Din nou aici,din nou in aceste zile,in ultimele zile din an.De ce ma tem?Imi este frica de cand ma stiu de sfarsitul anului....mi-e teama ca anul ce va urma nu va fi mai bun,sau la fel de bun ca cel ce a trecut....mi-e teama sa nu pierd lucruri,sa nu pierd oamenii pe care i-am castigat in luni si luni de zile.....rezulta ca imi este frica de noi inceputuri.Cum reusesc sa-mi inving aceasta teama pe an ce trece...sau mai bine zis cum reusesc sa-mi tin sub control gandurile?Simplu,ma comport in stilul meu....gandesc pozitiv si zambesc!
Acum,inca in 2008 dar doar la un pas de a intra in 2009....ma gandesc la tot ce-am trait in acest an,ma gandesc cum unele lucruri au inceput si unele lucruri s-au sfarsit,ma gandesc de cate ori m-am suparat si m-am enervat fara motiv,imi dau seama cat de mult am gresit insa imi dau seama si cat de bine am procedat....si totul a inceput in ritmul in care s-a si terminnat "tigari,drumuri,nesomn si Red Bull".Da,am intrat in 2008 cu obiceiurile proaste pe care le prinsesem inca din 2007...am continuat tot anul asa...pana cand unele aspecte au inceput sa se accentueze spre,mai.....frumos.
Am cunoscut Vita de Vie inca de pe la inceputul anului si am hotarat,din prima clipa,sa fac multe prostii pentru ei dar si pentru sentimentul de iubire care se nascuse in mine.Am calatorit mult si am cunoscut persoane minunate carora le multumesc ca exista,am incercat sa raman aproape de toata lumea si sa nu las pe nimeni in urma....daca am gresit fata de cineva,sa ma ierte sau bare-mi sa incerce..eu imi cer scuze.Nu am ascultat de nimeni,pe tot parcursul anului si am facut numai cum am vrut eu,m-am descurcat oriunde si oricum.....rezultatul final?In opinia mea,sunt pe drumul cel bun.Ultimele luni ale anului mi-au facut cadou o operatie...datorita careia am invatat multe lucruri importante....un exemplu: persoanele la care nu te astepti te surprind....si te surprind intr-un mod atat de frumos incat uiti de ceilalti care au plecat si nu au mai vrut sa iti fie alaturi....si lectia aceasta mi se pare cea mai importanta pentru sufletul meu!
In final,am ajuns sa am parul scurt si rosu,sa stau in fata calculatorului si sa povestesc cel mai frumos an din viata mea......pentru ca tot ceea ce-a fost,urat sau minunat,a reprezentat pentru mine un "pachet" de lucruri care au facut acest an cel mai frumos!
Asteptari pentru 2009?Numai vreau sa am asteptari mari.....am realizat ca asteptarile mari nu aduc bucurii,ci mai degraba multe si multe dezamagiri...asadar am sa am o singura mare dorinta: sa raman in continuare alaturi de toti cei pe care ii iubesc.....fara sa tin cont de certuri sau suparari!
La multi ani Deea,sa regreti acest...alt sfarsit,sa te bucuri de acest nou inceput si sa ramai orice s-ar intampla tu insati!
La multi ani tuturor!
marți, 30 decembrie 2008
sâmbătă, 27 decembrie 2008
Iubim...dar nu intelegem!
Ce poate fi mai minunat decat sa iubesti?Ce poate fi mai minunat decat sa ai prieteni,sa ai oameni care tin la tine?...Nu stiu,nu pot sa gasesc ceva mai placut,nu pot sa le gasesc intr-un fel sinonime acestor lucruri.
Am stat sa analizez de foarte multe ori,cum noi toti,ne exprimam acest sentiment numit iubire...concluzia?Suntem atat de diferiti unii de ceilalti incat nu exista asemanare in exprimarea sentimentului iubire.Totusi,daca dragostea se formeaza inauntrul nostru si ne afecteaza fiecare celula,ar trebuii sa intelegem acest fenomen,sa intelegem fiecare comportament.Oare?
Eu,spre exemplu,iubesc si nu-mi dau seama:imi iubesc prietenii,dar ma cert cu ei; imi iubesc parintii dar nu stiu sa ma comport; il iubesc pe my boyfriend dar nu vreau sa cred acest lucru....prin urmare tin la foarte multa lume,insa nu inteleg!
Mii si mii de certuri si relatii spulberate,mii si mii de motive pentru a plange si pentru a da cu lucrurile de pamant.....asadar,este usor sa nu vrei si este greu sa te straduiesti....insa,suntem capabili sa pastram o prietenie fara „pete” si alte „culori”?Suntem capabili sa pastram o relatie,sa o intelegem si sa nu distrugem iubirea din ea?
La o cafea si la o tigara...singura,intr-o cafenea..stateam si analizam totul in jur.Priveam cupluri care mai de care mai ciudate..dar toate pareau extrem de fericite,asa,privite de mine,din exterior.Atunci am zis,ca mi-ar placea sa fiu o fantoma,sa fiu o umbra,care sa intre in casele oamenilor si sa priveasca toate acele relatii frumoase,in aparenta,cum supravietuiesc.Oare adevarul este in fata ochilor mei si nu-l vad?Oare oamenii care chiar se iubesc si stiu sa arate acest lucru.....sunt compatibili in exprimarea sentimentului dragoste?Vom evolua,candva,cu totii si vom ajunge ca acele cupluri perfecte sau nu vom intelege niciodata?
Daca am inceput cu o idee si am ajuns la alta,daca am realizat pe parcurs ce scriam ca relatiile pot fi impartite in doua...adica acele relatii din care fac parte oamenii necompatibili si acele relatii din care fac parte oamenii compatibili...atunci de ce mai imi bat capul cu tot felul de intrebari?Nu sunt sigura de ceea ce vreau sa demonstrez......intrebarea buna este daca voi fi vreodata sigura de ceva anume cand vine vorba de relatii,iubiti,prieteni,iubire?
De ce se nasc conflicte?Din invidie,gelozie?Sau din simplul motiv ca toti avem impresia ca ceea ce gandim noi insine este bine si corect?Poate toate aceste lucruri combinate dau nastere certurilor,supararilor,tristetilor sentimentale si plansetelor...si poate nici atunci,cand suntem suparati nu vrem sa intelegem,nu vrem sa credem in iubire mai presus de tot si de toate.
vineri, 26 decembrie 2008
Imi pare rau....
...si astazi am avut un moment de sinceritate cu mine insami...ce-am aflat?Ca imi pare rau si numai mie imi pot zice acest lucru.Well,de acum,lucrurile se schimba....
Imi pare rau ca iubesc si ca nu sunt iubita!
Imi pare rau ca urasc si ca sunt razbunatoare...
Imi pare rau ca am atatia prieteni in jur si am momente in care nu stiu sa ma comport cu ei....
Imi pare rau ca nu prea stiu sa apreciez...
Imi pare rau ca mint (foarteee mult) si nu am nici o remuscare..
Imi pare rau ca nu-mi pot dezlipii zambetul de pe buze orice-ar fi!
Imi pare rau ca nu pot arata cateodata tot ceea ce pot...
Imi pare rau ca sunt galagioasa si denot cateodata imaturitate....
Imi pare rau ca fug de acasa si ca nu pot niciodata sa spun adevarul....
Imi pare rau ca mi-e frica!
Imi pare rau ca fumez si ca tigarile mi se par fabuloase!
Imi pare rau ca aproape tot ceea ce fac este gresit si inconstient...insa imi place!
NU imi pare rau ca sunt asa cum sunt cu toate greselile de rigoare!
Imi pare rau ca iubesc si ca nu sunt iubita!
Imi pare rau ca urasc si ca sunt razbunatoare...
Imi pare rau ca am atatia prieteni in jur si am momente in care nu stiu sa ma comport cu ei....
Imi pare rau ca nu prea stiu sa apreciez...
Imi pare rau ca mint (foarteee mult) si nu am nici o remuscare..
Imi pare rau ca nu-mi pot dezlipii zambetul de pe buze orice-ar fi!
Imi pare rau ca nu pot arata cateodata tot ceea ce pot...
Imi pare rau ca sunt galagioasa si denot cateodata imaturitate....
Imi pare rau ca fug de acasa si ca nu pot niciodata sa spun adevarul....
Imi pare rau ca mi-e frica!
Imi pare rau ca fumez si ca tigarile mi se par fabuloase!
Imi pare rau ca aproape tot ceea ce fac este gresit si inconstient...insa imi place!
NU imi pare rau ca sunt asa cum sunt cu toate greselile de rigoare!
miercuri, 24 decembrie 2008
My Christmas present!
La doar o zi departare de Craciun....de fapt,ce tot spun,la doar cateva ore departare de ziua Craciunului....da,acea zi in care toata lumea ar trebuii sa fie fericita,in care familia ar trebuii sa fie mai unita ca oricand si in care cadourile mai mult sau mai putin importante ar trebuii sa zboare din toate directiile.
Cum ma simt eu?Sincer....nu prea stiu.Nu cunosc semnificatia acestui sentiment,avand in vedere ca sarbatorile nu au fost partea mea preferata din an.De ce?Poate pentru ca nu am avut suficiente motive sa sarbatoresc,nu am avut compania potrivita sa ma bucur de Craciun,Paste,Revelion...nu am avut dispozitia sa deschid iarasi si iarasi cadouri care practic nu prea ma incalzeau cu nimic.
Astazi,aproape ca in fiecare zi,am descoperit un lucru nou...m-am descoperit pe....mine.Undeva,intr-un colt al acestui oras,in jur de ora 3 si ceva am inteles toate escapadele mele,toate minciunile si mai ales cautarile mele disperate de a intalnii ceva sau pe cineva nou.
Mi-e frica....mi-e frica de singuratate!Da,am recunoscut.Da,mi-am dat seama ca aceasta frica si-a facut loc in sufletul meu de mic copil ,de cand am realizat ca nu exista in permanenta o persoana care sa-mi fie alaturi,o persoana din familia mea(lucru care conteaza extrem de mult) si asa am inceput sa ma atasez de fiecare coleg,prieten uneori chiar si de un profesor....de ce?Pentru ca aveam "stransa" in mine foarte multa afectiune,foarte multa iubire,pe care nici in ziua de azi nu am reusit sa o impart pe toata.
Vroiati raspunsuri?Acum le-ati primit.Mai bine zis: vroiam raspunsuri?acum le-am primit.Acum am inteles de ce am(si citez): "atat de multi prieteni",cum spune my boyfriend, si de ce intr-o zi am inceput sa numesc Vita de Vie si toate persoanele ce au sau au avut legatura cu ei: "familia frumoasa si fericita pe care nu am avut-o niciodata"
De ce am povestit toata aceasta intamplare,toata aceasta descoperire a mea?Ei bine,pentru ca acest lucru eu l-am interpretat intr-un mod pozitiv si l-am numit simplu: my christmas present.Din nou,de ce?Pentru ca,in opinia mea este un mare "cadou" sa iti dai seama de lucrurile pe care nu le mai poti recupera niciodata,gen adevarata familie mare si fericita, si de lucrurile pe care le ai si pe care le iubesti,gen persoanele minunate din jurul meu....si unora n-o sa-mi ajunga viata sa le multumesc pentru tot ce-au facut pentru mine si pentru tot ceea ce sunt.
Asadar,anul acesta,Craciunul acesta,numai am nevoie de nici un cadou....descoperirea aceasta este tot ce mi-as fi dorit vreodata,este pur si simplu my perfect Christmas present!
La final,va urez tuturor un Craciun fericit!
Cum ma simt eu?Sincer....nu prea stiu.Nu cunosc semnificatia acestui sentiment,avand in vedere ca sarbatorile nu au fost partea mea preferata din an.De ce?Poate pentru ca nu am avut suficiente motive sa sarbatoresc,nu am avut compania potrivita sa ma bucur de Craciun,Paste,Revelion...nu am avut dispozitia sa deschid iarasi si iarasi cadouri care practic nu prea ma incalzeau cu nimic.
Astazi,aproape ca in fiecare zi,am descoperit un lucru nou...m-am descoperit pe....mine.Undeva,intr-un colt al acestui oras,in jur de ora 3 si ceva am inteles toate escapadele mele,toate minciunile si mai ales cautarile mele disperate de a intalnii ceva sau pe cineva nou.
Mi-e frica....mi-e frica de singuratate!Da,am recunoscut.Da,mi-am dat seama ca aceasta frica si-a facut loc in sufletul meu de mic copil ,de cand am realizat ca nu exista in permanenta o persoana care sa-mi fie alaturi,o persoana din familia mea(lucru care conteaza extrem de mult) si asa am inceput sa ma atasez de fiecare coleg,prieten uneori chiar si de un profesor....de ce?Pentru ca aveam "stransa" in mine foarte multa afectiune,foarte multa iubire,pe care nici in ziua de azi nu am reusit sa o impart pe toata.
Vroiati raspunsuri?Acum le-ati primit.Mai bine zis: vroiam raspunsuri?acum le-am primit.Acum am inteles de ce am(si citez): "atat de multi prieteni",cum spune my boyfriend, si de ce intr-o zi am inceput sa numesc Vita de Vie si toate persoanele ce au sau au avut legatura cu ei: "familia frumoasa si fericita pe care nu am avut-o niciodata"
De ce am povestit toata aceasta intamplare,toata aceasta descoperire a mea?Ei bine,pentru ca acest lucru eu l-am interpretat intr-un mod pozitiv si l-am numit simplu: my christmas present.Din nou,de ce?Pentru ca,in opinia mea este un mare "cadou" sa iti dai seama de lucrurile pe care nu le mai poti recupera niciodata,gen adevarata familie mare si fericita, si de lucrurile pe care le ai si pe care le iubesti,gen persoanele minunate din jurul meu....si unora n-o sa-mi ajunga viata sa le multumesc pentru tot ce-au facut pentru mine si pentru tot ceea ce sunt.
Asadar,anul acesta,Craciunul acesta,numai am nevoie de nici un cadou....descoperirea aceasta este tot ce mi-as fi dorit vreodata,este pur si simplu my perfect Christmas present!
La final,va urez tuturor un Craciun fericit!
luni, 22 decembrie 2008
Brasov+Bucuresti....no sleep,but a lot of fun!
Ideea de a pleca la Brasov pe nepusa masa,a fost una dintre cele mai bune si nebune idei de-ale mele...Ideea de a merge si la concert in Bucuresti in ziua in care am inghetat 3 ore in Gara de Nord a insemnat doar ambitie si mai multa incapatanare....gen: na,ca nu scapati de mine!Timp de o saptamana s-a incercat si tot incercat sa mi se scoata din cap ideea de a pleca la Brasov.Cum s-a terminat,aceasta incercare a lor si nepasarea mea?Well,sa zicem ca mai prost nu se putea!
Am plecat la Brasov,sambata la pranz cu my boyfriend si am mers timp de 4 ore si ceva cu un tren personal foarte "dragut".Ajunsi in Brasov,am cautat clubul si l-am gasit destul de usor....bare-mi unul dintre noi stia sa se descurce in Brasov,normal ca nu eram eu acea persoana...eu eram doar fata cu telefonul,cutia de Red Bull si pachetul de tigari...in rest nu prea stiam pe unde si cum sa o iau...la naiba,doar ma pierd si prin Bucuresti,cateodata.
Dintr-o data m-am trezit intr-un garaj.Da,da...clubul era un garaj,care fusese transformat in..camp de bataie cu lasere...si acum,o persoana inteligenta l-a transformat intr-un club.Am stat la probele de sunet,dupa care ne-am dus sa mancam,si nu am intrat in terasa din apropiere unde s-a dus un sfert din trupa..pana la urma ne-a zis Sorin ca am facut bine...asadar Mecul,care era ca capatul lumii...a fost o afacere buna.
