Cokelive si…mai mult nu se putea! -Prieteni,certuri,atac de panica,frig si nebunii-

Imi facusem bagajul,eram pregatita pentru cea mai misto experienta.Cum a fost?Ei bine,mai mult de atat, nu se putea.
Sambata dimineata am plecat alaturi de Andrei.S spre Targu Mures.Drum lung cu microbuzul,insa o companie foarte placuta pana la Brasov(sper sa ne vedem cat mai curand).De acolo,insa plictiseala a dat buzna peste noi,la fel si discomfortul din masina si bineinteles,greata care „m-a lovit” fara sa vreau.
Dupa ore’n sir de mers si multe conversatii,am ajuns in jur de ora 6 si ceva in Targu Mures.Nu am avut timp sa vizitam,deoarece trebuia sa ajungem cat mai repede la gara unde un tren personal si dubios ne astepta ca sa ne duca in Ludus…un oras la 40 de km distanta de Targu Mures.
Oameni nu foarte draguti,insa o experienta misto in „caruta” ce se numea tren….insa,intr-o ora si ceva am ajuns in sfarsit in Ludus unde ne astepta Ana(pikchiu) cu care tot conversez pe blogul meu de ceva vreme.
Ana ne-a aratat orasul,ne-a plimbat,ne-a dus la o terasa,dupa care la ea acasa…un loc primitor,plin de oameni draguti care ne-au primit cu bratele deschise.Ne-am instalat,am dormit cateva ore,iar duminica dimineata am plecat spre Targu Mures,de data asta sa vizitam iar apoi sa mergem spre Peninsula.
Cum mi s-a parut orasul?Nu este unul din orasele care ar putea intra in topul celor mai misto locatii…este mic,cam pustiu dar racoros si pasnnic.
Dupa ce am mai stagnat,am facut poze si am mancat,sosise vremea sa mergem spre festival.Lucrurile nu stateau atat de bine pentru mine…de ce?Ei bine,atacul de panica nu a incetat sa apara,emotiile dadeau pe dinafara iar gandurile groaznice se tot invarteau in capul meu.
Am ajuns la festival.Locatia geniala,multa lume nebuna si un aranjament foarte misto(tin sa recunosc ca si spatiul era imens).Ne-am plimbat,am vazut cam tot ce era posibil,dupa care ne-am asezat pe iarba langa scena mare unde urmau sa concerteze VdV.Atacul de panica luase amploare,tremuram din temelii si nu stiam nici macar ce sa fac…..pana cand am ajuns la o conclzuie,destul de inteleapta,zic eu: „tremur,nu pot sa respir,deci mi-e frica,mi-e groaza de aceasta situatie…stai putin…de ce?Nu se intampla nimic si nu se va mai intampla nimic.Prietenii mei vor sa vada trupa,iar eu ii tin pe loc pentru ca sunt egoista si fricoasa…deci,am 2 posibilitati..ori raman aici si ma ascund,ori imi infrunt teama!”…Ce am facut?M-am ridicat de pe iarba si am asistat la concert.M-am eliberat,am dansat ca cea mai mare nebuna,nu mi-a mai pasat de nimic,iar intr-un final,m-am simtit excelent.
Atacul de panica trecuse,cearta cu Andrei trecuse si ea(a 5-a cearta…cred)..asa ca au urmat Freestylers,o trupa de care nu prea auzisem dar la care am dansat foarte mult cu toate ca muzica,nu era deloc stilul meu.
Ce era deja deranjat la festival?Praful pe care tot il inghiteam si care tot se punea pe noi,deoarece pe jos nu exista nimic practic,pe care sa dansezi.
Pauza.Pauza de baut,bineinteles….nu baut exagerat,ci atat cat era nevoie,adica atat cat sa intru intr-o stare excelenta pentru Prodigy.
La 11 si ceva a inceput concertul(genial de altfel…dumnezeiesc as putea spune).Nebunie mare,pogo la greu(acum pot sa misc cu foarte mare efort),lume fumata si beata pretutindeni…iar eu zbennguindu-ma ca cea mai mare descreierata.
S-a terminat….iar de la ora 1 si ceva pana pe la 4,am mancat,am mai stat,am inghetat de frig rau de tot,am dansat intr-un cort,pe toate genurile de muzica posibila..iar apoi ne-am indreptat spre concert Suie Paparude,trupa care nu a prestat atat de bine ca pe vremuri(acum era si 4 dimineata…totusi).
La ora 6 eram la autogara,urcandu-ne intr-un autocar care avea sa ne duca inapoi spre Ludus.Nu am avut locuri asa ca am stat pe jos….eu,chiar am dormit pe jos…insa,pana la urma a fost foarte bine.
Acasa la Ana am avut noroc ca am mai prins vre-o 2 ore de somn pana cand sa fugim spre tren(mare nororc am avut ca l-am prins)…iar apoi sa luam alt tren pana in Bucuresti.
Bineinteles,trenul de Bucuresti era plin de oameni morti de somn veniti de la festival,insa asta nu ne-a impiedicat sa ne facem alta gasca foarte misto.
Am ajuns in Bucuresti pe la ora 11 si ceva(tren cu intarziere de o ora…la dracu’),iar apoi ne-am indreptat spre casa(urat!)
Intr-un final:
-multumesc Poe ca m-ai acoperit din nou(password:P.O.E)
-nu mi-am recuperat toate orele de somn...dar nu mai conteaza!
-sunt foarte fericita ca am cunoscut omanei noi(atat in microbuz cat si in tren) cu care sper sa ma vad cat mai curand.
-mi-a parut foarte bine ca am cunoscut-o pe Ana si am sa ii multumesc toata viata pentru tot ce a facut pentru mine si Andrei.
-imi pare rau ca m-am tot certat cu Andrei…dar,ideile noastre se tot bat cap’n cap
-sunt mandra de mine ca mi-am infruntat teama,ca am depasit atacul de panica si ca m-am distrat de minune la concerte.
-astept Cokelive 2010…cu trupe la fel de fantastice si cu si mai multa distractie!