Rutina!

Da,am inceput si eu zilele de rutina.Dupa o vacanta de 3 luni,nu era exact ceea ce imi doream...insa,bare-mi acum,experimentez si fac ceva util.....sau nu....in opinia mea.

Oare de ce am inceput sa ma refer la rutina,dintr-o data,gandindu-ma la toate modurile posibile ale ei insa dand un singur exemplu,concret?Ei bine,pentru ca,am mai aflat un lucru ce m-a pus pe ganduri.

Vorbind in fiecare zi despre non-relatia mea si aducandu-se vorba despre acest lucru....am stat sa ma concentrez mai cu atentie,asupra unei rutine-relatii.Oare si acest lucru il mai presupun relatiile esuate?

Daca profa’ mea de romana are dreptate,si o pura presupunere dintr-un roman este adevarata?Daca intr-adevar termenii de monogam si poligam exista?Asta inseamna ca niciodata nu vom putea schimba relatiile si sentimentele.....si ca femeia,orice s-ar intampla este monogama,adica isi are sentimentele si prioritatiile bine conturate...iar barbatul este poligam,adica nu isi poate clarifica niciodata lucrurile precizate mai sus.Suntem cu totii nebuni?Sunt eu nebuna si nu accept anumite adevaruri sau viata este pur si simplu de neschimbat?

Intr-una din zile,timp in care mi-au venit si mai multe intrebari in cap,am mai realizat ca in viata,fiecare se „muleaza” dupa fiecare,sau dupa anumite locatii.Adica?Adica am inceput sa ma intreb daca o femeie complet normala plecata ani si ani intr-o tara straina s-a schimbat atat de mult si a devenit atat de rece datorita locului si oamenilor sau tot viata,relatiile..poate si rutina sunt de vina si de aceasta data?

Din ce am aflat,mi-am dat seama ca rutina ne schimba...poate sa ne faca mai rai,mai buni sau mai insensibili....insa,este clar,ca nu este sanatos sa cadem in aceasta capcana,fie ca suntem singuri,fie ca nu...asadar acea monogomie sau poligomie se poate schimba daca vrem acest lucru?Daca da de ce ma tot uit in jurul meu si nu vad nimic nou?Poate nu ma uit cu atentie.....

Sunt constienta ca suntem etichetati diferit,fie ca vrem sau fie ca nu si mai stiu si ca ne putem modela dupa anumite persoane sau locuri....totusi,asta nu inseamna,din nou,o rutina ce nu vrem sa o vedem?

Daca eu accept non-relatia in care sunt implicata de ani de zile,ma „modelez” dupa persoanele pe care le iubesc si care sunt in jurul meu,sunt monogama...as zice doar pe jumatate,atunci nu sunt intr-o continua rutina cu sufletul meu?Bine,acum sunt intr-o si mai mare dilema....

Am ajuns candva la un sfarsit,am ajuns sa vad ceea ce nu am crezut ca voi vedea niciodata,si anume: situatii si oameni de care imi pasa,oameni care ma fac sa sufar,dar de care imi pasa,o non-relatie de care imi pasa.Totusi,e bine sa-mi pese atat de mult?Oare nu si acest interes al meu m-a impins spre rutina?

Am pus intrebari despre tot ceea ce-am simtit in neinregula,am combinat totul cu aceasta rutina,pentru ca fara sa vreau tot acolo ajungeam...asadar,cu ce se „mananca” acest cuvant simplu?Are vre-o semnificatie clara,atat in viata mea cat si in vietile altora?Daca da,care este aceea si de ce nu o descoperim?...si totusi daca nu,atunci inseamna ca in toate domeniile suntem cu adevarat speciali si imprevizibili.

Orice s-ar intampla si oricum ne-am simtii in orice zi....nu ma voi oprii niciodata din a ma intreba: ne traim viata (intr-un fel sau altul) intr-o continua rutina si nu ne dam seama?