Pe la 9 si ceva,eram din nou in Suburban si asteptam si tot asteptam sa termine o data cele 2 trupe din deschidere si sa inceapa Vita.
In sfarsit pe la 11,deschid clubul,asadar: concert,extaz,pogo,lume beata si cam tampita...dar pana la urma totul a fost foarte foarte misto.De ce?Repet:se pare ca la toate concertele din alte orase,lumea e foarte draguta si vorbeste cu tine....o sa apara acest fenomen si la Bucuresti? Sa-mi dea cineva un telefon,cand se va intampla!
1:30- mi-am luat la revedere de la trupa si am plecat urland pe strazile goale ale Brasovului.My boyfriend?A avut si momente de fericire dar si momente de monotonie..poate daca data viitoare il duc la mare,o sa fie happy all the time.
Pe la 2:30 eram in tren,intr-un accelerat pustiu..si intr-un compartiment foarte foarte calduros.Am ajuns in Bucuresti pe la 5 si ceva..si cum nu se putea sa treaca Brasovul fara sa inghetam de frig...am stat in gara de nord pana la 8 ca sa nu ajungem prea devreme acasa.Deci da: la Deva am inghetat in gara la ei,la Brasov am inghetat in gara la noi..rezulta:daca sunt eu,my boyfriend si concert Vita de Vie,trebuie sa inghetanm de frig prin gari.
Acasa?Toata lumea linistita si minciuna de data asta a fost tot una gen "dorm la cineva"...dar ai mei nu prea s-au panicat ca si in alte dati.
Am vrut sa stau treaza,insa miile de cafele si red bull-ul pe care le-am baut nu prea m-au ajutat si fara sa vreau m-am trezit dintr-un somn adanc pe la 13 sau 14..amintindu-mi ca si atunci,duminica,era concert.
M-am intalnit cu Poe la 4,apoi cu Zmonky si Gaby si am ajuns in parcul Bazilescu pe la 6...dar cu mari dificultati..(parcul e la mama naibii).
Concertul a inceput la ora 7 ca si cel de miercuri din parcul Kiseleff....insa aici erau foarte multe ciori si foarte multe maneliste care nu inteleg de ce dracu' se lipisera de gard pentru Vita de Vie..oricum ele asteptau Morandi.Razbunare?Logic.Cum?Pogo de ne-a injurat toata lumea.Asadar ii multumesc echipei mele:Poe,Zmonk si Gaby.
Am plecat acasa greu...pentru ca numai puteam de somn.N-a urlat nimeni cu toate ca nici de concertul din Bucuresti nu am informat-o pe mama(rectific: i-am spus si a zis sa stau acasa,asadar am plecat fara sa ii spun unde).In incheiere,nu prea am avut parte de somn nici sambata,nici duminica...dar,m-am distrat pe cinste,cu tot cu inghetatul de frig si cu tot cu sentimentele mele ciudate ce le port acum,pentru anumite persoane.
Garajul din Brasov rulzzzz si pogo-ul pentru distrugerea ciorilor functioneaza!
Nu vreau sa ma gandesc la pauza lunga..vreau sa ma gandesc doar la urmatorul concert la care am sa strig din nou si din nou: Vita!Vita!Vita!Vita! :X:X
vineri, 19 decembrie 2008
O alta stare de spirit!
De ce acum?Nu stiu.....poate pentru ca a trebuit sa vina un alt moment din care sa invat ceva.
De ce din nou eu?Well...poate,ca sa pot spune de mii si mii de ori pe zi "i'm so fucked up"
Judecati-ma,urati-ma,calcati-ma in picioare,ingropati-ma..pentru ceea ce sunt...
EU?....EU ma iubesc pentru ceea ce sunt!
....si asta e o alta stare de spirit,pe care o urasc....asa ca ma voi descotorosii de ea repede!
marți, 16 decembrie 2008
Intr-un trecut....
Au trecut zilele,la fel si conversatiile.Au trecut momentele frumoase si cele urate.A trecut totul,incredibil de repede...si la ce concluzie am ajuns?Deocamdata doar la banuieli...
Se spune ca exista foarte multe tipuri de relatii: relatii care te duc in locuri in care nu ai crezut ca vei ajunge niciodata,relatii care te aduc inapoi in momentul in care a inceput totul,relatii exotice,palpitante care iti deschid mintea si sufletul...dar totodata cea mai interesanta si frumoasa relatie este aceea pe care o ai cu tine insati.
Ce cred eu despre asta?Cred ca este cea mai adevarata fraza pe care am auzit-o in toata viata mea...si datorita ei am ajuns la concluzia ca relatia cu mine este sanatoasa,frumoasa si...pusa la colt de toti ceilalti.
Am realizat mai de mult faptul ca nu seman cu parintii mei,nici macar cu bunicii.Am realizat si faptul ca oricat s-ar straduii prietenii mei sa ma inteleaga,nu o vor face niciodata..si intr-un moment de liniste,mi-am aprins tigara si am sorbit din cafea..punandu-mi o singura intrebare: de ce?
Daca prietenul meu are dreptate si fiecare dintre noi mosteneste de la parinti,bunici,strabunici si rude mai indepartate un maxim de 1% din caracterul acestora..atunci noi,cei care ne traim viata in aceste momente...suntem o simpla combinatie?Oare am fost ceva intr-un trecut?Suntem o reincarnare a cuiva sau intr-adevar mostenim diferite gene de la familile noastre?
Exista posibilitatea ca eu sa fiu o „specie” aparte?Sa fiu totusi acea persoana care actioneaza numai dupa instincte si nu dupa cap,care va evolua lumea?Nu cred prea mult in aceasta posibilitate,insa nu ma pot oprii din a ma intreba daca este adevarat sau nu.
Relatii?Am ajuns de mult la concluzia ca sunt niste simple jocuri....sau cel putin in asta vrem sa le transformam noi,toti.....insa acea relatie speciala pe care o ai cu tine,cum o poti transforma in asa fel incat trecutul sa nu o afecteze?Suntem atat de puternici incat putem controla acest lucru atat de special? ....sau lucrurile se intampla de la sine?
Intr-un trecut....cu totii am avut de suferit,atat din punct de vedere fizic,dar cel mai mult din punct de vedere emotional....rezulta ca acest factor ne-a influnetat cumva...mai mult in bine sau mai mult in rau...asadar,cert este ca nu putem controla chiar totul.
Referindu-ma din nou la mine,la sufletul meu care nu se regaseste in familia cu care traiesc,nu gaseste asemanari de nici o culoare...ce pot spune?La ce trecut ma mai pot referii?Oare chiar ultima solutie ramane aceea de a „dezgropa” intr-un fel sau altul toate relatiile din trecut ce au avut legatura cu familia mea?In ziua de azi,chiar numai poti fi sigur de nimic?
Totul se leaga de relatii,de fosti iubiti,de fosti prieteni.Prezentul este nesigur,iar viitorul este incert.Familia nu te mai sprijina si nu te intelege...fiecare generatie trebuie sa isi gaseasca singura drumul in viata,oricat de mult ar lupta cei din jur ca acest lucru sa nu se intample.
Intr-un trecut...am existat?Am fost creati din diverse combinatii sau pur si simplu,eu imi bat capul degeaba si asa ar trebuii sa stea lucrurile...adica anormale?
Oricare ar fi raspunsul la vesnica mea fraza „nu semam cu nimeni din familie”.....ceea ce conteaza cu adevarat este ca relatia cu mine este cea pe care o pretuiesc si o iubesc cel mai mult!....se pare ca intr-un final,imi place faptul ca ma iubesc mult prea mult!
Se spune ca exista foarte multe tipuri de relatii: relatii care te duc in locuri in care nu ai crezut ca vei ajunge niciodata,relatii care te aduc inapoi in momentul in care a inceput totul,relatii exotice,palpitante care iti deschid mintea si sufletul...dar totodata cea mai interesanta si frumoasa relatie este aceea pe care o ai cu tine insati.
Ce cred eu despre asta?Cred ca este cea mai adevarata fraza pe care am auzit-o in toata viata mea...si datorita ei am ajuns la concluzia ca relatia cu mine este sanatoasa,frumoasa si...pusa la colt de toti ceilalti.
Am realizat mai de mult faptul ca nu seman cu parintii mei,nici macar cu bunicii.Am realizat si faptul ca oricat s-ar straduii prietenii mei sa ma inteleaga,nu o vor face niciodata..si intr-un moment de liniste,mi-am aprins tigara si am sorbit din cafea..punandu-mi o singura intrebare: de ce?
Daca prietenul meu are dreptate si fiecare dintre noi mosteneste de la parinti,bunici,strabunici si rude mai indepartate un maxim de 1% din caracterul acestora..atunci noi,cei care ne traim viata in aceste momente...suntem o simpla combinatie?Oare am fost ceva intr-un trecut?Suntem o reincarnare a cuiva sau intr-adevar mostenim diferite gene de la familile noastre?
Exista posibilitatea ca eu sa fiu o „specie” aparte?Sa fiu totusi acea persoana care actioneaza numai dupa instincte si nu dupa cap,care va evolua lumea?Nu cred prea mult in aceasta posibilitate,insa nu ma pot oprii din a ma intreba daca este adevarat sau nu.
Relatii?Am ajuns de mult la concluzia ca sunt niste simple jocuri....sau cel putin in asta vrem sa le transformam noi,toti.....insa acea relatie speciala pe care o ai cu tine,cum o poti transforma in asa fel incat trecutul sa nu o afecteze?Suntem atat de puternici incat putem controla acest lucru atat de special? ....sau lucrurile se intampla de la sine?
Intr-un trecut....cu totii am avut de suferit,atat din punct de vedere fizic,dar cel mai mult din punct de vedere emotional....rezulta ca acest factor ne-a influnetat cumva...mai mult in bine sau mai mult in rau...asadar,cert este ca nu putem controla chiar totul.
Referindu-ma din nou la mine,la sufletul meu care nu se regaseste in familia cu care traiesc,nu gaseste asemanari de nici o culoare...ce pot spune?La ce trecut ma mai pot referii?Oare chiar ultima solutie ramane aceea de a „dezgropa” intr-un fel sau altul toate relatiile din trecut ce au avut legatura cu familia mea?In ziua de azi,chiar numai poti fi sigur de nimic?
Totul se leaga de relatii,de fosti iubiti,de fosti prieteni.Prezentul este nesigur,iar viitorul este incert.Familia nu te mai sprijina si nu te intelege...fiecare generatie trebuie sa isi gaseasca singura drumul in viata,oricat de mult ar lupta cei din jur ca acest lucru sa nu se intample.
Intr-un trecut...am existat?Am fost creati din diverse combinatii sau pur si simplu,eu imi bat capul degeaba si asa ar trebuii sa stea lucrurile...adica anormale?
Oricare ar fi raspunsul la vesnica mea fraza „nu semam cu nimeni din familie”.....ceea ce conteaza cu adevarat este ca relatia cu mine este cea pe care o pretuiesc si o iubesc cel mai mult!....se pare ca intr-un final,imi place faptul ca ma iubesc mult prea mult!
duminică, 14 decembrie 2008
Interzis!
Doar un vis(sau un cosmar)...asternut pe hartie!
Imi amintesc vag ce s-a intamplat in acea seara.Imi amintesc cum luminile puternice nu ma lasau sa vad clar lucrurile...apoi?Apoi imi amintesc de un loc pasnic,departat de oras,de agitatie si de tot ceea ce numai vroiam sa vad sau sa aud in acea seara.
O sticla goala de whisky „dansa” in fata mea...nu o mai vedeam clar.Incercam sa o prind dar nu reuseam.Paharul era gol.Numeroasele pachete de tigari zaceau pe jos spunandu-mi crudul adevar „nu mai ai ce fuma”.
M-am trezit dintr-o data cu o cutie de energizant in fata.Am baut-o fara rasuflare...peste 40 de minute incepeam sa vad clar lucrurile in fata mea: nu eram singura,eram in compania unui „domn” care probabil avea dublul varstei mele; nu eram beata,eram ametita din cauza atmosferei sau probabil din cauza aclei sticle goale din fata mea.
Sesizasem...el era mai beat decat mine.Am reactionat...i-am luat portofelul si am platit nota de la bar.Atunci mi-am dat seama ca fusesem mai multi in acea seara si ca toti plecasera,ne lasasera acolo...de ce?
Ne-am tarat pana la hotel...asta stiam sigur,ca suntem cazati la un hotel din apropiere.Eram obosita si gafaiam ingrozitor,dar nu puteam sa-mi las „domnul” in strada.
Nu imi mai aminteam numarul camerei..am incercat sa-l intreb pe EL,dar in zadar....nororc cu receptionista care ne-a recunoscut si ne-a ajutat.Atunci am privit-o mai cu atentie si mi-am dat seama cum ne privea....cu mila,cu dezgust.
In lift continuam sa fiu bruscata ca si pe strada.Incercam sa vorbesc cu EL dar nu ma asculta.Nu imi aminteam daca EL era cu cineva,daca EU eram cu EL.....nu stiam ce se intampla cu noi.
Am ajuns in camera unde incercam sa stau cat mai departe si sa ii explic sa se culce...in zadar.Atunci,am fost lipita de peretele rece pe care il simt si acum in spatele meu, si sarutata.Simteam cum inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare,simteam cum nu ma pot stapanii si am nevoie de mai mult...de mult mai mult.Am zis STOP!Am zis NU! L-am trantit in pat si acolo a ramas.
In mintea mea goala ,lucrurile incepeau sa se lege,sa aiba o conexiune..asa mi-am amintit ca era insurat si ca era cu sotia....aici...acolo!
M-am regasit peste ceva timp,stand pe jos,fumand niste tigari care nu erau ale mele si gadindu-ma de mii si mii de ori ce as putea face.Aveam in dreapta mea un portofel..nu tocmai gol..si un telefon,puteam sa fug; aveam o cheie,puteam sa inchid usa,sa arunc cheia....se descurca EL cumva a doua zi.Insa,purtam in suflet un sentiment care ma impingea sa ma ridic de jos,sa parasesc balconul rece,sa ma dezbrac si sa ma intind alaturi de EL in pat.
Aveam o varsta la care realizasem multe,aveam o varsta la care visam cu ochii deschisi...si poate da,imi doream sa fi actionat in momentul in care am spus „STOP!”,imi doream sa nu fi zis „STOP”...dar totusi o facusem.Aveam o varsta la care aveam puterea sa actionez.
Am stat in baie timp de 15 minute.M-am uitat cu atentie la mine in oglinda.Ce-am vazut?Am vazut pentru prima oara o persoana care a facut ceea ce trebuia...sau avea de gand sa faca acest lucru.Mi-a parut bine..insa mi-a parut si rau.
I-am luat telefonul,portofelul,tigarile si geaca maro de piele,am inchis usa si am plecat.
Un vapor de alcool m-a urmarit tot hotelul.Nu stiam daca era de la acea sticla sau de la sarutul lui,lung si de neuitat.Am inceput sa fug,pana cand am „demisionat”...m-am asezat la o masa si i-am fumat ultima tigara din pachet.
Un moment de singuratate alaturi de portofelul,telefonul si geaca (acum pe mine) a „domnului”....pana cand fumul care ma inconjura m-a lasat sa vad mai limpede......Am vazut,o silueta care se indrepta direct spre mine.M-am ridicat in picioare cu ultimele puteri si am rezistat sa stau in fata ei,sa o privesc ochi in ochi timp de cateva secunde si sa-mi dau seama de tot ceea ce gandea in acel moment.
