"Asteptam post-ul cu balul din Lazar!".....si iata cum post-ul a venit

Am zis no more..kristal.Am spus gresit.Eram constienta de faptul ca va mai trebuii sa ma mai intorc o data in Kristal pentru....Vita de Vie,normal,doar nu pentru altceva.
Sa incep sa fac o comparatie intre ziua de luni si ziua de joi...adica intre balul din Sava si balul din Lazar?Nu cred ca ar avea foarte mult rost sincera sa fiu,pentru ca amandoua zilele au avut partile lor bune si partile lor....plictisitoare.
M-am regasit in jur de 8 si ceva pe o banca langa acest club,alaturi de Simina si de Andrei(fostul meu colg din generala) nu foarte incantati de balul in sine,eu si simina incantate de concert.
Inauntru?Mult mai multa lume decat la balul din Sava.Scarile pe care am stat in ziua de luni aveau incorporate aere conditionate,care m-au facut pe mine si pe simina sa inghetam de frig timp de 2 ore cat a tinut o parte din concursul de miss si mister al liceului care mi s-a parut extrem de,depasit si foarte aiurea.
A fost Vita.Am sarit peste mese si am ajuns in primul rand.A fost mult mai genial decat luni,a fost o alta atmosfera care se potrivea mai bine cu trupa si cu muzica....au fost si mici exceptii,gen pitipoance care strigau "Despooooot te iubim" , care aruncau cu tot felul de chestii si vroiau practic sa sara pe scena :|:|:|.....si sa nu ma intrebai de ce le judec..pentru ca eu mega-fana,extra-fana,fana ce sunt, nu as fi facut niciodata asa ceva,chiar daca nu ma aflu nici eu in toate capabilitatile mele mentale :)) :)).
Dupa concert,am ajuns in spatele scenei calcand in picioare foarteee multa lume.Am stat..am vorbit :X:X.....dupa care Vita a plecat la Timisoara ,iar noi ne-am dus..pe scena ca sa putem ajunge intr-un loc mai favorabil.
La sfarsit m-am intalnit cu inca o fosta colega din generala cu care am stat la masa si care practic ne-a salvat viata,ca in alta parte numai aveam unde sa stam.Am mai pierdut vremea,pana la gradul de mare plictiseala cand m-am hotrata sa iau drumul spre casa.Ne-am despartit de toata lumea...gen Alex si alte cateva persoane care ne-au fost mai mereu prin preajma...ca noi cine stie pe unde ajungeam :)):)).....si am plecat acasa cu binecuvantatul taxi,la care nici nu am lasat bacsis,de mentionat!
Conluzie: concert incantator si mirific,lume asa si asa,bal-prea de fite pentru gustul meu si un portofel foarte gol care va mai stagna in aceasta etapa...nu pentru mult timp,sper!

Noua fobie pentru chitara lui Despot :X:X.....

No more....Kristal!

Yeeee...ma bucur,deci?Am ajuns la concert,normal.De fapt la primul concert am ajuns pe la mijlocul lunii,in parcul Izvor,cand era destul de frig si cand s-a cantat putin..dar fericita oricum am fost.
De data asta ce s-a intamplat?Ei bine,de data asta a fost Kristal club....mai pe romaneste,a fost balul bobocilor al liceului Sava in acest club.Cu toata sinceritatea tin sa mentionez ca nu ma interesau absolut deloc concursurile lor si nici lumea de acolo pe care nu o cunosteam...planul meu era foarte simplu: ajung-stau-canta Vita-mai stau putin-am plecat.
Am avut probleme cu timpul de data asta si nu stiu nici la ce ora am ajuns,nici la ce ora a inceput concertul..stiu doar orele la care ma suna mama: 23:00 , 23:00 si 10 secunde, 23:01 etc,etc,etc.
Ce parere mi-a facut Kristalul pe care l-am vazut pentru prima oara?De fapt,m-a facut sa zic o singura fraza: "andreea,n-ai pierdut nimic!".Era destul de mare,prost amenajat,cu o scena de 2/2 si cu bauturi scumpe...clar,nimic nu era pe gustul meu,insa nu m-a mai interesat...era Vita :X :X
Trupa din deschidere...trupa liceului,probabil,foarte bine pregatita,bobocii foarte prosti iar concertul incendiar cu toate ca eu am fost mai mult pe post de fotograf :P:P
La final,eu si zmonky am destramat grupuletul format din bogdana,simina si..noi doua,si am decis sa plecam acasa...si am plecat;dupa ore si ore de cautat genti si fatait printre miile de persoane de acolo.
Da,urasc Kristalul si nu as mai vrea sa ma intorc acolo...dar atata timp cat mai e concert Vita o sa ma prefac ca-mi place si ma voi intoarce,fie ce-o fi!

