Descoperire...

In ziua in care am butonat Tv-ul foarte mult,am fost lovita frontal de Mariah Carey si de un nou videoclip.Nu ma intelegeti gresit,nu sunt fana Mariah insa nu pot sa spun ca nu am cateva piese de-ale ei in calculator.De ce?Pentru ca piesele ei lente au versuri puternice(cel putin in conceptia mea).Se pare ca tot ce are legatura cu ea este mic si nesemnificant,la prima vedere,insa in interior exista o mare de cuvinte,o mare de intelesuri si de sentimente ce se nasc in mine o data cu melodiile ei.
Am descoperit in "Bye,bye" ceva pierdut din mine...toate acele ganduri despre persoanele pe care le-am lasat in umbra si ganduri despre persoanele care imi sunt aproape si le iubesc.Nu inteleg de ce nu mi-am amintit mai devreme de toate aceste lucruri si am avut nevoie de acest impuls.Oare am facut intr-adevar o descoperire?Am descoperit in mine mai multe sentimente legate de lumea din jurul meu...sentimente care erau foarte adancite si care aveau nevoie de libertate?

Poate ca iubesc si nu imi dau seama de acest lucru,poate ca imi e foarte dor si nu vreau sa recunosc,foarte posibil sa urasc si sa nu ma eliberez de aceasta ura.....insa e sigur ca nu vreau sa spun bye bye la tot ceea ce traiesc si la toti cei pe care ii cunosc......Asadar,m-am convins,azi am facut o alta descoperire in legatura cu......mine...

Inca putin......si o iau de la capat!!

Dupa ce am fost departe de casa timp de 2 saptamani...am decis ca este momentul sa mai plec de acasa pentru alte 2 saptamani.Si da,sunt constienta cat de dor imi va fi iarasi de camera mea si de obiceiurile mele.....dar aventura si distractia ma asteapta,de data aceasta..(bineinteles daca am noroc si totul o sa iasa asa cum sper eu).
Nu,nu ma mai intorc la rudele mele..de data asta,plec la munte....bine,nu e chiar munte..este o statiune de munte..mica,ciudata...insa mi se pare un loc excelent de meditat si de.....respirat.Cam asta e problema mea de ceva vreme...numai pot sa respir,numai pot sa dorm,numai pot sa gandesc limpede(mai am momente de genul) si de aceea m-am gandit sa mai plec..sa ma mai recreez :)):)):))
Nu am nevoie de nici o pregatire ca sa plec,de fapt asa sunt de cand ma stiu......ca sa plec undeva am nevoie doar de un bilet de tren,avion,autocar sau ce-o fi si dusa sunt!
M-am mai gandit si la faptul ca a trecut si luna iulie(aproape) si nu m-am plimbat destul....si mi-a mai venit in cap si ideea ca am nevoie de multa activitate ca sa nu-mi vina in cap iarasi vre-un gand, gen "ma duc la cluj la concert"....nu ca nu mi-ar placea,insa trebuie sa ma gandesc si la risc...care este foarte mare de acum incolo.
Asa ca,de azi intr-o saptamana am plecat....la Olanesti....daca ati auzit....daca nu...va spun ca este o statiune cu 3 strazi,unde pensionarii care bantuie non-stop prin Bucuresti se duc la tratamente ca sa aiba posibilitatea de a bantuii fara nici o grija prin capitala si sa ma streseze pe mine si mai mult(nu ca as avea ceva cu toti...dar unii sunt enervanti...bine,majoritatea).
Inca putin...si o iau de la capat......o iau de la capat cu caratul bagajelor,cu bantuitul noaptea prin locurile necunoscute si cu alte tampenii.......
Asadar,daca auziti ca a luat ceva foc,a murit cineva,s-a darmat vre-o cladire in acest spatiu de care nu a-ti mai auzit niciodata....sa va ganditi numai la faptul ca EU sunt acolo!!!

METALLICA.....so,shut up!!!

