Pub,restaurant....acum si cafenea!!

Dupa ce era sa ma prabusesc duminica la motoare alaturi de Vita de Vie,m-am gandit ca nu fusese de ajuns...ceva lipsea,mai lipsea niste zbenguiala pentru ca energia care pulseaza in mine tot timpul este prea multa si nu o mai pot controla.

Gandindu-ma foarte bine ce voi face joi pe 5 in Suburbia,avand in vedere faptul ca certurile cu mama pe tema concertelor nu se mai termina....am dat din grseala peste o alta data de concert....29 mai.

Primul meu tipat de ajutor a constat intr-un cuvant „FUCK!!!”.

Dupa nopti nedormite si mii de situatii intoarse pe toate partile pentru a reusii sa ajung si in cafenea...m-am linistit si am gandit pozitiv „Am fost pana in Deva...nu am sa reusesc sa ma duc pana in parcul Tineretului?C’mon”

Am plecat de acasa joi dimineata si m-am plimbat tot orasul datorita faptului ca nu aveam chef de scoala.Am ajuns in Tineretului pe la 8 si i-am spus mamei(din nou) ca dorm la o alta prietena pentru un alt „proiect” foarte important(cam cat o sa mai tina faza cu proiectele,oare?hmmm..).

Trebuia sa ma intalnesc cu Maria la 8:30 in fata cafenelei,insa eu am decis sa intru inauntru si sa stau la repetitiile de sunet.Am cunoscut-o pe Miruna(tipa care a cantat in Suburbia de ziua lui Adrian),pe Bogdana(prietena ei de care auzisem de pe blogul Andreei),pe Anca si George(doua persoane foarte de treaba).M-am intalnit din nou cu Ioana si Andreea cu care am comunicat prima oara in Pta.Revolutiei si cu care ma vad la fiecare concert VdV.

Nu am avut probleme cu intrarea,avand in vedere ca trebuia doar sa comandam ceva,totul a fost ok.

Cum e Cafeneaua Actorilor?Pai...e foarte dragutza,nu arata ca Hard Rock Cafe,din fericire,e mult mai simpla si te face sa te simti mai comod.Bineinteles,lumea o frecventeaza ca sa manance si sa bea un pahar de ceva pe malul lacului,nici de cum ca sa dea din cap pe VdV,dar....acesta este doar un detaliu.

Ce am mai facut acolo?Le-am zambit tuturor,am vb.cu Andreea(impresara) si cu Despot :X:X:X....am urlat fiecare vers de la fiecare melodie pana nu am mai putut sa respir;era sa fiu strangulata de cateva ori cu firul de la microfonul lui Despot:X:X(dar nu ma suparam);am fugit din cafenea 5 km mai departe ca sa vorbesc la telefon cu mama(sper ca nu m-a filmat nimeni,eram foarte penala),am topait,am ras si m-am distrat de minune(daca se facea si Pogo,chiar ca numai aveam de ce sa comentez....dar de’ e cafenea totusi)

S-a terminat in jur de 11,sa zic si atunci am plecat cu totii.....ce am facut eu?Normal ca nu m-am dus acasa si m-am dus sa dorm la Maria.

A doua zi am plecat moarta de somn spre scoala,cu cafeaua in metrou.

Am ajuns acasa foarte linistita de parca nu s-a intanplat nimic,nu am aratat nici un semn cum ca n-as fi fost acasa la nu stiu cine pentru nu stiu ce chestie....totusi,tin sa mentionez ca sunt satula de atata incurcatura si atatea minciuni,dar din pacate nu am ce face.

5 iunie-Suburbia....se aud zvonuri cum ca va fi o noapte senzationala.....si mai aud si eu un zvon....cum ca am sa ma intorc a doua zi dimineata acasa nicidecum imediat dupa concert.

Sincer,dupa cate prostii am facut,dupa cat de mult am riscat increderea parintilor mei in mine,nu mai conteaza nimic......Vita de Vie sa fie oriunde ca vin si eu dupa ei!!:X:X:X

Visare

Am sa continui cu "Visare".....melodia mea de suflet care trezeste in mine cele mai ascunse sentimente pentru cele mai ascunse persoane.
Cum am descoperit visare?.....atat de tarziu cum mi-am descoperit si visele si unele sentimente.
In afara de mesajul pe care il transmit versurile si anume acela de rugaminte si iertare,in afara de sentimentul de iubire care este imposibil de neobservat,pentru mine "visare" presupune mai mult decat o dorinta de disperare......in mine se nasc amintiri si iubiri de mult apuse si ratate sau dorite foarte mult in acest moment al vietii mele.
"Stinge lumina si aprinde-ma" este partea care ma emotioneaza cel mai mult...de ce?Pentru ca in mintea mea,lumina apare si diaspare,nimeni nu stie exact ce este si ca sa fie stinsa definitiv cu ajutorul iubirii.....asta,este destul de greu...
Cu totii ar trebuii sa uitam,sa stam pentru o vreme si doar sa privim,sa ne punem unul in locul celuilalt si sa lasam tot ce e inutil de-o parte......sa uitam visele si sa traim realitatea(cateodata fiind necesar)

Atentie,cad......motoarele???

Duminica,25 mai......m-am ridicat din pat cu un singur gand „nu vreau sa dau nenorocitul de examen”.