Nu ma mandresc cu toate pozele,dar unele au iesit mai mult decat bine!

Ma ascund....

Ma ascund de tot ceea ce inseamna realitate...in acelasi timp ma privesc in oglinda si vreau sa ma ascund si de acea persoana.
Ma rog cu disperare sa treaca anumite zile si imi doresc din tot sufletul ca altele sa dureze o vesnicie.
Nu-mi place sa ma ascund de mine,de egoismul meu si de toate lucrurile pe care le fac gresit sau nu.
Iubesc sa ies afara,sa fiu plecata,sa fiu departe....poate aceste dorinte tind tot spre o forma de ascundere.
Nu ma pot privii la persoana a 3-a si nu-mi place...as vrea sa pot fi pregatita pentru orice,sa nu ma ia nimeni prin surprindere..sa numai fiu nevoita sa fug..sa ma ascund.
Primesc ajutor..ma face sa ma simt bine,atunci,pe moment...apoi?Apoi ma face sa ma simt mica si neajutorata.Nu vreau sa cred ca sunt una din acele persoane...asa ca ma ascund din nou.
Primesc in viata lovituri care dor foarte tare si ma fac sa stagnez,primesc un ajutor care ma bucura dar ma si enerveaza in acelasi timp...oare tind iarasi sa ma ascund?
N-am curaj,ma tem de mine insami,mi-e frica sa nu stric lucrurile,mi-e frica de tot ce inseamna deea...atunci,iarasi ma ascund...
Ma straduiesc sa repar multe aspecte din viata mea cu toate ca de cele mai multe ori le las balta...fug,ma refugiez in altceva...ma ascund!

Pentru ca Erika sa continue sa zambeasca

Erika Josian este o minune de copil. Par cret, ochi caprui, cativa dintisori in fata si o veselie molipsitoare. Este, ca orice minune de copil, cea mai mare bucurie a parintilor ei. Amandoi foarte tineri (26 de ani), au facut-o pe Erika din iubire si tot cu iubire o cresc si o inconjoara in fiecare clipa.

Erika implineste 2 ani pe 3 decembrie 2008. Iar petrecerea de ziua ei este una…foarte speciala: un concert cu strangere de fonduri, pentru care si-au dat mana Vita de Vie, Parazitii si Habar, trupa de teatru "Passe-Partout Dan Puric" si Cabral, in calitate de prezentator.

Pentru ca Erika Josian a fost diagnosticata pe 1 noiembrie 2008 cu leucemie acuta limfoblastica L1. Un nume e boala din care e usor de inteles ca Erika nu poate supravietui fara ajutor. Iar ajutorul inseamna un tratament de 3 ani la o clinica din Germania, pentru care este nevoie de 180 000 de euro.

Erika asculta inca muzica de pe Cutiuta Muzicala si canta chiar ea, stalcind cuvintele, de mama focului. Nu stie nici de Vita deVie, nici de Parazitii, nici de Habar si nici ce e ala teatru nu a invatat inca. Nu stie nici ca pe 2 decembrie, inainte de ziua ei, oameni cu suflet mare se strang in Club Fabrica (strada 11 iunie, nr 50) de dragul ei. Nu stie nici ca Vita de Vie si-a anulat un concert platit ca sa cante gratis pentru Erika si nici ca toti artistii au spus DA fara nici o ezitare.