Inceputul de la "Nothing Else Matters"....melodia mea preferata!!


Imi amintesc cum in urma cu cateva luni mergeam disperata pe strazile Bucurestiului cautand bilet la Metallica....si ma uit acum in calendar si nu pot sa cred ca a trecut....ca a fost concert si eu....am fost acolo.

Miercuri,23 iulie,m-am trezit cu o durere "prietenoasa" de cap si cu un somn teribil(avand in vedere ca sunt pe alt fus orar,nu prea mai dorm noptile).
Pana pe la 13 cand am plecat de acasa,am avut timp sa ma alimentez cu pastile,cafea si o cutie de Red Bull.Am plecat foarte linistita si relaxata,observand cum soarele aparuse pe cer si incepuse sa incalzeasca totul in jur.
Am ajuns cu intarziere in parcul Eroilor unde trebuia sa ma vad cu Zmonky,din cauza cozii de la Fast-food de unde m-am gandit sa ma hranesc pe fuga,inainte de concert.M-am bucurat de privelistea din metrou....si anume: nebunii care erau priviti dubios(inclusiv eu) de celelalte persoane normale din jur.(hmm..oare ne dadeau de gol tricourile cu Metallica?)
De la 13 si ceva pana pe la 3 si ceva m-am tot fatait cu Zmonky cand in stanga,cand in dreapta,cand in mijlocul strazii,cand pe bordura...asta pana cand ne-am hotarat sa stam civilizat la coada imensa de oameni si sa asteptam momentul intrarii pe stadion.
Pe la 16:30 eram pe stadion..ude dar optimiste,in cautarea toaletei,care se parea ca era un lucru iesit din comun,avand in vedere privirile paznicilor la auzul cuvantului.
Am fost fortate sa facem ture de stadion pentru a lamurii paznicii ca vrem doar la toaleta...si intr-un final,am ajuns(nu mi-a venit sa cred :O :O:O),
Cateva minute,in asteptarea populatiei cunoscute de noi,ne-am confruntat cu ideea "cumpara jetoane si ia-ti suc si mancare cu 5 lei" si ne-am asezat civilizat pe jos,sa nu stam in picioare aiurea atatea ore.
Ploua,ploua si iarasi ploua....a naibii ploaie ca nu se mai oprea.Lumea inteligenta era imbtracata bine,blonda de mine..nu...si asa ii multumesc lu' Zmonky ca mi-a inmanat pelerina ei de ploaie care m-a aparat dar mi-a tinut si de frig.
Satuli de ploaie,odata stransi toti,ne-am impartit si ne-am adapostit in bunele toalete pana la ora 8 cand a inceput trupa din deschidere.
Lume multa..de la cei mai batrani la cei mai tineri...dar toti strigand acelasi lucru "METALLICA"!
Dupa trupa din deschidere,a carui nume imi scapa acum...dar care au facut atmosfera....a urmat marea asteptare si apoi...BOOOOM!...cei de la Metallica au aparut pe scena in mare forta si au facut un show incendiar,referindu-ma atat la piese,efecte speciale dar si la contactul cu publicul.
Ploaia s-a oprit atunci cand m-am mai oprit si eu de dat din cap din cauza caldurii ingrozitoare pe care o simteam..si pe la 12 fara ceva...show-ul a luat sfarsit.....Metallica a plecat,repetand "We love you Bucharest" si marturisind ca se vor intoarce(Doamne Ajuta!!)
Chinul de pe lume a inceput cand gazonul A si gazonul B au fost inghesuiti spre aceiasi iesire..spre disperarea mamei mele (cu prima ocazie imi arunc telefonul in cea mai apropiata balta)
Uda pana la piele,plina de noroi,fara sa mai imi simt gatul si picioarele m-am despartit de Zmonky si am plecat cu fetele spre hotel Marriot....unde mama ma astepta nerabdatoare......sa ma zboare cat mai repede acasa.
Sa fac o paranteza si sa intreb "oare de ce credeti ca fug eu de acasa pentru concerte?".....ei bine,pentru ca nu exista concert pe care mama sa nu mi-l strice,si Metallica nu a facut exceptie,cu toate ca eu am sperat acest lucru.
La 12 noaptea mergeam pe strada cu o gramda de nervi si cu muzica bubuindu-mi in urechi ca sa nu o mai aud pe mama care tot tipa si nu se mai oprea....(GOD...da mult poate sa tipe...si la orice ora)!!

