I love...Targoviste!!

Vineri,27 iunie,m-am trezit brusc,tipand "azi plec la Targoviste"!!
Mi-am strans lucrurile necesare foarte repde,am chemat-o pe Poe la mine,ca acoperire si asa am lasat acasa mesajul "ma duc sa dorm la o prietena,aici foarte aproape"
Am ajuns la gara pe la 13 si imediat m-am intalnit cu Miruna,Andra(sora ei) si Bogdana... cu care prima oara am comunicat la sfarsitul lui mai si iata ca acum mergeam impreuna la Targoviste.
Am luat bilete si am mers 2 ore cu un tren persoanl,destul de dubios dar in compartiment am dat de lume ok(am putut sa respir usurata).
Ajunse la destinatie,ne-am despartit,iar eu cu Bogdana am decis sa pierdem vremea prin oras pana cand incepea concertul.Ne-am gandit sa intrebam lumea(foarte putina) de pe strada cum ajungem la "Serbarile Timisoreana"....dar fara sa ne dam seama am inceput sa ne lovim de indicii.
Cum e la Targoviste?E mult mai racoare decat in Bucuresti,festivalurile de bere au bere mult mai ieftina,lumea e foarte putina si e foarte multa liniste....dar in principiu e foarte dragut,cel putin asa mi s-a parut mie.
Fata de piata Constitutiei sau piata Revolutiei din Bucuresti,acea piata din Targoviste era foarte mica,insa avea ceva in plus,era foarte atent amenajata si mi s-a parut un loc foarte primitor.
Am luat-o pe Bogdana de mana si am ajuns in fata scenei unde VdV era la probele de sunet.Am vazut-o pe Andreea,foarte bine acompaniata de Andrei :X:X si am salutat-o....in rest,toata trupa era pe scena,insa asta nu m-a impiedicat sa vorbesc cu Despot....bine,de fapt el a inceput sa vorbeasca cu mine... :X:X:X
Ne-am mai invartit ceva vreme pe acolo pana cand am luat o masa de unde puteam sa vedem perfect tot ceea ce se petrecea...si am tot observat pana cand Despot s-a dus sa isi ia o bere pe care a asezat-o pe masa noastra...:X:X...ceea ce nu credeam ca se va mai putea intampla dupa experienta mea unica de pe 17 mai din Pta.Revolutiei.
Iata cum in acel moment in care Bogdana era si ea foarte mirata,mi-a picat din cer o intrebare esentiala pentru noi in acea zi insa nefolositoare in acel moment..."da' noi cu ce ne intoarcem?".....si nu,nu mi-a raspuns Bogdana,mi-a raspuns Despot care ne-a zis ca exista posibilitatea sa plecam cu duba rosie a trupei,adica cu duba rosie care transporta instrumentele trupei.
Foarte fericite in acel moment pentru ca trenurile nu erau sigure si autocarele erau scumpe,am continuat sa ne bucuram de moment si de priveliste pana cand ne-am mutat pem jos in fata scenei lipite de gard.
Pe la 9 fara ceva au poposit pe scena niste baieti in deschiderea concertului VdV...care sincer nu stiu ce au cantat,pentru ca timp de o ora am fost ocupata sa fug 5 km mai departe de piata ca sa vorbesc cu mama la telefon,am fost oupata,aproape sa lesin cand l-am vazut pe my boyfriend in spatele meu si cand mi-a zis ca a venit ca sa stea 10 minute si apoi sa plece.
9:30 in sfarsit pe scena Vita,in sfarsit concert in aer liber cu multe,multe,multe, piese de interpretat si eu de fredonat.
Am topait,am urlat,am dat din cap,am filmat,am facut si poze si bineinteles ca m-am si enervat din cauza unui boschetar care numai pleca dracu' de acolo(la inceput unu,mai incolo 2....pe urma au plecat,cand deja eu eram cu nervii la Pamant).
La sfarsit,am ajuns in spatele scenei unde milioane de oameni vroiau sa ia autograf de la Despot(avand in vedere ca nu canta atat de des pe acolo....sa zicem ca ii inteleg) iar eu,Bogdana si Miruna incercam sa ajungem la Andreea.
Am scapat din imbulzeala de oameni si am descoperit ca o sa plecam cu duba,cu Tinerete(am aflat ca il cheama Vali),cel care e non-stop atent la toate detaliile din timpul concertelor.
In jur de ora 12 dupa ce conversatiile s-au terminat si toata lumea a plecat,ne-am despartit si noi de Targoviste si am poposit in Bucuresti pe la ora 1.
De la studio,mai precis din piata 1 mai am luat-o usor pe jos toate 3 pana la victoriei...cand am realizat ca trebuia sa fi spus sa ne fi lasat la Pta.Unirii sau Romana,de undeva de unde puteam sa ajungem peste tot mai repede.
Ne-am dat cu pumnii in cap si am facut comanda de un taxi,care ne-a dus acasa la Miruna destul de repede.
Pe la 2:30 inca mai radeam si inca mai povesteam.....toate astea pana la 3,cand am cedat si am adormit.
M-am trezit cu greu la ora 6 si am mers ca un zomby pe strada...moarta de somn.M-am despartit de Bogdana la Unirii si m-am dus sa beau ceva(cafea sau Red Bull).
La ora 7:30 ma puteati gasii stand pe o banca vis-a-vis de magazinul Unirea,mancand o gogoasa si band o cafea,iar pe la 8 am ajuns acasa si am inceput sa dezvolt "acele povesti" pe care le-am trait eu.
Sincer,am fost cat pe ce sa fiu prinsa dar nu mi-a pasat....eram convinsa ca o sa ajung la Targoviste si am ajuns....s-au intamplat lucruri fantastice si as mai fugii de 4000 de ori ca sa se mai intample,macar,o data!
Am cunoscut oameni noi,m-am bucurat de toate acele momente,m-am distrat dar m-am si enervat(doar putin).....lasand la o parte gropile care m-au tot impiedicat sa ma bucur si mai mult....a fost minunat si nu am crezut niciodata ca o sa pot spune...I love TARGOVISTE!!

