Intotdeauna am incurcat aceste 2 elemente…nu ma intrebati de ce,pentru ca nu stiu raspunsul…tot ce stiu este ca de fiecare data ma incurcam si nu stiam sa raspund la simpla intrebare: „ce fac,eu,acum,denota curaj sau nebunie?”
Este de precizat faptul ca fiecare are momente in care este ori curajos,ori plin de temeri,insa curajul,pana la urma ce inseamna?Ce reprezinta?Este o forma de a actiona doar pentru a-i proteja pe cei pe care ii iubesti,sau este ceva ce nu poate fi descris in cuvinte?Daca se stie sau nu raspunsul la aceasta intrebare,la urmatoarea sigur este o dilema…pentru ca nebunia nu prezinta caracteristici precise,pentru ca este in oricine sub orice forma.
Daca ar fi cazul sa incerc sa ma inteleg din nou,pe mine…cea dintr-un trecut,posibil ca acum ar trebuii sa imi pun alte si alte intrebari…ce nu ar avea legatura cu nebunia sau curajul…de ce?Deoarece ma aflu intr-o alta etapa a vietii,in care cele 2 elemente nu ar mai trebuii gandite atat de mult.Totusi,daca formele de nebunie sunt atat de variate,cum ar putea fi depistate si analizate?Un om nebun,este acea fiinta care nu gandeste si actioneaza dintr-un simplu instinct sau este o persoana care nu este constiennta de ceea ce vorbeste si de ceea ce face?
M-am hotarat sa las la o parte clasificarea lumii si sa ma rezum la un exemplu simplu si firesc: eu am actionat,impinsa de curaj sau de nebunie?Unii presupun ca am avut mult curaj sa ma incumet spre locuri necunoscute si nesigure,iar altii ma caracterizeaza drept o fiinta care nu a gandit si nu a ramas cu picioarele pe pamant…iar eu?Eu am gasit 2 factori care au contribuit in cazul meu si contribuie in cazul altora in drumul spre curaj sau nebunie: dragostea sau orgoliul.Cum vine asta?Din nou,spun,simplu: pentru a-ti scoate la suprafata cele 2 elemente trebuie sa porti in suflet o iubire nelimitata pentru cineva sau ceva anume,ori trebuie sa fi,o persoana cu un orgoliu foarte puternic pe care este necesar sa-l hranesti non-stop.Insa,ce se intampla cand dragostea si orgoliul se unesc?Pai,se pare ca se porneste un adevarat razboi..iar dupa cum se stie,tot ceea ce fac razboaiele,este sa distruga si sa lase rani inimaginabile.
Momentan sunt acolo,momentan cu totii suntem acolo,pe un teren minat,pe care trebuie sa luptam…sau poate ca nu?Exista o solutie?Exista o bariera ce ne desparte de acea suferinta pe care ne-o provocam singuri,datorita acestor…caracteristici?Daca da,de ce nu o descoperim mai repede?
Curajul?Poate singurul care se aplica,atunci cand vine vorba de iubire…
Nebunia?Cea care este admisibila in orice situatie iesita din comun si fara rost,din vietile noastre….
Concluzia?Exista pericole,incrucisari de emotii,razboaie mai mult decat personale si momente magice datorate sentimentului de…curaj sau nebunie?
miercuri, 26 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 aberatii:
Cred ca in cazul tau e putin din amandoua...adica,pana mea, inmormantari azi, maine nunti, poimaine botezuri.. =))
deci exista o simbioza....bieninteles aparuta din orgoliu(EU sunt cea mai tare...deci plec la mare ca asa vreau EU si ca sa ma simt EU bine) si din iubire(iubesc marea,iubesc sa plec de acasa in general)....so,nu crezi ca in mine exista asa putin un razboi? :P:P
Nop, cred ca se contopesc prea bine ca sa fie razboi :))
....si mai naspa...
io cred ca nebunia e egala cu curaju... mama, ce ciudat o sunat asta... cred ca definitia curajului e nebunia, si invers. bine, nu chiar, si invers... nu are reciproca;))
@bobo: Ai dreptate :)) Tre' sa ai curaj ca sa recunosti ca esti nebun, insa tre' sa fi nebun ca sa ai curaj :))
@bobo:..si te-ai cam incurcat..dar,ma rog,pe acolo prin zona...merge... :)):))
@poe:...si tu ai cam nimerit-o....chiar,foarte bine zis...iti dai seama ca asta ar putea devenii replica celebra? :P:P
Da? Ca "Muie Bogdana" , nu?:))
Trimiteți un comentariu
Hai uimeste-ma....