Nu sunt o "city girl"...

M-am trezit intr-o dimineata(ca si in altele) cu o alta idee in cap,cu un alt gand pe care tot l-am intors pe toate partile toata noaptea(sunt pe alt fus orar deci nu prea dorm noptile....eee...acum depinde).Mi-a venit in minte faza cu "de cand locuiesc eu in Bucuresti?.....nu de 2 zile,de 2 luni,de 2 ani ci de cand ma stiu....m-am nascut aici(din nefericire),am crescut aici si am facut toate prostiile posibile aici.Insa,ma uit in jurul meu,pe strazile acestui mare oras care cateodata ma intriga si vad tot felul de "fetite" pline de culoarea roz,cu o gramda de bratari colorate si dragute,cu parul coafat in toate partile,cu ochelarii de soare D&G si vorbind la telefonul de ultima generatie pe care si l-au procurat de curand din nu stiu ce tara....si cand ma uit la mine si ma vad imbracata cu primul tricou si cu prima pereche de pantaloni pe care i-am gasit in sifonier,incaltata cu tenisii pe care ii gasesc in fiecare zi aruncati in nu stiu ce camera si cu geanta mea mare,plina de scrisuri....ma opresc si ma intreb...oare apartin si eu acestui oras?Am trait toata viata aici insa nu ma regasesc nici unde,nu ma aseman cu nimeni si cu nimic,am alte prioritati,imi traiesc altfel viata si ma intereseaza alte lucruri.Oare trebuia sa ma fi nascut in alta parte dar din greseala am ajuns aici?A fost o pedeapsa sau am si eu un scop in acest oras?
Mama s-a intrebat tot timpul de ce nu sunt si eu genul de fata "pretty and pinky"....ei i-ar fi placut sa fiu asa,i-ar fi placut sa am 3459 de fustite colorate in sifonier,sa ma plimb in fiecare zi pe strada cu alta poseta si sa fiu tot timpul draguta si falsa cu cei din jur.....oare asta e idealul de fata in Bucuresti?Asa trebuie sa fi ca sa te iubeasca toata lumea sau asta e doar ideea mamei?
Avand in vedere cum ma comport,cum ma imbrac si tot ceea ce fac nu sunt un specimen de "city girl"..sunt un specimen de "out from the city girl".....deci nu am scapare,o sa trebuiasca sa vad in fiecare zi toate acele "fetite" pe strada,sa ma uit ciudat la cele mai multe,sa trec pe langa ele si sa imi spun in gand "nu am de-a face cu ele,nici nu vreau si ma simt bine".
Am infruntat 15 ani prejudecatiile altora,o sa mai pot face in continuare acest lucru...de ce?Pentru ca am ajuns la o concluzie: ca sa supravietuiesti in Bucuresti cu muzica ta,cu idelaurile tale,cu viata ta fara sa devii o "city girl" trebuie doar sa continui sa mergi inainte si sa nu te intorci niciodata inapoi!!

Imi pasa...

Adevarul este ca am aflat tarziu de existenta acestei melodii...dar cand am descoperit-o am ramas profund impresionata de versuri,de linia melodica..chiar si de videoclip.
Am apreciat tot timpul lucrurile sincere,care ti se arata in fata ochilor exact asa cum sunt....si avand in vedere ca (in opinia mea) Vita de Vie este o formatie care spune lucrurile pe nume..."imi pasa" evidentiaza cel mai bine acest lucru.
Cu toate ca nu prea am obiceiul sa imi pese de anumite lucruri,cu timpul am invatat ca trebuie sa pun mai mult suflet in ceea ce fac si sa imi inteleg mai mult prietenii.
"Imi pasa".....de mine,de totul in jurul meu....si asta am invatat si mai bine ascultand si reascultand aceasta piesa!!

Pitesti....nu la fel de accesibil....

Vineri,4 iulie,la o saptamana dupa minunata aventura de la Targoviste,mi-am riscat pielea si mai mult de data asta si am plecat la Pitesti.
Am ajuns la gara pe la 12:40 si am dat 165 de mii pe un nenorocit de bilet la un accelerat care...tin sa recunosc...arata superb....dar totusi cam multi bani!
Pitesti-un oras frumos,mare..interesant....in care te poti pierde foarte usor,de aici rezulta faptul ca nu este accesibil pentru straini.Asa,am ajuns eu,Miruna,Bogdana si Miki din tren intr-un autobuz foarte civilizat care avea sa ne duca pana la Serbarile Timisoreana(teoretic).
Mare Pitesti-ul si greu te descurci in el,mai ales cand vezi ca nici lumea care locuieste acolo nu isi prea cunoaste orasul.Am stat ceva vreme intr-o statie si am tot intrebat in stanga si in dreapta,pana cand ne-am urcat din nou intr-un autobuz,am coborat si am urcat in altul care se presupunea ca ne duce la destinatie.
Total aiurea...in jur de 4 si ceva ne-am trezit in fata unui mall la iesirea din oras.Ne-am plimbat pe acolo si am mai intrebat pana cand ne-am vazut mergand in partea opusa cautand o parcare.
Dupa multe ore de mers,am ajuns la destinatie...eram oarecum obosita,insetata dar...in continuare cu chef de concert.Am stat la o masa si am privit cum scena era in amenajare.....a venit Sorin(primul) si ne-a salutat......peste ceva timp a venit toata trupa pentru repetitii si bineinteles ca ne-au remarcat.
In jur de ora 6,dupa probele de sunet si toate cele.....s-a napustit asupra noastra o furtuna teribila si am fugit repede de la masa,unde am vazut cu ochii.Am fost norocoase pentru ca Sorin ne-a indrumat spre duba si am stat acolo la caldura pana vremea s-a potolit si a lasat concertul sa se desfasoare.
Ca si la Targoviste,trupa din deschidere a fost "Interzis"...deocamdata imi e neutra..nu prea ii cunosc,dar sa prespun ca nu suna rau ceea ce canta.
Am observat ca fanii VdV din pitesti nu se imbata si nu fac tam-tam atat de mult cum se intampla in Bucuresti sau la Targoviste,am observat ca scopul tuturor era sa danseze si sa urle versurile.....fara baut peste masura(adica in halul in care nu te mai poti tine pe picioare) si fara pogo(in halul in care sa il omori pe cel de langa tine).
Pe la 11 si ceva s-a terminat....inghesuiala la autografe....noi asteptam cu sufletul la gura sentinta.....adica daca mai plecam sau nu..mai precis cu ce plecam sau nu.
A....foarte important,am luat autograf de la Cezar(dorinta ascunsa de multa vreme)...si apoi ne-am mai certat ceva vreme pana cand ni s-a spus ca pana la urma plecam cu duba(ce usurare...)
Drum lung.....oboseala mare....sforait prin jurul meu in duba.....eu?Am stat treaza,prea multe ganduri ce imi treceau prin minte si prea multe temeri in legatura cu casa mea.
In Bucuresti,le-am multumit inca o data baietilor pentru drum si am mers pana la Pta.Victoriei(ca si data trecuta) de unde am luat un taxi,pana la mine acasa si apoi fetele au continuat drumul.
Am intrat pe usa la 1:30 si am avut parte de un scandal monstru....dar nu am mai comentat...eu am ales sa fac asta,am facut-o...am fost la Pitesti,totul a fost mirific ca de fiecare data si oricat de multe as mai risca,la concertele Vita tot o sa mai apar!!