"Acele" reactii...

Suntem diferiti,dar cu toate astea avem si ceva in comun.Suntem nebuni,calmi,ingeniosi sau inteligenti…suntem in mii si mii de feluri,iar cand indepartam toate „mastile” posibile,ramanem simpli si nu ne vine sa credem ca suntem atat de banali si de ciudati,as putea spune.Cum de am reusit sa observ cu atentie acest lucru?L-am simtit pe pielea mea in fiecare moment,insa nu am fost niciodata capabila sa recunosc.
Am admis tot ceea ce am fost si am realizat tot ceea ce sunt(aproximativ),acum ce mi-a mai ramas de facut?Sa-mi inlatur „mastile” si sa realizez fiecare reactie de care ma folosesc in anumite situatii.
Fara sa constietizam, „acele” reactii pe care le avem,provin din simplitatea sufletului nostru si din sentimentele pure pe care le posedam.Cum se definesc acestea?Simplu:prin ciudatenia lor si prin neobisnuinta noastra cu ele.Cand apar?In orice moment,in orice secunda a vietii cand nu ne-am fi asteptat.
Cum te poti transforma dintr-o persoana timida si fara vlaga,in cineva haotic si nebun doar pentru o zi sau o ora?Datorita acestor „reactii chimice”,cum imi mai place sa le numesc.
Eu: sunt in general hotica,nebuna,interesata doar de lucrurile care imi fac mult bine…am facut cunostinta cu aceasta „chimie” a sentimentelor mult mai tarziu decat ar fi trebuit….insa in clipa in care am realizat ca pot fi si timida,si extrem de sufletista mi-am dat seama ca oricine „merita” o schimbare ciudata a felului de a fi.
Totusi,oricat de frumos si de special ar fi,de ce ne lasam condusi de „acele” reactii?De ce nu le putem uita si nu putem astepta urmatoarele?Suntem chiar atat de atasati emotional de anumite lucruri incat nu ne mai putem revenii dupa acest capac al „chimiei”?
Sustinem ca nu suntem capabili sa iubim asa cum se cuvine si ca oricat de mult ne-am straduii nu ne putem lasa condusi de vant pentru ca mintea ne controleaza non-stop.Nu sustinem o certitudine,ci doar o observatie…insa,atunci cand „chimia” isi face loc in sufletul nostru,nu realizam nici un fel de imbunatatire,fara sa ne lasam,bineinteles,dominati?
Poate nici noi nu intelegem anumite aspecte,si nici macar nu ne straduim…ci doar analizam in continuare.
Minti analitice,suflete conduse de logica si reactii fabuloase pe care nu vrem sa le introducem in vietile noastre,considerand ca tot ceea ce e nou,distruge.Exista posibilitatea ca splendoarea sentimentelor sa nu poata fi nici cum pe aceiasi lungime de unda cu mintea?Oare?Bare-mi ne vom straduii sa eliminnam orice posibilitate cand vine vorba de asa ceva?
Spatiul gol din vietile noastre,trebuie umplut.Cu ce?Cu diferite stari de spirit…si tot ceea ce trebuie sa facem,este sa ne ascultam inima si nu capul,indiferent de oricat de suparati am fi pe viata…iar „acele” reactii reprezinta un inceput…

Tuborg Green Fest

You can't stop me...piesa mea preferata Guano Apes,si deschiderea concertului....