Pe parcursul celor 2 ore cat am stat acasa si m-am fatait,mi-am adus aminte de cel mai important aspect al zilei de duminica:CONCERT VITA DE VIE!!!

Cu toate ca nu eram foarte sigura de ce se va intampla dupa experienta de saptamana trecuta din Hard Rock Cafe,unde s-a intamplat.....nimic,am decis ca merita inca o cearta cu mama si inca mii de telefoane cu mesajul „UND ESTI?CAND VII ACASA?”

Am plecat de acasa in jur de ora 2 si ceva,am ajuns in fata intrarii si am tot asteptat..in zadar,asa ca m-am carat la examen.Am stat ca pe ace din cauza unei ore gen 20:10 in loc de 16 cand trebuia sa intru eu...dar,am avut noroc si am scapat repede.

Am alergat de la institut pana la motoare si am ajuns...lume?Doamne....jumatate din fosta generala,jumatate din liceu si alte mii de persoane cunoscute.Ingrozitor,pentru ca trebuia sa incerci sa stai cu toata lumea si bineinteles nu aveai cum.

De la 5 pana la 7....am pierdut vremea cu cateva persoane...pana a mai aparut alta lume cunoscuta.

Pe la 7 a inceput Coma si am reusit sa intru in fata calcand in picioare miile de persoane care erau acolo...nu exagerez,la un momentdat nu se mai dadea voie sa intrii pe motoare...deci,nebunie totala.

Nu sunt mare fan Coma,dar mai ascult,asa ca am mai dat din cap timp de o ora sau cat au cantat.

Intre timp l-am vazut pe Despot :X:X:X,care era cu Toma(extrem de scump :X:X:X) si care ne-a zambit(Mie si lu’ Zmonky-fetele populare).Apoi l-am vazut si pe Pupe care,normal,ne-a zambit si el.....intr-un final am vazut pe toata lumea(chiar si pe unele persoane pe care nu vroiam sa le vad......lumea care a fost acolo,stie la cine ma refer).

A inceput Vita in jur de 19:30 sau mai tarziu....si eu alaturi de echipaj am inceput sa facem(ce stim noi mai bine)...POGO!!!

Avand in vedere privirile suspecte care ne atinteau din tote partile,noi am continuat nebunia si nu ne-a pasat,pana cand s-a oprit jocul......de ce?Din cazua nenorocitelor de motoare care nu prea sunt facute pentru concerte rock....si asa a aparut directoarea pe scena care i-a smuls microfonul lui Despot sa ne transmita un mesaj de bun-venit „DECI,VB SERIOS,DACA MAI SARE CINEVA,CADE TAVANU!!”

Foarte „incantata” de aceasta idee,nu am mai sarit,totusi,dar am continuat sa dau din cap(era Totata,cum naiba sa nu dau din cap?)

Dupa multele melodii de „liniste si pace”,trebuia sa vina basul si cu toba mare,insa nu se putea canta...deoarece „CADE TAVANUL”....asa ca atat Vita cat si noi am renuntat la idee si ne-am deplasat spre bar,baie,iesire......unde a vazut fiecare cu ochii.

Eu cu Zmonky ne-am deplasat spre bar sa luam un suc,fetele nu mai stiau nici ele unde sunt,Despot a trecut pe langa mine si nu am sesizat(UNDE DRACU’ MA UITAM???).

Sa inchei mai repede?Bun....la sfarsit,am coborat si am urcat in viteza 4 etaje ca sa pot sa mai vad pe cineva.Intr-un final pe motoare l-am gasit din nou,si am gasit-o si pe Andreea pe care am crezut ca am pierdut-o si nu am salutat-o....dar,am avut noroc.

Am ajuns acasa in jur de ora 10 si ceva,am fost fugarita de tipi pastilati si beti morti,m-am certat cu tata de data asta pe aceiasi tema.....ei sunt satuli de Vita de Vie iar eu sunt mai innebunita dupa ei de fiecare data mai mult.

Concluzia:

-nu ma mai duc la concerte rock pe motoare......CADE TAVANU!!

-nu am sa mai trimit mesaje gen „imi distrugeti viata” parintilor

-Cea mai importanta concluzie:AM SA MINT SI MAI MULT SI AM SA FUG DE ACASA SA AJUNG LA FIECARE CONCERT VITA DE VIE.......de ce?Sunt nebuna,ii iubesc,am o viata de trait.....asadar,am sa fac tot ce imi sta in putinta sa fiu fericita!!!

Praf de stele

De ce am inceput cu praf de stele?Ce imi inspira mie praf de stele?
Astea sunt intrebari cheie si pentru mine.....
Inainte sa cad in extazul "Vita de Vie" ,inainte sa ascult pentru prima data "Praf de stele" eram total dezlipita de lumea in care traiesc(nu ca acum as fi cu picioarele pe Pamant tot timpul,dar e un inceput)
In momentele mele in care am chef pe bune sa ascult muzica,adica am chef sa ascult fiecare cuvant si fiecare virgula din melodii,incep sa realizez fiecare semnificatie a melodiilor in cazul meu.
Ce am descoperit de curand in legatura cu aceasta piesa?Am descoperit ca imi aduce aminte de o gramada de lucruri,imi aduce aminte de prieteni pe care i-am avut si i-am pierdut fie din vina mea sau a lor....imi aduce aminte de foste petreceri,excursii unde ma simteam bine alaturi de persoanele care acum numai dau nici un telefon.
Mi-am dat seama ca totul se spulbera......dar nu-i nimic,pentru ca orice sfarsit e un nou inceput!!

