Pe viata si pe moarte..

Hello,m-am intors...deci,rezulta ca nu am murit si nu am patit nici un lucru grav(in afara de operatia propriu-zisa) pentru ca pot sta linistita in fata calculatorului si va pot scrie.Nu stiu daca sa povestesc cum a fost,imi e frica sa ma gandesc din nou la toate acele momente,mi-e frica sa nu raman pe ganduri prea mult si sa ma panichez din nou.....insa,frica asta nu ma ajuta cu nimic,am descoperit ca frica este cel mai nefolositor sentiment in anumite momente....asadar,incep.....
Am plecat luni dimineata de acasa,am ajuns la spital si m-am internat.Groaznic,un salon plin de persoane bolnave...rectific,un spital plin de persoane bolnave si un dezinteres total din partea doctorilor.Trebuia sa fiu operata marti,insa s-au ivit probleme(gen sangele care mi-a fost donat nu era grupa mea)si asa am mai stat o noapte in spital pana miercuri.M-a vizitat multa lume si parca timpul a trecut mai repede,insa in ziua cu pricina au dat navala peste mine tot felul de sentimente si de remuscari gen "m-am purtat urat cu nu stiu cine,am facut nu stiu ce,nu i-am zis nu stiu cui" si am inceput sa ma panichez groanznic pana cand m-a rezolvat anestezistul pentru urmatoarele ore.
M-am trezit tremurand de frig,plina de perfuzii,intr-o sala mare si ciudata(reanimarea).Nu am prea dormit in noaptea aceea din cauza luminii si zgomotelor,dar si din cauza faptului ca nu ma puteam misca.
Joi dimineata am fost adusa in alt salon si am fost salvata de o asistenta care mi-a smuls toate perfuziile.Da,aveam capul mare,pentru ca partea dreapta era plina de bandaje si aveam gatul intepenit.Ma puteam da jos din pat si puteam merge numai cu ajutorul mamei(care a stat 24 din 24 de ore langa mine...wow) altfel efortul era mult prea mare si ma curatati cu farasul de pe jos.
Pe parcursul zilelor,am inceput sa-mi mai revin,sa ma mai misc si sa ma mai dezmortesc,am inceput sa bantui prin spital si sa aflu ca zilnic mor persoane din cauza unor operatii nereusite sau a unor boli netratabile,am invatat ca meseria si ajutorul personalului din spital trebuiesc "cumparate" si sunt foooooarteee "scumpe"(mama stie mai bine,probabil) si mi-am fixat si mai bine,in minte,ideea ca spitalul te si vindeca dar te si distruge psihic.
Sunt acasa unde mai zac ceva vreme,dar sunt acasa.Cele 10 zile de chin au luat sfarsit.Am avut parte de "o vacanta" de neuitat,pe care nu i-o doresc nimanui.Am avut parrte de "un joc" pe viata si pe moarte din toate punctele de vedere!


P.S: Le multumesc prietenilor mei care nu m-au dezamagit si au ramas foarte aproape de mine!
Ii multumesc si familiei mele,in special mamei care a devenit Femeia Fantastica si a convietuit cu mine in spital pana in ziua externarii!
Ii multumesc in special Andreei Talmazan care a fost foarte aproape de mine si care m-a emotionat cu post-ul de pe blog.
Si....in final,multumesc VITA DE VIE pentru ca a-ti fost aproape de mine si m-ati sprijinit!

.....rezulta: stiu sa imi aleg bine persoanele pe care sa le iubesc!

Andreea,Deea.....eu!

M-am trezit fericita.M-am trezit numai cu ganduri frumoase in minte si cu bucurii in suflet.Nu stiu de ce,poate pentru ca asta trebuie se insemne ziua de 19 octombrie pentru mine sau poate pentru ca noaptea mi-a mai curatat sufletul de frica,panica,ranchiuna si toate acele sentimente care ies la suprafata atunci cand nu trebuie.
M-am gandit sa nu plec si sa va las atatea cuvinte dure pe prima pagina,mai precis in primele randuri....asa ca am sa fac o schimbare....

