Cifre....

Am 21 de ani,2 sticle de whisky aruncate sub pat şi 4 pachete de ţigări pe noptiera din stânga mea.Deţin de 3 ani de zile un apartament închiriat la marginea oraşului,la etajul 2 deasupra unui fast-food care miroase îngrozitor.....de fapt,nu e un apartament,e o garsonieră cu 2 băi,un dormitor şi o amărâtă de bucătărie pe care nici măcar nu o folosesc.

Am 2 părinţi,asta ştiu sigur,însă am o nelămurire în legătură cu locul în care m-am născut...care,socotind după cantitatea de tutun şi alcool pe care o consum zilnic,probabil că a fost un bar rău famat, cu o denumire umilă, de la periferia oraşului.

Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu o durere de cap sau cu o mahmureală....sau,în cel mai rău caz cu o stare de greaţă,teribilă.În acele zile,mama presimte ceva şi foloseşte cele 4 numere de telefon ale mele ca să mă localizeze,şi tot nu dă de mine.

Nu plătesc chiria în fiecare lună,ci rămân restantă....de ce?Pentru că am 32 de perechi de pantofi, 22 de genţi si 3 cărţi de credit bune de aruncat la gunoi.

Nu sunt şomeră(din fericire),am o slujbă „încântătoare” la o firmă de publicitate,unde mă confrunt zilnic cu câte 5 dosare pline de facturi,2 şefi care nu pot purta o discuţie civilizată cu tine şi care(de curând) au o problemă cu banii mei care dacă nu se duc pe intrarea de la club se duc pe haine şi alte prostii.

Mi-am schimbat numărul de telefon şi singurul iubit care ar fi în stare să stea cu mine,crede că m-am evaporat sau că am ajuns la urgenţă în comă alcoolică.Nu mă întelege,crede că viaţa mea se rezumă la cele 2 lucruri:slujba si dragostea....cu această ocazie,îţi spun dragule că viaţa mea se rezumă la cele 2 sticle de whisky care sunt singurele mele prietene(P.S:nu vreau să îmi plăteşti spitalizarea).

Ultimii bani pe care îi mai am în portofel nu se vor duce la Alcoolicii Anonimi şi nici pe cutia de medicamente pe care scrie „Acum,poţi să faci ţigările să dispară”...se vor duce pe un televizor nou pentru că cele 3 pe care le am sunt doar pe post de mobilă..pe fiecare puteţi găsii câte o scrumieră sau un pahar gol.

De ce am ajuns înconjurată de lucruri pe care le poţi număra?Pentru că am plecat de-acasă la 17 ani,am fugit cu 5 prieteni pe 3 motociclete,am ajuns într-un câmp,iar eu am plecat pe jos într-un alt oraş.Părinţii m-au găsit pe la 18 ani şi 1 an de zile nu au mai vorbit cu mine.M-am angajat din întâmplare şi mi-am cumpărat acest apartament(dacă se poate numii...).Nu eram alcoolică şi nici fumătoare,nu înjuram şi nici nu dădeam banii pe pantofi şi genţi....astea s-au întâmplat în timp,o dată cu moartea tatălui meu,care(după spusele mamei) a murit mai rău ca un peşte pe uscat.

Mi-am întâlnit „dragostea vieţii” într-un supermarket în timp ce mă umileam în faţa vânzătoarei pentru cele 3 pachete de ţigări,2 sticle de vin şi cele 4 conserve de carne.Nu am locuit niciodată împreună şi nici nu vreau asta....el e arogant,stupid şi vrea să mă bage în spital.

Mama lucrează la un cabinet veterinar,are o casă mare la 30 de km de oraşul meu şi mă vizitează o dată pe an.O enervează faptul că nu am telefon(asta pentru că nu l-am plătit şi mi-a fost tăiat),că nu vreau să mă mut cu iubitul meu,că beau,că fumez,că pierd nopţile şi că stagnez în cea mai proastă etapă din viaţa mea.Ce mă enervează pe mine?Mă scoate din minţi faptul că sunt nevoită să muncesc într-un loc oribil,că preţul ţigărilor creşte şi că cele 4 sticle de vin din frigider sunt mai mult goale decât pline.

Îmi trăiesc viaţa pe baza cifrelor....le văd peste tot şi orice aş face ajung să număr,să calculez şi să mă panichez......şi uite aşa şi cifrele au ajuns să fie prietenele mele!

Ce-mi trece prin cap atunci cand pierd zilele gandind.....trist dar dragut.....si nu,nu este viitorul meu!!