Sugestii interpretative....

De unde mi-a venit mie aceasta idee?In ce zi din luna m-am trezit cu aceasta fraza in cap?Foarte simplu in momentul in care eram obosita,nervoasa si fara chef......cum?Dintr-o discutie tampita cu.....cineva.

Dupa ce vineri dimineata m-am trezit cu noaptea in cap cu o singura dorinta in minte „sa se termine o data examenul si sa plec acasa” am decis sa mai pierd vremea prin marele Bucuresti alaturi de multa lume.

La un momentdat am realizat ca tot ceea ce mi se spune,toate sfaturile care se invart in jurul meu..sunt niste simple sugestii.Sunt niste simple idei pe care mi le afirma anumite persoane din dorinta de a ma schimba.EU sa ma schimb?Niciodata,nu va faceti griji.....insa lumea din jurul meu isi doreste acest lucru?De ce?Poate ca stiu dar sincer..nu ma intereseaza.

Asa mi-a venit in cap ideea....ce sunt sugestiile mai exact?Un tip de sfaturi stim cu totii ca sunt.....dar mai exact,ce reprezinta pentru noi toti?

In cazul meu nimic,in unele momente..avand in vedere ca nu prea tin cont de sfaturi,sugestii ce or fi ele...de ce?Din cauza firii mele explozive si incredibil de incapatanate.Insa,in general,sugestiile valoreaza ceva?Le asculta cineva sau sunt doar niste fraze sterse care ar fi trebuit sa dispara de multa vreme?

Am analizat apoi,rapid,verbul „a interpreta”,si m-am oprit asupra lui pentru ca mi-am dat seama de mult ca tot ceea ce se vorbeste de bine sau de rau este interpretat de fiecare persoana intr-un stil anume.Nu am sa mai pun intrebarea prosteasca „de ce?” pe care am tendinta sa o folosesc non-stop pentru ca sunt satula sa ma intreb pe mine insami de lucrurile gresite sau nu care exista.

In viata,am cunoscut,insa,o gramada de lume....lume foarte buna,foarte sincera,foarte sugestiva.....si lume foarte nebuna,acel gen „imi bag picioarele”.Pe parcurs am realizat ce gen sunt eu...adica daca sunt cazul 1 su cazul 2..insa nu m-am putut decide...si atunci am realizat ca sunt o simbioza ciudata intre lumea sugestiva si nebuna.

Ce imi spun mie persoanl sugestiile interpretative?Imi transmit un gand de vorbe fara rost....vorbe care nu ar mai trebuii sa existe pentru ca oricum sunt luate si trecute prin masina mintii de catre toata lumea.

Am sa uit momentele in care si EU sugeram si inca mai fac asta si in care altii interpretau total gresit....de ce am sa uit acum?Pentru ca numai are rost sa ma enervez....numai are rost sa realizez ca tot ceea ce se intampla,are loc numai din cauza noastra.

Totusi,cand ne uitam in gol,cand mergem pe strada cu muzica la maxim,cand mancam si chiar si atunci cand dormim..suntem interpretati..de altii sau chiar de noi insine.

Daca am sa inchei fara un sfarsit...daca am sa inchid acum intr-o colivie toate gandurile mele...ce voi sugera?Sau mai degraba zis ce voi interpreta?

Nu sunt total convinsa de aceatsa existenta a acestor vorbe,practic sterse si nesemnificative...dar,oare de ce am dat EU peste ele intr-un moment atat de critic?

Exista sau nu sugestiile interpretative?Sunt vorbe aruncate in vant cum am EU impresia sau sunt nebuna?Le-ati descoperit si voi,candva,undeva?...atunci continuati sa le treceti cu vederea....

Daca va spun....nu o sa va vina sa credeti....nici mie nu imi vine sa cred!!!

Ziua de sambata 17 mai....a inceput foarte de dimineata,cand am fost nevoita sa ma dau jos din pat din cauza telefoanelor care tot sunau in semn sa ma trezesc.

Am plecat de acasa pe la 8 si m-am dus la cursuri la spana,unde am tot murit de plictiseala,numarand minutele pana cand o sa ma intalnesc cu Zmonky si o sa mergem la concert.

Pe la ora 3,dupa ce m-am plimbat jumatate de oras,dau de Zmonky pe la TNB,si o luam tot in fata,adica pe drumul „unde vedem cu ochii” pentru ca pana la 5 cand incepea concertul mai era mult.

Ne-am invartit o gramada pe la Piata Revolutiei,am ajuns in apropiera concertului la o terasa unde am incercat sa stam civilizat la o masa sa bem un suc....dar nu,a trebuit sa fim date afara pentru ca TREBUIA NEAPARAT SA LUAM SI CINA....(cina la ora 3 dupa-masa,asa ziceau ei).Intr-un final ne-am catarat pe un zid intr-un parc vis-a-vis de terasa unde puteam sa stam fara sa ne zica nimeni nimic.Am baut suc,si am tot ras..asta pana cand la un moment dat il vedem pe DESPOT :x :x :x....care se uita la noi si ne face cu mana :X :X.