Am trait un vis devenit realitate,si cu toate ca am avut parte si de obisnuitele tipete..in acea noapte imi tot repetam in cap o fraza,pentru toti cei care aveau si vor avea ceva de comentat:...am fost la METALLICA...so,shut up!!

Ma iubesc mult prea mult!!

Poate ca sunt o narcisista,poate ca dimineata ma uit in oglinda si imi dau seama de acest lucru dar imi este mult prea frica sa o spun cu voce tare si poate ca acest lucru se datoreaza faptului ca de mica am fost mult prea egoista,cu toate ca nu am fost invatata asa(cred ca aveam egoismul in sange).
Cum am descoperit ca ma iubesc mult prea mult?Simplu....in doar 2 saptamani..mai precis in cele 2 saptamani in care am fost plecata din marele oras intr-un mic oras la mii de km,unde am cunoscut o gramada de persoane care m-au judecat si pe care i-am judecat si eu,mult mai aspru.
De ce ma iubesc?Ma iubesc pentru ca vreau( intotdeauna) sa imi fie mie bine....intr-adevar mai am momente in care ma intereseaza si lumea din jurul meu...si pe cuvant,as vrea sa am din ce in ce mai des acele momente.Ma iubesc pentru ca ma consider un personaj important in viata celor din jurul meu,cu toate ca nu este asa.Ma iubesc pentru ca sunt materialista(cel mai mare defect al meu....cel putin asa il consider eu) si ma mai iubesc pentru ca fac ce fac si tot ca mine ies lucrurile de cele mai multe ori.
Nu ma ajuta nimeni,nu poate nimeni sa ma ajute....singura care poate face ceva in aceasta privinta sunt eu...si eu nu vreau sa deschid bine ochii..vreau sa raman asa..sa ma iubesc in continuare pentru toate lucrurile gresite pe care le fac.
Asa am descoperit de ce nu rezist nici in relatii si asa am descoperit de ce fug de acasa si de fac toate tampeniile posibile...pentru ca zi si noapte imi repet intr-una "am o singura viata,trebuie sa o traiesc din plin".Cred,ca mai exista persoane care isi spun asta cateodata.....dar de la acest lucru porneste aceasta obsesie fata de persoana ta...pornesc manifestarile si minciunile pe care le zici ca sa iti fie tie bine.
De ce ma plang de persoana mea?Traim intr-o lume plina de egoism,o lume in care cu greu mai gasesti oameni care sa iti intinda o mana atunci cand esti la pamant si ai nevoie de ajutor...si,nu....nu sunt pesimista,dar asta vad zi de zi in jurul meu...situatii de genul "ai cazut,ramai acolo" imi trec de mii de ori prin fata ochilor...si nu le ofer atentia cuvenita...de ce?Pentru ca am inceput sa devin ca toti ceilalti:egoista,fricoasa si...narcisista.
Nu vreau sa se inrautateasca si chiar daca acest lucru se va intampla..nu voi uita niciodata ca totul a pornit de la mine..a pornit de la obsesia mea pentru "viata minunata pe care trebuie sa o traiesc".
Da,am multe defecte si imi este mai usor sa le astern pe o pagina de hartie decat sa i le spun cuiva in fata....
Deocamdata,sunt constienta ca ma iubesc mult prea mult si ca ar trebuii sa ma dezobisnuiesc!

Cum sa fugi de acasa?

