Povestea din spate...

Ascunsa unde nimeni nu poate gasii.Respirand printr-o crapatura de 2/2 si rugandu-ma ca aceasta zi sa se sfarseasca cu un razboi sau cu o apocalipsa.

Clanta usii este bruscata...si de-aici incepe povestea...din spate...din spatele usii mele....Ma crispez si ma blochez in baie,unde ma ghemuiesc in cada,lasand apa cea rece sa ma inghete....sa-mi inghete atat corpul cat si sufletul.

Clanta inceteaza sa mai faca zgomot,insa in spatele celor 4 pereti care ma protejeaza zi de zi,aud tipete,lovituri si cuvinte care ma fac sa ma scufund intr-o mare de temeri.

Deschid usa si fug.Sunt ghemuita dedesubtul scarilor si numai am puetere sa vorbesc,sa plang,sa respir.

Simt doar peretele rece din spatele meu si vad haine aruncate,rupte,patate de sange si tipete care se axeaza pe un singur cuvant:NU.

O mana ma trage de picior si ma scoate afara din ascunzatoarea mea.Nu era numai unu,erau mai multi.Sunt traumatizata si numai am curaj sa ma lupt cu el.Bluza imi este desfacuta cu un cutit.....dar cutitul ajunge in mana mea si fara sa vreau ajunge in gatul lui.Sunt o criminala.

Pret de cateva minute toti cei din jurul meu raman socati si se opresc din actul scarbos pe care il incepusera.

In spatele meu simt o prezenta care ma urmareste.Nu ma uit inapoi,nu ajut pe nimeni...fug.

Ajung nicaieri si ma urasc.Nu plang.

Tot ceea ce s-a petrecut intr-o cladire unde toata lumea se cunostea cu toata lumea,nu ma mai intereseaza.

Sunt o fiinta muritoare.Sunt o persoana care nu este in stare sa moara pentru cei pe care ii iubeste.Sunt o criminala.Sunt o fugara si in spatele meu sunt.....tot eu.

Ma privesc la persoana a 3-a in timp ce merg....nicaieri.Cea din fata mea este o persoana patata de frica.

Un politist se apropie de mine,ma vede disperata si fara vlaga.

Cunosc acea privire libidinoasa.Acea privire care ma face sa omor.Ma zmucesc din mana lui si o iau la fuga.

Da,sunt plina de frica,de ura.Inca simt cutitul in mana mea si mi-as dorii sa pot omora in continuare.

Se intampla apropae in fiecare zi,cu toate ca peretii galbeni ai cladirii nu sugereaza aceste fapte...insa,in spatele lor....traiesti un cosmar!

(c) Andreea

La draq cu blogul meu!

Nu ma intelegeti gresit,imi iubesc blogul,chiar foarte mult....de ce?Pentru ca aici este locul in care imi astern pe hartie(intr-un fel sau altul) toate gandurile mele si tot ceea ce traiesc zi de zi.
Poate va intrebati,atunci,de ce am postat acest articol cu acest titlu.Am sa va explic pentru ca lucrurile sunt foarte simple si foarte clare pentru mine..acum.
Cu cateva luni in urma am aflat ca am trait intr-o mare minciuna 7 ani din viata mea,alaturi de niste persoane pe care acum......hmmm....nu,nu le urasc,nu ar fi asta cuvantul potrivit...pur si simplu,le dispretuiesc si totodata imi este si mila de ele.
Copilaria mea a fost ca in povesti(se poate spune),insa acum imi pare extrem de rau ca am trait tot ce am trait si mai ales cu anumiti oameni plini de bani,mincinosi,plini de fitze,care nu stiu semnificatia verbului "a traii".
Ce inseamna sa nu ai o viata?Am descoperit de curand acest lucru.Inseamna sa nu ai ce face,sa deschizi discutii absurde despre altii numai din dorinata de a-i barfii si de a descoperii cat mai multe lucruri necurate despre ei ca sa ii dai de gol si sa pari tu "un ingeras".
Da,cam asta am patit eu cu persoanele cu care am trait,practic,7 ani din viata mea.M-am vazut dintr-o data pusa la colt,barfita si data la o parte.Am aflat cum blogul meu iubit este cea mai importanta sursa de informare despre viata mea in scopuri de barfa.Nu,nu ma deranjeaza,nu este asta problema,i don't give a fuck despre ce cred aceste persoane care nu stiu sa respire,sa traiasca....singurul lucru care ma intriga este faptul ca se autoinvita in viata mea,vor sa raspandeasca zvonuri mai...neoficiale,despre mine ca sa ma faca praf....ca sa ma "salveze" cum spun ei.
Dragii mei idioti care mai intrati pe blogul meu ca sa raspanditi zvonuri despre viata mea,doar doar de or ajunge la parintii mei sa ma omoare,va dau un sfat: nu cred ca va pasa daca beau 10 sticle de whisky in fiecare seara,daca termin cartusul de tigari pe zi sau daca fug pana in China dupa Vita de Vie,cred ca va pasa numai de imaginea voastra,numai de persoana voastra,ca sa iesiti in evidenta si sa pareti niste sfinti.....asa ca mai bine duceti-va dracu' tare de tot si cumparati-va o viata adevarata daca tot aveti atatia bani.....sau mai bine,invatati sa traiti si sa ii lasati pe altii mai prosti(asa ca mine in opinia voastra) sa faca ce vor ei,nu trebuie sa ii "salvati"....
Nu am nevoie de ajutorul vostru,nu am nevoie de voi,mie imi place de mine asa cum sunt si vad ca si altora le place.Am evoluat,am inteles mult mai multe lucruri si ma duce capu' sa ma descurc si singura in orice situatie,oricate piedici mi-ati pune voi,lasilor.
In concluzie,imi pare rau ca v-am cunoscut,imi pare rau ca am fost atat de naiva si am avut incredere in voi(de'...varsta a fost de vina,aveam doar 9 sau 10 ani) si imi pare rau ca sunteti la fel de idioti,barfitori,prosti,dobitoci..etc,etc,etc
Imi pare bine ca m-am descarcat si ca am spus tot ceea ce cred despre voi(finally......) si v-as ruga daca ma vedeti pe strada sa nu ma salutati,am sa fac acelasi lucru...doar uitati ca am existat!
Sper ca o sa va simtiti cand o sa cititi acest post...daca nu,nici o problema..data viitoare dau si nume sa va fie mai bine!