Trecand peste partea in care vroiam sa caut un loc sa ma arunc in cap,pentru ca tot radeam si tremuram de fericire...am continuat sa stam acolo,fara sa ne miscam si doar privind cum DESPOT se duce la terasa de unde ne-a dat pe noi afara si se aseaza la o masa de unde noi puteam sa-L vedem(eee...soarta).

Noi ne tot uitam si DESPOT a inceput sa se uite la noi.....pana cand ne-a facut semn sa ne ducem la masa......Numai stiam ce sa zicem,am zbughit-o de pe zidul ala si am intrat inauntru,bineinteles ca lumea „prietenoasa” de la intrare iarasi ne-a intrebat ce cautam.....eeee,da.....acum trebuia sa le dam si explicatii dupa ce ca ne gonisera.

Ne-am asezat la masa...eram zmonky,yo si DESPOT..si de aici am inceput sa vorbim....despre mine si Deva....despre ce muzica mai ascultam etc,etc ,etc....a trecut timpul atat de repede si EL a plecat dar noi am ramas cu Sorin si Pupe care erau foarte tari,bineinteles nici nu ma indoiam.

A inceput concertul,Vita a cantat putin.....dar pentru noi ce mai conta,am stat la masa cu ei,am baut si bere si le-am dat si alora peste nas ca tot am stat la terasa lor.

Zmonky intrase si ea in coma dupa ce yo eram de mult in acel stadiu,pentru ca facuse poza cu Andrei de la Megastar...bine si yo am facut poza cu el.....dar ea era incredibil de happy,cum eram si yo ca am stat la masa cu DESPOT....

Dupa ce a plecat Vita,ne-am dus dupa ei caci eu trebuia sa ma simt implinita si sa multumesc pt.bere si asta am facut,am zis „pa” si ei au plecat la Sibiu,in timp ce yo si blonda mea am mers pe strada...nu,nu linistite,tipand,urland,alergand.....crizandu-ne si tot spunand „NU IMI VINE SA CRED!”....pana am ajuns la metrou si am plecat acasa.

Ce va fi maine?Maine va fi Hard Rock Cafe,din nou restaurantul nu foarte iubit de mine,dar din nou concert (lung de data asta) Vita de Vie....si poate cine stie....din nou cu ei la masa(sper sa avem si norocul asta,din nou).

In final,sunt complet socata,complet in coma si tot negand ce s-a intamplat..pentru ca pur si simplu a fost prea GENIAL,prea FANTASTIC.......si credeti-ma pe cuvant!!

Bla,bla,bla....sa se termine o data!!

Din nou,pe acelasi scaun,la acelasi calculator,in aceiasi sala mica,in podul liceului....
Din nou asteptand sa se sune dracu' o data sa pot sa dau nenorocita aia de teza si sa pot sa plec respirand usor...acasa....(cu toate ca nu imi este asa dor de casa,tin sa recunosc)...
Mai am 5 minute,de fapt cred ca mai sunt vre-o 10 minute in care va trebuii sa ma linistesc,gandindu-ma ca se va termina,voi pleca acasa......(bun,vad ca numai acasa imi este gandul..ce ciudat...)
Totusi mai am o zi,mai am o zi de vineri in care va trebuii sa trec dincolo de poarta liceului,gandindu-ma ca vor mai trece multe ore pana cand se va termina....In schimb abea astept ziua de sambata si bineinteles ziua de duminica,cand voi avea din nou "posibilitatea" sa mint(asta numai sambata) ca sa pot sa fug la concert.....de fapt,la concerte...
Am ratat posibilitatea de a-L privii din nou.....ieri..si asta tot din cauza timpului....nu,gresesc,mai precis din cauza parintilor.....(oare cand o sa scap de ei?)
Imi rod unghiile de nerabdare...vreau sa se sune,vreau sa vina ziua de sambata,ziua de duminica...vreau sa se termine,vreau sa zbier,sa-L vad,sa beau,sa fac ca toate alea......FANTASTIC,S-A SUNAT...pot sa ma duc sa dau teza,pot sa scap si apoi pot sa urlu sau mai am o alternativa...pot sa ma duc acum "sa caut un loc sa ma arunc in cap"

Sa fim....inconstienti!!

A trecut mult timp de cand mi-am propus sa gandesc acest subiect,dar a fost bine,pentru ca asa am descoperit mult mai multe forme de inconstienta subita atat din partea mea cat si din partea altora.

Sa incep cu primul semn de nebunie(pe care o am de mult dar mai uit din cand in cand) de saptamana trecuta,cand intr-o zi minunata dinainte de o teza importanta si grea m-am gandi sa imi fac de cap,sa ma imbat si sa numai imi pese de nimic.De-abea a doua zi de dimineata am realizat cat de tampita pot sa fiu si ce prostii groaznice pot sa fac cateodata.

Mi-am revenit treptat,am dat teza cu greu si...nu vreau sa stiu rezultatul..mi-am auds aminte brusc de zicala mea cu „i will never drink again” care nu prea a tinut si totodata mi-am adus aminte ca nu ma pot schimba si ca voi face aceleasi greseli de fiecare data.....cred.

