O alta stare de spirit!

De ce acum?Nu stiu.....poate pentru ca a trebuit sa vina un alt moment din care sa invat ceva.
De ce din nou eu?Well...poate,ca sa pot spune de mii si mii de ori pe zi "i'm so fucked up"

Judecati-ma,urati-ma,calcati-ma in picioare,ingropati-ma..pentru ceea ce sunt...
EU?....EU ma iubesc pentru ceea ce sunt!

....si asta e o alta stare de spirit,pe care o urasc....asa ca ma voi descotorosii de ea repede!

Intr-un trecut....

Au trecut zilele,la fel si conversatiile.Au trecut momentele frumoase si cele urate.A trecut totul,incredibil de repede...si la ce concluzie am ajuns?Deocamdata doar la banuieli...
Se spune ca exista foarte multe tipuri de relatii: relatii care te duc in locuri in care nu ai crezut ca vei ajunge niciodata,relatii care te aduc inapoi in momentul in care a inceput totul,relatii exotice,palpitante care iti deschid mintea si sufletul...dar totodata cea mai interesanta si frumoasa relatie este aceea pe care o ai cu tine insati.
Ce cred eu despre asta?Cred ca este cea mai adevarata fraza pe care am auzit-o in toata viata mea...si datorita ei am ajuns la concluzia ca relatia cu mine este sanatoasa,frumoasa si...pusa la colt de toti ceilalti.
Am realizat mai de mult faptul ca nu seman cu parintii mei,nici macar cu bunicii.Am realizat si faptul ca oricat s-ar straduii prietenii mei sa ma inteleaga,nu o vor face niciodata..si intr-un moment de liniste,mi-am aprins tigara si am sorbit din cafea..punandu-mi o singura intrebare: de ce?
Daca prietenul meu are dreptate si fiecare dintre noi mosteneste de la parinti,bunici,strabunici si rude mai indepartate un maxim de 1% din caracterul acestora..atunci noi,cei care ne traim viata in aceste momente...suntem o simpla combinatie?Oare am fost ceva intr-un trecut?Suntem o reincarnare a cuiva sau intr-adevar mostenim diferite gene de la familile noastre?
Exista posibilitatea ca eu sa fiu o „specie” aparte?Sa fiu totusi acea persoana care actioneaza numai dupa instincte si nu dupa cap,care va evolua lumea?Nu cred prea mult in aceasta posibilitate,insa nu ma pot oprii din a ma intreba daca este adevarat sau nu.
Relatii?Am ajuns de mult la concluzia ca sunt niste simple jocuri....sau cel putin in asta vrem sa le transformam noi,toti.....insa acea relatie speciala pe care o ai cu tine,cum o poti transforma in asa fel incat trecutul sa nu o afecteze?Suntem atat de puternici incat putem controla acest lucru atat de special? ....sau lucrurile se intampla de la sine?
Intr-un trecut....cu totii am avut de suferit,atat din punct de vedere fizic,dar cel mai mult din punct de vedere emotional....rezulta ca acest factor ne-a influnetat cumva...mai mult in bine sau mai mult in rau...asadar,cert este ca nu putem controla chiar totul.
Referindu-ma din nou la mine,la sufletul meu care nu se regaseste in familia cu care traiesc,nu gaseste asemanari de nici o culoare...ce pot spune?La ce trecut ma mai pot referii?Oare chiar ultima solutie ramane aceea de a „dezgropa” intr-un fel sau altul toate relatiile din trecut ce au avut legatura cu familia mea?In ziua de azi,chiar numai poti fi sigur de nimic?
Totul se leaga de relatii,de fosti iubiti,de fosti prieteni.Prezentul este nesigur,iar viitorul este incert.Familia nu te mai sprijina si nu te intelege...fiecare generatie trebuie sa isi gaseasca singura drumul in viata,oricat de mult ar lupta cei din jur ca acest lucru sa nu se intample.
Intr-un trecut...am existat?Am fost creati din diverse combinatii sau pur si simplu,eu imi bat capul degeaba si asa ar trebuii sa stea lucrurile...adica anormale?
Oricare ar fi raspunsul la vesnica mea fraza „nu semam cu nimeni din familie”.....ceea ce conteaza cu adevarat este ca relatia cu mine este cea pe care o pretuiesc si o iubesc cel mai mult!....se pare ca intr-un final,imi place faptul ca ma iubesc mult prea mult!

Interzis!

Doar un vis(sau un cosmar)...asternut pe hartie!

Imi amintesc vag ce s-a intamplat in acea seara.Imi amintesc cum luminile puternice nu ma lasau sa vad clar lucrurile...apoi?Apoi imi amintesc de un loc pasnic,departat de oras,de agitatie si de tot ceea ce numai vroiam sa vad sau sa aud in acea seara.

O sticla goala de whisky „dansa” in fata mea...nu o mai vedeam clar.Incercam sa o prind dar nu reuseam.Paharul era gol.Numeroasele pachete de tigari zaceau pe jos spunandu-mi crudul adevar „nu mai ai ce fuma”.