Da,da,da..nu va mirati....de fapt unii dintre voi stiti cam cu ce ma ocup eu in ultimele luni...si anume cu fugitul de acasa.De ce fuge andreea de acasa?Pai asta e o intrebare simpla:.ca sa ajunga la concertele VdV...cum face de nu se prinde nimeni?Aici e ceva mai complicat.
Nu ma consider cel mai bun sfatuitor,de fapt nu sunt...dar cand vine vorba de prostii si de "cum sa intrii in belele" aici sunt experta.
In primul rand trebuie sa incepi sa minti cu cateva zile inainte,sa spui ca vrei sa te duci nu stiu unde pentru nu stiu ce...trebuie sa fi sigur ca nu are lumea cum sa dea de tine si sa iei cu tine toate numerele de telefon posibile din casa.Cel mai bine ar fi sa ai o acoperire si un transport asigurat..la mine asta e problema tot timpul:transportul.
Nu este nevoie sa te arunci cu capul inainte,numai daca esti un pic mai mult nebun si nu gandesti problema(uite cine vorbeste..)...pentru ca lucrurile merg bine de la sine.
Daca vrei sa fugi mai mult de o zi de acasa e mai complicat...si aici nu ma bag pentru ca nu stiu..eu ma pricep cel mai bine la fuga spre concerte...la fuga de o noapte ca a doua zi de dimineata sa fiu acasa.
De ce am postat acum acest lucru?Pentru ca maine am sa fiu o fugara...din nou...pentru o noapte...si de data asta e cel mai complicat...
Un sfat: rugati-va la Dumnezeu de 5000 de ori inainte sa plecati,ca sa fiti siguri ca EL e de aocrd,intr-un fel sau altul.
Pentru mine:....maine,rugati-va de 4000 de ori sa ajung la concert,sa am cu ce sa ma intorc si cel mai important:SA NU SE PRINDA NIMENI...
Pe scurt:nu exista reguli si raspunsuri la intrebarea "cum sa fugi de acasa?"..trebuie sa existe doar initiativa,pasiune pentru ceva anume si foarte,foarte,foarte,foarte multa nebunie(asta trebuie sa o ai in sange)!!
Mult succes atat mie cat si altora care mai fug de acasa....nu va mai intrebati cum faceti...doar faceti-o...

Imi e dor de casa!!

Nu scriu asta neaparat din cazua faptului ca sunt la 700 de km departare de casa...scriu asta pentru toate acele momente cand mi-a fost dor de casa,de tabieturile mele..pe scurt,de viata mea.
Sunt de acord cu schimbarile si mi se par folositoare,insa exista clipe cand ai nevoie de trecut,de tot ceea ce faceai si de tot ceea ce erai.
O clipa de genul asta m-a lovit pe mine intr-o zi in timp ce stateam si pierdeam vremea pe un sezlong la soare.Nu a fost vina muzicii dezgustatoare care imi rasuna in urechi,nici vina soarelui sau vina anumitor persoane din jurul meu care ma scoteau din sarite...era vina mea,era sentimentul meu care isi facea prea mult loc in sufletul si in mintea mea...era neobisnuinta mea cu locul si oamenii din jur,era dorul de casa,de toti cei pe care ii iubesc sau pe care ii urasc,era nevoia mea de trecut si de lucrurile obisnuite pe care le faceam in fiecare zi.
Acum,insa,ce tot spun?Nu sunt eu cea care vrea tot timpul o schimbare?Nu sunt eu cea care este tot timpul satula de oras,de galagie si de omanei?
Daca ma regasesc in toate aceste intrebari,atunci ce se intampla acum cu mine de am acest dor nebun de casa si de tot ceea ce este al meu..in acel mare oras?
Am recunoscut ca nu sunt o city girl,mi se par absurde acele fete din oras pline de fitze,acum recunosc ca vreau tot timpul mai mult de la mine,de la viata insa recunosc ca imi vreau si o parte din trecut,care ma defineste.
Ca oameni evoluam tot timpul si este bine....este foarte bine..insa in ceea ce ma priveste trebuie sa marturisesc ca am evolaut in aceasta saptamana si tot ceea ce vreau acum este sa zbor catre casa,sa ma trezesc la mine in camera inconjurata de tot ceea ce ma reprezinta si pentru cateva zile sa stagnez....sa ma reobisnuiesc cu andreea cea din oras,cea care face mult mai multe prostii acolo...la ea acasa!!!