Am lasat geaca pe scaun si am pus cheia pe masa,fara sa scot nici macar un cuvant.M-am intors si am plecat.Nu mi-a zis nimic,deja,stia tot...cand,de fapt,nu stia nimic.
Nu am fost lasa,nu am lasat lucrurile asa..cu toate ca privirile ei strigau dupa mine „esti cea mai mare tarfa!”...stiam ca in realitate nu era asa.
M-am reintors.Am privit-o in ochi si i-am spus tare si raspicat „NU!”.Daca m-a crezut?Nici in ziua de azi nu stiu,insa ceea ce-a fost important este ca EU stiam ca ii pusesem adevarul pe masa... doar fara mici detalii.
Mi-am luat o bere din frigider, si un pachet de tigari (oricum totul era platit deja).Simteam cum inca ma privea....insa nu imi mai pasa.Am plecat inconjurata de si mai multi vapori de alcool si cu un gand pe care nu am sa-l uit toata viata „de ce era cel mai interzis,nu m-am bucurat indeajuns,la dracu"
Interzis acum sa ma simt ca o tarfa,interzis sa-mi mai amintesc de acea sotie si de privirea ei,interzis sa mai intru in acest hotel....permis sa simt toata viata mea peretele rece si saruturile LUI pasionale.
vineri, 12 decembrie 2008
Vita de Vie si....noua Suburbia!
Plina de muuulta energie,am fost in primul rand si pe 11 decembrie la primul concert Vita din "noua" Suburbia....adica din Suburbia cea renovata si reamenajata.
Grup mare si multa energie..mai ales din partea mea,normal(scuzati-mi cele 3 cafele :P:P:P).Suburbia?Foarte original amenajata,in sfarsit cu aer conditionat(asta conta cel mai mult) si cu un stil foarte,foarte diferit de cel vechi.
Am ajuns exact la 9...probabil chiar la 9 fara ceva si am facut HAOS pe hol timp de 2 ore,pana au cantat trupele in deschidere si pana a aparut Vita.
Concertul incendiar,nu cred ca mai e nevoie si de alte comentarii...insa un singur lucru m-a dezamagit total.Nu stiu daca era vina ambiantei sau necheful publicului....insa lumea m-a lasat masca,fiind lipsita de energie si plina de....prostie!
Pe parcurs....i-am pierdut pe Alex si pe Zmonky,care ne-au parasit pe timpul concertului si am ramas alaturi de Bogdana si Simina,fixate foarte bine,toate 3,in primul rand.
Am plecat din fata Suburbiei pe la 1 si ceva,avand in vedere ca am mai ramas afara,din pura placere,pentru o discutie foarte draguta cu Sorin.
Intr-un final am ajuns cu bine acasa,toate,foarte incantate....eu sa zic ca nu foarte mult,pentru ca, nu incetez sa ma intreb: ce s-a intamplat cu Suburbia?Mai exact,ce s-a intamplat cu energia care pulsa in Suburbia?
Vita de Vie si noua Suburbia?Hmmm...in opinia mea nu prea s-au potrivit...asa ca as prefera sa stau din nou intr-un pub fara aer conditionat si fara atat de mult stil dar plin de lume nebuna,care sa se potriveasca cu trupa si cu muzica decat intr-un pub care (Doamne Fereste!!!) sa fie pe urmele clubului Kristal.
Next show?Inca mai astept detalii....si sper sa fie cat mai curand,pentru ca mi-a trecut depresia "no more VdV ca asa vor altii" si nebunia "every day VdV" a crescut si mai mult!
Pozele nu-mi apartin de data aceasta...dar sunt geniale...si aici sunt numai 3 exemple!
Multumesc Andreea!
Grup mare si multa energie..mai ales din partea mea,normal(scuzati-mi cele 3 cafele :P:P:P).Suburbia?Foarte original amenajata,in sfarsit cu aer conditionat(asta conta cel mai mult) si cu un stil foarte,foarte diferit de cel vechi.
Am ajuns exact la 9...probabil chiar la 9 fara ceva si am facut HAOS pe hol timp de 2 ore,pana au cantat trupele in deschidere si pana a aparut Vita.
Concertul incendiar,nu cred ca mai e nevoie si de alte comentarii...insa un singur lucru m-a dezamagit total.Nu stiu daca era vina ambiantei sau necheful publicului....insa lumea m-a lasat masca,fiind lipsita de energie si plina de....prostie!
Pe parcurs....i-am pierdut pe Alex si pe Zmonky,care ne-au parasit pe timpul concertului si am ramas alaturi de Bogdana si Simina,fixate foarte bine,toate 3,in primul rand.
Am plecat din fata Suburbiei pe la 1 si ceva,avand in vedere ca am mai ramas afara,din pura placere,pentru o discutie foarte draguta cu Sorin.
Intr-un final am ajuns cu bine acasa,toate,foarte incantate....eu sa zic ca nu foarte mult,pentru ca, nu incetez sa ma intreb: ce s-a intamplat cu Suburbia?Mai exact,ce s-a intamplat cu energia care pulsa in Suburbia?
Vita de Vie si noua Suburbia?Hmmm...in opinia mea nu prea s-au potrivit...asa ca as prefera sa stau din nou intr-un pub fara aer conditionat si fara atat de mult stil dar plin de lume nebuna,care sa se potriveasca cu trupa si cu muzica decat intr-un pub care (Doamne Fereste!!!) sa fie pe urmele clubului Kristal.
Next show?Inca mai astept detalii....si sper sa fie cat mai curand,pentru ca mi-a trecut depresia "no more VdV ca asa vor altii" si nebunia "every day VdV" a crescut si mai mult!
Pozele nu-mi apartin de data aceasta...dar sunt geniale...si aici sunt numai 3 exemple!
Multumesc Andreea!
duminică, 7 decembrie 2008
Cum ar fi fost....
Nu-mi pun intrebari doar de dragul de-a face-o,vreau doar sa imi dau seama,cum ar fi fost....
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi nascut in Bucuresti?Plictisitoare,poate fara atat de multe lucruri interesante..sau poate doar mai linistita.
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi apucat sa fac atat de multe lucruri deodata?Ciudata si pasnica...posibila.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi fost nebuna si neascultatoare? De neinteles pentru altii...cred.
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi mutat la alta scoala si daca nu te-as fi cunoscut: Cristina,Mirel,Ioana...multi altii....dar mai ales pe tine,Poe?Poate fara atatea rasete,certuri,impacari si momente magice.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi intrat in acest liceu si nu as fi dat peste atata lume fantastica si nu as fi dat peste tine,Zmonky?Clar,mult mai monotona.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi avut niste parinti care ma iubesc dar pe care ii mint pentru a-mi implinii visele?Mai linistita,mai sincera dar,deloc palpitanta.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi ajuns in spital...dintr-un ghinion?Trista,pentru ca nu mi-as fi dat seama de atat de multe lucruri pe care sufletul meu vroia sa le cunoasca mai bine.
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi plimbat prin orasele acestei tari,daca nu as fi cunoscut persoane nebune care sa-mi fie alaturi in acele momente?Nu cred ca ma plictiseam,dar nici bine nu imi era.
Cum ar fi fost viata mea daca nu te-as fi cunoscut: Bogdana,Alex,Simina,Miki,Miruna?Solitara si fara prieteni care sa inteleaga,in sfarsit,ce simt.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi cunoscut o persoana care sa-mi deschida ochii in atat de multe privinte si de care sa ma atasez atat de tare....cum ar fi fost daca nu te-as fi cunoscut...Andreea Talmazan?....asta chiar ca nu pot sa-mi imaginez.
Cum ar fi fost viata mea daca nu v-as fi intalnit: Vita de Vie? Aici sunt sigura de raspuns: ingrozitoare,pentru ca nu as fi mai trait cele mai minunate clipe din viata mea.
Cum ar fi fost viata mea fara toate ce s-au petrecut?Fara toti cei pe care i-am iubit sau i-am urat? Pur si simplu,nu as mai fi fost ce sunt acum...nu as mai fi fost,Deea...cea cu toate defectele si calitatile ei,cea care zambeste mereu orice ar fi si se descurca intotdeauna asa cum poate!
Pentru asta.....va multumesc tuturor....si sa ma ierte cei pe care i-am omis!
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi nascut in Bucuresti?Plictisitoare,poate fara atat de multe lucruri interesante..sau poate doar mai linistita.
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi apucat sa fac atat de multe lucruri deodata?Ciudata si pasnica...posibila.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi fost nebuna si neascultatoare? De neinteles pentru altii...cred.
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi mutat la alta scoala si daca nu te-as fi cunoscut: Cristina,Mirel,Ioana...multi altii....dar mai ales pe tine,Poe?Poate fara atatea rasete,certuri,impacari si momente magice.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi intrat in acest liceu si nu as fi dat peste atata lume fantastica si nu as fi dat peste tine,Zmonky?Clar,mult mai monotona.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi avut niste parinti care ma iubesc dar pe care ii mint pentru a-mi implinii visele?Mai linistita,mai sincera dar,deloc palpitanta.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi ajuns in spital...dintr-un ghinion?Trista,pentru ca nu mi-as fi dat seama de atat de multe lucruri pe care sufletul meu vroia sa le cunoasca mai bine.
Cum ar fi fost viata mea daca nu m-as fi plimbat prin orasele acestei tari,daca nu as fi cunoscut persoane nebune care sa-mi fie alaturi in acele momente?Nu cred ca ma plictiseam,dar nici bine nu imi era.
Cum ar fi fost viata mea daca nu te-as fi cunoscut: Bogdana,Alex,Simina,Miki,Miruna?Solitara si fara prieteni care sa inteleaga,in sfarsit,ce simt.
Cum ar fi fost viata mea daca nu as fi cunoscut o persoana care sa-mi deschida ochii in atat de multe privinte si de care sa ma atasez atat de tare....cum ar fi fost daca nu te-as fi cunoscut...Andreea Talmazan?....asta chiar ca nu pot sa-mi imaginez.
Cum ar fi fost viata mea daca nu v-as fi intalnit: Vita de Vie? Aici sunt sigura de raspuns: ingrozitoare,pentru ca nu as fi mai trait cele mai minunate clipe din viata mea.
Cum ar fi fost viata mea fara toate ce s-au petrecut?Fara toti cei pe care i-am iubit sau i-am urat? Pur si simplu,nu as mai fi fost ce sunt acum...nu as mai fi fost,Deea...cea cu toate defectele si calitatile ei,cea care zambeste mereu orice ar fi si se descurca intotdeauna asa cum poate!
Pentru asta.....va multumesc tuturor....si sa ma ierte cei pe care i-am omis!
miercuri, 3 decembrie 2008
Concert pentru Erika...si,mai bine nu se poate!
Evenimentul ce a avut ca scop strangerea de fonduri pentru Erika,micuta in varsta de 2 anisori despre care am vorbit intr-un post anterior,a avut foarte mare succes..si totul mi s-a parut ca a iesit mai mult decat foarte bine!
Eu?Pai....eu am plecat de acasa pe la 5 (probabil) si am ajuns la Pta.Unirii unde m-am intalnit cu Alex,iar putin mai tarziu cu Simina.Am mers pe jos si am ajuns in club Fabrica ( de mentionat,mama stia ca sunt in Fire si ca vine si Zmonky cu care ma intorc acasa...nimic din toate astea nu s-au intamplat) unde ne-am asezat cat mai aproape de scena si am stat la barfa.
Trupa de teatru...al carui nume imi scapa si imi este imposibil de pronuntat,mai ales de scris...a fost scurta dar foarte draguta.In sfarsit am vazut si eu momente de dans si teatru,scurte,interesante si care nu te plictiseau.
Cabral a fost pe post de prezentator si cu toate ca mi se parea incredibil de enervant la Tv...de data aceasta,vazandu-l la cativa metrii de mine,de foarte multe ori,mi-am dat seama ca da,aparentele mai inseala......cateodata.
Habar-adica Andrei (cel care a castigat Megastar-ul) impreuna cu alti 3 baieti.Au cantat ok,numai ca noi nu prea stiam versurile...normal,pentru ca sunt la inceput de drum...oricum in principiu,mi-au placut si cam asta conteaza.
In jur de 9 si ceva ne-am inghesuit in fata scenei,alaturi si de Bogdana si Miki care au aparut pana la urma..pentru???Vita de Vie....din nou,spun.....LOGIC! Insa,iata cum ne-am luat o noua teapa si i-am intampinat pe cei de la Parazitii,care mie persoanl imi plac,dar nu le stiu chiar toata discografia (nororc ca piesele de pe ultimul album le stiu bine :P ). Am fredonat ceva vreme,ce mai stiam din versuri,pana cand momentul de tensiune al meu si al lui Alex,atinsese cote maxime si numai suportam sa stam acolo si sa nu vorbim cu nimeni din Vita de Vie despre...planul nostru maret!
Am plecat din primul rand si am avut mare nororc ca l-am gasit pe Ciuplea,care ne-a dus direct in backstage,unde in sfarsit ne-am intalnit cu.... formatia,si cu o gramada de cameramani intr-o, incapere nu foarte..spatioasa!
Ne-am fatait prin backstage si am dat cam de toata lumea .....(ha,acum stiu cine e rsh rulz :p :p ) si m-am bucurat foarte foarte tare ca am dat in sfarsit si de Andreea!
Ne-am intors in primul rand dupa cateva piese de la Vita si am plecat,de data asta impreuna si cu Simina si Bogdana inainte de bis-ul formatiei ca eu si Bogdana sa ajungem sa ii dam si cadoul Andreei,pe care il pregatisem cu foarte mult timp inainte....si aici,tin sa mentionez, ca nu am sa uit niciodata reactia Andreei,imbratisarile calde si infinite care pareau secunde pentru mine si lacrimile care vroiau sa isi faca simtita prezenta dar pe care zambetul meu le-a oprit.
Am parasit backstage-ul,am parasit si fabrica si ne-am regasit in taxi,din nou datorita lui Alex(multumiiiim Alex,eu si esarfa de la gatul meu iti multumim) ....eu,Bogdana si Simina(moarta de somn dar trecuta prin aventuri minunate la Alba Iulia..asadar ce mai conteaza).
Am ajuns acasa in jur de 12:30 (presupun) foarte incantata si foarte fericita!
Am parasit realitatea,gandindu-ma la tot ce fusese in acea seara,la toti cei pe care i-am revazut sau i-am vazut pentru prima oara...si?Bineinteles ca iarasi mi-am dat seama de ceva:mi-am dat seama ca evenimentul a avut succes si cu inca putin ajutor Erika va putea fi salvata si mi-am dat seama ca lucrurile chiar se intampla cu un motiv si concertele umanitare pot salva atat vieti cat si suflete...si mai bine de-atat....nu se poate!
Eu?Pai....eu am plecat de acasa pe la 5 (probabil) si am ajuns la Pta.Unirii unde m-am intalnit cu Alex,iar putin mai tarziu cu Simina.Am mers pe jos si am ajuns in club Fabrica ( de mentionat,mama stia ca sunt in Fire si ca vine si Zmonky cu care ma intorc acasa...nimic din toate astea nu s-au intamplat) unde ne-am asezat cat mai aproape de scena si am stat la barfa.
Trupa de teatru...al carui nume imi scapa si imi este imposibil de pronuntat,mai ales de scris...a fost scurta dar foarte draguta.In sfarsit am vazut si eu momente de dans si teatru,scurte,interesante si care nu te plictiseau.