Invitatie.....

7:15- trantesc telefonul,dau cu perna in ceas..insa zgomotul asurzitor care nu ma lasa sa ma odihnesc nu se opreste.Pe secunda ce trece,zgomotul ma surzeste parca si mai mult,iar capul parca imi explodeaza.Lumina soarelui incearca sa-mi lumineze fata insa eu nu vreau acest lucru,vreau doar sa zac si sa nu-mi amintesc de ce s-a intamplat aseara...insa fara sa vreau,imaginile trec fugitiv prin mintea mea:.....bar....tigari....cocktail...bere....vin...o canapea neagra si o rochie pe jos....STOP!Dau pernele si cearceaful la o parte....si simt cum totul se invarte cu mine.Zgomotul s-a oprit si e liniste.....ce vad prima oara?Canapeaua neagra si rochia de pe jos.
Ma ridic din pat si ma tarasc cu greu pana la masauta din mijlocul camerei.Primul instict?Iau ceasca de cafea si beau din ea......cafeaua e de ieri,insa nu conteaza.....numai conteaza nimic.Imi aprind o tigara....(sunt surprinsa de faptul ca mai am tigari) si ajung pana la usa de la intrare unde ma asteaptau mii si mii de plicuri.Ma intreb de ce?Duminica nu vine posta...numai daca......ma uit la calendarul de pe perete cu un singur ochi si vad 22 mai....fuck,e luni!
9:23- Inca sunt pe jos si ma straduiesc sa-mi citesc corespondenta.Am baut restul de cafea si am fumat 4 tigari insa capul inca ma doare.
Ziare,ziare,facturi,facturi....ooooo,factura mea de la Visa.....ma rog,trecem peste.Rascolesc si rascolesc,pana cand dau de un plic.Imi mai aprind o tigara...situatia nu mi se pare una buna....insa,imi este indiferent..desfac plicul si citesc...o invitatie?POFTIM?Singurele invitatii pe care le-am primit vreodata intr-o zi de luni la ora 7 dimineata au fost de la cei de la banca care ma „rugau frumos” sa ma misc o data sa-mi platesc facturile.Bine,se pare ca aceasta nu era acel tip de invitatie.....era o.....nunta??
Ma tarasc pana in bucatarie si apuc telefonul.Ma chinui sa formez numarul si ma rog sa nu-l fi format gresit...in acest timp tigara zacea pe covor,pregatita sa de-a foc umilei mele case.
Ocupat!La dracu’!
Ma asez din nou pe jos si ridic tigara.Ma tarasc mai departe de hartia suspecta care inca zacea langa mine.Ma uit in jur.Nu se poate....si atunci,realizez.
Toata viata am fost persoana care nu isi mai amintea.Am fost persoana care isi gasea rochia aruncata pe jos si se trezea intr-un tricou necunoscut.Am fost inconjurata de prieteni,de bautura,tutun...si nu in ultimul rand de multi si multi „prieteni de-o noapte”.Toata viata am primit „invitatii” la banca.......si acum?Acum primesc invitatie la o nunta.....nu,mai rau,primesc invitatie la acea nunta.
11:06- stau pe buna si confidenta mea canapea din piele si inca incerc sa procesez ideea.Nu mi-am strans lucrurile...singurul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi iau o scrumiera si o sticla de vin.Da,e 11 dimineata si beau vin.....judecati-ma....daca nu voi,poate aceasta invitatie,aceasta hartie care tocmai m-a anuntat ca cel mai mare fustangiu din lume se insoara!
Sunt suparata?Nu.Poate doar revoltata,poate doar socata....bine,foarte socata.De ce?Pentru ca am aceasta invitatie la nunta lui langa mine si tricoul lui este inca pe mine......
Am fost un cadou frumos si am terminat..iar in acest moment imi multumesc ca am o memorie proasta datorita alcoolului si un semineu!

