Nu vreau!!

„-De ce?”
„-Uite…de-aia….nu ma mai sacaii!”
„-Te rog frumos…este singura solutie!”
„-Nu insista….NU VREAU!”….zdrang!
Cam asta a fost ultima mea discutie cu „minunata” mea sefa….de ce?Ca…nu vreau eu si ca ea vrea sa ma expedieze….unde?La 800 de km departare,la alta agentie,ca sa scape de mine….da,da,da….sa scape de cine vrea ea,dar eu nu-mi misc fundul de aici…poate doar daca imi zice ca sunt conncediata,sau daca imi dau eu demisia….si nu,nu se va intampla prea curand….ca altcineva nu ma primeste!
Nu mai discut despre maica-mea,taica-miu,blonda nesuferita sau despre vaca de sora-mea….sa discut despre mine,ca doar de-aia e jurnalul meu…nu?
1.n-am platit chiria de 3 luni….s-ar putea sa ma dea afara….ooops,asta e cam nasoala,aici nu e pe vrute sau pe nevrute….e pe: „scoate banii sau iesi afara!”…..poate imi da tata…
2.mai am 15% din salariu’…de ce?Mi-am luat o pereche noua de pantofi…mint,mi-am luat 2….i-am uitat pe cei de la Dolce care i-am purtat in seara aia….
3.care seara?Am fost invitata de colega mea naspa,la o receptie,la nu stiu ce kkt de hotel(nu-mi amintesc numele,era noapte)….ca sa observ noile tendinte in moda si sa fac nu stiu ce porcarie de foaie cu observatii….n-am facut nimic….nici nu fac….ca nu vreau,de-aia!
4.un lucru bun: la receptie l-am agatat pe unu’….care a zis ca ma suna,si m-a sunat si am fost la film(acolo mi-am purtat cea de-a 2-a pereche de pantofi) si surpinzator,gagiul,nu a vrut sa urce sus…si-a tarat fundul acasa…hmmm,nice…poate iese ceva…da’ nu stiu,parca nu vreau…parca de fiecare data cand ma cuplez si sunt nesimtita,imi amintesc de sora-mea…si nu vreau!
5.am vorbit cu maica-mea,care mi-a zis ca sunt proasta si multe alte chestii….de ce?Ca cica stau dupa tata,ca cica sunt naiva si nu vad realitatea…..femeie,tu esti proasta,tu nu vezi realitatea,tu o sa mori singura in casoaia aia cu animalele tale….du-te dracu’!
6.m-am vopsit….si aia de la coafor a zis sa ma tund…da’ normal ca nu vreau!M-am facut bruneta cu tenta spre roscat si…..e bestial,frate!
7.am inlocuit cafeaua….de fapt,cafelele,cu energizantele….si secretarea mea „misto” acum face de 3 ori mai multe crize…ca mag-ul,e mai departe decat cafeneaua…aaa,ce bine imi pare!
8.mi s-a organizat viata de catre colegi si de catre sefa….si a inceput sa mi se tot spuna sa fac aia,aia,aia si aia….CEEEEE?POFTIM?DA’ CINE MA CRED ASTIA?COPIL DE 2 ANI?Bineinteles ca am trantit cu toate,i-am bagat…undeva…si le-am zis ca NU VREAU!.....acum sunt mai calma,ma duc sa beau ceva si sa fumez…ca asta vreau!

"Lupte" la....Manowar!