Cabral a fost pe post de prezentator si cu toate ca mi se parea incredibil de enervant la Tv...de data aceasta,vazandu-l la cativa metrii de mine,de foarte multe ori,mi-am dat seama ca da,aparentele mai inseala......cateodata.
Habar-adica Andrei (cel care a castigat Megastar-ul) impreuna cu alti 3 baieti.Au cantat ok,numai ca noi nu prea stiam versurile...normal,pentru ca sunt la inceput de drum...oricum in principiu,mi-au placut si cam asta conteaza.
In jur de 9 si ceva ne-am inghesuit in fata scenei,alaturi si de Bogdana si Miki care au aparut pana la urma..pentru???Vita de Vie....din nou,spun.....LOGIC! Insa,iata cum ne-am luat o noua teapa si i-am intampinat pe cei de la Parazitii,care mie persoanl imi plac,dar nu le stiu chiar toata discografia (nororc ca piesele de pe ultimul album le stiu bine :P ). Am fredonat ceva vreme,ce mai stiam din versuri,pana cand momentul de tensiune al meu si al lui Alex,atinsese cote maxime si numai suportam sa stam acolo si sa nu vorbim cu nimeni din Vita de Vie despre...planul nostru maret!
Am plecat din primul rand si am avut mare nororc ca l-am gasit pe Ciuplea,care ne-a dus direct in backstage,unde in sfarsit ne-am intalnit cu.... formatia,si cu o gramada de cameramani intr-o, incapere nu foarte..spatioasa!
Ne-am fatait prin backstage si am dat cam de toata lumea .....(ha,acum stiu cine e rsh rulz :p :p ) si m-am bucurat foarte foarte tare ca am dat in sfarsit si de Andreea!
Ne-am intors in primul rand dupa cateva piese de la Vita si am plecat,de data asta impreuna si cu Simina si Bogdana inainte de bis-ul formatiei ca eu si Bogdana sa ajungem sa ii dam si cadoul Andreei,pe care il pregatisem cu foarte mult timp inainte....si aici,tin sa mentionez, ca nu am sa uit niciodata reactia Andreei,imbratisarile calde si infinite care pareau secunde pentru mine si lacrimile care vroiau sa isi faca simtita prezenta dar pe care zambetul meu le-a oprit.
Am parasit backstage-ul,am parasit si fabrica si ne-am regasit in taxi,din nou datorita lui Alex(multumiiiim Alex,eu si esarfa de la gatul meu iti multumim) ....eu,Bogdana si Simina(moarta de somn dar trecuta prin aventuri minunate la Alba Iulia..asadar ce mai conteaza).
Am ajuns acasa in jur de 12:30 (presupun) foarte incantata si foarte fericita!
Am parasit realitatea,gandindu-ma la tot ce fusese in acea seara,la toti cei pe care i-am revazut sau i-am vazut pentru prima oara...si?Bineinteles ca iarasi mi-am dat seama de ceva:mi-am dat seama ca evenimentul a avut succes si cu inca putin ajutor Erika va putea fi salvata si mi-am dat seama ca lucrurile chiar se intampla cu un motiv si concertele umanitare pot salva atat vieti cat si suflete...si mai bine de-atat....nu se poate!
vineri, 28 noiembrie 2008
"Asteptam post-ul cu balul din Lazar!".....si iata cum post-ul a venit
Am zis no more..kristal.Am spus gresit.Eram constienta de faptul ca va mai trebuii sa ma mai intorc o data in Kristal pentru....Vita de Vie,normal,doar nu pentru altceva.
Sa incep sa fac o comparatie intre ziua de luni si ziua de joi...adica intre balul din Sava si balul din Lazar?Nu cred ca ar avea foarte mult rost sincera sa fiu,pentru ca amandoua zilele au avut partile lor bune si partile lor....plictisitoare.
M-am regasit in jur de 8 si ceva pe o banca langa acest club,alaturi de Simina si de Andrei(fostul meu colg din generala) nu foarte incantati de balul in sine,eu si simina incantate de concert.
Inauntru?Mult mai multa lume decat la balul din Sava.Scarile pe care am stat in ziua de luni aveau incorporate aere conditionate,care m-au facut pe mine si pe simina sa inghetam de frig timp de 2 ore cat a tinut o parte din concursul de miss si mister al liceului care mi s-a parut extrem de,depasit si foarte aiurea.
A fost Vita.Am sarit peste mese si am ajuns in primul rand.A fost mult mai genial decat luni,a fost o alta atmosfera care se potrivea mai bine cu trupa si cu muzica....au fost si mici exceptii,gen pitipoance care strigau "Despooooot te iubim" , care aruncau cu tot felul de chestii si vroiau practic sa sara pe scena :|:|:|.....si sa nu ma intrebai de ce le judec..pentru ca eu mega-fana,extra-fana,fana ce sunt, nu as fi facut niciodata asa ceva,chiar daca nu ma aflu nici eu in toate capabilitatile mele mentale :)) :)).
Dupa concert,am ajuns in spatele scenei calcand in picioare foarteee multa lume.Am stat..am vorbit :X:X.....dupa care Vita a plecat la Timisoara ,iar noi ne-am dus..pe scena ca sa putem ajunge intr-un loc mai favorabil.
La sfarsit m-am intalnit cu inca o fosta colega din generala cu care am stat la masa si care practic ne-a salvat viata,ca in alta parte numai aveam unde sa stam.Am mai pierdut vremea,pana la gradul de mare plictiseala cand m-am hotrata sa iau drumul spre casa.Ne-am despartit de toata lumea...gen Alex si alte cateva persoane care ne-au fost mai mereu prin preajma...ca noi cine stie pe unde ajungeam :)):)).....si am plecat acasa cu binecuvantatul taxi,la care nici nu am lasat bacsis,de mentionat!
Conluzie: concert incantator si mirific,lume asa si asa,bal-prea de fite pentru gustul meu si un portofel foarte gol care va mai stagna in aceasta etapa...nu pentru mult timp,sper!
Noua fobie pentru chitara lui Despot :X:X.....
Sa incep sa fac o comparatie intre ziua de luni si ziua de joi...adica intre balul din Sava si balul din Lazar?Nu cred ca ar avea foarte mult rost sincera sa fiu,pentru ca amandoua zilele au avut partile lor bune si partile lor....plictisitoare.
M-am regasit in jur de 8 si ceva pe o banca langa acest club,alaturi de Simina si de Andrei(fostul meu colg din generala) nu foarte incantati de balul in sine,eu si simina incantate de concert.
Inauntru?Mult mai multa lume decat la balul din Sava.Scarile pe care am stat in ziua de luni aveau incorporate aere conditionate,care m-au facut pe mine si pe simina sa inghetam de frig timp de 2 ore cat a tinut o parte din concursul de miss si mister al liceului care mi s-a parut extrem de,depasit si foarte aiurea.
A fost Vita.Am sarit peste mese si am ajuns in primul rand.A fost mult mai genial decat luni,a fost o alta atmosfera care se potrivea mai bine cu trupa si cu muzica....au fost si mici exceptii,gen pitipoance care strigau "Despooooot te iubim" , care aruncau cu tot felul de chestii si vroiau practic sa sara pe scena :|:|:|.....si sa nu ma intrebai de ce le judec..pentru ca eu mega-fana,extra-fana,fana ce sunt, nu as fi facut niciodata asa ceva,chiar daca nu ma aflu nici eu in toate capabilitatile mele mentale :)) :)).
Dupa concert,am ajuns in spatele scenei calcand in picioare foarteee multa lume.Am stat..am vorbit :X:X.....dupa care Vita a plecat la Timisoara ,iar noi ne-am dus..pe scena ca sa putem ajunge intr-un loc mai favorabil.
La sfarsit m-am intalnit cu inca o fosta colega din generala cu care am stat la masa si care practic ne-a salvat viata,ca in alta parte numai aveam unde sa stam.Am mai pierdut vremea,pana la gradul de mare plictiseala cand m-am hotrata sa iau drumul spre casa.Ne-am despartit de toata lumea...gen Alex si alte cateva persoane care ne-au fost mai mereu prin preajma...ca noi cine stie pe unde ajungeam :)):)).....si am plecat acasa cu binecuvantatul taxi,la care nici nu am lasat bacsis,de mentionat!
Conluzie: concert incantator si mirific,lume asa si asa,bal-prea de fite pentru gustul meu si un portofel foarte gol care va mai stagna in aceasta etapa...nu pentru mult timp,sper!
Noua fobie pentru chitara lui Despot :X:X.....
marți, 25 noiembrie 2008
No more....Kristal!
Yeeee...ma bucur,deci?Am ajuns la concert,normal.De fapt la primul concert am ajuns pe la mijlocul lunii,in parcul Izvor,cand era destul de frig si cand s-a cantat putin..dar fericita oricum am fost.
De data asta ce s-a intamplat?Ei bine,de data asta a fost Kristal club....mai pe romaneste,a fost balul bobocilor al liceului Sava in acest club.Cu toata sinceritatea tin sa mentionez ca nu ma interesau absolut deloc concursurile lor si nici lumea de acolo pe care nu o cunosteam...planul meu era foarte simplu: ajung-stau-canta Vita-mai stau putin-am plecat.
Am avut probleme cu timpul de data asta si nu stiu nici la ce ora am ajuns,nici la ce ora a inceput concertul..stiu doar orele la care ma suna mama: 23:00 , 23:00 si 10 secunde, 23:01 etc,etc,etc.
Ce parere mi-a facut Kristalul pe care l-am vazut pentru prima oara?De fapt,m-a facut sa zic o singura fraza: "andreea,n-ai pierdut nimic!".Era destul de mare,prost amenajat,cu o scena de 2/2 si cu bauturi scumpe...clar,nimic nu era pe gustul meu,insa nu m-a mai interesat...era Vita :X :X
Trupa din deschidere...trupa liceului,probabil,foarte bine pregatita,bobocii foarte prosti iar concertul incendiar cu toate ca eu am fost mai mult pe post de fotograf :P:P
La final,eu si zmonky am destramat grupuletul format din bogdana,simina si..noi doua,si am decis sa plecam acasa...si am plecat;dupa ore si ore de cautat genti si fatait printre miile de persoane de acolo.
Da,urasc Kristalul si nu as mai vrea sa ma intorc acolo...dar atata timp cat mai e concert Vita o sa ma prefac ca-mi place si ma voi intoarce,fie ce-o fi!
Nu ma mandresc cu toate pozele,dar unele au iesit mai mult decat bine!
De data asta ce s-a intamplat?Ei bine,de data asta a fost Kristal club....mai pe romaneste,a fost balul bobocilor al liceului Sava in acest club.Cu toata sinceritatea tin sa mentionez ca nu ma interesau absolut deloc concursurile lor si nici lumea de acolo pe care nu o cunosteam...planul meu era foarte simplu: ajung-stau-canta Vita-mai stau putin-am plecat.
Am avut probleme cu timpul de data asta si nu stiu nici la ce ora am ajuns,nici la ce ora a inceput concertul..stiu doar orele la care ma suna mama: 23:00 , 23:00 si 10 secunde, 23:01 etc,etc,etc.
Ce parere mi-a facut Kristalul pe care l-am vazut pentru prima oara?De fapt,m-a facut sa zic o singura fraza: "andreea,n-ai pierdut nimic!".Era destul de mare,prost amenajat,cu o scena de 2/2 si cu bauturi scumpe...clar,nimic nu era pe gustul meu,insa nu m-a mai interesat...era Vita :X :X
Trupa din deschidere...trupa liceului,probabil,foarte bine pregatita,bobocii foarte prosti iar concertul incendiar cu toate ca eu am fost mai mult pe post de fotograf :P:P
La final,eu si zmonky am destramat grupuletul format din bogdana,simina si..noi doua,si am decis sa plecam acasa...si am plecat;dupa ore si ore de cautat genti si fatait printre miile de persoane de acolo.
Da,urasc Kristalul si nu as mai vrea sa ma intorc acolo...dar atata timp cat mai e concert Vita o sa ma prefac ca-mi place si ma voi intoarce,fie ce-o fi!
Nu ma mandresc cu toate pozele,dar unele au iesit mai mult decat bine!
joi, 20 noiembrie 2008
Ma ascund....
Ma ascund de tot ceea ce inseamna realitate...in acelasi timp ma privesc in oglinda si vreau sa ma ascund si de acea persoana.
Ma rog cu disperare sa treaca anumite zile si imi doresc din tot sufletul ca altele sa dureze o vesnicie.
Nu-mi place sa ma ascund de mine,de egoismul meu si de toate lucrurile pe care le fac gresit sau nu.
Iubesc sa ies afara,sa fiu plecata,sa fiu departe....poate aceste dorinte tind tot spre o forma de ascundere.
Nu ma pot privii la persoana a 3-a si nu-mi place...as vrea sa pot fi pregatita pentru orice,sa nu ma ia nimeni prin surprindere..sa numai fiu nevoita sa fug..sa ma ascund.
Primesc ajutor..ma face sa ma simt bine,atunci,pe moment...apoi?Apoi ma face sa ma simt mica si neajutorata.Nu vreau sa cred ca sunt una din acele persoane...asa ca ma ascund din nou.
Primesc in viata lovituri care dor foarte tare si ma fac sa stagnez,primesc un ajutor care ma bucura dar ma si enerveaza in acelasi timp...oare tind iarasi sa ma ascund?
N-am curaj,ma tem de mine insami,mi-e frica sa nu stric lucrurile,mi-e frica de tot ce inseamna deea...atunci,iarasi ma ascund...
Ma straduiesc sa repar multe aspecte din viata mea cu toate ca de cele mai multe ori le las balta...fug,ma refugiez in altceva...ma ascund!
Ma rog cu disperare sa treaca anumite zile si imi doresc din tot sufletul ca altele sa dureze o vesnicie.
Nu-mi place sa ma ascund de mine,de egoismul meu si de toate lucrurile pe care le fac gresit sau nu.
Iubesc sa ies afara,sa fiu plecata,sa fiu departe....poate aceste dorinte tind tot spre o forma de ascundere.
Nu ma pot privii la persoana a 3-a si nu-mi place...as vrea sa pot fi pregatita pentru orice,sa nu ma ia nimeni prin surprindere..sa numai fiu nevoita sa fug..sa ma ascund.
Primesc ajutor..ma face sa ma simt bine,atunci,pe moment...apoi?Apoi ma face sa ma simt mica si neajutorata.Nu vreau sa cred ca sunt una din acele persoane...asa ca ma ascund din nou.
Primesc in viata lovituri care dor foarte tare si ma fac sa stagnez,primesc un ajutor care ma bucura dar ma si enerveaza in acelasi timp...oare tind iarasi sa ma ascund?
N-am curaj,ma tem de mine insami,mi-e frica sa nu stric lucrurile,mi-e frica de tot ce inseamna deea...atunci,iarasi ma ascund...
Ma straduiesc sa repar multe aspecte din viata mea cu toate ca de cele mai multe ori le las balta...fug,ma refugiez in altceva...ma ascund!
marți, 18 noiembrie 2008
Pentru ca Erika sa continue sa zambeasca
Erika Josian este o minune de copil. Par cret, ochi caprui, cativa dintisori in fata si o veselie molipsitoare. Este, ca orice minune de copil, cea mai mare bucurie a parintilor ei. Amandoi foarte tineri (26 de ani), au facut-o pe Erika din iubire si tot cu iubire o cresc si o inconjoara in fiecare clipa.
Erika implineste 2 ani pe 3 decembrie 2008. Iar petrecerea de ziua ei este una…foarte speciala: un concert cu strangere de fonduri, pentru care si-au dat mana Vita de Vie, Parazitii si Habar, trupa de teatru "Passe-Partout Dan Puric" si Cabral, in calitate de prezentator.
