Au trecut zilele,la fel si conversatiile.Au trecut momentele frumoase si cele urate.A trecut totul,incredibil de repede...si la ce concluzie am ajuns?Deocamdata doar la banuieli...
Se spune ca exista foarte multe tipuri de relatii: relatii care te duc in locuri in care nu ai crezut ca vei ajunge niciodata,relatii care te aduc inapoi in momentul in care a inceput totul,relatii exotice,palpitante care iti deschid mintea si sufletul...dar totodata cea mai interesanta si frumoasa relatie este aceea pe care o ai cu tine insati.
Ce cred eu despre asta?Cred ca este cea mai adevarata fraza pe care am auzit-o in toata viata mea...si datorita ei am ajuns la concluzia ca relatia cu mine este sanatoasa,frumoasa si...pusa la colt de toti ceilalti.
Am realizat mai de mult faptul ca nu seman cu parintii mei,nici macar cu bunicii.Am realizat si faptul ca oricat s-ar straduii prietenii mei sa ma inteleaga,nu o vor face niciodata..si intr-un moment de liniste,mi-am aprins tigara si am sorbit din cafea..punandu-mi o singura intrebare: de ce?
Daca prietenul meu are dreptate si fiecare dintre noi mosteneste de la parinti,bunici,strabunici si rude mai indepartate un maxim de 1% din caracterul acestora..atunci noi,cei care ne traim viata in aceste momente...suntem o simpla combinatie?Oare am fost ceva intr-un trecut?Suntem o reincarnare a cuiva sau intr-adevar mostenim diferite gene de la familile noastre?
Exista posibilitatea ca eu sa fiu o „specie” aparte?Sa fiu totusi acea persoana care actioneaza numai dupa instincte si nu dupa cap,care va evolua lumea?Nu cred prea mult in aceasta posibilitate,insa nu ma pot oprii din a ma intreba daca este adevarat sau nu.
Relatii?Am ajuns de mult la concluzia ca sunt niste simple jocuri....sau cel putin in asta vrem sa le transformam noi,toti.....insa acea relatie speciala pe care o ai cu tine,cum o poti transforma in asa fel incat trecutul sa nu o afecteze?Suntem atat de puternici incat putem controla acest lucru atat de special? ....sau lucrurile se intampla de la sine?
Intr-un trecut....cu totii am avut de suferit,atat din punct de vedere fizic,dar cel mai mult din punct de vedere emotional....rezulta ca acest factor ne-a influnetat cumva...mai mult in bine sau mai mult in rau...asadar,cert este ca nu putem controla chiar totul.
Referindu-ma din nou la mine,la sufletul meu care nu se regaseste in familia cu care traiesc,nu gaseste asemanari de nici o culoare...ce pot spune?La ce trecut ma mai pot referii?Oare chiar ultima solutie ramane aceea de a „dezgropa” intr-un fel sau altul toate relatiile din trecut ce au avut legatura cu familia mea?In ziua de azi,chiar numai poti fi sigur de nimic?
Totul se leaga de relatii,de fosti iubiti,de fosti prieteni.Prezentul este nesigur,iar viitorul este incert.Familia nu te mai sprijina si nu te intelege...fiecare generatie trebuie sa isi gaseasca singura drumul in viata,oricat de mult ar lupta cei din jur ca acest lucru sa nu se intample.
Intr-un trecut...am existat?Am fost creati din diverse combinatii sau pur si simplu,eu imi bat capul degeaba si asa ar trebuii sa stea lucrurile...adica anormale?
Oricare ar fi raspunsul la vesnica mea fraza „nu semam cu nimeni din familie”.....ceea ce conteaza cu adevarat este ca relatia cu mine este cea pe care o pretuiesc si o iubesc cel mai mult!....se pare ca intr-un final,imi place faptul ca ma iubesc mult prea mult!
marți, 16 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 aberatii:
Lasa aberatiile prietenului tau 8-| Fizic,da,mostenim. Dar caracterul poate l-a mostenit el,fiind mai..."special" :) Postul asta e cam narcisist...Asa te vreau! =))
Eeeee,vezi?Deci aberatiile au si ele un rost...si mostenim ceva genetic de la fiecare membru al familiei,sau de la fiecare non-membru care a vrut sa intervina in familie...(daca ma intelegi)
Nu e chiar narcisist..e doar impacarea mea cu mine insami! :P:P
vedeam totul ca pe o intelegere reciproca si ceva frumos...
daca exista pareri de rau de ce se continua astfel?
nu fugi si spune "la revedere" asa usor. daca e ceva ce pretuiesti in spate incearca sa gasesti calea de mijloc...
totul se rezolva cand ambele tabere discuta frumos, nu atunci cand se ignora...
incearca sa te gandesti la o cale de mijloc acum pt ca un ajutor din partea mea se gaseste...
sper sa ma intelegi pt ca ultimul tau zambet ironic mi-a cam dat de gandit. nu cred ca realizezi ce griji mi-au trecut prin cap...
...nu fug...eu raman...raman undeva departe dar raman!
Nu-mi place....si cand nu-mi place ceva,nu fac acel lucru....nu-mi place nimic,deci nu fac nimic!
...asteptam o singura fraza,acea fraza pe care eu tot timpul am zis-o in toate situatiile pe care le-am infruntat...de data asta nu am vrut sa fiu tot eu cea care o zice...drept dovada nu a zis-o nimeni..de ce?Nu stiu,poate pentru ca sunt eu prea naiva..prea...infantila cum ma numesc unii....si in astfel de cazuri,da,chiar s-ar putea sa fiu...poate pentru ca am prea multa incredere in oamenii pe care de-abea ii cunosc!
Semănăm cu părinţii mai mult decât ne dăm seama.Zilele astea VH1 mi-au difuzat nişte melodii alese...şi-a prins şi mama momentul. Printe altele, am văzut împreună Rolling Stones..Paint it Black. Şi am surprins-o pe mama dând din cap. Am întrebat: "Semăn cu tine?" La care ea: "Da."
Mi-am dat seama că sunt atâtea lucruri pe care nu le ştim despre părinţii noştri şi tocmai acele lucruri, care se vor secrete, fac legătura cu noi...
Trimiteți un comentariu
Hai uimeste-ma....