radical,pentru ca altfel voi patii in continuare kkt-uri!
Cea mai importanta lectie de viata:
In aceasta viata,nu trebuie sa iti pese foarte mult de ceva sau de cineva anume,pentru ca te ranesti singur; nu trebuie sa iubesti peste masura pentru ca sentimentele nu iti vor fi niciodata impartasite...si cel mai important nu trebuie sa gandesti cu inima,ci doar cu capul,pentru a suparvietuii!
In concluzie,daca eram consienta de aceste lectii de viata,putin mai devreme,poate nu mai eram calcata in picioare de atatea si atatea ori.
Vechea Deea a fost masacrata si noua Deea a aparut.....si o veti cunoaste in curand!
Asadar,sa incepem:
1.Am realizat ca pe acest Pamant sunt 2 categorii de persoane bine definite: cele false,cu tupeu,manipulatoare dar inteligente si cele naive,sensibile,sincere dar proaste....bineinteles eu fac parte din cea de-a 2-a categorie.....SUPEEEER!
2.Prietenii adevarati iti sunt tot timpul aproape,indiferent de situatie...te ajuta,sunt langa tine atunci cand razi,insa mai ales sunt langa tine atunci cand plangi(mult).
3.Crizele de isterie fac parte din ADN-ul meu.Nu sunt in stare sa ma controlez si nu sunt in stare sa gandesc logic...mai bine zis...nu eram in stare!
4.Nu exista recunostinta si sentimentele nu iti sunt impartasite,oricat de mult as vrea eu sa cred asta!
5.Razbunarea e arma prostului...insa,prefer sa fiu acel gen de "proasta" decat cum am fost pana acum!
6.O schimbare e intotdeauna bine venita....asadar,manifestarile mele in anumite situatii se vor schimba radical,pentru ca altfel voi patii in continuare kkt-uri!
Cea mai importanta lectie de viata:
In aceasta viata,nu trebuie sa iti pese foarte mult de ceva sau de cineva anume,pentru ca te ranesti singur; nu trebuie sa iubesti peste masura pentru ca sentimentele nu iti vor fi niciodata impartasite...si cel mai important nu trebuie sa gandesti cu inima,ci doar cu capul,pentru a suparvietuii!
In concluzie,daca eram consienta de aceste lectii de viata,putin mai devreme,poate nu mai eram calcata in picioare de atatea si atatea ori.
Vechea Deea a fost masacrata si noua Deea a aparut.....si o veti cunoaste in curand!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