Zale de matase

In aceste zile am foarte mare nevoie de cat mai multe videoclipuri VdV...si pentru ca sunt departe de coltisorul meu de Rai,plin de Vita de Vie,am sa vorbesc aici cat mai mult despre "viata mea".
Videoclipul piesei Zale de Matase m-a lasat cu gura cascata atunci cand a aparut...fiind ceva total neasteptat dar care a reusit sa impacteze.
Cand am auzit prima oara "Zale de matase" mi-a amintit oarecum de fostii mei prieteni care nu imi aratau afectiunea de care aveam nevoie cateodata si ma lasau balta in cele mai nepotrivite momente...insa,in acealsi timp mi-am amintit instantaneu de persoanele care ma iubesc si fara care nu pot sa traiesc.
In ce privinta mi-a mai deschis ochii aceasta piesa?Am mai exersat capacitatea mea de a lua fiecare persoana asa cum este cu mult mai multe defecte decat calitati....si asta a fost un pas foarte mare pentru mine!
Momentan,ma folosesc de toate piesele si de toate videoclipurile VdV pentru ca sunt atat de departe de ei...deocamdata....

Nu sunt o "city girl"...

M-am trezit intr-o dimineata(ca si in altele) cu o alta idee in cap,cu un alt gand pe care tot l-am intors pe toate partile toata noaptea(sunt pe alt fus orar deci nu prea dorm noptile....eee...acum depinde).Mi-a venit in minte faza cu "de cand locuiesc eu in Bucuresti?.....nu de 2 zile,de 2 luni,de 2 ani ci de cand ma stiu....m-am nascut aici(din nefericire),am crescut aici si am facut toate prostiile posibile aici.Insa,ma uit in jurul meu,pe strazile acestui mare oras care cateodata ma intriga si vad tot felul de "fetite" pline de culoarea roz,cu o gramda de bratari colorate si dragute,cu parul coafat in toate partile,cu ochelarii de soare D&G si vorbind la telefonul de ultima generatie pe care si l-au procurat de curand din nu stiu ce tara....si cand ma uit la mine si ma vad imbracata cu primul tricou si cu prima pereche de pantaloni pe care i-am gasit in sifonier,incaltata cu tenisii pe care ii gasesc in fiecare zi aruncati in nu stiu ce camera si cu geanta mea mare,plina de scrisuri....ma opresc si ma intreb...oare apartin si eu acestui oras?Am trait toata viata aici insa nu ma regasesc nici unde,nu ma aseman cu nimeni si cu nimic,am alte prioritati,imi traiesc altfel viata si ma intereseaza alte lucruri.Oare trebuia sa ma fi nascut in alta parte dar din greseala am ajuns aici?A fost o pedeapsa sau am si eu un scop in acest oras?
Mama s-a intrebat tot timpul de ce nu sunt si eu genul de fata "pretty and pinky"....ei i-ar fi placut sa fiu asa,i-ar fi placut sa am 3459 de fustite colorate in sifonier,sa ma plimb in fiecare zi pe strada cu alta poseta si sa fiu tot timpul draguta si falsa cu cei din jur.....oare asta e idealul de fata in Bucuresti?Asa trebuie sa fi ca sa te iubeasca toata lumea sau asta e doar ideea mamei?
Avand in vedere cum ma comport,cum ma imbrac si tot ceea ce fac nu sunt un specimen de "city girl"..sunt un specimen de "out from the city girl".....deci nu am scapare,o sa trebuiasca sa vad in fiecare zi toate acele "fetite" pe strada,sa ma uit ciudat la cele mai multe,sa trec pe langa ele si sa imi spun in gand "nu am de-a face cu ele,nici nu vreau si ma simt bine".
Am infruntat 15 ani prejudecatiile altora,o sa mai pot face in continuare acest lucru...de ce?Pentru ca am ajuns la o concluzie: ca sa supravietuiesti in Bucuresti cu muzica ta,cu idelaurile tale,cu viata ta fara sa devii o "city girl" trebuie doar sa continui sa mergi inainte si sa nu te intorci niciodata inapoi!!