Mini-festival sau ce-o fi fost el...Tuborg fest,m-a facut si pe mine sa ma misc din casa,in ciuda oboselii si caldurii sufocante de afara.In principiu,cam tot ceea ce asteptam de la acest festival era ziua de sambata,5 septembrie,cand aveau sa concerteze Guano Apes,pentru prima data in Romania,si cu intrare libera...insa,lucrurile au luat alte si alte intorsaturi ciudate dar extrem de placute.
Vineri,prima zi de Tuborg,primele trupe care urcau pe scena.Concert Suie Paparude,la fel de misto ca cel de la mare(iata ca cei de la Suie incep sa creasca in ochii mei,dupa intamplarea cu Cokelive,unde prestatia a lasat de dorit),zbenguiala cu fetele,vazut 90% din liceu si plecat devreme catre casa,deoarece dj-ul care tot mixa de 2 ore "ne trimitea" urgent in alta directie.In orice caz,zi misto,nu foarte multa lume,iar in ceea ce ma priveste,alt apetit de concerte parea sa se fi nascut.
Sambata,mult asteptata zi,a inceput pentru mine si populatia numeroasa cu care eram(pierduta prin toate colturile parcului) din plin,cu un zbenguit pe Zdob si Zdub,cu baut bere la greu si cu o stagnare de cateva ore pana la trupa mult prea asteptata.Abrambureala totala,telefoane fara retea,strigate,jumate d e concert vazut mai din spate,iar apoi un pogo destul de misto in apropierea scenei.
Dupa o ploaie torentiala,o stagnare pe motoare de cateva ore,o reintalnire cu Guano Apes intr-un club din Bucuresti si multe rasete cu niste oameni din Brasov care fac toti banii,m-am trezit la,Luiza acasa pentru cateva ore de somn.
Concluziile?Surprinzator,chiar imi plac si alte trupe in concerte,chiar mi se poate face pielea de gaina si la un concert Suie,OCS sau...altceva...iar referitor la Guano,dupa care chiar nu ma omoram foarte tare,mi s-au parut extraordinari atat ca trupa cat si ca oameni.Asadar,mai astept o tura de concerte,chiar daca scoala e la cativa cm.departare,insa cu o mai buna organizare dar cu tot atat de multa nebunie!

Back...but never here!

Am murit?Eeee,pe dracu’,doar nu a-ti vazut vreodata drac mort.Am zis eu ultima oara ca ma reprofilez?Ei bine,iata-ma:fara bani,mai nou fara telefon,insa descurcareata ca intotdeauna.
Am fost la mare…da,da,da,singura de nebuna.Ce-am facut?Mi-am spalat creierii si iarasi l-am agatat pe unu’…dar kkt,nu mai stiu cum il cheama.Acum,de fapt,ar trebuii sa scriu ce dracu hotarare am luat…he,he,he…hooo k am depus un CV d’ala la o firma auto,sa le calculez lor acolo si sa le fac publicitate…hai ca merge,m-am gandit ca daca ma iau nataraii aia o sa fiu super cool…inconjurata de barbati care o sa-mi cada la picioare si cu multi bani in buzunar…ce naiba,doar,aproape toata lumea are volvo…si daca n-are,isi doreste sa aiba,asa ca ratata de mine(mama,poate imi dau astia o masina pe degeaba…whatever).
In 8 zile,m-a sunat mama de 45 de ori(da,am retinut numarul apelurilor)…si da,de’aia nu mai am telefon,ca mi l-am aruncat in mare…bine,nu am nici o certitudine ca am facut asta sau ca l-am lasat aruncat prin vre-un club,sau poate ca mi-a fost furat…ma rog,important e ca acum,nici o persoana cretina pe care o dispretuiesc nu o sa ma mai dispere cu telefoanele.
Ca sa nu uit,am sa mentionez de tata si de oxigenata aia…cica,m-au dat dracu’ amandoi si au plecat in Hawai,Tenerife sau puii mei,pe timp nelimitat…mda,cel putin asta mentiona ultimul mesaj a lu’ tata(poate si de’aia mi-am aruncat telefonul)…si da,sunt singura ca a fost ideea idioatei aleia(poate pana la urma am sa accept inchisoare pe viata si am s-o strangulez).Oricum,ce conteaza,cine are nevoie de parinti la 30 de ani?O sa am grija de fundul meu si singura…cred,sper.
Stiti cum e atunci cand pleci undeva si apoi te intorci acasa si te trezesti singur(a),fara caine,pisica,fara nici macar un tata cu capul pe umeri,o mama sanatoasa mintal sau o sora tarfa?Nu?E naspa rau,va zic eu.E nasol sa te impiedici prin casa de tine si de miile de perechi de pantofi…si cel mai nasol,e sa te uiti in oglinda si sa vezi o persoana disperata si singura la 30 de ani…asadar,acum cat scriu bullshitul asta o sa presupun ca sunt o femeie fericita(oare sunt nebuna?) care este back…but never here!