Pentru ca Erika Josian a fost diagnosticata pe 1 noiembrie 2008 cu leucemie acuta limfoblastica L1. Un nume e boala din care e usor de inteles ca Erika nu poate supravietui fara ajutor. Iar ajutorul inseamna un tratament de 3 ani la o clinica din Germania, pentru care este nevoie de 180 000 de euro.
Erika asculta inca muzica de pe Cutiuta Muzicala si canta chiar ea, stalcind cuvintele, de mama focului. Nu stie nici de Vita deVie, nici de Parazitii, nici de Habar si nici ce e ala teatru nu a invatat inca. Nu stie nici ca pe 2 decembrie, inainte de ziua ei, oameni cu suflet mare se strang in Club Fabrica (strada 11 iunie, nr 50) de dragul ei. Nu stie nici ca Vita de Vie si-a anulat un concert platit ca sa cante gratis pentru Erika si nici ca toti artistii au spus DA fara nici o ezitare.
Erika stie doar ca de la o vreme nu se mai simte la fel de bine ca inainte, ca mami si tati par ingrijorati si ca tati vorbeste mult la telefon si se agita. In timp ce ea se joaca mai departe si rade si isi arata dintisorii din fata oricui vine sa o vada…
Pe 2 decembrie sunteti invitati la concertul de ziua Erikai. In Club Fabrica, de la ora ….. Pretul biletului de intrare este 25 de RON, iar suma stransa din aceste bilete se doneaza in totalitate pentru ca Erika sa poata zambi la fel de frumos inca multi, multi ani de acum inainte.
Pentru donatii s-au mai deschis si urmatoarele conturi, la BRD sucursala ACADEMIEI, pe numele Josian Wipper.
RON: RO50BRDE410SV20042894100
EUR: RO10BRDE410SV20043694100
USD: RO06BRED410SV20043774100
vineri, 14 noiembrie 2008
Inceputuri..
M-am trezit cu 2 sau 3 ani in urma,poate o data cu inceperea Megastarului,cand am inceput sa piratez de pe Odc cate 3 sau 4 piese.Timpul a trecut pentru mine....de ce?Pentru ca in opinia parintilor trebuia sa fiu in permanenta ocupata de scoala si mai apoi,de examenul pe care aveam sa-l dau.Am ajuns in clasa a 9-a,unde am dat peste niste persoane la fel de pasionate,ca si mine,de muzica.
Tin minte si acum,momentul in care strangeam in brate o revista,doar pentru coperta si cele cateva pagini cu un interviu.Atunci,cei din jurul meu s-au hotarat sa ma salveze..si le voi fi intotdeauna recunoscatoare pentru acest lucru....si in ziua de 28 februarie( a acestui an..din pacate),m-am vazut in fata unei scene micute,intr-un pub din capitala.Nu cunosteam atmosfera,eram ca o pasare care facea cunostinta cu cerul pentru prima oara.....si atunci,a inceput,si-am simtit cum fiecare particica din mine pulseaza si vrea mai mult.Am inceput sa plang.De ce?De emotie,de placere,din dorinta ca acele clipe sa nu se termine niciodata!
Ce a urmat apoi dupa acea seara,se defineste printr-un singur cuvant: MAGIE!
Am continuat,m-am zbatut,m-am enervat,am plans,am ras si am ajuns peste tot unde mi-am propus chiar daca am intampinat greutati.Am cunoscut prieteni care au fost alaturi de mine si m-au sprijinit in toate prostiile pe care le-am facut si,care,sper ca ma vor sprijinii in continuare in toate nebuniile pe care le voi mai face.Cu timpul am cunoscut ceea ce nu credeam ca voi cunoaste niciodata....oameni carora le pasa,oameni incredibili care m-au facut sa-mi dau seama ca in viata nu totul este sumbru si ca de tot ce ai nevoie este de curaj si pasiune pentru a-ti indeplinii visele!
Am cutreierat tara in lung si-n lat,cu sprijinul a doar catorva persoane care m-au lasat asa,pentru ca stiau ca nimic din ce vor zice nu ma va face sa ma intorc din drum.Pentru cine?Atat pentru mine,pentru sufletul meu, cat si pentru ei.....acei oameni minunati care mi-au schimbat viata pentru totdeauna.
Am mintit la modul grav,constienta fiind de faptul ca pot fi prinsa in orice moment,dar nu mi-a pasat....dorintele mele erau si sunt mai importante,viata mea era mai importanta.....si intr-un final,mai precis in aceasta zi,mi-am dat seama cu adevarat ca nu am gresit,nu m-am inselat si ca mai bine de atat nu puteam sa aleg.
Lumea imi striga din dreapta si stanga ca sunt nebuna...imi placea,imi place si acum...nu neg tot ceea ce-am facut si mai ales nu neg tot ceea ce sunt...si asta am invatat tot pe parcursul acestei calatorii minunate care este de-abea la inceput.
De ce am numit aceasta povestioara "inceputuri"?Totusi,am avut un singur inceput,a fost un singur "pachet" de sentimente ce m-a aruncat in aceasta nebunie......Da,este adevarat,insa ceea ce nu inteleg unii oameni din jurul meu este ca de fiecare data,la fiecare concert,in mine se produce o alta stare care ma ajuta sa ma redescopar mai mult... ceea ce reprezinta intotdeauna un inceput!
Cum ziceam...?...Iubesc Vita de Vie cu fiecare particica din mine...si n-am ce face :)):))
Tin minte si acum,momentul in care strangeam in brate o revista,doar pentru coperta si cele cateva pagini cu un interviu.Atunci,cei din jurul meu s-au hotarat sa ma salveze..si le voi fi intotdeauna recunoscatoare pentru acest lucru....si in ziua de 28 februarie( a acestui an..din pacate),m-am vazut in fata unei scene micute,intr-un pub din capitala.Nu cunosteam atmosfera,eram ca o pasare care facea cunostinta cu cerul pentru prima oara.....si atunci,a inceput,si-am simtit cum fiecare particica din mine pulseaza si vrea mai mult.Am inceput sa plang.De ce?De emotie,de placere,din dorinta ca acele clipe sa nu se termine niciodata!
Ce a urmat apoi dupa acea seara,se defineste printr-un singur cuvant: MAGIE!
Am continuat,m-am zbatut,m-am enervat,am plans,am ras si am ajuns peste tot unde mi-am propus chiar daca am intampinat greutati.Am cunoscut prieteni care au fost alaturi de mine si m-au sprijinit in toate prostiile pe care le-am facut si,care,sper ca ma vor sprijinii in continuare in toate nebuniile pe care le voi mai face.Cu timpul am cunoscut ceea ce nu credeam ca voi cunoaste niciodata....oameni carora le pasa,oameni incredibili care m-au facut sa-mi dau seama ca in viata nu totul este sumbru si ca de tot ce ai nevoie este de curaj si pasiune pentru a-ti indeplinii visele!
Am cutreierat tara in lung si-n lat,cu sprijinul a doar catorva persoane care m-au lasat asa,pentru ca stiau ca nimic din ce vor zice nu ma va face sa ma intorc din drum.Pentru cine?Atat pentru mine,pentru sufletul meu, cat si pentru ei.....acei oameni minunati care mi-au schimbat viata pentru totdeauna.
Am mintit la modul grav,constienta fiind de faptul ca pot fi prinsa in orice moment,dar nu mi-a pasat....dorintele mele erau si sunt mai importante,viata mea era mai importanta.....si intr-un final,mai precis in aceasta zi,mi-am dat seama cu adevarat ca nu am gresit,nu m-am inselat si ca mai bine de atat nu puteam sa aleg.
Lumea imi striga din dreapta si stanga ca sunt nebuna...imi placea,imi place si acum...nu neg tot ceea ce-am facut si mai ales nu neg tot ceea ce sunt...si asta am invatat tot pe parcursul acestei calatorii minunate care este de-abea la inceput.
De ce am numit aceasta povestioara "inceputuri"?Totusi,am avut un singur inceput,a fost un singur "pachet" de sentimente ce m-a aruncat in aceasta nebunie......Da,este adevarat,insa ceea ce nu inteleg unii oameni din jurul meu este ca de fiecare data,la fiecare concert,in mine se produce o alta stare care ma ajuta sa ma redescopar mai mult... ceea ce reprezinta intotdeauna un inceput!
Cum ziceam...?...Iubesc Vita de Vie cu fiecare particica din mine...si n-am ce face :)):))
marți, 11 noiembrie 2008
Votati,votati si..iar votati!
Dupa ziua miraculoasa de sambata seara care m-a facut sa ajung pana in Pipera...insa,cu scopuri bine definite,ziua de azi m-a facut sa traversez o mare parte din Bucuresti cu scopul de a ma mai plimba si a mai scapa de acasa pentru o buna perioada de timp.
De cateva saptamani circul ilegal...adica fara bilet sau fara abonament si de aceea astazi am ales sa merg mai mult pe jos,ceea ce a fost complet...gresit!
Ajunsa la Pta.Unirii si strecurandu-ma printre masini am inceput sa fiu "atacata" de tineri cu geci groase care imparteau pliante pentru un anumit partid.Ok,inteleg ca sunt alegeri,ceea ce nu prea ma intereseaza si inteleg ca tinerii vor sa castige un ban(la naiba si eu am fost in situatia aceasta) insa de ce ma "ataca " pe mine?Nu am nevoie de nici un flyer cu nici un partid....AM 16 ANI,NU VOTEZ!
Dupa ce am calcat pe miile de hartii aruncate de taranul roman pe jos,am continuat sa merg linistita printre miile de persoane de pe bulevard,pana cand...stop!Din nou se apropie de mine un alt tanar cu o geaca,de alta culoare tin sa mentionez,care imi intinde un pliant si ma intreaba daca vreau sa semnez nu stiu ce.... si sunt nevoita sa ii raspund cu aceeasi replica: AM 16 ANI,NU VOTEZ!
In drum spre Universitate,incep sa vad si eu clar lucrurile...adica,mai bine zis,incep sa vad mai bine posterele,bannerele si afisele mazgalite sau rupte ale diferitilor candidati de la cele 3,4,5 sau cate partide or fi.Fiind cam rupta de lume in ultimul timp,cu aceasta ocazie,incep sa-mi dau seama de ce urasc eu atat de tare aceasta perioada a anului in care toata lumea iti spune "voteaza cu mine!" intr-un fel sau altul.Ei bine,pentru ca nu suport minciuna cu toate ca si eu sunt adepta ei....cateodata.Mi se pare scarbos si pur si simplu ma dezgusta acesti parlamentari sau ce-or fi ei care candideaza pentru nu stiu ce si promit marea cu sarea doar de dragul de a fi votati,iar cand ajung unde si-au propus,isi iau banii si pleaca in vacante de lux.Da,si eu mint nu am negat niciodata acest lucru,insa eu mint pentru chestii banale,nu mint in legatura cu viata mea si mai ales nu mint 2 mil. si ceva de oameni....si asta e si principalul motiv pentru care,ii multumesc Lui D-zeu ca AM 16 ANI SI NU VOTEZ!...dar nici in viitorul apropiat nu ma vad facand acest lucru!
In concluzie,orice varsta a-i avea,in aceste zile nu poti merge linistit pe strada pentru ca la orice intersectie sau pe orice bulevard ve-i da,intr-un fel sau altul,de urmatorul slogan "votati,votati si.. iar votati!"
De cateva saptamani circul ilegal...adica fara bilet sau fara abonament si de aceea astazi am ales sa merg mai mult pe jos,ceea ce a fost complet...gresit!
Ajunsa la Pta.Unirii si strecurandu-ma printre masini am inceput sa fiu "atacata" de tineri cu geci groase care imparteau pliante pentru un anumit partid.Ok,inteleg ca sunt alegeri,ceea ce nu prea ma intereseaza si inteleg ca tinerii vor sa castige un ban(la naiba si eu am fost in situatia aceasta) insa de ce ma "ataca " pe mine?Nu am nevoie de nici un flyer cu nici un partid....AM 16 ANI,NU VOTEZ!
Dupa ce am calcat pe miile de hartii aruncate de taranul roman pe jos,am continuat sa merg linistita printre miile de persoane de pe bulevard,pana cand...stop!Din nou se apropie de mine un alt tanar cu o geaca,de alta culoare tin sa mentionez,care imi intinde un pliant si ma intreaba daca vreau sa semnez nu stiu ce.... si sunt nevoita sa ii raspund cu aceeasi replica: AM 16 ANI,NU VOTEZ!
In drum spre Universitate,incep sa vad si eu clar lucrurile...adica,mai bine zis,incep sa vad mai bine posterele,bannerele si afisele mazgalite sau rupte ale diferitilor candidati de la cele 3,4,5 sau cate partide or fi.Fiind cam rupta de lume in ultimul timp,cu aceasta ocazie,incep sa-mi dau seama de ce urasc eu atat de tare aceasta perioada a anului in care toata lumea iti spune "voteaza cu mine!" intr-un fel sau altul.Ei bine,pentru ca nu suport minciuna cu toate ca si eu sunt adepta ei....cateodata.Mi se pare scarbos si pur si simplu ma dezgusta acesti parlamentari sau ce-or fi ei care candideaza pentru nu stiu ce si promit marea cu sarea doar de dragul de a fi votati,iar cand ajung unde si-au propus,isi iau banii si pleaca in vacante de lux.Da,si eu mint nu am negat niciodata acest lucru,insa eu mint pentru chestii banale,nu mint in legatura cu viata mea si mai ales nu mint 2 mil. si ceva de oameni....si asta e si principalul motiv pentru care,ii multumesc Lui D-zeu ca AM 16 ANI SI NU VOTEZ!...dar nici in viitorul apropiat nu ma vad facand acest lucru!
In concluzie,orice varsta a-i avea,in aceste zile nu poti merge linistit pe strada pentru ca la orice intersectie sau pe orice bulevard ve-i da,intr-un fel sau altul,de urmatorul slogan "votati,votati si.. iar votati!"
joi, 6 noiembrie 2008
Stop and stare!
Plimbandu-ma azi prin cartier,eu cu mine,mi-am adus brusc aminte de melodia celor de la One Republic,cea pe care o ascultam aproape non-stop cu mult inainte sa apara videoclipul pe posturi.
Stop and stare,adica opreste-te si holbeaza-te.....unul din cele mai bune sfaturi pe care le-am auzit vreodata dar si unul dintre sfaturile pe care am inceput sa-l si folosesc foarte tarziu.
Nu mi-am luat niciodata cateva minute libere in toata harababura mea de viata,sa ma holbez cu atentie in jurul meu,sa ii privesc cu atentie pe toti cei apropiati mie si sa-mi dau seama cum este fiecare cu adevarat.Poate mi-a fost frica,poate nu i-am acordat prea mult interes elementului "holbeaza-te" si poate eram mult prea concentrata pe elementul "arunca-te cu capul inainte si nu te mai uita inapoi".
Daca m-am oprit si m-am holbat suficient?Hmmmm...nu cred,de fapt,sunt sigura ca nu,stiu ca de-abia am inceput si am inceput foarte bine,pentru ca multe lucruri si-au dezvaluit adevarata identitate,multe persoane au aparut in fata mea exact asa cum sunt ele si am ramas.....foarte socata si foarte impresionata.
Nu m-am oprit niciodata pe strada sa privesc orasul in toata splendoarea lui(daca se poate zice asta..) pentru ca nu m-a interesat niciodata,l-am considerat tot timpul un oras infect,ingrozitor de care vroiam sa scap cat mai repede.Acum?Acum am nevoie de orasul infect si ingrozitor,am nevoie de tot ce inseamna Bucuresti si intr-un fel sau altul e bine ca mi-am dat seama si de acest lucru,e bine ca m-am holbat acum mai cu atentie.
