"Acele" reactii...

Suntem diferiti,dar cu toate astea avem si ceva in comun.Suntem nebuni,calmi,ingeniosi sau inteligenti…suntem in mii si mii de feluri,iar cand indepartam toate „mastile” posibile,ramanem simpli si nu ne vine sa credem ca suntem atat de banali si de ciudati,as putea spune.Cum de am reusit sa observ cu atentie acest lucru?L-am simtit pe pielea mea in fiecare moment,insa nu am fost niciodata capabila sa recunosc.
Am admis tot ceea ce am fost si am realizat tot ceea ce sunt(aproximativ),acum ce mi-a mai ramas de facut?Sa-mi inlatur „mastile” si sa realizez fiecare reactie de care ma folosesc in anumite situatii.
Fara sa constietizam, „acele” reactii pe care le avem,provin din simplitatea sufletului nostru si din sentimentele pure pe care le posedam.Cum se definesc acestea?Simplu:prin ciudatenia lor si prin neobisnuinta noastra cu ele.Cand apar?In orice moment,in orice secunda a vietii cand nu ne-am fi asteptat.
Cum te poti transforma dintr-o persoana timida si fara vlaga,in cineva haotic si nebun doar pentru o zi sau o ora?Datorita acestor „reactii chimice”,cum imi mai place sa le numesc.
Eu: sunt in general hotica,nebuna,interesata doar de lucrurile care imi fac mult bine…am facut cunostinta cu aceasta „chimie” a sentimentelor mult mai tarziu decat ar fi trebuit….insa in clipa in care am realizat ca pot fi si timida,si extrem de sufletista mi-am dat seama ca oricine „merita” o schimbare ciudata a felului de a fi.
Totusi,oricat de frumos si de special ar fi,de ce ne lasam condusi de „acele” reactii?De ce nu le putem uita si nu putem astepta urmatoarele?Suntem chiar atat de atasati emotional de anumite lucruri incat nu ne mai putem revenii dupa acest capac al „chimiei”?
Sustinem ca nu suntem capabili sa iubim asa cum se cuvine si ca oricat de mult ne-am straduii nu ne putem lasa condusi de vant pentru ca mintea ne controleaza non-stop.Nu sustinem o certitudine,ci doar o observatie…insa,atunci cand „chimia” isi face loc in sufletul nostru,nu realizam nici un fel de imbunatatire,fara sa ne lasam,bineinteles,dominati?
Poate nici noi nu intelegem anumite aspecte,si nici macar nu ne straduim…ci doar analizam in continuare.
Minti analitice,suflete conduse de logica si reactii fabuloase pe care nu vrem sa le introducem in vietile noastre,considerand ca tot ceea ce e nou,distruge.Exista posibilitatea ca splendoarea sentimentelor sa nu poata fi nici cum pe aceiasi lungime de unda cu mintea?Oare?Bare-mi ne vom straduii sa eliminnam orice posibilitate cand vine vorba de asa ceva?
Spatiul gol din vietile noastre,trebuie umplut.Cu ce?Cu diferite stari de spirit…si tot ceea ce trebuie sa facem,este sa ne ascultam inima si nu capul,indiferent de oricat de suparati am fi pe viata…iar „acele” reactii reprezinta un inceput…