Imi pasa...

Adevarul este ca am aflat tarziu de existenta acestei melodii...dar cand am descoperit-o am ramas profund impresionata de versuri,de linia melodica..chiar si de videoclip.
Am apreciat tot timpul lucrurile sincere,care ti se arata in fata ochilor exact asa cum sunt....si avand in vedere ca (in opinia mea) Vita de Vie este o formatie care spune lucrurile pe nume..."imi pasa" evidentiaza cel mai bine acest lucru.
Cu toate ca nu prea am obiceiul sa imi pese de anumite lucruri,cu timpul am invatat ca trebuie sa pun mai mult suflet in ceea ce fac si sa imi inteleg mai mult prietenii.
"Imi pasa".....de mine,de totul in jurul meu....si asta am invatat si mai bine ascultand si reascultand aceasta piesa!!

Pitesti....nu la fel de accesibil....

Vineri,4 iulie,la o saptamana dupa minunata aventura de la Targoviste,mi-am riscat pielea si mai mult de data asta si am plecat la Pitesti.
Am ajuns la gara pe la 12:40 si am dat 165 de mii pe un nenorocit de bilet la un accelerat care...tin sa recunosc...arata superb....dar totusi cam multi bani!
Pitesti-un oras frumos,mare..interesant....in care te poti pierde foarte usor,de aici rezulta faptul ca nu este accesibil pentru straini.Asa,am ajuns eu,Miruna,Bogdana si Miki din tren intr-un autobuz foarte civilizat care avea sa ne duca pana la Serbarile Timisoreana(teoretic).
Mare Pitesti-ul si greu te descurci in el,mai ales cand vezi ca nici lumea care locuieste acolo nu isi prea cunoaste orasul.Am stat ceva vreme intr-o statie si am tot intrebat in stanga si in dreapta,pana cand ne-am urcat din nou intr-un autobuz,am coborat si am urcat in altul care se presupunea ca ne duce la destinatie.
Total aiurea...in jur de 4 si ceva ne-am trezit in fata unui mall la iesirea din oras.Ne-am plimbat pe acolo si am mai intrebat pana cand ne-am vazut mergand in partea opusa cautand o parcare.
Dupa multe ore de mers,am ajuns la destinatie...eram oarecum obosita,insetata dar...in continuare cu chef de concert.Am stat la o masa si am privit cum scena era in amenajare.....a venit Sorin(primul) si ne-a salutat......peste ceva timp a venit toata trupa pentru repetitii si bineinteles ca ne-au remarcat.
In jur de ora 6,dupa probele de sunet si toate cele.....s-a napustit asupra noastra o furtuna teribila si am fugit repede de la masa,unde am vazut cu ochii.Am fost norocoase pentru ca Sorin ne-a indrumat spre duba si am stat acolo la caldura pana vremea s-a potolit si a lasat concertul sa se desfasoare.
Ca si la Targoviste,trupa din deschidere a fost "Interzis"...deocamdata imi e neutra..nu prea ii cunosc,dar sa prespun ca nu suna rau ceea ce canta.
Am observat ca fanii VdV din pitesti nu se imbata si nu fac tam-tam atat de mult cum se intampla in Bucuresti sau la Targoviste,am observat ca scopul tuturor era sa danseze si sa urle versurile.....fara baut peste masura(adica in halul in care nu te mai poti tine pe picioare) si fara pogo(in halul in care sa il omori pe cel de langa tine).
Pe la 11 si ceva s-a terminat....inghesuiala la autografe....noi asteptam cu sufletul la gura sentinta.....adica daca mai plecam sau nu..mai precis cu ce plecam sau nu.
A....foarte important,am luat autograf de la Cezar(dorinta ascunsa de multa vreme)...si apoi ne-am mai certat ceva vreme pana cand ni s-a spus ca pana la urma plecam cu duba(ce usurare...)
Drum lung.....oboseala mare....sforait prin jurul meu in duba.....eu?Am stat treaza,prea multe ganduri ce imi treceau prin minte si prea multe temeri in legatura cu casa mea.
In Bucuresti,le-am multumit inca o data baietilor pentru drum si am mers pana la Pta.Victoriei(ca si data trecuta) de unde am luat un taxi,pana la mine acasa si apoi fetele au continuat drumul.
Am intrat pe usa la 1:30 si am avut parte de un scandal monstru....dar nu am mai comentat...eu am ales sa fac asta,am facut-o...am fost la Pitesti,totul a fost mirific ca de fiecare data si oricat de multe as mai risca,la concertele Vita tot o sa mai apar!!