Am impartit persoanele in grupuri,dupa anumite defecte sau calitati care mai de care mai ciudate,am ras in hohote,mi-a mai parut si rau....dar,acum cand am luat o pauza de la toate astea am realizat ca poate daca nu voi mai judeca lumea atat de aspru nu voi mai fi nici eu judecata in toate felurile posibile si imposibile.
Nu vreau sa par ipocrita si sa zic ca de acum incolo am sa fiu alta persoana pentru ca aceasta "piedica" pe care am intalnit-o dintr-un mare....ghinion, m-a schimbat,pentru ca stiu ca nu e asa.Stiu ca am sa fac in continuare aceleasi prostii fie ca vreau fie ca nu,insa de-acum incolo,stiu ca am sa-mi iau bare-mi 5 minute libere sa ma holbez mai cu atentie la tot ceea ce este in jurul meu.....de ce?Pentru ca este un "proces" care te face sa te simti mult mai bine (cel putin asta am simtit eu).
luni, 3 noiembrie 2008
Inchisa intr-o "cutie"....
Imi amintesc de zilele in care ma uitam in vitrine si vedeam mii si mii de jucarii,aranjate si asezate frumos in cutiile lor.Imi amintesc de zilele in care ma plictiseam groaznic in diferite magazine si vroiam sa experimentez ceva nou in acest oras mare...si bineinteles imi amintesc de zilele in care mergeam la scoala si chiar daca mentionam in fiecare pauza ca m-am plictisit si vreau acasa,acum,din aceasta perspectiva din care privesc lucrurile,zilele acelea nu mi se pareau atat de rele si de plictisitoare.
De ce ma dau acum cu capul de pereti?Well,pentru ca pur si simplu nu am ce face in casa si nici macar nu am cu cine iesii afara.Da,recunosc,ies zilnic din casa chiar si pentru 5 minute,insa totul este extrem de monoton,extrem de stresant si incep sa simt zilele,orele,minutele chiar si secundele cum trec prin fata ochilor mei extrem de...incet.
EU.Ce se stie clar despre mine?Ca sunt plecata de dimineata pana seara in locuri in care nu ar trebuii sa fiu(cateodata) si ca nu ma pot impaca cu ideea de a sta intr-un loc mai mult de cateva ore(in zilele mele bune) pentru ca altfel ma plictisesc......rectific,ce se stia despre mine.
Daca tutunul este oarecum un dorg,ei bine,plictiseala e un drog in toata puterea cuvantului.Pur si simplu te innebuneste,te face sa devii o persoana irascibila care nu isi mai doreste nimic....si da cam asta am devenit eu in ultimele zile!
Mii de sfaturi,batai de cap si drumuri facute degeaba.Mii de ore si zile pierdute aiurea din simplul motiv ca....am avut ghinion.Mii de ganduri care (inca) imi mai trec prin minte,referitoare la tot ce s-a intamplat.Mii de intrebari fara raspunsuri......dar,un singur adevar,ma simt o "jucarie" inchisa intr-o "cutie"...poate ceva mai mare.
De ce ma dau acum cu capul de pereti?Well,pentru ca pur si simplu nu am ce face in casa si nici macar nu am cu cine iesii afara.Da,recunosc,ies zilnic din casa chiar si pentru 5 minute,insa totul este extrem de monoton,extrem de stresant si incep sa simt zilele,orele,minutele chiar si secundele cum trec prin fata ochilor mei extrem de...incet.
EU.Ce se stie clar despre mine?Ca sunt plecata de dimineata pana seara in locuri in care nu ar trebuii sa fiu(cateodata) si ca nu ma pot impaca cu ideea de a sta intr-un loc mai mult de cateva ore(in zilele mele bune) pentru ca altfel ma plictisesc......rectific,ce se stia despre mine.
Daca tutunul este oarecum un dorg,ei bine,plictiseala e un drog in toata puterea cuvantului.Pur si simplu te innebuneste,te face sa devii o persoana irascibila care nu isi mai doreste nimic....si da cam asta am devenit eu in ultimele zile!
Mii de sfaturi,batai de cap si drumuri facute degeaba.Mii de ore si zile pierdute aiurea din simplul motiv ca....am avut ghinion.Mii de ganduri care (inca) imi mai trec prin minte,referitoare la tot ce s-a intamplat.Mii de intrebari fara raspunsuri......dar,un singur adevar,ma simt o "jucarie" inchisa intr-o "cutie"...poate ceva mai mare.
miercuri, 29 octombrie 2008
Pe viata si pe moarte..
Hello,m-am intors...deci,rezulta ca nu am murit si nu am patit nici un lucru grav(in afara de operatia propriu-zisa) pentru ca pot sta linistita in fata calculatorului si va pot scrie.Nu stiu daca sa povestesc cum a fost,imi e frica sa ma gandesc din nou la toate acele momente,mi-e frica sa nu raman pe ganduri prea mult si sa ma panichez din nou.....insa,frica asta nu ma ajuta cu nimic,am descoperit ca frica este cel mai nefolositor sentiment in anumite momente....asadar,incep.....
Am plecat luni dimineata de acasa,am ajuns la spital si m-am internat.Groaznic,un salon plin de persoane bolnave...rectific,un spital plin de persoane bolnave si un dezinteres total din partea doctorilor.Trebuia sa fiu operata marti,insa s-au ivit probleme(gen sangele care mi-a fost donat nu era grupa mea)si asa am mai stat o noapte in spital pana miercuri.M-a vizitat multa lume si parca timpul a trecut mai repede,insa in ziua cu pricina au dat navala peste mine tot felul de sentimente si de remuscari gen "m-am purtat urat cu nu stiu cine,am facut nu stiu ce,nu i-am zis nu stiu cui" si am inceput sa ma panichez groanznic pana cand m-a rezolvat anestezistul pentru urmatoarele ore.
M-am trezit tremurand de frig,plina de perfuzii,intr-o sala mare si ciudata(reanimarea).Nu am prea dormit in noaptea aceea din cauza luminii si zgomotelor,dar si din cauza faptului ca nu ma puteam misca.
Joi dimineata am fost adusa in alt salon si am fost salvata de o asistenta care mi-a smuls toate perfuziile.Da,aveam capul mare,pentru ca partea dreapta era plina de bandaje si aveam gatul intepenit.Ma puteam da jos din pat si puteam merge numai cu ajutorul mamei(care a stat 24 din 24 de ore langa mine...wow) altfel efortul era mult prea mare si ma curatati cu farasul de pe jos.
Pe parcursul zilelor,am inceput sa-mi mai revin,sa ma mai misc si sa ma mai dezmortesc,am inceput sa bantui prin spital si sa aflu ca zilnic mor persoane din cauza unor operatii nereusite sau a unor boli netratabile,am invatat ca meseria si ajutorul personalului din spital trebuiesc "cumparate" si sunt foooooarteee "scumpe"(mama stie mai bine,probabil) si mi-am fixat si mai bine,in minte,ideea ca spitalul te si vindeca dar te si distruge psihic.
Sunt acasa unde mai zac ceva vreme,dar sunt acasa.Cele 10 zile de chin au luat sfarsit.Am avut parte de "o vacanta" de neuitat,pe care nu i-o doresc nimanui.Am avut parrte de "un joc" pe viata si pe moarte din toate punctele de vedere!
P.S: Le multumesc prietenilor mei care nu m-au dezamagit si au ramas foarte aproape de mine!
Ii multumesc si familiei mele,in special mamei care a devenit Femeia Fantastica si a convietuit cu mine in spital pana in ziua externarii!
Ii multumesc in special Andreei Talmazan care a fost foarte aproape de mine si care m-a emotionat cu post-ul de pe blog.
Si....in final,multumesc VITA DE VIE pentru ca a-ti fost aproape de mine si m-ati sprijinit!
.....rezulta: stiu sa imi aleg bine persoanele pe care sa le iubesc!
Am plecat luni dimineata de acasa,am ajuns la spital si m-am internat.Groaznic,un salon plin de persoane bolnave...rectific,un spital plin de persoane bolnave si un dezinteres total din partea doctorilor.Trebuia sa fiu operata marti,insa s-au ivit probleme(gen sangele care mi-a fost donat nu era grupa mea)si asa am mai stat o noapte in spital pana miercuri.M-a vizitat multa lume si parca timpul a trecut mai repede,insa in ziua cu pricina au dat navala peste mine tot felul de sentimente si de remuscari gen "m-am purtat urat cu nu stiu cine,am facut nu stiu ce,nu i-am zis nu stiu cui" si am inceput sa ma panichez groanznic pana cand m-a rezolvat anestezistul pentru urmatoarele ore.
M-am trezit tremurand de frig,plina de perfuzii,intr-o sala mare si ciudata(reanimarea).Nu am prea dormit in noaptea aceea din cauza luminii si zgomotelor,dar si din cauza faptului ca nu ma puteam misca.
Joi dimineata am fost adusa in alt salon si am fost salvata de o asistenta care mi-a smuls toate perfuziile.Da,aveam capul mare,pentru ca partea dreapta era plina de bandaje si aveam gatul intepenit.Ma puteam da jos din pat si puteam merge numai cu ajutorul mamei(care a stat 24 din 24 de ore langa mine...wow) altfel efortul era mult prea mare si ma curatati cu farasul de pe jos.
Pe parcursul zilelor,am inceput sa-mi mai revin,sa ma mai misc si sa ma mai dezmortesc,am inceput sa bantui prin spital si sa aflu ca zilnic mor persoane din cauza unor operatii nereusite sau a unor boli netratabile,am invatat ca meseria si ajutorul personalului din spital trebuiesc "cumparate" si sunt foooooarteee "scumpe"(mama stie mai bine,probabil) si mi-am fixat si mai bine,in minte,ideea ca spitalul te si vindeca dar te si distruge psihic.
Sunt acasa unde mai zac ceva vreme,dar sunt acasa.Cele 10 zile de chin au luat sfarsit.Am avut parte de "o vacanta" de neuitat,pe care nu i-o doresc nimanui.Am avut parrte de "un joc" pe viata si pe moarte din toate punctele de vedere!
P.S: Le multumesc prietenilor mei care nu m-au dezamagit si au ramas foarte aproape de mine!
Ii multumesc si familiei mele,in special mamei care a devenit Femeia Fantastica si a convietuit cu mine in spital pana in ziua externarii!
Ii multumesc in special Andreei Talmazan care a fost foarte aproape de mine si care m-a emotionat cu post-ul de pe blog.
Si....in final,multumesc VITA DE VIE pentru ca a-ti fost aproape de mine si m-ati sprijinit!
.....rezulta: stiu sa imi aleg bine persoanele pe care sa le iubesc!
duminică, 19 octombrie 2008
Andreea,Deea.....eu!
M-am trezit fericita.M-am trezit numai cu ganduri frumoase in minte si cu bucurii in suflet.Nu stiu de ce,poate pentru ca asta trebuie se insemne ziua de 19 octombrie pentru mine sau poate pentru ca noaptea mi-a mai curatat sufletul de frica,panica,ranchiuna si toate acele sentimente care ies la suprafata atunci cand nu trebuie.
M-am gandit sa nu plec si sa va las atatea cuvinte dure pe prima pagina,mai precis in primele randuri....asa ca am sa fac o schimbare....
ANDREEA: inocenta,timida,sensibila,intelegatoare,studioasa si incredibil de fricoasa.Este calma,se preocupa mai mult de soarta celorlalti decat de ea insasi,cateodata nestiind sa-si apare propriile interese.Nu stie semnificatia cuvantului "NU" atunci cand este vorba de a ajuta si nu este in stare sa refuze o favoare,oricat de mare ar fi aceasta.Este draguta,amuzanta,optimista,sincera,infantila dar in acelasi timp si matura.Vrea sa schimbe totul in bine dar nu are nici o intiativa,sta mereu in banca ei,curajul lipsindu-i cu desavarsire.
DEEA: nebuna,egoista,incapatanata,irascibila,nesimtita si neintelegatoare.Accepta numai ce vrea si cand vrea,toata lumea trebuie sa se invarta in jurul ei.Este preocupata numai de persoana ei,de propriile ei interese iar atunci cand lucrurile nu ies bine dramatizeaza,considerandu-se intotdeauna victima.Este profitoare,stie sa manipuleze pe oricine si orice.....si reuseste sa primeasca tot ce i se cuvine,intr-un fel sau altul.Este draguta,falsa,curajoasa si nu ii pasa ce se vorbeste despre ea.Intra numai in probleme si rade ca o isterica,este inconstienta si sare cu capul inainte in orice situatie.
EU: ............sunt 2 IN 1......rezulta: DE NECONTROLAT!
M-am gandit sa nu plec si sa va las atatea cuvinte dure pe prima pagina,mai precis in primele randuri....asa ca am sa fac o schimbare....
ANDREEA: inocenta,timida,sensibila,intelegatoare,studioasa si incredibil de fricoasa.Este calma,se preocupa mai mult de soarta celorlalti decat de ea insasi,cateodata nestiind sa-si apare propriile interese.Nu stie semnificatia cuvantului "NU" atunci cand este vorba de a ajuta si nu este in stare sa refuze o favoare,oricat de mare ar fi aceasta.Este draguta,amuzanta,optimista,sincera,infantila dar in acelasi timp si matura.Vrea sa schimbe totul in bine dar nu are nici o intiativa,sta mereu in banca ei,curajul lipsindu-i cu desavarsire.
DEEA: nebuna,egoista,incapatanata,irascibila,nesimtita si neintelegatoare.Accepta numai ce vrea si cand vrea,toata lumea trebuie sa se invarta in jurul ei.Este preocupata numai de persoana ei,de propriile ei interese iar atunci cand lucrurile nu ies bine dramatizeaza,considerandu-se intotdeauna victima.Este profitoare,stie sa manipuleze pe oricine si orice.....si reuseste sa primeasca tot ce i se cuvine,intr-un fel sau altul.Este draguta,falsa,curajoasa si nu ii pasa ce se vorbeste despre ea.Intra numai in probleme si rade ca o isterica,este inconstienta si sare cu capul inainte in orice situatie.
EU: ............sunt 2 IN 1......rezulta: DE NECONTROLAT!
vineri, 17 octombrie 2008
Now i'm official...in trouble!
Well,se pare ca raceala mi-a trecut....de fapt nici nu fusese atat de grav pe cat crezusem eu.Se pare ca acum ar trebuii sa fiu fericita si sa ma gandesc cum sa-mi petrec restul zilelor...insa...doar se pare!
Principalul motiv pentru care am inceput sa scriu acest post care va fi cel mai infiorator de pana acum,atat pentru mine cat si pentru toti cei care ma cunosc si ma iubesc(probabil) este legat de un sentiment pe care l-am intalnit azi,un sentiment extrem de puternic numit..frica.
O sa-mi spuneti ca v-a fost de foarte multe ori frica si nu am sa neg acest lucru...insa aceasta frica este una mai speciala,este frica de necunoscut,este frica pentru propria ta viata...este un inghet care te copleseste si care nu poate fi indepartat cu nici o forma de caldura.Totodata este un sentiment care te doboara dar te face si mai puternic,te pune pe ganduri si fara sa vrei te trezesti intr-o alta lume unde panica nu poate fi oprita.