P.S: Unii stiu despre ce e vorba,altii nu...in orice caz....acest post reprezinta explozia sufletului meu care numai suporta atata ipocrizie!

Don't forget this holiday!

Imi repet de cateva zile aceasta fraza "Andreea,don't forget this holiday!".....de ce?Poate ca nu a fost cea mai reusita vacanta dintre toate,poate nu am avut suficienti bani sau suficient noroc sa ma duc peste tot unde as fi vrut,insa am facut o gramada de lucruri noi,m-am aventurat in cele mai minunate locuri si m-am mai redescoperit putin cate putin.
Vacanta mea nu a inceput din iunie,a inceput din mai cand am fugit pentru prima oara de acasa la Deva alaturi de my boyfriend.Am trecut prin multe,insa ne-am reintors intregi acasa.
In iunie am vizitat Targoviste si mi-a placut la nebunie,m-am indragostit de orasul acesta.
La inceputul lunii iulie am ajuns cu greu la Pitesti iar urmatoarea zi am plecat in graba la Timisoara ca mai apoi sa ajung in Bocsa unde dainuiesc rudele mele.
La sfarsitul lunii am fost la Metallica,unde am fost plouata,am inghetat de firg,dar m-am si distrat pe cinste!
In august,mi-am strans catrafusele si am plecat cu Poe la Olanesti.Ne-am certat,ne-am batut,am ras...iar la final am ajuns happy acasa.
M-am apucat de impartit pliante si am mai cunoscut cate ceva din Bucuresti,iar dupa tentativa esuata de a pleca la mare,la Costinesti,la Vita,mi-am strans iarasi bagajelul si am plecat in septembrie la Buzau,unde am cunoscut lume minunata si unde am aflat si cea mai trista veste din ultimele luni.
Ce credeti.....am terminat?Normal ca nu,doar sunt Andreea,spune-mi ca plec si dusa sunt.
Pe 12 septembrie am plecat in Vama.....yeeeeee....mare :X:X.Timp frumos nu prea a fost,insa am avut timp de o baie scurta,de dans la Stuf pe plaja alaturi de Mada(datorita ei am fost) si de gasca de fete tari din liceu,de plimbari si de distractie.
M-am intors cu o zi inainte de inceperea scolii,adica azi,14 septembrie si am ajuns la concluzia ca nu regret nimic din ce am facut,nu regert nici o escapada de acasa,nici o minciuna,nici o cearta sau bataie...pentru ca toate au avut rostul lor vacanta asta,toate m-au "invatat" cate ceva....si chiar daca nu am fost atat de norocoasa sa plec prin alte tari,am fost norocoasa ca am ramas in permanenta aproape de ceea ce iubesc cel mai mult pe lumea asta:prietenii mei si Vita de Vie :X:X
Acum,sunt convinsa ca nu am sa uit niciodata aceste luni minunate,am sa-mi amintesc mereu de tot ceea ce am facut...si da,mi-am dat seama ca sunt un om care se multumeste cu ce are,cu toate ca neg cu tot dinadinsul acest lucru.
Incep scoala multumita si cu mult chef de viata!!