Constiinta!

Din nou,mi-am dat seama cum sufletul meu se implica prea mult si mintea mea uita sa mai gandeasca.Am realizat cum tot timpul raman pe dinafara in timp ce altii se bucura de roadele muncii mele sau pur si simplu nu le pasa.Acum ce fac?Fac pe victima?Se poate spune si asa...se poate spune ca am acest „ne-atuu” de a face pe victima in fata altora,avand speranta ca de undeva va aparea o persoana care ma va ajuta...insa astept si astept si astept....si astept degeaba!

Printre multele si multele discutii ciudate pe care le-am avut cu my boyfriend,am dat astazi intr-un alt subiect ce avea bineinteles,la inceput,legatura cu mine...Si iata cum el a ajuns sa-mi spuna ca in viata nu trebuie neaparat sa gandesti cu inima ci trebuie sa gandesti cu capul.....oare?Atunci cand am fugit toata tara dupa anumite persoane am gandit cu capul?....Nu! Atunci cand m-am certat,m-am impacat,am injurat,am avut grija de unii si de altii,am gandit cu capul?...Nu! Bun,asadar rezulta ca eu nu sunt genul de persoana care sa gandeasca cu capul......Rau!

Pe parcursul aventurilor mele,care mi-au adus in fata ochilor fel si fel de noi prieteni si fel si fel de,discutii....nu am avut curajul sa gandesc totul la rece,nu am avut curajul sa-mi implic si mintea in toate aceste harababuri...am lasat doar sentimentele mele in joc....si am facut....foarte rau.

Zilnic sunt nemultumita,zilnic ma trezesc diminneata,zambesc,fac lucruri frumoase,mi se intampla lucruri frumoase.....insa la un moment dat,totul se opreste si ceva urat,ceva peste care nu pot trece imi umbreste viata.Soarta face ca acest „nor imens” care numai pleaca o data sa vina peste mine exact de sarbatori,exact de Craciu si de Anul Nou....eu,bineinteles,am incercat si incerc sa-l indepartez..insa el este mare si puternic....iar eu?Well,eu sunt mica...si in acest moment al vietii cam satula.

De ce facem de mii si mii de ori aceleasi greseli?De ce l-am iertat pe my boyfriend a patra mia oara,constienta fiind de faptul ca nu-l iubesc asa cum el ma iubeste pe mine?Oare constiinta mea nu functioneaza bine?Oare „o rotita” a mers dintotdeauna prost in capul meu?Numai in capul meu sau toata lumea are cate o problema de acest gen?

Daca in viata se spune ca este bine sa gandesti mai mult cu capul si nu cu inima,atunci sentimentele se racesc,si ce ar trebuii sa facem cu ele?Pur si simplu sa le lasam sa inghete si sa le dezghetam atunci cand va fi prea tarziu?Este aceasta o forma sanatoasa de a-ti traii viata?Majoritatea ar zice ca nu,eu zic ca nu,tinand cont de faptul ca eu nu procedez asa.....

Daca traiesti intens si nu-ti folosesti constiinta,daca tot ceea ce oferi sunt sentimente si iubire,de cele mai multe ori,tu rezulti persoana ranita,persoana socata care sufera cel mai mult.Insa,daca fiecare pas pe care il faci in viata este gandit,atunci nu poti fi luat prin surprindere niciodata si acest lucru ar face din oricine,un om crud,o stana de piatra fara sentimente.Oare exista o cale de mijloc?Iti poti oferii sentimentele insa in acelasi timp iti poti gandii si fiecare pas pe care vrei sa-l faci?Cat de greu poate fi acest lucru?....si,totusi daca este usor de ce nu vad pe cineva care procedeaza in acest mod?

Indiferent de situatie si indiferent de persoana...in orice moment fiecare ar trebuii sa aiba o constiinta cu mult si mult „antrenament”.... pentru acest joc numit...viata!