Pentru ca nu sunt diplomata si nici nu-mi place sa fiu in anumite situatii,am sa sfasai fericirea unora,am sa sparg gandurile altora si am sa marturisesc ca am de suportat o operatie(numai spun de care ca se isca panica,m-am convins azi), si am sa fiu plecata ceva vreme de....oriunde.O sa am zile in care o sa fiu plecata intr-un somn adanc si zile in care am sa traiesc din amintiri.Va exista o zi in care voi fi moarta de panica,de frica si in care ma voi gandii la toti cei pe care ii iubesc si nu am sa-i mai revad curand.
.....nu mor......cel putin asta sper
.....o sa va am pe fiecare in minte.....cel putin de-asta sunt sigura
.....nu e grav......cel putin asta am inteles
.....in cateva saptamani.....o sa fiu bine!
So,de ce mi-am facut atata timp alte probleme in legatura cu chestii total neimportante?...cand acum ma uit mai cu atentie si observ ca "now,i'm official in trouble!"
P.S: Pentru toata gasca mea de la Vita: o sa lipsesc ceva vreme de la concerte...da-ti din cap si pentru mine si transmite-ti mai departe motivul,nu atat de brutal cum l-am scris eu aici! :P:P:P
Sfat: A-ti vazut vreodata drac mort?...deci,nu am sa fiu eu exceptia!
Principalul motiv pentru care am inceput sa scriu acest post care va fi cel mai infiorator de pana acum,atat pentru mine cat si pentru toti cei care ma cunosc si ma iubesc(probabil) este legat de un sentiment pe care l-am intalnit azi,un sentiment extrem de puternic numit..frica.
O sa-mi spuneti ca v-a fost de foarte multe ori frica si nu am sa neg acest lucru...insa aceasta frica este una mai speciala,este frica de necunoscut,este frica pentru propria ta viata...este un inghet care te copleseste si care nu poate fi indepartat cu nici o forma de caldura.Totodata este un sentiment care te doboara dar te face si mai puternic,te pune pe ganduri si fara sa vrei te trezesti intr-o alta lume unde panica nu poate fi oprita.
Pentru ca nu sunt diplomata si nici nu-mi place sa fiu in anumite situatii,am sa sfasai fericirea unora,am sa sparg gandurile altora si am sa marturisesc ca am de suportat o operatie(numai spun de care ca se isca panica,m-am convins azi), si am sa fiu plecata ceva vreme de....oriunde.O sa am zile in care o sa fiu plecata intr-un somn adanc si zile in care am sa traiesc din amintiri.Va exista o zi in care voi fi moarta de panica,de frica si in care ma voi gandii la toti cei pe care ii iubesc si nu am sa-i mai revad curand.
.....nu mor......cel putin asta sper
.....o sa va am pe fiecare in minte.....cel putin de-asta sunt sigura
.....nu e grav......cel putin asta am inteles
.....in cateva saptamani.....o sa fiu bine!
So,de ce mi-am facut atata timp alte probleme in legatura cu chestii total neimportante?...cand acum ma uit mai cu atentie si observ ca "now,i'm official in trouble!"
P.S: Pentru toata gasca mea de la Vita: o sa lipsesc ceva vreme de la concerte...da-ti din cap si pentru mine si transmite-ti mai departe motivul,nu atat de brutal cum l-am scris eu aici! :P:P:P
Sfat: A-ti vazut vreodata drac mort?...deci,nu am sa fiu eu exceptia!
luni, 13 octombrie 2008
Intalnire la....limita!
In ultimele zile am cam parasit foarte multe lucruri,incepand cu blog-ul si terminand cu plecarile mele 24 din 24 de ore de acasa.De ce?Pai,nu a fost vina mea..si nu este vina mea in continuare,este vina acestui sezon in care toata lumea se imbolnaveste daca nu are grija preventiv(va dati seama eu si grija preventiva....poluri opuse)
Nu era nici o problema daca raceam..normal,fara alte probleme...insa cum normala,nu prea am fost si nici nu prea sunt,trebuia sa fac multe alte complicatii....gen,dureri de cap interminabile care nu ma lasa sa respir nici in aceasta secunda,in care ma chinui sa va destainui suferinta mea cea de toata suferinta. ;)) ;))
Intr-un final ma voi face bine,mama a avut si are in continuare grija sa ma indoape cu pastile,sa-mi faca injectii...orice,ca sa pot merge din nou la scoala...(yeeeee...ce bucurie) si sa scap de aceste dureri de cap,de spate....mai pe scurt de aceasta raceala pe nume sinuzita(e prima oara cand aud :|:| ).
Pentru ca in afara de stat nu am facut prea multe lucruri in aceste zile,am sa povestesc ultima intalnire importanta pe care am avut-o inainte sa fiu rapusa de boala.....si anume,o intalnire foarte calda si amuzanta cu un fost coleg din generala,mai bine zis cu un fost prieten care mi-a ramas un foarte bun amic.Nu am stat foarte mult de vorba,dar in putinele minute in care am conversat mi-am dat seama si mai bine cat de mult se poate schimba lumea din jurul tau.El imi tot repeta ca m-am schimbat,eu nu i-am spus acest lucru pentru ca in mintea mea mi se parea evident.
Insa,cu toate acestea, nu e vorba de o schimbare in rau,e vorba de o schimbarae din punct de vedere al mentalitatii,al ideilor si al modului de a-ti traii viata...eu zic ca e o schimbare in bine.
Mi-a placut si m-am simtit foarte bine alaturi de el,i-am facut o propunere foarte interesanta in legatura cu muzica lui si sper sa iasa bine...vreau sa iasa bine.
Mi-ar placea sa ne vedem mai des(avand in vedere ca intre intalnirile noastre trec luni de zile) sa vorbim mai des,sa stam undeva ore in sir si sa nu ne mai saturam de atatea povesti.
Intalnire la limita....sau nu,a fost speciala,a avut pe de-o parte atatea povesti haioase iar pe de alta parte raceala mea care trebuia sa se desfasoare cat mai repede.Important este ca a fost si sper sa mai fie cat de curand!
Nu era nici o problema daca raceam..normal,fara alte probleme...insa cum normala,nu prea am fost si nici nu prea sunt,trebuia sa fac multe alte complicatii....gen,dureri de cap interminabile care nu ma lasa sa respir nici in aceasta secunda,in care ma chinui sa va destainui suferinta mea cea de toata suferinta. ;)) ;))
Intr-un final ma voi face bine,mama a avut si are in continuare grija sa ma indoape cu pastile,sa-mi faca injectii...orice,ca sa pot merge din nou la scoala...(yeeeee...ce bucurie) si sa scap de aceste dureri de cap,de spate....mai pe scurt de aceasta raceala pe nume sinuzita(e prima oara cand aud :|:| ).
Pentru ca in afara de stat nu am facut prea multe lucruri in aceste zile,am sa povestesc ultima intalnire importanta pe care am avut-o inainte sa fiu rapusa de boala.....si anume,o intalnire foarte calda si amuzanta cu un fost coleg din generala,mai bine zis cu un fost prieten care mi-a ramas un foarte bun amic.Nu am stat foarte mult de vorba,dar in putinele minute in care am conversat mi-am dat seama si mai bine cat de mult se poate schimba lumea din jurul tau.El imi tot repeta ca m-am schimbat,eu nu i-am spus acest lucru pentru ca in mintea mea mi se parea evident.
Insa,cu toate acestea, nu e vorba de o schimbare in rau,e vorba de o schimbarae din punct de vedere al mentalitatii,al ideilor si al modului de a-ti traii viata...eu zic ca e o schimbare in bine.
Mi-a placut si m-am simtit foarte bine alaturi de el,i-am facut o propunere foarte interesanta in legatura cu muzica lui si sper sa iasa bine...vreau sa iasa bine.
Mi-ar placea sa ne vedem mai des(avand in vedere ca intre intalnirile noastre trec luni de zile) sa vorbim mai des,sa stam undeva ore in sir si sa nu ne mai saturam de atatea povesti.
Intalnire la limita....sau nu,a fost speciala,a avut pe de-o parte atatea povesti haioase iar pe de alta parte raceala mea care trebuia sa se desfasoare cat mai repede.Important este ca a fost si sper sa mai fie cat de curand!
duminică, 5 octombrie 2008
Cu lesin.....in Fire!
Sambata,4 octombrie,am asistat din nou la concert VdV in Fire.O data ce am aflat locatia concertului cu cateva zile in urma,eram ferm convinsa de nebunia ce va avea loc,avand in vedere ca primul meu concert Vita a fost in Fire in urma cu multe,multe luni.
Dupa ce m-am invartit cateva ore cu Zmonky prin oras,am ajuns in Fire si ne-am pozitionat la o masa unde am inceput sa testam bataia cu frisca pe care o programasem pentru acea zi.
In jur de 7 si ceva au aparut Miruna si Bogdana care au fost atacate brutal de noi si manjite cu frisca cu toate ca nu doreau acest lucru.
Concertul programat sa inceapa la 9,a inceput mai tarziu cum era de asteptat.Inghesuiala mare la intrare,blonda de mine plictisita de nu se poate a terminat 2 sticle de bere amestecate cu salitos,nu a uitat de promisiunea pe care i-o facuse lui Alex(a rezultat si el manjit de frisca....scuze!) si a continuat sa manance si sa se manjeasca cu tone de frisca.
In jur de ora 10 si ceva,eram pozitionata in fata scenei,asteptand trupele in deschidere.Am dat din cap si m-am zbantuit pana cand o stare de greata(pe langa starea de ameteala acuta pe care o aveam) m-a luat prin surprindere.
La ora 12,nici nu incepe Vita bine ca deja in spatele meu se instalase un pogo de zile mari.Nu am putut sta calma si am inceput sa dau coate in stanga si in dreapta,pana cand...STOP!...m-am asezat dintr-o data jos si incercam sa-l privesc pe Despot,pe care il vedeam printre mii de punctulete....clar,ceva era cu mine.Am pierdut "Totata" si am ajuns cu zmonky la baie(nici acum nu imi amintesc bine cum de am reusit aceasta performanta)m-am stropit cu apa,am mai stat putin jos si am revenit in fata scenei.Zmonky si-a luat geanta si a ramas undeva prin spate,eu nu aveam de gand sa parasesc locul,asa ca am mai fredonat putin pana cand zdrang din nou!....starea de greata mi-a revenit si am fost nevoita sa ma asez pe jos intr-un colt,pe toata durata piesei "ganduri".
La "varza" m-am ridicat si am incercat sa fredonez,insa simteam cum pic din nou.Am stat ceva timp calma.La "sunetul mai tare" nu ma mai impingea gandul sa fac pogo,de teama sa nu lesin...insa "liber" m-a salvat,m-a vindecat....si am simtit cum pot sta pe picioare din nou.
Concertul s-a terminat in jur de 2 fara ceva cu "basul si cu toba mare" si cu un pogo la care am mai asistat si eu.
Alaturi de Bogdana ne-am despartit de Miruna si de sora ei Andra si ne-am indreptat spre iesire,realizand din ce in ce mai mult ca nu prea avem cu ce sa ne intoarcem acasa.
L-am cautat pe Alex,care era la o vorba(lungaaaaa) cu Sorin si l-am rugat sa ne ajute(asa s-a dus de rapa planul meu 2 pentru alex,dar lasa ca vor mai fi ocazii :P:P).
Intr-un final,am facut comanda de un taxi si am ajuns acasa in jur de 2:30....iar Bogdana probabil cu cateva minute mai tarziu.Nu am avut probleme acasa avand in vedere ca tata era cel care m-a acoperit in lipsa mamei.
Am adormit in jur de 3 si ceva(da,mi-a luat ceva vreme sa dau toata frisca jos de pe mine) si am realizat ca Vita-Fire-yo-frisca,bere si salitos este cea mai proasta combinatie vazuta vreodata.
Asadar,mi-am incalcat promisiunea de a mai bea exagerat la concertele Vita,insa promisiunea de a mai manca cantitati de frisca vreodata in viata mea nu mi-o voi incalca(acum cand vad frisca pe raft in magazine mi se face rau)!
Totusi,a fost concert VdV,foarte reusit in general,mai putin reusit pentru mine....si iata ca a venit si clipa in care voi spune ca,aproape am lesinat la un concert!
vineri, 3 octombrie 2008
Afectiune „la pachet”!
S-au terminat zilele,s-au terminat orele si minutele de ras,de mers aiurea prin oras.Da,a inceput scoala la propriu de data asta,cu toti profii,cu cataloage si fara posibilitatea de a chiulii fara absente.
Asadar,m-am decis ca am sa ma cumintesc(cica)...am sa renunt la ideea de a face lucrurile dupa starea de spirit.de ce?Pentru ca este foarte frumos dar nu la aceasta varsta,este fantastic cate lucruri ti se pot intampla daca actionezi dupa suflet si nu dupa cap,insa la 16 ani,toata lumea te va considera cel mai mare ratat de pe acest Pamant.
Am ramas fara baterie la Mp3...din nou...si am mers pe strada singura,auzind totul in jurul meu.Mi-am dat seama ca in mine lipseste ceva cu toate ca sunt inconjurata de oameni buni care ma iubesc(daca mai am si hiene pe langa mine,asta e partea a doua).Ce lipseste?Nici eu nu stiam cum sa numesc acea parte la inceput....incercam sa gasesc sinonime gen „prezenta cuiva”, „iubire”, „prietenie”...pana cand mi-am dat seama ce este cu adevarat: Afectiune!
Acum vine inevitabila intrebare: de ce afectiune?Ei bine,nu stiu si acest gand ma sperie si mai mult...nu am capacitatea de a-mi da seama ce se intampla in sufletul meu....de ce?Poate din cauza faptului ca ma ocup cu lucruri marunte,ca ma zbat prea mult pentru lucrurile care nu merita atata bataie de cap si uit de mine.....uit de sentimentele mele.
M-am intrebat de ce omul este atat de dornic sa isi manifeste sentimentele de afectiune si de iubire de fata cu altii?...prima oara nu am inteles,apoi am descoperit o pista: poate vrea sa se simta mandru si sa se bucure indiferent de loc,de ceea ce i se intampla...daca nu am dreptate,contrazice-ma!
Acum,revenind la mine,la orele mele de chiul care s-au dus si la blocajul sentimental pe care l-am avut.......este normal?Totusi singura nu sunt,atunci de ce am momente in care ma simt atat de goala pe dinauntru?Este pe deplin vina mea sau e de vina si aceasta etapa a vietii mele care ma nauceste complet?
M-am gandit.....daca as putea strange intr-un pachet,tone de afectiune...cui i-as trimite-o?As pastra-o eu,pentru ca am nevoie de ea,sau as trimite-o mai departe?
Un prieten mi-a spus ca sunt o mare egoista..nu am negat niciodata acest lucru...insa....oare sunt egoista doar cu lucrurile materiale sau si cu sentimentele celor din jurul meu?
Acum am nevoie de afectiune,imi vine sa plang in fiecare minut si sa numai bag pe nimeni in seama....acum,am dreptul sa fiu putin egoista si sa ma gandesc la mine sau nu ar trebuii sa desfac deloc pachetul stiind ca scopul este de a pastra putin din acel sentiment si pentru mine?
Nu m-am simtit niciodata in acest mod...nu am simtit niciodata nevoia de un sentiment aparte,de dragalasenie si de dulcegarii,insa,iata cum vorbesc despre „un pachet” de afectiune cu care nu stiu ce sa fac,iata cum vorbesc despre mine fara sa judec la rece ce ar trebuii sa scriu exact.
Sunt indecisa(ca de obicei)..insa imi doresc in continuare putina afectiune timp de cateva secunde sau daca se poate „la pachet”!
O sa-mi fie foarte greu...fuck!
marți, 30 septembrie 2008
So what!