M-am trezit dintr-o data cu o cutie de energizant in fata.Am baut-o fara rasuflare...peste 40 de minute incepeam sa vad clar lucrurile in fata mea: nu eram singura,eram in compania unui „domn” care probabil avea dublul varstei mele; nu eram beata,eram ametita din cauza atmosferei sau probabil din cauza aclei sticle goale din fata mea.

Sesizasem...el era mai beat decat mine.Am reactionat...i-am luat portofelul si am platit nota de la bar.Atunci mi-am dat seama ca fusesem mai multi in acea seara si ca toti plecasera,ne lasasera acolo...de ce?

Ne-am tarat pana la hotel...asta stiam sigur,ca suntem cazati la un hotel din apropiere.Eram obosita si gafaiam ingrozitor,dar nu puteam sa-mi las „domnul” in strada.

Nu imi mai aminteam numarul camerei..am incercat sa-l intreb pe EL,dar in zadar....nororc cu receptionista care ne-a recunoscut si ne-a ajutat.Atunci am privit-o mai cu atentie si mi-am dat seama cum ne privea....cu mila,cu dezgust.

In lift continuam sa fiu bruscata ca si pe strada.Incercam sa vorbesc cu EL dar nu ma asculta.Nu imi aminteam daca EL era cu cineva,daca EU eram cu EL.....nu stiam ce se intampla cu noi.

Am ajuns in camera unde incercam sa stau cat mai departe si sa ii explic sa se culce...in zadar.Atunci,am fost lipita de peretele rece pe care il simt si acum in spatele meu, si sarutata.Simteam cum inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare,simteam cum nu ma pot stapanii si am nevoie de mai mult...de mult mai mult.Am zis STOP!Am zis NU! L-am trantit in pat si acolo a ramas.

In mintea mea goala ,lucrurile incepeau sa se lege,sa aiba o conexiune..asa mi-am amintit ca era insurat si ca era cu sotia....aici...acolo!

M-am regasit peste ceva timp,stand pe jos,fumand niste tigari care nu erau ale mele si gadindu-ma de mii si mii de ori ce as putea face.Aveam in dreapta mea un portofel..nu tocmai gol..si un telefon,puteam sa fug; aveam o cheie,puteam sa inchid usa,sa arunc cheia....se descurca EL cumva a doua zi.Insa,purtam in suflet un sentiment care ma impingea sa ma ridic de jos,sa parasesc balconul rece,sa ma dezbrac si sa ma intind alaturi de EL in pat.

Aveam o varsta la care realizasem multe,aveam o varsta la care visam cu ochii deschisi...si poate da,imi doream sa fi actionat in momentul in care am spus „STOP!”,imi doream sa nu fi zis „STOP”...dar totusi o facusem.Aveam o varsta la care aveam puterea sa actionez.

Am stat in baie timp de 15 minute.M-am uitat cu atentie la mine in oglinda.Ce-am vazut?Am vazut pentru prima oara o persoana care a facut ceea ce trebuia...sau avea de gand sa faca acest lucru.Mi-a parut bine..insa mi-a parut si rau.

I-am luat telefonul,portofelul,tigarile si geaca maro de piele,am inchis usa si am plecat.

Un vapor de alcool m-a urmarit tot hotelul.Nu stiam daca era de la acea sticla sau de la sarutul lui,lung si de neuitat.Am inceput sa fug,pana cand am „demisionat”...m-am asezat la o masa si i-am fumat ultima tigara din pachet.

Un moment de singuratate alaturi de portofelul,telefonul si geaca (acum pe mine) a „domnului”....pana cand fumul care ma inconjura m-a lasat sa vad mai limpede......Am vazut,o silueta care se indrepta direct spre mine.M-am ridicat in picioare cu ultimele puteri si am rezistat sa stau in fata ei,sa o privesc ochi in ochi timp de cateva secunde si sa-mi dau seama de tot ceea ce gandea in acel moment.

Am lasat geaca pe scaun si am pus cheia pe masa,fara sa scot nici macar un cuvant.M-am intors si am plecat.Nu mi-a zis nimic,deja,stia tot...cand,de fapt,nu stia nimic.

Nu am fost lasa,nu am lasat lucrurile asa..cu toate ca privirile ei strigau dupa mine „esti cea mai mare tarfa!”...stiam ca in realitate nu era asa.

M-am reintors.Am privit-o in ochi si i-am spus tare si raspicat „NU!”.Daca m-a crezut?Nici in ziua de azi nu stiu,insa ceea ce-a fost important este ca EU stiam ca ii pusesem adevarul pe masa... doar fara mici detalii.

Mi-am luat o bere din frigider, si un pachet de tigari (oricum totul era platit deja).Simteam cum inca ma privea....insa nu imi mai pasa.Am plecat inconjurata de si mai multi vapori de alcool si cu un gand pe care nu am sa-l uit toata viata „de ce era cel mai interzis,nu m-am bucurat indeajuns,la dracu"

Interzis acum sa ma simt ca o tarfa,interzis sa-mi mai amintesc de acea sotie si de privirea ei,interzis sa mai intru in acest hotel....permis sa simt toata viata mea peretele rece si saruturile LUI pasionale.