Printre carti.....

Am fost intotdeauna in cautare de comori....acele comori bine ascunse pe rafturile unei biblioteci sau unei librarii.Am avut si foarte multe pauze ce e drept,insa am stiut tot timpul unde trebuie sa caut si ce sa caut.Insa,in ziua in care m-am gandit ca trebuie sa desfintez mall-ul Platza din cauza lucrurilor inutile si prost amenajate,am mai aflat ca trebuie sa desfintez si libraria din Platza,lucru pe care nu vroiam sa-l fac....prea curand.
Plimbandu-ma de plictiseala printre miile de rafturi ale unei librarii,am ajuns de la cartile si revistele care ma caracterizeaza intr-un raion unde nimic numai era...eu.Adica,nimic din tot ceea ce vedeam nu ma mai inspira si nu ma mai atragea...si totusi era raionul potrivit,erau rafturile unde adesea gaseam carti care ofereau alta perspectiva asupra vietii,relatiilor dintre oameni si gandirii acestora.
Ce am gasit in schimb acolo?Am gasit titluri care m-au speriat,m-au socat si m-au lasat fara glas.Am crezut ca acele carti sunt doar mituri,legende,pe care femeile le povesteau prietenelor ca sa reuseasca sa se simta mai bine...dar nu,erau reale.Lecturile gen "ajuta-te singur" existau si erau pretutindeni.
Am riscat si am cotrobait printre cele mai ciudate titluri "e cineva acolo" , "Nu stiu cum reusesc", "femeia invizibila" si multe altele pe care numai vreau sa mi le amintesc acum.
Oare,intr-adevar acest raion al cartilor "ajuta-te singur" care a aparut din ce in ce mai mult este atat de spectaculos?Oamenii din ziua de azi nu se mai pot gandii singuri la probleme lor si nu le mai pot rezolva?Chiar au nevoie de mii de pagini cu sfaturi alese de acei scriitori care au suferit atat de mult incat au decis ca au posibilitatea de a le inbunatatii viata altora?
Unde imi mai pot gasii cartile care imi deschid mintea daca librariile incep sa fie asaltate de "rafturi ajutatoare"?
Nu ma pot regasii printre acele carti si nici nu vreau;nu ma pot baricada in spatele unor randuri care ma sfatuiesc sa nu ma mai intalnesc cu nimeni niciodata pentru ca voi avea si mai mult de suferit.
Ce prefer acum?Prefer sa imi recitesc cartile mai vechi,sa desfintez "raionul suferinta" din viata mea,sa ma prefac ca nu a existat niciodata....si pentru acele persoane care vor sa sufere in continuare,sa isi gaseasca pe cineva care sa le inteleaga,dar sa nu poposeasca in "raionul groazei" pentru ca nu vor mai avea scapare!!