Pentru ca de cateva zile ascult 24 din 24 de ore pink-so what....m-am gandit sa va impartasesc si voua ,aceasta noua obsesie a mea pentru aceasta piesa.
De ce imi place?De ce o ador?Pentru ca e plina de energie,pentru ca ma face sa topai si sa fredonez in orice moment,oriunde as fi...pentru ca imi ofera o stare de libertate de care am nevoie in permanenta....pentru ca e Pink,tipa sarita de pe fix!
Tot de cateva zile am renuntat la a mai trage linii pe care ar trebuii sa merg in viata si am inceput sa ma las purtata de ploaie,de vant,de soare.Daca e bine?Da,e mai bine decat inainte...in sfarsit actionez dupa starea de spirit si nu dupa cap! :P:P:P...poate o sa va deranjeze,poate ca nu...so what!?
De ce imi place?De ce o ador?Pentru ca e plina de energie,pentru ca ma face sa topai si sa fredonez in orice moment,oriunde as fi...pentru ca imi ofera o stare de libertate de care am nevoie in permanenta....pentru ca e Pink,tipa sarita de pe fix!
Tot de cateva zile am renuntat la a mai trage linii pe care ar trebuii sa merg in viata si am inceput sa ma las purtata de ploaie,de vant,de soare.Daca e bine?Da,e mai bine decat inainte...in sfarsit actionez dupa starea de spirit si nu dupa cap! :P:P:P...poate o sa va deranjeze,poate ca nu...so what!?
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Open club "El grande comandante"!
Pe 26 septembrie a avut loc deschiderea clubului "El grande comandante".De ce am fost si eu pe acolo?Logic,normal si firesc,a fost concert Vita de Vie :X:X.
Dupa ce joi nu am binevoit sa merg la scoala pentru ca m-am vazut cu Andreea(mi-a trecut depresia si a fost extra-mega-superb),vineri nu aveam nici atat,chef sa stau 7 ore inchisa intre 4 pereti si apoi sa ma car pana la concert,asa ca am facut ce stiu eu mai bine si cam ce am practicat toata saptamana:am chiulit.
In jur de 6 si ceva,alaturi de Zmonky,m-am intalnit cu Bogdana(si ea trecuse prin multe in acea zi) in fata clubului si am binevoit sa intram inauntru sa investigam.Totul era un dezastru,clubul inca era in constructie,barmanii se tot fataiau si ne tot dadeau afara..asa ca am iesit si am stat cateva minute pe o banca.
Dupa ce s-a mai plimbat si Pupe pe acolo,am intrat si noi dupa el,am coborat la primul subsol si am inceput sa facem poze.Am vorbit cu Sorin,m-am intalnit si am vorbit cu Alex(fan Cezar) si cand am coborat la subsolul 2 sa stam la probele de sunet care aveau loc intr-un alt complet dezastru,am fost date afara din nou(am o atractie pentru locurile de unde sunt data afara cu brutalitate).
Am asteptat cuminti la subsolul 1(da,clubul are 2 subsoluri) pana cand a venit Miruna.Am baut,am mai ras iar apoi ne-am carat jos sa prindem loc in primul rand(normal).
Trupa din deschidere se evaporase,asa ca Vita a inceput sa cante in jur de 9 si ceva,ceea ce a fost ideal,pentru ca am ajuns si eu la o ora convenabila acasa.
Lume multa,lume cunoscuta si mai multa,bodyguarzi mari si enervanti ca la fiecare concert,probleme cu microfoanele si bass-ul aproape ca de obicei,insa ce a fost in plus de data asta?....lipsa scenei..si uite asa atat noi cat si Vita eram in sfrasit la "acelasi etaj"(va dati seama cat de aproape am stat de,Despot? :X...sa numai mentionez de stativ :)) ).
Cu tot cu pauza de cateva minute din lipsa bass-ului,concertul a fost bestial.Am avut si camera sa filmez,sa fac poze,nebunii beti din spatele meu au inceput un pogo la care m-am alaturat pana a venit namila aia de om sa se ia de noi,iar conversatia dintre trupa si public a fost cea mai fantastica de pana acum.
La final,complet hipnotizata,dupa ce m-am tarat pe jos sa "fur" un playlist,m-am dus cu Bogdana sa ii semneze Despot ghiozdanul,iar eu cu Zmonky sa facem alta poza cu EL,dar de data asta aveam si tricourile cu VdV pe care ni le-am procurat acum 2 saptamani:
EU:-putem sa facem poza?
Despot:-Da' numai avem?
EU:-ba da...da' noi facem album!
Dupa poza:
Despot:-da' pot sa va fac si eu o poza cu telefonul meu de cacat?
Noi: SOC,SOC,SOC...-daaa,sigur!
Despot:-nu se vede nimic,dar stiu ca sunteti voi!
Dupa asemenea conversatie si dupa alte poze cu Cezar si Andrei(eu am fost fotograful pentru ca numai eram in stare de nimic)....am urcat sus si am iesit afara!
Am plecat spre casa,cu Zmonky si Adina,iar Bogdana cu Miki(care a aparut pana la urma) au plecat de acolo cu un taxi foarte asigurat de..mine..bine,mai mult de mama.
Pe la 12 si ceva am ajuns acasa,mi-am lipit playlistul pe perete si afisul care anunta conncertul,pe care mi l-a procurat Zmonky de nu stiu unde,iar apoi mi-am descarcat pozele geniale de acolo.
Am adormit cu minunata conversatie in cap,cu amintirea pogo-ului si cu numaratul zilelor pana pe 4 octombrie.....cateodata ma gandesc cat de monotona ar fi fost viata mea fara VdV(aoleo,groaznic!!).
miercuri, 24 septembrie 2008
2 Lepse..ca nu am mai facut de mult!
Dalia,mi-a trimis leapsa...din nou :P:P:P...cu toate ca nu iau toate lepsele ei...imi e atat de lene sa scriu cateodata(iarta-ma)...asta m-a lasat masca!
Hai sa enumar si eu cele 5 vedete cu care m-as culca...top 5,pardon!
1.Este evident...cea mai ascunsa dorinta a mea...va dati seama imediat.Pe cine iubesc eu cel mai mult?...hmmm..greu :)):))
2.Brendan Fraser
3.Shia Labeouf
4.Hugh Jackman
5.Keanu Reeves
Da,da..sunt modesta :)):)
A doua leapsa,care este foarte draguta de altfel,are legatura cu 5 cuvinte care te reprezinta cel mai bine.In cazul meu:
1.Nebuna
2.ras isteric
3.calatorii
4.concerte
5.vorbarie multa
Cam pe'aici ma regasesc eu!!
Dau leapsa mai departe la: Poe,Sunetul mai tare,bogdana,zmonky si cine mai vrea sa ia!
Hai sa enumar si eu cele 5 vedete cu care m-as culca...top 5,pardon!
1.Este evident...cea mai ascunsa dorinta a mea...va dati seama imediat.Pe cine iubesc eu cel mai mult?...hmmm..greu :)):))
2.Brendan Fraser
3.Shia Labeouf
4.Hugh Jackman
5.Keanu Reeves
Da,da..sunt modesta :)):)
A doua leapsa,care este foarte draguta de altfel,are legatura cu 5 cuvinte care te reprezinta cel mai bine.In cazul meu:
1.Nebuna
2.ras isteric
3.calatorii
4.concerte
5.vorbarie multa
Cam pe'aici ma regasesc eu!!
Dau leapsa mai departe la: Poe,Sunetul mai tare,bogdana,zmonky si cine mai vrea sa ia!
luni, 22 septembrie 2008
Undeva,vis-a-vis...de mine...
De ce ma aflu aici?De ce ma sufoc?De ce nu pot sa gandesc?De ce mai traiesc asa?
A sunat...si nu,nu e 6 dimineata,doar mi se pare.....nu ma uit in jur,nu ma uit nici macar, sa vad cine respira in sufletul meu.Nu,nu este iubitul meu,de acest lucru sunt sigura.Nu,nu e mama,numai am 5 ani sa dorm cu ea in pat.
Nu vreau sa ma uit pe jos,nu vreau sa vad mii de haine aruncate,sticle de vin sparte sau pachete de tigari goale.
Ma ridic din pat si simt cum cineva sau ceva ma trage inapoi.Nu ma intorc.Imi e frica sa ma uit.Nu vreau sa stiu,sa aud,sa simt.Vreau sa plec.
Orele au trecut,de-asta sunt sigura.Nu ma ridic de pe podeaua din baie pentru ca stiu ca un necunoscut este in casa mea.Un necunoscut cu care,probabil m-am imbatat,am dansat si m-am culcat(LA MINE IN CASA) cu o seara in urma.
Printre crapaturile usii vad cum secundarul ceasului se misca....foartee incet.
9:30-am deschis ochii si inca sunt pe podeaua baii mele,simt o briza usoara...a venit toamna...Aud o bubuitura puternica si imi dau seama ca necunoscutul a plecat de la mine din casa.
Ultima sticla de bere e goala....acum,este aruncata pe jos alaturi de alte sticle pe care probabil le-am baut in noaptea respectiva.
Nu aud telefonul,nu vreau sa-l aud,nu vreau sa-l caut......dintr-o data aud o voce „Nu ma intereseaza ce faci,unde esti sau in patul cui esti..ai 15 minute sa ajungi la birou!”
Da,este scorpia care imi face viata un si mai mare calvar decat este.
Nu ma ridic din pat cu toate ca as vrea....cearceafurile inca imi miros a „noapte nebuna”.
12:13-calc pe chistoace de tigari,nu le strang.Sunt imbracata dar inca zac pe fotoliu si imi fumez ultima tigara.Nu mai am scrumiera si nici vin.
Nu,nu am 17 ani sa fiu o adolescenta batuta in cap,nici 40 sa fiu o femeie ciudata si plina de probleme sentimentale.De fapt,in ultima vreme nici numai stiu ce varsta am.....sunt vis-a-vis de 24 si departe de 35.
Clasificare?Ce darcu’ e aia?Arunc cu toate si de undeva,din fundul biroului se aud tipete.Imi iau ochelarii de soare si am plecat.
14:02-Un tip ma ia de mana pe strada,imi spune ca ma cunoaste.Sunt mahmura,fara chef de nimic si plina de nervi „Serios?Probabil ai trecut prin patul meu intr-o zi!”.Traversez strada.
Nu conteaza ora,nu pot sa realizez cat este ceasul.Aud din nou zgomote si voci....o voce se aude chiar din spatele meu „te rog raspunde la telefon,imi fac griji pentru tine...ai ajuns aseara acasa?Raspunde!!”
Am strans totul de pe jos si acum fac mizerie.....iar.In casa nu bate soarele,dar am inceput sa vad lumea numai prin intermediul ochelariilor de soare pe care mi s-au dus toti banii de luna trecuta.
Cineva intra la mine in casa ca in camera de hotel.Se apropie de mine si ma saruta pe gat.Ma intorc,il vad.E cel mai libidinos tip dintre toti pe care i-am cunoscut.Ies pe usa.Da,a ramas la mine in casa....nu ma intereseaza.
22:09-Intr-o statie de autobuz.Un cersetor e in dreapta mea si probabil se simte in largul sau alaturi de mine.
Atunci am realizat,de ce mai traiesc asa....pentru ca vreau,pentru ca nu ma straduiesc sa schimb nimic,pentru ca sunt singura.
S-a dus tigara si cutia de bere.....plec.Nu stiu unde...probabil in acelasi pat unde un alt dezastru ma asteapta.
A doua zi nenorocita:
8:02-Ma dezlipesc de un EL.
-Tu,chiar ai o viata....
-Nu,am reguli simple de distrugere a vietii......sterge-o din casa mea!!
(c) Andreea
A sunat...si nu,nu e 6 dimineata,doar mi se pare.....nu ma uit in jur,nu ma uit nici macar, sa vad cine respira in sufletul meu.Nu,nu este iubitul meu,de acest lucru sunt sigura.Nu,nu e mama,numai am 5 ani sa dorm cu ea in pat.
Nu vreau sa ma uit pe jos,nu vreau sa vad mii de haine aruncate,sticle de vin sparte sau pachete de tigari goale.
Ma ridic din pat si simt cum cineva sau ceva ma trage inapoi.Nu ma intorc.Imi e frica sa ma uit.Nu vreau sa stiu,sa aud,sa simt.Vreau sa plec.
Orele au trecut,de-asta sunt sigura.Nu ma ridic de pe podeaua din baie pentru ca stiu ca un necunoscut este in casa mea.Un necunoscut cu care,probabil m-am imbatat,am dansat si m-am culcat(LA MINE IN CASA) cu o seara in urma.
Printre crapaturile usii vad cum secundarul ceasului se misca....foartee incet.
9:30-am deschis ochii si inca sunt pe podeaua baii mele,simt o briza usoara...a venit toamna...Aud o bubuitura puternica si imi dau seama ca necunoscutul a plecat de la mine din casa.
Ultima sticla de bere e goala....acum,este aruncata pe jos alaturi de alte sticle pe care probabil le-am baut in noaptea respectiva.
Nu aud telefonul,nu vreau sa-l aud,nu vreau sa-l caut......dintr-o data aud o voce „Nu ma intereseaza ce faci,unde esti sau in patul cui esti..ai 15 minute sa ajungi la birou!”
Da,este scorpia care imi face viata un si mai mare calvar decat este.
Nu ma ridic din pat cu toate ca as vrea....cearceafurile inca imi miros a „noapte nebuna”.
12:13-calc pe chistoace de tigari,nu le strang.Sunt imbracata dar inca zac pe fotoliu si imi fumez ultima tigara.Nu mai am scrumiera si nici vin.
Nu,nu am 17 ani sa fiu o adolescenta batuta in cap,nici 40 sa fiu o femeie ciudata si plina de probleme sentimentale.De fapt,in ultima vreme nici numai stiu ce varsta am.....sunt vis-a-vis de 24 si departe de 35.
Clasificare?Ce darcu’ e aia?Arunc cu toate si de undeva,din fundul biroului se aud tipete.Imi iau ochelarii de soare si am plecat.
14:02-Un tip ma ia de mana pe strada,imi spune ca ma cunoaste.Sunt mahmura,fara chef de nimic si plina de nervi „Serios?Probabil ai trecut prin patul meu intr-o zi!”.Traversez strada.
Nu conteaza ora,nu pot sa realizez cat este ceasul.Aud din nou zgomote si voci....o voce se aude chiar din spatele meu „te rog raspunde la telefon,imi fac griji pentru tine...ai ajuns aseara acasa?Raspunde!!”
Am strans totul de pe jos si acum fac mizerie.....iar.In casa nu bate soarele,dar am inceput sa vad lumea numai prin intermediul ochelariilor de soare pe care mi s-au dus toti banii de luna trecuta.
Cineva intra la mine in casa ca in camera de hotel.Se apropie de mine si ma saruta pe gat.Ma intorc,il vad.E cel mai libidinos tip dintre toti pe care i-am cunoscut.Ies pe usa.Da,a ramas la mine in casa....nu ma intereseaza.
22:09-Intr-o statie de autobuz.Un cersetor e in dreapta mea si probabil se simte in largul sau alaturi de mine.
Atunci am realizat,de ce mai traiesc asa....pentru ca vreau,pentru ca nu ma straduiesc sa schimb nimic,pentru ca sunt singura.
S-a dus tigara si cutia de bere.....plec.Nu stiu unde...probabil in acelasi pat unde un alt dezastru ma asteapta.
A doua zi nenorocita:
8:02-Ma dezlipesc de un EL.
-Tu,chiar ai o viata....
-Nu,am reguli simple de distrugere a vietii......sterge-o din casa mea!!
(c) Andreea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