Duminica,mi-am pus in minte sa merg la ultima zi de B’estfest….adica la Manowar.Normal,ca nu aveam bilet si nici bani….dar am spus ca exista o sansa sa,fac aceiasi smecherie ca la Limp Bizkit.
In jur de ora 5,m-am inntalnit cu Gaby si Zmonk la gara,de unde am „agatat-o” pe Cosmina,care venise din Pitesti pentru eveniment.Am plecat spre Romexpo…si de acolo a inceput abrambureala.
Intrarea principala: nici o sansa sa intram,BGS peste tot si multa lume.A doua intrare,cam la fel.A treia intrare,pustie,insa nici pe acolo nu se putea.Am ajuns la un gard,pe care,teoretic vroiam sa-l sarim…dar cam greu….cam imposibil,asadar am luat o pauza de gandire.Am dat mii si mii de telefoane,insa nimeni nu stia nimic,ne-am gandit sa facem o smecherie si sa intram pe rand…insa tot aveam nevoie de minim 2 bilete.
Pe la ora 8,eram din nou la intrarea principala,unde am inceput sa intrebam organizatorii daca se poate intra…cumva.Eu?Eu cu gura mare,m-am dus la cea mai gresita persoana,care era cat pe ce sa puna „cainii”(adica BGS-urile) pe mine.Ne-am calmat cu totii si ne-am asezat pe jos,asteptand o minune sau asteptand sa ne ducem sa stam langa gard,restul concertului.Daca a venit minunea?Normal ca a venit…a aparut un domn foarte dragut care ne-a oferit o invitatie,pe motiv ca el avea una in plus.Excelent,castigasem o „lupta”…dar nu toata batalia.
Banut cu banut,10 mii cu 10 mii…am strans toti 4 si am cumparat inca un bilet,ca sa ne putem pune planul in aplicare.
Intr-un final,am intrat eu si Cosmina.Am trecut de cele 2 filtre,care te controlau pana in dinti,iar apoi am incercat sa ne intoarcem sa ne luam si camarazii de la poarta.Am iesit,ne-au dat bratari(perfect!)….am intrat din nou,ca eu sa pot fugii afara cu una din bratari….insa,se pare,ca b’estfestii ne-au luat-o inainte si erau foarte bine pregatiti pentru orice smecherie,deoarece atunci cand am intrat bratarile ne-au fost rupte iar biletele ne-au fost verificate din nou…la dracu’!
Multa galagie si multa forfota….si cu greu,am reusit sa ii anuntam pe Zmonk si Gaby ca nu avem ce face,decat sa incepem sa cersim de la cineva invitatie.Zis si facut,am inceput sa cerem si sa tot cerem,dar nimeni nu avea.Dupa 30 de min,Zmonk ma anunta ca a facut rost de invitatie,tot de la cineva caruia ii ramasese in plus…asadar si ea,castigase „lupta”….Gaby?Nu stiu exact ce s-a intamplat cu el….dar din pacate,a fost clar ca abandonase(imi pare sincer rau!).
Timp de alta jumatate de ora ne-am mai fatait pe acolo,ne-am intalnit cu o gramada de persoane cunoscute si ni s-au tot facut poze…iar dupa ce ne-am pozitionat cat mai aproape de gard,la 9:30 a inceput nebunia….si a tinut….doar jumatate de ora,pentru ca apoi s-a ars generatorul….si am stat,am stat,am stat…am mai primit 10 secunde dintr-o piesa…apoi iarasi am stat….asadar timp de o ora am tot stat…timp in care toata lumea isi baga tot ce se putea si injura minunata noastra tara(atunci pe buna dreptate,serios!).
Trupa?Geniala.Concertul?La fel de genial…si spun asta,eu,cea care asculta Manowar de cateva luni…fara sa le stie toata discografia,toata isotria.
Ce mi-a placut?Mi-a placut la nebunie faptul ca solistul dadea tot din el pe scena,pentru 6000 de oameni;am ramas impactata si profund impresionnata cand Eric(solistul) a vorbit in romana,mai mult de 15 min(nu stiu daca ii sufla cineva in casca sau nu….dar vorbea cat se poate de bine si de corect,pentru cineva ca el); basistul ma facea sa tremur de fiecare data,avea un stil plin de pasiune si de forta,de a canta…lasandu-mi impresia ca in orice minut s-ar putea sa rupa basul in doua.
Ce nu mi-a placut?Generatorul care ne-a lasat fara „aer” timp de o ora si faptul ca la ultimele 2 piese am stat pe jos,din cauza lipsei de apa.
La final?Ramasa doar eu si Cosmina,am dat peste un american dragut care ne-a dat 2 jetoane pentru apa si ne-am tot „certat” care,cum face.
Am stat mai mult de ora cu telefonul in mana,sunand la taxi…dar la naiba,nimeni nu avea nici o masina.Am nimerit un taximetrist dragut care ne-a luat si pe noi,alaturi de un domn(mergeam in directii diferite,dar ce conteaza,era ca nu am ramas pe drum).
Am ajuns pe la 1 la bunica-mea(ma certasem cu mama…din nou),am povestit si tot povestit,pana cand am fost „atacate” de un somn adanc,timp de 2 sau 3 ore.
O zi cu totul speciala,un concert incendiar,un experiment pentru mine….si niste „simple lupte”….la Manowar!

