Parerea si opiniile celor care privesc din exterior asupra unei alte persoane ramane aceeasi...”ce mult s-a schimbat”.....aici ma opresc....de ce?Nu este normal ceea ce se intampla,omul in natura sa nu trebuie sa se schimbe...sa evolueze?Daca toti facem acest lucru atunci de ce ii punem la colt pe altii?
Se spune ca prietenii ii ai pentru toata viata,ii intelegi,ramana alaturi de tine oricat de multe prostii ai face....dar cand unii clacheaza si te lasa balta.....oare evolueaza si ei spre o alta persoana care nu ar mai fi capabila sa stea langa tine sau doar tu te schimbi foarte mult?
Atunci cand o situatie banala mi-a deschis brusc ochii,mi-am dat seama ca am trait intr-o mare minciuna multi ani din viata mea.Da,am trait intr-o continuua distractie,dar doar de fatada,am impartit aceleasi lucruri cu persoane care mi-au dat cu piciorul si acum stau aici si sunt fericita....sunt multumita ca mi-am dat seama ce s-a intamplat cu adevarat....mi-am dat seama ca am evoluat..in bine sau in rau,nu conteaza...sunt tot eu,andreea,dar in acelasi timp sunt alta.
Este bine sa te schimbi sau sa ramai mereu aceiasi persoana plictisitoare si monotona?Este bine sa nu comunici si cu alti oameni care te pot invata mult mai multe lucruri cu toate ca diferenta de varsta este mare?In opinia mea nu este bine nimic din tot ceea ce am zis insa in opinia altora este corect.....de ce?Poate pentru ca ei nu au reusit sa evolueze la fel ca toti ceilalti la momentul respectiv sau poate pentru ca nu au vrut.
In viata,ai sansa sa alegi ce vrei sa faci?Chiar exista acea oportunitate de a-ti decide drumul?Sa zicem ca da,eu cred ca da....atunci de ce nu pot fi toti de acord cu alegerile tale gresite sau nu?Asta inseamna comunitatea oamenilor?Pe asta se bazeaza?Pe aplauze atunci cand faci un lucru bun dar banal si pe aruncatul cu pietre atunci cand faci o greseala mare din care inveti ceva?
De-a lungul timpului totul in jurul nostru s-a transformat de pe-o zi pe alta si cu toate ca unii au ramas mai aproape de altii....eu am ramas aproape de.....mine!?Am acest gand de ceva vreme.....poate ca eu ma iubesc mult prea mult pe mine ca sa mai pot impartii ceva cu altcineva si in acelasi timp imi e si foarte frica de sindromul „singuratatii” pe care il apuca orice om in situatia mea.Asadar,sunt confuza nu stiu cum sa evoluez,in ce directie sa o iau ....si chiar daca as stii ar mai exsiat in sufletul meu acea indoiala si acea intrebare „oare pe cine am sa mai pierd de aceasta data?dintre familie,prieteni.colegi?...”
Astazi am inteles semnificatia evolutiei...e foarte complexa si foarte dificila pentru sufletul omenesc....oricine se schimba,oricine o poate lua pe un drum gresit sau pe un drum victorios,insa intotdeauna cand incepi un drum trebuie sa il si termini si la finalul lui vei descoperii cat de multa lume ai pierdut din viata ta,doar din cauza faptului ca acestia nu au stiut sa priveasca din interiorul si nu din exteriorul situatiei respective.
Dupa tot ce am trait azi,nu ma pot oprii din a ma intreba...cand respectul si prietenia vor rezista evolutiei?