ANDREEA: inocenta,timida,sensibila,intelegatoare,studioasa si incredibil de fricoasa.Este calma,se preocupa mai mult de soarta celorlalti decat de ea insasi,cateodata nestiind sa-si apare propriile interese.Nu stie semnificatia cuvantului "NU" atunci cand este vorba de a ajuta si nu este in stare sa refuze o favoare,oricat de mare ar fi aceasta.Este draguta,amuzanta,optimista,sincera,infantila dar in acelasi timp si matura.Vrea sa schimbe totul in bine dar nu are nici o intiativa,sta mereu in banca ei,curajul lipsindu-i cu desavarsire.

DEEA: nebuna,egoista,incapatanata,irascibila,nesimtita si neintelegatoare.Accepta numai ce vrea si cand vrea,toata lumea trebuie sa se invarta in jurul ei.Este preocupata numai de persoana ei,de propriile ei interese iar atunci cand lucrurile nu ies bine dramatizeaza,considerandu-se intotdeauna victima.Este profitoare,stie sa manipuleze pe oricine si orice.....si reuseste sa primeasca tot ce i se cuvine,intr-un fel sau altul.Este draguta,falsa,curajoasa si nu ii pasa ce se vorbeste despre ea.Intra numai in probleme si rade ca o isterica,este inconstienta si sare cu capul inainte in orice situatie.

EU: ............sunt 2 IN 1......rezulta: DE NECONTROLAT!

Now i'm official...in trouble!

Well,se pare ca raceala mi-a trecut....de fapt nici nu fusese atat de grav pe cat crezusem eu.Se pare ca acum ar trebuii sa fiu fericita si sa ma gandesc cum sa-mi petrec restul zilelor...insa...doar se pare!
Principalul motiv pentru care am inceput sa scriu acest post care va fi cel mai infiorator de pana acum,atat pentru mine cat si pentru toti cei care ma cunosc si ma iubesc(probabil) este legat de un sentiment pe care l-am intalnit azi,un sentiment extrem de puternic numit..frica.
O sa-mi spuneti ca v-a fost de foarte multe ori frica si nu am sa neg acest lucru...insa aceasta frica este una mai speciala,este frica de necunoscut,este frica pentru propria ta viata...este un inghet care te copleseste si care nu poate fi indepartat cu nici o forma de caldura.Totodata este un sentiment care te doboara dar te face si mai puternic,te pune pe ganduri si fara sa vrei te trezesti intr-o alta lume unde panica nu poate fi oprita.
Pentru ca nu sunt diplomata si nici nu-mi place sa fiu in anumite situatii,am sa sfasai fericirea unora,am sa sparg gandurile altora si am sa marturisesc ca am de suportat o operatie(numai spun de care ca se isca panica,m-am convins azi), si am sa fiu plecata ceva vreme de....oriunde.O sa am zile in care o sa fiu plecata intr-un somn adanc si zile in care am sa traiesc din amintiri.Va exista o zi in care voi fi moarta de panica,de frica si in care ma voi gandii la toti cei pe care ii iubesc si nu am sa-i mai revad curand.
.....nu mor......cel putin asta sper
.....o sa va am pe fiecare in minte.....cel putin de-asta sunt sigura
.....nu e grav......cel putin asta am inteles
.....in cateva saptamani.....o sa fiu bine!
So,de ce mi-am facut atata timp alte probleme in legatura cu chestii total neimportante?...cand acum ma uit mai cu atentie si observ ca "now,i'm official in trouble!"


P.S: Pentru toata gasca mea de la Vita: o sa lipsesc ceva vreme de la concerte...da-ti din cap si pentru mine si transmite-ti mai departe motivul,nu atat de brutal cum l-am scris eu aici! :P:P:P

Sfat: A-ti vazut vreodata drac mort?...deci,nu am sa fiu eu exceptia!