P.S: Am avut aparatul la mine….dar pozele nu au iesit din cauza distantei!

Invata sa pierzi!

Poate ca toti suntem genul de persoane incapatanate si mult prea orgolioase,intr-o anumita situatie din viata…si poate ca in acest mod,ne obisnuim asa,si ne place.Poate ca fiecare este trist sau nervos intr-un anumit moment…nu poate invinge acel sentiment si atunci se produce dezastrul.
Se spune ca in viata nu poti intotdeauna sa castigi,insa,intr-adevar poti sa incerci.Totusi ce se intampla atunci cand roata se intoarce?Ce se intampla cu mintea analitica a unei persoane care se opreste brusc din castig,si o ia pe drumul pierzaniei?Cedeaza?Nu,fals…nimeni nu poate ceda si nu se poate da batut pentru ca viata merge inainte…Atunci?Atunci,se schimba…de cele mai multe ori intr-un mod nefavorabil.
Aventurile prin care fiecare dintre noi trece,sunt amintiri ce ne raman intiparite in minte pentru toata viata.Sunt peisaje sau anumite situatii care ne marcheaza si pe care le vom rememora din nou si din nou…iar intr-un anumit punct ne vom oprii si ne vom intreba daca am castigat sau am pierdut.
In ultimele zile,m-am oprit din castig si am ramas neutra.La inceput am considerat tot ce mi s-a intamplat de-a lungul timpului,ca o pierdere actuala,insa timp de o fractiune de secunda,ideile mi s-au schimbat si mi-am dat seama ca tot ce am numit pierdere,a fost de fapt o situatie normala ce trebuia sa se intample intr-un final.
Exista intr-adevar termenul de „a pierde” sau a fost inventat brusc de noi,cei care ne aflam intr-o continuua competitie?Cred ca cea de-a 2-a varianta este mult mai plauzibila…
Am afirmat intr-un trecut,faptul ca viata este ca un joc de noroc…si mi-a trebuit cam mult sa-mi dau seama ca nu este chiar asa.Da,intr-adevar unii pierd,nu neaparat din punct de vedere corect…in aparenta,pentru ca adevarul cel mai plauzibil ar fi: toti platim pentru greselile noastre intr-un fel sau altul…iar altii,castiga in cele mai frauduloase moduri…insa,jocurile de noroc nu se aseamana cu nimic din ceea ce facem,acolo totul depinde „de bulan”,pe cand in viata,totul depinde de tine.
Am rupt lantul.Am pus punct si vad lumea cu alti ochi…chiar daca inauntrul meu,mai exista o za oricat de mica ar fi ea,din „acel” lant.Ce mi-ar spune unii? „Ai pierdut!”…Ce-as raspunde eu? „Sa mori tu..”
A sesizat cineva pana acum,ca nimic nu prezinta o continuitate?Da?Atunci cum de se mai poate afirma,faptul ca ai pierdut sau ai castigat?
Ai noroc la carti,la loto sau la alte si alte jocuri,dar,in relatii,in iubire,in viata…actiunile,siguranta cu care progresezi,sau regresezi in toate cele,iti aprtine.
M-am salvat(cel putin asta cred)…am fost salvata de nenumarate ori…si da,cu totii am patit asta,doar ca in continuare suntem orbi si nu vrem sa vedem realitatea si acea partea buna a lucrurilor…De ce?Poate pentru ca e nasol sa ti se spuna „ai luat bataie!”….insa e misto,sa sti ca,ai invatat sa pierzi…belive me!