Cu toate astea,nu ma impacientez..pentru ca ma voi regasii intotdeauna printre carti,oricate rafturi ciudate vor mai aparea!!

Am omis ceva?

foarte adevarat!!!

Imbatata de mirosul micilor de la festivalul berii,indragostita de lumea din jurul meu si innebunita dupa muzica care ma facea sa vibrez in fiecare secunda....asta am fost EU azi,intr-o zi de duminica oarecare pentru unii,extrem de speciala pentru altii.

Acum,obosita,in cadere si fara vlaga,dar cu foarte multe ganduri in cap.Cum ar fi?

In experientele mele unice de viata pe care le am zi de zi in compania unor persoane mai mult sau mai putin placute am descoperit esenta unei discutii....esenta cuvintelor,esenta paharului de vin si esenta tigarii.In pauzele de amuzament,pauze care nu pot lipsii din orice conversatie,am realizat ca am mult mai mult decat mi-as fi inchipuit vreodata....i’ve got a lover(sunt in perioada aceea a vietii mele.....in sfarsit,YES!!),am doi prieteni care se iubesc,se cearta,se impaca..tin unul la altul si nu isi dau seama,am prietene cu care pot sa barfesc,sa beau si sa rad(in principal) si mai am ceva...ceva foarte important....ma am....pe mine.De ce spun asta acum?Oare nu am realizat de la inceput cine sunt,cum sunt si ce vreau de fapt de la viata?Nu,nu am realizat...de-abea acum,in perioada in care fac cele mai mari tampenii,in perioada in care fug de acasa,in care nu gandesc,mi-am dat seama ca EU sunt persoana pe care am cautat-o in tot acest timp.Aveam nevoie de mine,asa cum sunt EU,fara minciuni,ocolisuri,linguseli....fara palavrageala aiurea...doar cuvinte simple care sa ma defineasca,sa ma puna in valoare..cuvinte care sa ma scoata in evidenta pentru ceea ce sunt si,in special,asa cum sunt.

Tot astazi am realizat ca sunt un punct forte in discutiile moarte,sunt un punct care denota veselie si interes,chiar daca aceste doua stari nu exista in conversatia respectiva.....si nu spun asta numai pentru a ma lauda,spun asta pentru ca imi place ceea ce vad,imi place ca m-am redescoperit si ca mi-am descoperit si mai mult lumea din jur.

Ce am sa fac in continuare cu toata aceasta harababura misterioasa si incitanta?Nu am sa o reduc,asta e clar,am sa continui sa joc acest joc,am sa continui sa vorbesc,sa ma invart in acest cerc al prietenilor si sa raman aproape de ei,fie ce-o fi.

Mi-am batut capul atata vreme cu relatiile dintre oameni,cu prostiile pe care le facem noi toti,cu actiunile noastre mai mult sau mai putin aiurea si m-am trezit de-o data la capatul unui drum,in dreptul unui semn pe care scria „unde duc toate aceste idei ale mele?”....lumea nu se schimba de pe o zi pe alta,oricat as incerca EU sau oricine altcineva sa o schimbe,relatiile se mentin sau se prabusesc indiferent de intrebarea mea cheie „de ce?”...si consecintele actiunilor noastre nu vor intrazia sa apara indiferent de pozitia noastra in aceasta lume.

Brusc,mi-am amintit de versul din melodia de mai sus „daca Dumnezeu este un dj si viata este un ring de dans”...eu as reface versul si as da la o parte cuvantul „daca”......Dumnezeu este chiar un Dj si viata e mai mult decat un ring de dans,este un cerc de conversatii absurde sau nu,care pot fi intalnite la orice ora din zi din noapte...viata e un cerc de prieteni,unde daca ai destul de mult noroc esti acceptat....viata este un joc,o ironie..este decizia ta si chiar daca de cele mai multe ori prietenii,vorbaria si toate cele nu iti sunt aproape,ai pe cineva langa tine...te ai pe tine insati,numai ca ai nevoie de momente speciale ca sa te decsoperi......si cu asta,pot intreba daca am omis ceva?