Atentie!...stai departe!

 Pentru publicarea informatiilor de pe "deealoca.blogspot.com" pe alte site-uri, trebuie precizate sursa şi linkul spre aceasta. Imaginile pot fi preluate doar cu acordul autorului.

miercuri, 29 octombrie 2008

Pe viata si pe moarte..

Hello,m-am intors...deci,rezulta ca nu am murit si nu am patit nici un lucru grav(in afara de operatia propriu-zisa) pentru ca pot sta linistita in fata calculatorului si va pot scrie.Nu stiu daca sa povestesc cum a fost,imi e frica sa ma gandesc din nou la toate acele momente,mi-e frica sa nu raman pe ganduri prea mult si sa ma panichez din nou.....insa,frica asta nu ma ajuta cu nimic,am descoperit ca frica este cel mai nefolositor sentiment in anumite momente....asadar,incep.....
Am plecat luni dimineata de acasa,am ajuns la spital si m-am internat.Groaznic,un salon plin de persoane bolnave...rectific,un spital plin de persoane bolnave si un dezinteres total din partea doctorilor.Trebuia sa fiu operata marti,insa s-au ivit probleme(gen sangele care mi-a fost donat nu era grupa mea)si asa am mai stat o noapte in spital pana miercuri.M-a vizitat multa lume si parca timpul a trecut mai repede,insa in ziua cu pricina au dat navala peste mine tot felul de sentimente si de remuscari gen "m-am purtat urat cu nu stiu cine,am facut nu stiu ce,nu i-am zis nu stiu cui" si am inceput sa ma panichez groanznic pana cand m-a rezolvat anestezistul pentru urmatoarele ore.
M-am trezit tremurand de frig,plina de perfuzii,intr-o sala mare si ciudata(reanimarea).Nu am prea dormit in noaptea aceea din cauza luminii si zgomotelor,dar si din cauza faptului ca nu ma puteam misca.
Joi dimineata am fost adusa in alt salon si am fost salvata de o asistenta care mi-a smuls toate perfuziile.Da,aveam capul mare,pentru ca partea dreapta era plina de bandaje si aveam gatul intepenit.Ma puteam da jos din pat si puteam merge numai cu ajutorul mamei(care a stat 24 din 24 de ore langa mine...wow) altfel efortul era mult prea mare si ma curatati cu farasul de pe jos.
Pe parcursul zilelor,am inceput sa-mi mai revin,sa ma mai misc si sa ma mai dezmortesc,am inceput sa bantui prin spital si sa aflu ca zilnic mor persoane din cauza unor operatii nereusite sau a unor boli netratabile,am invatat ca meseria si ajutorul personalului din spital trebuiesc "cumparate" si sunt foooooarteee "scumpe"(mama stie mai bine,probabil) si mi-am fixat si mai bine,in minte,ideea ca spitalul te si vindeca dar te si distruge psihic.
Sunt acasa unde mai zac ceva vreme,dar sunt acasa.Cele 10 zile de chin au luat sfarsit.Am avut parte de "o vacanta" de neuitat,pe care nu i-o doresc nimanui.Am avut parrte de "un joc" pe viata si pe moarte din toate punctele de vedere!


P.S: Le multumesc prietenilor mei care nu m-au dezamagit si au ramas foarte aproape de mine!
Ii multumesc si familiei mele,in special mamei care a devenit Femeia Fantastica si a convietuit cu mine in spital pana in ziua externarii!
Ii multumesc in special Andreei Talmazan care a fost foarte aproape de mine si care m-a emotionat cu post-ul de pe blog.
Si....in final,multumesc VITA DE VIE pentru ca a-ti fost aproape de mine si m-ati sprijinit!

.....rezulta: stiu sa imi aleg bine persoanele pe care sa le iubesc!

11 aberatii:

Poe spunea...

Si eu??? Nu se pune ca am plans un weekend intreg??? Kidding =)) Iarta-ma ca te-am enervat azi...:( Ma bucur ca esti bine, inca am cu cine/pe cine sa chinui :X Vorba aia a mea : "Ati vazut drac mort si ratza inecata?" :> Oricum, sa ne traieti, si la cat mai putine operatii! [de preferat nici una :)]

bogdana spunea...

astazi cand mi-ai spus ca te externeaza chiar mi s-a mai luminat ziua :x. sa ne traiesti! love you >:D<

mei spunea...

We're glad you're back:)Sa nu ne mai sperii:P

deea spunea...

@poe: cand am zis prieteni m-am referit la voi toti....voi toti care sunteti prietenii mei si esti si tu printre ei,logic :)):))
@lemons: mai apare si soarele dupa atata ploaie...:D:D
@crazy mei: promit ca am sa fiu cuminte :)):))...ceea ce nu prea imi sta in caracter :P:P

Anonim spunea...

sa te faci bine, buey. bine ai revenit la blogareala

Anca G. spunea...

de când aşteptam postul ăsta! :) ne bucurăm că eşti bine şi că putem să te citim din nou!!

Poe spunea...

Stiu ba... eu glumeam...si vb lu' rshrulz :> "bine ai revenit la blogareala" ! Abia astept viitoarele tale post-uri cu Vitza...nu credeam vredata ca or sa-mi lipseasca :))

deea spunea...

Imi plac primirile voastre calduroase,le ador :X:X:X.....eee,pana vin posturile cu Vita mai dureaza ceva vreme,din nefericire...dar vin si alea :P:P

ana G. spunea...

welcome back kidule >:d< ai multi oameni ce te iubesc. esti o norocoasa :)

Anonim spunea...

Scumpo, prin ce am trecut in dimineata aceea imi este greu sa iti spun. Mi-a fost greu pana seara cand am primit vesti despre tine. M-a impresionat gestul celor din lista de mess care au trimis ganduri bune ca raspuns la status. Esti un om minunat care merita sa traiasca.
M-a impresionat partea din post in care spui ca ai facut "o revizuire a vietii". Pentru ca ti-a pasat de aceste "lucruri" dovedeste iubire si din parte ata fata de ceilalti.
Si ca o promisiune de viitor: oricand, dar absolut oricand ai nevoie de mine pentru o vorba sau un gest de suport sau orice iti trece prin capsorul tau frumos si inima ta, suna'ma!
Si in final: cum e dragostea de mama nu e nimic altceva!

deea spunea...

@pikchiu: da,ai dreptate sunt o norocoasa.Pacat ca mi-am dat seama cam tarziu cata lume care ma iubeste am in jurul meu..dar,mai bine mai tarziu decat niciodata! :P:P
@andreea: Imi pare rau ca te-am lasat asa in acele momente,nici nu sti cat :((:(( (imi pare rau ca am si un telefon prost care se descarca din 10 in 10 minute).
Multumesc mult,mult,mult pentru tot ce ai facut pentru mine si am sa tin cont de promisiune! :*:* :X

Trimiteți un comentariu

Hai uimeste-ma....