Evoluam!!

In incercarile mele disperate de a-mi aduce punctul de vedere mai aproape de membrii familiei mele si in discutiile cu prietenii putini care au mai ramas aproape de mine am realizat ca omul in permanenta evolueaza,sau cel putin se straduieste.Evolueaza in relatii,in afaceri...mai pe scurt,in tot ceea ce face in viata.

Parerea si opiniile celor care privesc din exterior asupra unei alte persoane ramane aceeasi...”ce mult s-a schimbat”.....aici ma opresc....de ce?Nu este normal ceea ce se intampla,omul in natura sa nu trebuie sa se schimbe...sa evolueze?Daca toti facem acest lucru atunci de ce ii punem la colt pe altii?

Se spune ca prietenii ii ai pentru toata viata,ii intelegi,ramana alaturi de tine oricat de multe prostii ai face....dar cand unii clacheaza si te lasa balta.....oare evolueaza si ei spre o alta persoana care nu ar mai fi capabila sa stea langa tine sau doar tu te schimbi foarte mult?

Atunci cand o situatie banala mi-a deschis brusc ochii,mi-am dat seama ca am trait intr-o mare minciuna multi ani din viata mea.Da,am trait intr-o continuua distractie,dar doar de fatada,am impartit aceleasi lucruri cu persoane care mi-au dat cu piciorul si acum stau aici si sunt fericita....sunt multumita ca mi-am dat seama ce s-a intamplat cu adevarat....mi-am dat seama ca am evoluat..in bine sau in rau,nu conteaza...sunt tot eu,andreea,dar in acelasi timp sunt alta.

Este bine sa te schimbi sau sa ramai mereu aceiasi persoana plictisitoare si monotona?Este bine sa nu comunici si cu alti oameni care te pot invata mult mai multe lucruri cu toate ca diferenta de varsta este mare?In opinia mea nu este bine nimic din tot ceea ce am zis insa in opinia altora este corect.....de ce?Poate pentru ca ei nu au reusit sa evolueze la fel ca toti ceilalti la momentul respectiv sau poate pentru ca nu au vrut.

In viata,ai sansa sa alegi ce vrei sa faci?Chiar exista acea oportunitate de a-ti decide drumul?Sa zicem ca da,eu cred ca da....atunci de ce nu pot fi toti de acord cu alegerile tale gresite sau nu?Asta inseamna comunitatea oamenilor?Pe asta se bazeaza?Pe aplauze atunci cand faci un lucru bun dar banal si pe aruncatul cu pietre atunci cand faci o greseala mare din care inveti ceva?