Erika stie doar ca de la o vreme nu se mai simte la fel de bine ca inainte, ca mami si tati par ingrijorati si ca tati vorbeste mult la telefon si se agita. In timp ce ea se joaca mai departe si rade si isi arata dintisorii din fata oricui vine sa o vada…

Pe 2 decembrie sunteti invitati la concertul de ziua Erikai. In Club Fabrica, de la ora ….. Pretul biletului de intrare este 25 de RON, iar suma stransa din aceste bilete se doneaza in totalitate pentru ca Erika sa poata zambi la fel de frumos inca multi, multi ani de acum inainte.

Pentru donatii s-au mai deschis si urmatoarele conturi, la BRD sucursala ACADEMIEI, pe numele Josian Wipper.

RON: RO50BRDE410SV20042894100

EUR: RO10BRDE410SV20043694100

USD: RO06BRED410SV20043774100

Inceputuri..

M-am trezit cu 2 sau 3 ani in urma,poate o data cu inceperea Megastarului,cand am inceput sa piratez de pe Odc cate 3 sau 4 piese.Timpul a trecut pentru mine....de ce?Pentru ca in opinia parintilor trebuia sa fiu in permanenta ocupata de scoala si mai apoi,de examenul pe care aveam sa-l dau.Am ajuns in clasa a 9-a,unde am dat peste niste persoane la fel de pasionate,ca si mine,de muzica.
Tin minte si acum,momentul in care strangeam in brate o revista,doar pentru coperta si cele cateva pagini cu un interviu.Atunci,cei din jurul meu s-au hotarat sa ma salveze..si le voi fi intotdeauna recunoscatoare pentru acest lucru....si in ziua de 28 februarie( a acestui an..din pacate),m-am vazut in fata unei scene micute,intr-un pub din capitala.Nu cunosteam atmosfera,eram ca o pasare care facea cunostinta cu cerul pentru prima oara.....si atunci,a inceput,si-am simtit cum fiecare particica din mine pulseaza si vrea mai mult.Am inceput sa plang.De ce?De emotie,de placere,din dorinta ca acele clipe sa nu se termine niciodata!
Ce a urmat apoi dupa acea seara,se defineste printr-un singur cuvant: MAGIE!
Am continuat,m-am zbatut,m-am enervat,am plans,am ras si am ajuns peste tot unde mi-am propus chiar daca am intampinat greutati.Am cunoscut prieteni care au fost alaturi de mine si m-au sprijinit in toate prostiile pe care le-am facut si,care,sper ca ma vor sprijinii in continuare in toate nebuniile pe care le voi mai face.Cu timpul am cunoscut ceea ce nu credeam ca voi cunoaste niciodata....oameni carora le pasa,oameni incredibili care m-au facut sa-mi dau seama ca in viata nu totul este sumbru si ca de tot ce ai nevoie este de curaj si pasiune pentru a-ti indeplinii visele!
Am cutreierat tara in lung si-n lat,cu sprijinul a doar catorva persoane care m-au lasat asa,pentru ca stiau ca nimic din ce vor zice nu ma va face sa ma intorc din drum.Pentru cine?Atat pentru mine,pentru sufletul meu, cat si pentru ei.....acei oameni minunati care mi-au schimbat viata pentru totdeauna.
Am mintit la modul grav,constienta fiind de faptul ca pot fi prinsa in orice moment,dar nu mi-a pasat....dorintele mele erau si sunt mai importante,viata mea era mai importanta.....si intr-un final,mai precis in aceasta zi,mi-am dat seama cu adevarat ca nu am gresit,nu m-am inselat si ca mai bine de atat nu puteam sa aleg.
Lumea imi striga din dreapta si stanga ca sunt nebuna...imi placea,imi place si acum...nu neg tot ceea ce-am facut si mai ales nu neg tot ceea ce sunt...si asta am invatat tot pe parcursul acestei calatorii minunate care este de-abea la inceput.
De ce am numit aceasta povestioara "inceputuri"?Totusi,am avut un singur inceput,a fost un singur "pachet" de sentimente ce m-a aruncat in aceasta nebunie......Da,este adevarat,insa ceea ce nu inteleg unii oameni din jurul meu este ca de fiecare data,la fiecare concert,in mine se produce o alta stare care ma ajuta sa ma redescopar mai mult... ceea ce reprezinta intotdeauna un inceput!

