Afara!

Daca iti spun sa pleci,asta ar trebuii sa faci.Daca am stabilit ca ne vom despartii,asta vom face.
Nu ma intereseaza ce vrei sa faci,nu imi pasa de tine si nici de cei care te inconjoara….ma iubesc mult prea mult pentru a te mai intretine.
Imi place viata mea asa cum e,nu am nevoie de un „sef”.Nu accepti?Nu esti capabil sa intelegi?Poate ai nevoie in continuare de parinti si de scoala,sau poate ai nevoie doar de o trezire brusca la realitate.
Sunt genul de persoana independenta si „sarita de pe fix” asa cum ma numeai adeseori.Sunt un om plin de capricii si fara rabdare.
Daca te-am inselat?De nenumarate ori.De ce nu m-ai prins?Pentru ca nu ti-a pasat.
Hai sa deschidem o usa si sa vedem cine alearga primul spre ea,cu siguranta voi fi eu.Hai sa deschidem un geam sa vedem cine se arunca primul cu capul inainte,cu siguranta voi fi eu.
Acum,de ce imi doesc cu disperare sa te vad afara?Pentru a te privii suferind,asa cum am suferit si eu timp de 3 ani de zile.
Ii multumesc mamei tale care m-a urat din totdeauna,pentru ca ne-a oprit din semnarea acelor hartii….dezastrul s-ar fi produs de 5 ori mai mare daca am fi avut o legalitate in acest „show” al nostru.
Ma comport imatur si sunt sigura ca in timp ce citesti aceste randuri,ma blestemi cu toata fiinta ta…insa nu imi mai pasa,in acest moment sunt capabila de a-ti spune un cuvant:afara!
Sa fac o intoarcere in timp si sa-mi reamintesc cum am intrat pe acea usa,cum eram fericiti si cum,exclamatia „afara!” era imposibil de silabisit.Stiu ca nu a existat magie,stiu ca au existat numai urlete si tipete in aceatsa casa,si ce ai spus tu?Ai spus ca numai aceasta locuinta a fost de vina,insa nu este asa….tu ar trebuii sa realizezi ca rautatea si furia din tine au fost rezultatul acestui gand de-al meu.
Hai sa ne spunem pe nume,hai sa ne uram pe fata….iar eu sa-ti pot repeta din nou si din nou,cuvantul:afara!
Da,e casa mea.Da,maica-ta nu a avut si nu are nici un drept sa ma urasca,insa ma bucur ca a facut-o.
Te intrebai daca sunt insarcinata?Iti era frica voi avea un copil si ca il voi indeparta de tine?Iti spun in fata….sa iti pregatesti banii pentru pensia alimentara si sa iti lasi orgoliul acasa sau in masina,pentru ca nu vei avea ocazia sa-l vezi…..si crede-ma,boule,e al tau si iti voi demonstra.
Nu ma deranjeaza ca voi avea un copil cu o jigodie ca tine,chiar ma bucura gandul ca ai reusit sa-mi lasi un singur „cadou” minunat.
Pe scurt,ramai acolo in iad,alaturi de maica-ta,pentru ca eu si „cadoul” tau,ne vom baricada unde ne este in siguranta,vom inchide bine usa si vom striga raspicat pentru ultima oara: AFARA!