Acum 2 zile am aflat ca inconstienta mea si nebunia pe care o posed este mult mai mare decat si-a imaginat cineva vreodata....am descoperit de ce sunt in stare sa fac pt.ceea ce imi dorec cu adevarat....si e bine de stiut ca sunt in stare de multe(nu vreau sa ma laud).Totodata faptul ca nu am gandit si m-am lasat luata de val nu este un semn tocmai bun,faptul ca am gandit si continui sa gandesc intotdeauna pozitiv nu este bine de fiecare data....pentru ca norocul nu iti este prin preajma de fiecare data cand ai nevoie de el(asta nu am simtit pe pielea mea,inca...este dovedit).

Rasucind si rasucind aceasta idee de mii si mii de ori,am inceput sa ma intreb daca intr-advear exista destin cum imi zicea o persoana total necunoscuta,ieri.Oare chiar exista noroc?Exista salvare atunci cand incepi sa te perzi intr-o nebunie totala?In cazul meu de aceasta data a existat....dar asta nu ma scuza de faptul ca am fost extrem de inconstienta si iresposabila...oare?

Atunci cand vrei cu adevarat sa iti bagi picioarele,cand numai vrei sa gandesti si vrei neaparat sa uiti de toate,este bine sa urlii,sa bei,sa te distrezi?Sau este mai bine sa iti pastrezi calmul si sa te gandesti la ziua de maine?

Lumea normala ar spune ca a doua varianta este cea mai corecta...dar oare toti procedeaza asa?Vrem sa parem responsabili si cu capul pe umeri,dar uitam ca si noi facem totul pe dos.

Intre a fi normal si a fi anormal este o linie foarte subtire...iar in ziua de azi toata lumea cam trece de ea,numai ca nu vor sa recunoasca..insa intre a fi inconstient si perfect lucid sunt oare mai multi pasi de parcurs sau mult mai putini?

In momentele critice ale vietii,eu ma dau la fund,ma inec,fug si vreau sa uit...nu incerc nici catusi de putin sa ma straduiesc sa fac totul bine..insa in momentele mele,momentele pe care vreau sa le savurez foarte incet fac si imposibilul ca totul sa fie perfect......este egoism,sau toata lumea procedeaza asa?Este o forma de nebunie sau este doar un moment de NO THINKING?

Totusi,daca toata lumea este mai mult sau mai putin dusa dar nu isi da seama,daca toata lumea face prostii mai mult sau mai putin mari,mai este cazul sa ne intrebam...sau mai bine zis sa ma intreb de ce sunt inconstienta?Mai este cazul sa ma gandesc ca nu este bine sa fiu asa?

Ma opresc si spun „sa fim....inconstienti!!” oricum in ziua de azi nu exista scapare.

Bucuresti-Deva....pt.Vita de Vie!!

Dupa ce,pe zi ce trece am realizat din ce in ce mai mult ca nu am nici o sansa sa mai imi revad iubirea pana pe 25 mai...m-am gandit sa fac ceva,ce numai un adevarat nebun ar putea face..sa fug de acasa,si sa plec la.....Deva,unde urma sa aiba loc pe data de 9 mai concert VdV.

Zis si facut,am inceput sa mint inca de joi..si am reusit sa o conving pe mama ca am un "proiect" foarte important de facut la romana si trebuie neaparat sa dorm la o buna prietena de-a mea,de vineri seara pana sambata dimineata.

Vineri,9 mai la ora 9:42 eram in tren spre Deva,sa zic ca bine insotita...M-am dat cu capul de pereti timp de 9 ore dar intr-un final am ajuns in Deva,unde imediat am inceput sa caut ca o disperata pub-ul unde va avea loc concertul.L-am gasit destul de repede si am inceput imediat sa vorbesc cu lumea din jur....si asa tin sa mentionez ca lumea din Deva este extrem de prietenoasa si de comunicativa si vorbeste cu tine chiar daca nu te cunoaste,ceea ce m-a surprins extrem de tare pt.ca in Bucuresti nu prea se intampla asa ceva.

Nici nu am apucat sa termin fraza cu "DA,AM VENIT DE LA BUCURESTI PT.VITA" k in fata mea apare EL.....si am ramas foarte fixata in Pamant,strangand foarte tare cutia cu Red Bull si incercand sa respir...doar incercand.

L-am tot urmarit cu privirea peste tot unde se ducea si simteam ca a sesizat...eeee,am stat si la repetitiile de sunet ca ajunsesem foarte devreme.....mi-a zambit o data,inca o data cand eram cu berea in mana si bineinteles la concert cand observa cum urlu fiecare vers de la fiecare melodie....stiu,ca adora chestia asta.

Sa spun mai multe despre Fischer's Pub,pub-ul foarte mic din Deva cu o scena de 2/2 si cu,cateva mese asemanatoare cu cele din Fire...cu o sonorizare foarte buna si cu bautura ieftina...dar cel mai important,plin de lume buna si foarte nebuna.

Pe timpul concertului,compania mea nu o ducea foarte bine,pentru ca sesizase ca pogo-ul nu e treaba lui....asa ca eu am ajuns sa ma enervez foarte tare pe aia din spatele meu si sa fac foarte urat,primind si laude de la lumea din jurul meu "esti tare frateeee!!".