Cum ziceam...?...Iubesc Vita de Vie cu fiecare particica din mine...si n-am ce face :)):))

Votati,votati si..iar votati!

Dupa ziua miraculoasa de sambata seara care m-a facut sa ajung pana in Pipera...insa,cu scopuri bine definite,ziua de azi m-a facut sa traversez o mare parte din Bucuresti cu scopul de a ma mai plimba si a mai scapa de acasa pentru o buna perioada de timp.
De cateva saptamani circul ilegal...adica fara bilet sau fara abonament si de aceea astazi am ales sa merg mai mult pe jos,ceea ce a fost complet...gresit!
Ajunsa la Pta.Unirii si strecurandu-ma printre masini am inceput sa fiu "atacata" de tineri cu geci groase care imparteau pliante pentru un anumit partid.Ok,inteleg ca sunt alegeri,ceea ce nu prea ma intereseaza si inteleg ca tinerii vor sa castige un ban(la naiba si eu am fost in situatia aceasta) insa de ce ma "ataca " pe mine?Nu am nevoie de nici un flyer cu nici un partid....AM 16 ANI,NU VOTEZ!
Dupa ce am calcat pe miile de hartii aruncate de taranul roman pe jos,am continuat sa merg linistita printre miile de persoane de pe bulevard,pana cand...stop!Din nou se apropie de mine un alt tanar cu o geaca,de alta culoare tin sa mentionez,care imi intinde un pliant si ma intreaba daca vreau sa semnez nu stiu ce.... si sunt nevoita sa ii raspund cu aceeasi replica: AM 16 ANI,NU VOTEZ!
In drum spre Universitate,incep sa vad si eu clar lucrurile...adica,mai bine zis,incep sa vad mai bine posterele,bannerele si afisele mazgalite sau rupte ale diferitilor candidati de la cele 3,4,5 sau cate partide or fi.Fiind cam rupta de lume in ultimul timp,cu aceasta ocazie,incep sa-mi dau seama de ce urasc eu atat de tare aceasta perioada a anului in care toata lumea iti spune "voteaza cu mine!" intr-un fel sau altul.Ei bine,pentru ca nu suport minciuna cu toate ca si eu sunt adepta ei....cateodata.Mi se pare scarbos si pur si simplu ma dezgusta acesti parlamentari sau ce-or fi ei care candideaza pentru nu stiu ce si promit marea cu sarea doar de dragul de a fi votati,iar cand ajung unde si-au propus,isi iau banii si pleaca in vacante de lux.Da,si eu mint nu am negat niciodata acest lucru,insa eu mint pentru chestii banale,nu mint in legatura cu viata mea si mai ales nu mint 2 mil. si ceva de oameni....si asta e si principalul motiv pentru care,ii multumesc Lui D-zeu ca AM 16 ANI SI NU VOTEZ!...dar nici in viitorul apropiat nu ma vad facand acest lucru!
In concluzie,orice varsta a-i avea,in aceste zile nu poti merge linistit pe strada pentru ca la orice intersectie sau pe orice bulevard ve-i da,intr-un fel sau altul,de urmatorul slogan "votati,votati si.. iar votati!"

Stop and stare!

