Ideea de a scrie despre foc mi-a venit intr-un moment in care mi se parea ca toata lumea se prabuseste in capul meu…insa,acest lucru doar mi se parea, aceasta idee se nascuse doar in capul meu pentru ca ma simteam oarecum parasita si in flacari de nervi.
Adevarul este ca exista o flacara in fiecare dintre noi.Exista emotie,frica,iubire sau ura si acestea tot cresc si cresc,alimentandu-se din fiecare traire de-a noastra.
Totodata,este adevarat si faptul ca in fiecare moment al vietii incercam sa stingem un foc si sa aprindem altul…si cateodata avem succes,cateodata suntem dezamagiti,insa acesta nu ar trebuii sa fie un motiv pentru care sa ne inecam in propriul nostru amar,ar trebuii sa fie doar un gand care sa ne transmita mai multa intelegere cu noi insine.
Daca in viata excelam in tot ceea ce facem sau cel putin asta ne-am dorii,poate ca este firesc sa ne aprindem din orice…sau poate nu?
Avem curaj sau ne este frica,strabatem munti si ape si simtim cum ceva din noi straluceste din ce in ce mai tare,insa nu ne dam seama pe moment daca intr-adevar exista foc sau exista un lucru normal.
Nu poti fi intotdeauna plin de caldura,nu poti percepe in fiecare moment sentimentele celui de langa tine,si cand acest lucru se intampla,poate te ascunzi dar nu te gandesti sa-ti pui intrebarea „de ce?”.Ei bine,eu mi-am pus intrebarea a mia oara,si am aflat cate un strop de informatie in fiecare zi: am aflat ca ma bucur cand cei pe care ii urasc patesc ceva(nu foarte grav),am aflat ca sunt sensibila chiar daca nu vreau sa arat si ca sunt incapatanata pana in panzele albe….deci,focul din mine arde atat intr-o maniera pozitiva cat si intr-o maniera negativa,ceea ce ma si transforma….fenomen care se intampla cu fiecare dintre noi,chiar daca nu ne dam seama!
Oare dupa numele unui pub din capitala ne-am dat seama ca si in noi exista „Fire” sau inca nu suntem in totalitate constienti de acest lucru si ne mascam?
O lumina,o scanteie,un semn de iubire si deja ardem.Un lucru cu care nu suntem de acord,o relatie esuata,o minciuna descoperita,o lacrima si ardem.De ce?Asa suntem noi oamenii,asa simtim si asa ne desfasuram,ranindu-ne fara sa ne dam seama.
Ma gandeam ca poate si tigara are rostul ei,poate si ea ne face sa realizam(pe cei care fumam,logic) anumite lucruri,asadar si ea ne este folositoare,si ea se aprinde si ea se stinge ca si noi de altfel.
Lumina din cer,aprinde sentimente,naste iubiri dar in acelasi timp si stinge orice forma de rautate din sufletele noastre.Acum,tot ceea ce ne mai ramane de facut,este sa credem,pentru ca oriunde este…foc!
sâmbătă, 25 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 aberatii:
"everything burns"..adevăr grăit-ai, întotdeauna mi s-a părut că e ceva mistic între flăcări, poate şi pentru că sunt născută într-o zodie de foc.
@sunetule:da,se pare ca zodia influenteaza intotdeauna,si e bine pentru ca poate asa ne dam si noi seama ce trebuie sa reparam sau nu in viata noastra.
..iar intr-un final,si noi ardem...
la mine flacara aia care se aprinde brusc, se stinge mult mai brusc decat atunci cand s-a aprins... cam aiurea, nu?
acuma sper sa tina mai mult flacarile astea, iar una sper sa nu se stinga deloc, niciodata! o sa am grija eu sa nu se intample asta:D
@bobo: De obicei avem senzatia sa spunem ca lucrurile nu ne ies intotdeauna asa cum vrem si e adevarat,insa nu ne gandim nici o secunda ca poate lucrurile se intampla asa pentru ca asa actionam noi...Ia gandeste-te,poate flacara care se stinge brusc este "atacata" de ceva din tine si de-aia pleaca :P:P
...si,da,foarte bine,ai mai multa grija de focul din tine! :D
"Lumina din cer" - mi-ai amintit de noaptea de Inviere =)) Remember?:> =))
@poe: da,remember...cam la acea zi m-am gandit si eu cand am scris partea aia...:P:P:P
Trimiteți un comentariu
Hai uimeste-ma....