Spre sfarsit tin sa mentionez ca imi pare foarte rau pentru baietii din grupul VdV care vroiau sa mai estompeze pogo-ul si care au primit mii de pumni in spate de la mine....din greseala,sincer.Tin sa mai spun ca am stat 6 ore aiurea prin Deva,din care 3 le-am petrecut in gara,stand pe niste scari si inghetand de frig(in adevaratul sens al cuv)

Bineinteles ca la sfarsitul concertului am fugit dupa EL,pe strada sa fac poza doar EU si EL.....am facut-o si pe asta...eram atat de fericita...pentru ca depasisem cu bine crizele mele de coma DESPOTica(asa m-a cunoscut mai bine lumea din pub),II furasem multe zambete...la un momentdat a vrut sa imi dea si hanoracul LUI negru si pufos...dar probabil si-a adus aminte ca nu o sa-l mai primeasca inapoi......dar,serios,Il dadeam inapoi ;)) ;)) :X :X.

Deci,pe scurt....am indurat ore de mers cu trenu,ore de stat in gara in frig la minus grade...dar,NU REGRET NIMIC...AM FACUT TOATE ASTEA PT VITA DE VIE :X :X :X...si as mai repeta acest circuit sau oricare altul,in orice moment...

„Concert” de n-am ce face!!

Ingrozita de faptul ca a inceput o noua saptamana,de fapt mai mult ingrozita ca a inceput scoala si observand ca nu prea se face nimic pe la ore,m-am gandit exact in ziua de luni,sa plec,sa ma duc departe,numai sa nu stau intre cei patru pereti ai clasei.

La ultimele 3 ore,satula si extrem de plictisita,m-am carat...cica,spre casa...dar nu am ajuns acasa bineinteles,caci in drum spre metrou,primesc un telefon de la my boyfriend(wow,pot sa zic si yo o data asta) cu o melodie ciudata pe fundal......mi-am dat seama imediat,undeva,era concert.

M-am decis imediat si am plecat spre concert,pregatita sa vad ce ciudatenii voi gasii acolo....cica „5 mai ziua barbatului”...mda,distractia lor...sa stea pe un scaun sa manance mici sa bea bere si sa le apara tot timpul in fata o tipa buna,sa isi clateasca privirile.

Tin sa recunosc ca locul era destul de dragutz amenajat,numai ca lumea era proasta si fara chef de muzica de calitate.

Pe la al nu stiu catelea litru de bere deja ma luase o ameteala subita si de atunci am inceput sa topai si yo pe muzica ingrozitoare de acolo.....numai vreau sa imi amintesc.

Cert este ca pe la 7 si ceva m-am gandi sa ma intorc acasa,asa cum putem yo pe 5 carari,caci altfel mama va turba de furie.

M-am trezit a doua zi de dimineata,zi in care trebuia sa dau una din cele mai grele teze dn semestru.....dar asta mi-a venit in cap de-abea marti si nu luni,asa cum era bine.Ma rog,a doua zi,am realizat cat am baut,cat am topait(cum am putut face asta?) si cat am mai tipat pe acolo.....am realizat ca a fost o distractie de „n-am ce face”....a fost ceva spontan si totodata ceva trist,afland mai tarziu ca inainte sa apar yo acolo,a cantat si Vita de Vie :(( :(( :((..dar in fine,sa nu mai imi amintesc asta.

Mai pe scurt,a fost clar o distractie din inconstienta si clar un „concert” de n-am ce face....dar......in viata trebuie sa trec prin toate!!

A lot of NOISE but where is the mother fuckin’ FUN?

Nu apreciati titlul in toata splendoarea lui,pentru ca lucrurile nu au stat chiar asa..au fost...sa zicem oricum dragutele,dar nu atat de incredibile cum ma asteptam EU sa fie.

De cateva zile bune aveam acest gand...sa merg la prima editie Noisefun..un festival punk-rock,ceva de genul asta.Astazi mi s-a indeplinit dorinta si dupa multe ganduri,de genu „sa merg,sa nu merg”..m-am gandit ca o sa ma distrez si totul o sa fie foarte bine.Well,mult zgomot a fost,multe trupe..au fost si alea dar nu am stat la toate....mult FUN?Eeeee,aici e o problema..caci foarte mult Fun,asa cum ma asteptam EU nu prea a fost.De ce?Pai...sa incep cu inceputul:

-la ora 10:30 am pornit spre Arenele Romane,cu gandul sa nu pierd nici un minut din concert si sa intru prima sa stau exact in fata scenei(unde imi place mie)

-pe la ora 11:30 eram pe o banca in fata intrarii,asteptand si tot asteptand...afara?Era ingrozitor,ploua totul era gri si trist.

-dupa ce m-am gandit cateva ore daca sa mai intru sau nu,am platit biletul si am intrat....EU...si cele cateva persoane care mai erau in fata....foarte,dar foarte putine.

-inauntru?loc liber cat vedeai cu ochii,bere ieftina si sonorizare proasta.Au mai incins atmosfera IOD,sau bare-mi sau straduit....unii din favoritii mei,care m-au cam dezamagit de data aceasta,apoi a urmat Proof,care mi-au facut o impresie foarte buna si m-au facut sa dau din cap timp de cele 20 de minute in care au cantat.DodieZ m-au distrat copios,au fost foarte tari,funny si destul de priceputi in ceea ce faceau.Godmode...favoritii mei...care s-au facut cunoscuti in fata mea la un concert Vita de Vie din Fire....au fost tari,m-au facut sa,sar in sus si sa beau mai putin....apoi?Pai apoi numai stiu caci m-am carat de acolo...de ce?Well,am crezut ca e mai bine sa le fac pe plac si altora din moment ce si ei mi-au facut pe plac mie in miile de tampenii pe care le-am facut...si nu reprosez nimic.