De-a lungul timpului totul in jurul nostru s-a transformat de pe-o zi pe alta si cu toate ca unii au ramas mai aproape de altii....eu am ramas aproape de.....mine!?Am acest gand de ceva vreme.....poate ca eu ma iubesc mult prea mult pe mine ca sa mai pot impartii ceva cu altcineva si in acelasi timp imi e si foarte frica de sindromul „singuratatii” pe care il apuca orice om in situatia mea.Asadar,sunt confuza nu stiu cum sa evoluez,in ce directie sa o iau ....si chiar daca as stii ar mai exsiat in sufletul meu acea indoiala si acea intrebare „oare pe cine am sa mai pierd de aceasta data?dintre familie,prieteni.colegi?...”

Astazi am inteles semnificatia evolutiei...e foarte complexa si foarte dificila pentru sufletul omenesc....oricine se schimba,oricine o poate lua pe un drum gresit sau pe un drum victorios,insa intotdeauna cand incepi un drum trebuie sa il si termini si la finalul lui vei descoperii cat de multa lume ai pierdut din viata ta,doar din cauza faptului ca acestia nu au stiut sa priveasca din interiorul si nu din exteriorul situatiei respective.

Dupa tot ce am trait azi,nu ma pot oprii din a ma intreba...cand respectul si prietenia vor rezista evolutiei?

Asta sunt EU!!

Da,eu sunt cea care urla,rade,fuge si nu ii pasa....cateodata tot eu sunt cea care plange,se enerveaza si urla de nervi...
Am ascultat "Runaway" intr-o zi in care sindromul deprimarii m-a luat prin surprindere,si atunci am descoperit ca viata si tot ceea ce traiesc si vreau sa traiesc merita efortul...meu!!

Ma enervez si nu imi pasa!

In viata mea verbul "a te enerva" a fost tot timpul prezent.Fie ca ma enervam de mica atunci cand lumea nu facea ce vroiam eu,fie ca ma enervez acum pentru ca niciodata nu sunt multumita.
Imi sta in fire sa fiu o persoana capricioasa,care ii calca pe altii pe nervi....dar totodata imi sta fire sa ma enervez si pentru toate prostiile posibile.
Neavand altceva mai bun de facut,astazi am tot cutreierat strazile din cartierul meu,gandindu-ma cum sa imi ating mai bine scopurile,pe ascuns fara sa se prinda nimeni......si din gand in gand,am inceput sa urlu si sa descopar ca nu imi convine ceea ce se petrece in momentul de fata,in jurul meu.
Totusi daca am aceasta capacitate de a ma enerva din orice si de a nu imi pasa de unele lucruri cu adevarat importante...oare de ce nu pot sa dau "ignore" toata ziua buna ziua si sa nu ma mai gandesc la nimic?Oare fac parte din categoria persoanelor cu "nervi sensibili"?Mi se trage de la mama sau am capatat pe parcurs aceasta caracteristica datorita autodistrugerii?
Intr-un final,am descoperit de ce sunt asa....si nu am sa folosesc din nou fraza "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"......adica..."traiesc in Romania si de-aia am nervii distrusi"....am sa ma refer la faptul ca tot eu sunt de vina,pentru ca nu am stiut sa imi folosesc niciodata autocontrolul.
Se spune ca nu e indicat sa iei pe nimeni la bataie si nici sa eliberezi partea aceea "selecta" a vocabularului.....trebuie sa te controlezi.......Ok,gata:
-circul cu mijloacele de transport in comun
-nu am niciodata bani....rectific....banii imi sunt taiati lunar,in ritmul asta am sa ajung in pragul disperarii
-sunt inconjurata de persoane care nu ma inteleg,nu ma asculta si nu dau doi bani pe ceea ce cred eu
etc,etc,etc,etc,etc....................

Nu pot sa ma controlez in situatiile de fata(si...nu le-am dezvaluit pe toate).M-am obisnuit prost,sa ma autodistrug,sa imi vars nervii pe oricine si apoi sa dau cu piciorul.......
Rezulta.....cum iti asterni asa dormi.......mult succes...mie!!!