Plimbandu-ma azi prin cartier,eu cu mine,mi-am adus brusc aminte de melodia celor de la One Republic,cea pe care o ascultam aproape non-stop cu mult inainte sa apara videoclipul pe posturi.
Stop and stare,adica opreste-te si holbeaza-te.....unul din cele mai bune sfaturi pe care le-am auzit vreodata dar si unul dintre sfaturile pe care am inceput sa-l si folosesc foarte tarziu.
Nu mi-am luat niciodata cateva minute libere in toata harababura mea de viata,sa ma holbez cu atentie in jurul meu,sa ii privesc cu atentie pe toti cei apropiati mie si sa-mi dau seama cum este fiecare cu adevarat.Poate mi-a fost frica,poate nu i-am acordat prea mult interes elementului "holbeaza-te" si poate eram mult prea concentrata pe elementul "arunca-te cu capul inainte si nu te mai uita inapoi".
Daca m-am oprit si m-am holbat suficient?Hmmmm...nu cred,de fapt,sunt sigura ca nu,stiu ca de-abia am inceput si am inceput foarte bine,pentru ca multe lucruri si-au dezvaluit adevarata identitate,multe persoane au aparut in fata mea exact asa cum sunt ele si am ramas.....foarte socata si foarte impresionata.
Nu m-am oprit niciodata pe strada sa privesc orasul in toata splendoarea lui(daca se poate zice asta..) pentru ca nu m-a interesat niciodata,l-am considerat tot timpul un oras infect,ingrozitor de care vroiam sa scap cat mai repede.Acum?Acum am nevoie de orasul infect si ingrozitor,am nevoie de tot ce inseamna Bucuresti si intr-un fel sau altul e bine ca mi-am dat seama si de acest lucru,e bine ca m-am holbat acum mai cu atentie.
Am impartit persoanele in grupuri,dupa anumite defecte sau calitati care mai de care mai ciudate,am ras in hohote,mi-a mai parut si rau....dar,acum cand am luat o pauza de la toate astea am realizat ca poate daca nu voi mai judeca lumea atat de aspru nu voi mai fi nici eu judecata in toate felurile posibile si imposibile.
Nu vreau sa par ipocrita si sa zic ca de acum incolo am sa fiu alta persoana pentru ca aceasta "piedica" pe care am intalnit-o dintr-un mare....ghinion, m-a schimbat,pentru ca stiu ca nu e asa.Stiu ca am sa fac in continuare aceleasi prostii fie ca vreau fie ca nu,insa de-acum incolo,stiu ca am sa-mi iau bare-mi 5 minute libere sa ma holbez mai cu atentie la tot ceea ce este in jurul meu.....de ce?Pentru ca este un "proces" care te face sa te simti mult mai bine (cel putin asta am simtit eu).

Inchisa intr-o "cutie"....

Imi amintesc de zilele in care ma uitam in vitrine si vedeam mii si mii de jucarii,aranjate si asezate frumos in cutiile lor.Imi amintesc de zilele in care ma plictiseam groaznic in diferite magazine si vroiam sa experimentez ceva nou in acest oras mare...si bineinteles imi amintesc de zilele in care mergeam la scoala si chiar daca mentionam in fiecare pauza ca m-am plictisit si vreau acasa,acum,din aceasta perspectiva din care privesc lucrurile,zilele acelea nu mi se pareau atat de rele si de plictisitoare.
De ce ma dau acum cu capul de pereti?Well,pentru ca pur si simplu nu am ce face in casa si nici macar nu am cu cine iesii afara.Da,recunosc,ies zilnic din casa chiar si pentru 5 minute,insa totul este extrem de monoton,extrem de stresant si incep sa simt zilele,orele,minutele chiar si secundele cum trec prin fata ochilor mei extrem de...incet.
EU.Ce se stie clar despre mine?Ca sunt plecata de dimineata pana seara in locuri in care nu ar trebuii sa fiu(cateodata) si ca nu ma pot impaca cu ideea de a sta intr-un loc mai mult de cateva ore(in zilele mele bune) pentru ca altfel ma plictisesc......rectific,ce se stia despre mine.
Daca tutunul este oarecum un dorg,ei bine,plictiseala e un drog in toata puterea cuvantului.Pur si simplu te innebuneste,te face sa devii o persoana irascibila care nu isi mai doreste nimic....si da cam asta am devenit eu in ultimele zile!
Mii de sfaturi,batai de cap si drumuri facute degeaba.Mii de ore si zile pierdute aiurea din simplul motiv ca....am avut ghinion.Mii de ganduri care (inca) imi mai trec prin minte,referitoare la tot ce s-a intamplat.Mii de intrebari fara raspunsuri......dar,un singur adevar,ma simt o "jucarie" inchisa intr-o "cutie"...poate ceva mai mare.