-la ora 4 si ceva,eram deja departe de locul concertului...cu un singur gand in cap..am dat 400 de mii pt.4 trupe,multa galagie,si Fun pe jumate...nici pe jumate.

In drum spre casa mi-am facut o lista de idei pe care ar trebuii sa le urmez daca vreau sa ma distrez copios la urmatoarea chestie d’asta:

1.Numai venii niciodata acompaniata doar de o singura persoana si mai ales de persoane care nu prea asculta punk sau rock.

2.Numai venii la festivaluri sau concerte in aer liber daca nu esti compet innebnuita dupa trupele respective.

3.Daca nu ai ce face si vrei mortis la concert,asigura-te ca nu ploua si nu e vreme gri si trista pentru ca atunci si lumea va fi putina si neinteresanta.

4.Trezeste-te cu cateva zile inainte ca vrei sa te duci la concert,nu pe ultima suta de metrii,si asigura-te ca ai bani si nu trebuie sa imprumuti.

5.Numai mintii in legatura cu plecatul la concerte,spune adevarul si stai de la inceput pana la sfarsit acolo.

O data ce imi voi pune aceste idei in practica,lucrurile vor sta altfel...si titlurile vor arata altfel.....pana atunci tot ma voi intreba....where was the mother fuckin’ FUN?

Nu uita niciodata...cine esti

Dupa o revenire spectaculoasa dintr-un moment de liniste.Dupa un gand straniu pe care l-am avut intr-o zi.....mi-am adus aminte brusc de....mine.
De ce mi-am adus aminte de mine?De ce ma uitasem in trecut,undeva departe?Din cauza a tot ceea ce am trait,a tot ceea ce am spus si am facut gresit sau nu.
Vrand,nevrand am ajuns sa fug cu disperare de tot,am ajuns sa tac si sa inghit,sa numai bat pe nimeni pentru ca este absurda,mincinoasa si stearsa...am ajuns aici,in momentul in care spun STOP!
Ma va oprii asta sa numai fiu EU?Ma va oprii semaforul sa numai trec pe rosu sau ma va oprii mama sa numai zbier,si sa numai imi spun parerea pe fata?
Daca am sa uit vreodata tot ceea ce am facut,pentru cine si pentru ce....daca am sa vreau sa sterg amintirile sau am sa vreau sa ma reintorc in timp....cineva sa apara in fata mea sa-mi dea o palma sa ma trezesc la realitate...cineva,oricine sa imi arate ca nu e bne sa uiti,nu e bine sa fugi sau sa te arunci intr-o mare involburata de ganduri.
Chiar daca nu stau sa ma gandesc in fiecare zi la mine si ma gandesc la altii....brusc,azi mi-am amintit ca nu e bine ce fac(de fapt nu prea e bine nimic din tot ceea ce fac) insa ca un sfat prietenesc sau nu(luati-l cum vreti) incercati sa realizati ca nu trebuie sa uiti niciodata...cine esti!!

Sa ne bagam picioarele!!

Nu,nu vreau sa o luati ca pe acea comuna injuratura,sau sa ii ziceam „fraza neortodoxa”,care exista in ziua de azi pe buzele tuturor,inclusiv,mai imi scapa si mie cateodata,vreau sa incerc sa o gandim in profunzime....adica,ce inseamna cu adevarat aceasta fraza...ce semnifica pentru noi toti si de ce este atat de des folosita?

In limbajul liceenilor,pe la toate colturile,se intalneste „bagami-as picioarele”...si acum daca stau sa ma gandesc...oare de ce?Oare pentru ce?Pentru ca lucrurile nu ies intotdeauna asa cum vor ei?Pentru ca atat parintii cat si profesorii ii pun la colt,pentru orice greseala mica pe care o fac?

Aflandu-ma si EU in pielea adolescentilor din ziua de azi,am tendinta sa imi bag picioarele in tot,sa injur tot ce exista,tot ce ma enerveaza(si tin sa va anunt ca sunt multe lucruri care ma scot din minti) si poate sa pun in aplicare adevarata semnificatie a acestei fraze....sa las totul balta si sa nu imi pese de nimic.

Este nepasarea o solutie pentru problemele noastre?Este lasatul balta cea mai comuna metoda in zilele de azi in cazul persoanelor din jurul varstei mele?Oare de ce?Oare aceasta fraza are atata putere asupra mintii noastre?Oare nervii nostri care apar din 5 in 5 secunde incep sa ne lase usor usor inca de pe acum?

Dca toate aceste intrebari au un raspuns afirmativ,atunci de ce lumea se mai uita ciudat la noi,cei care fumam sau care bem?Intr-adevar toate aceste greseli pentru sanatatea noastra sunt privite cu uraciune si nu sunt un calmant....dar totusi,cum sa ne calmam?Cum sa incetam sa ne bagam picioarele daca totul in jur ne acuza?

Aflandu-ma intr-o depresie oribila,in ziua de azi din cauza persoanelor care ne pun la colt si care ne interzic lucruri puerile,dar incredibil de geniale in conceptia noastra,mi-am dat seama ca a-ti baga picioarele,are mai mult decat o semnificatie in cuvinte....reprezinta o stare de spirit,acea stare de spirit care te macina pe dinauntru,care te chinuie si acel gand care nu te lasa sa dormi noptile si te face sa te gandesti la,ce se va intampla maine.

Cunoscand mentalitatea pe care atat NOI cat si EI o posedam la aceasta varsta,minunata si rebela,pot marturisii ca fiecare capriciu al nostru este important.De ce?Zic EU ca ne face sa ne obisnuim cu viata,ne face sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva,si anume,perspectiva ca poti avea tot ce vrei,luptand din greu pentru acele lucruri.De ce este bine?Pentru noi,pentru mintea noastra,in special pentru viitorul si viata noastra.

De ce nu renuntam la a ne baga picioarele?De ce insistam atat de mult cand stim ca lucrurile nu mai pot fi rezolvate?Oare pentru ca asta ne sta in fire...sau poate pentru ca vrem ca totul sa ne iasa perfect ca sa nu mai avem ocazia sa injuram,sa bem si sa fumam?

Cert este ca aproape totul are o explicatie mai mult sau mai putin logica...este adevarat ca aceasta fraza este adorata de mii de persoane,dar este si dureroasa atunci cand este rostita...totusi daca nu ne putem vindeca de sindromul „bagami-as picioarele”,de tigari si de bautura,bare-mi sa incercam tot ce ne sta in putinta pentru ca totul sa iasa conform fiecarui plan de-al nostru.......asta e tot ce isi doreste toata lumea!!

A crede,a vedea,a cunoaste?

Dupa cateva ore de stat in curtea unei bisericii,in asteptarea slujbei de Paste,dupa cele 2 tigari fumate pe ascuns de ochii lumii,am decis sa imi parasesc pentru o vreme gandurile si mentalitatea mea mai mult sau mai putin neortodoxa si sa fiu serioasa.....bare-mi sa incerc sa par tipul domnisoarei sincere,care incearca sa mai lase glumele de-o parte si sa se gandeasca strict la subiectul discutiei.......ghici ce?Nu mi-a reusit,pentru ca undeva intre ora 12 si 1,foarte atenta si concentrata la spusele parintelui „lasati lumina sa va patrunda in suflete..”...STOP...”Wtf?” in gandul meu.....am mai gandit aceasta parte o data....exista lumina.De fapt exista acea noapte si acea zi care tulbura relatiile din toate partile,dar lumina care ar trebuii sa ne faca sa credem,oare unde este?

Infruntandu-ma cu acest gand toata noaptea,in multimea de oameni,am reusit sa imi notez pe telefon ceea ce vroiam sa gandesc mai limpede azi.Si am facut-o....am incercat prin toate mijloacele posibile....si primul pas la care m-am oprit a fost credinta...si anume puterea noastra a tuturor de a crede...oare exista?Intr-o discutie obsinuita,in care raspunzi cu „te cred”(ceea ce EU,personal,nu suport)...este doar o vorba pe care o folosesti pentru a-l face pe celalalt sa taca din gura si sa vorbeasca mai putin,sau intr-adevar crezi in tot ceea ce ti se spune?Este posibil?

Sa spun sincer,in cazul meu credinta e cam departe...de fapt,este ceva care ma depaseste.....pentru ca de la simplul „te cred” pe care il mai luam si EU in brate cateodata am ajuns la o urmatoare replica „nu cred pana nu vad”.

Pasul 2?A vedea.Este vazul o solutie a problemelor noastre cu,asa zisa noastra credinta?Primul meu raspuns a fost ca da....dar dupa cateva minute mi-am dat seama,ca pana si ochii ne pot insela,mi-am dat seama ca nu tot ce vezi este adevarat...si m-am bazat pe un foarte veritabil exemplu: tipul bun care este un ticalos sau vice-versa.Asadar am scos din calcul aceasta posibilitate,gandindu-ma ca nu trebuie sa ne bazam intotdeauna pe ceea ce vedem.

Ultimul meu pas,si cred ca este cel mai bun.....cunoasterea.Daca nu poti avea incredere in tot ceea ce este in jurul tau,daca privirea de cele mai multe ori te inseala,atunci nu iti ramane nimic mai bun de facut decat sa analizezi situatia sau persoana...sa stai jos,de vorba,sa aflii cat mai multe si sa decizi daca merita sa lasi frau liber privirii sa vada tot ce se poate vedea si sa incepi sa crezi in acel cineva.Este oare cea mai plauzibila solutie?

In ziua de azi,cand toata lumea este disperata si enervata de tot ceea ce se petrece,iti mai poti gasii o portita libera chiar si la o cafea sau la micul-de-jun,sa stai sa cunosti si sa observi indeaproape TOTUL?

Daca nu putem avea incredere in nimeni si in nimic,daca nu ne mai putem baza pe primul instinct,daca pana si vazul ne inseala...ar fi bine sa starnim in noi insine o si mai mare curiozitatea dintr-o simpla dorinta de cunoastere?Nu ar fi o greseala fatala pentru noi si pentru toti cei pe care ii cunoastem?

Oare legatura aceea puternica dintre a crede,a vedea si a cunoaste nu poate fi rupta de nici un fel?Si,totusi,daca da,ne putem baza in orice situatie pe „lasati lumina sa va patrunda in suflete”?Cand suntem atat de nehotarati si de pacatosi,putem avea incredere in propria noastra credinta?