Persoane,momente,lucruri...care te schimba!

Am primit acum cateva zile de la Sunetu' o leapsa foarte interesanta si foarte bine gandita.Asadar,in urmatoarele randuri va trebuii sa scriu despre tot ceea ce m-a schimbat radical....si o sa fie cam greu sa aleg dintre atatea si atatea persoane,momente sau lucruri...(si dau leapsa mai departe cui vrea sa o ia)...

1.Prima schimbare am suferit-o la cativa anisori,cand tata ma tot plimba prin Bucuresti.O data cu filmele,piesele de teatru,spectacolele si tot ceea ce ochisorii mei mici de copil puteau observa,a venit si primul gand.....primul gand de a ma face actrita.Bineinteles si mama a avut un rol important in acesata alegere a mea,si anume faptul ca se uita la telenovele toata ziua,m-a inspirat si m-a facut sa ma si indragostesc de o limba straina.....de limba spaniola.

2.Am crescut si tot datorita tatalui meu,am ajuns sa joc tennis.Nu eram indragostita de acest sport,insa imi placea.....si a inceput sa-mi placa si mai mult,cand am dat peste oameni minunati cu care m-am simtit incredibil de bine timp de multi ani de zile....si pot marturisii ca una din persoanele cu care practic,am crescut a fost antrenorul meu.....(insa,acum s-a rupt firul pentru ca m-am schimbat din nou)

3.Prietenii din scoala(oricare ar fi fost ea) m-au schimbat...unii au ramas aproape de mine(simta-te Poe....:P:P) in timp ce altii intr-un trecut mai indepartat mi-au dat cu piciorul.....fapte pe care le patesc si acum.....pentru ca nu ma voi invata minte niciodata,in adevaratul sens al cuvantului.

4.Plictiseala m-a facut sa deschid pagina de word,acum 2 ani de zile si sa incep sa scriu si sa imi pun mii si mii de intrebari legate de viata.....tot atunci,am inceput sa termin caiete intregi de compuneri.....si acum,acum am ajuns in momentul in care am un blog si sunt o persoana mult mai deschisa decat cea din trecut....si bineinteles in momenntul in care,vreau cu orice pret sa fiu jurnalista.
.....si da,si Sex and the City(serialul) m-a inspirat privind aceasta placere de-a mea.....

5.Iar,ultima idee care imi mai trece prin minte,ultimele persoane care m-au mai schimbat au fost si sunt,cele care au avut sau au legatura cu Vita de Vie(inclusiv ei)
Cred ca asta a fost ultima mea schimbare,cred ca primul concert m-a dat peste cap,cred ca prima deplasare m-a bulversat,cred ca primul cuvant m-a facut sa-mi dau seama ca poate,nu exista persoane,momente sau lucruri,care te schimba....exista doar dorinta si iubire......in rest,totul e magic!

Un B52 cu emotii!

Dupa o lunga perioada de asteptare,mai precis dupa o saptamana si ceva de la ultima zbenguiala,am fost foarte entuziasmata cand a venit momentul unui alt concert intr-un club in care nu mai fusesem pana acum.
Miercuri,25 martie,deslusisem misterul "zmonky vine sau nu?"(mai bine nu-l desluseam) si dupa cateva ore de pierdut vremea in HB(terasa de langa liceu) am plecat alaturi de Gaby(spre B52),caruia ii multumesc ca s-a decis sa vina pana la urma si ca nu m-a lasat in compania....mea.
Am ajuns in jur de 9 si ceva si am descoperit muuulta lume si un club imbarligat si foarte mic.Coate si multe impinsaturi,si am ajuns in fata minusculei scene(chiar incepusem sa ne gandim unde o sa incapa trupa).Inca o ora de asteptat si de ras,pana cand in sfarsit,a inceput concertul(nu prea stiu exact la ce ora..am pierdut detaliul).
Pogo?Deloc.Zbenguiala din partea mea?La greu....pana cand....ceva extrem de ciudat mi s-a intamplat,ceva ce pana acum nu am mai intalnit(probabil nu reuseam in totalitate sa-mi exteriorizez si cealalta personalitate mai timida a mea).Am ramas in transa,am ramas pe loc timp de o piesa jumate...mai precis,socul s-a dezlantuit incepand cu "Ganduri" si terminand dupa "Totata"(acustic).Totusi,oare de ce mi s-a intamplat asta?Poate ca inchid prea multe ganduri in interiorul meu si ele au inceput,de acum,sa ma atace brusc.
Dupa ce mi-am revenit,am avut parte de 3 min. de pogo,inceput de cateva tipe din spatele meu(bravooo) iar la sfarsit, "Liber" incepuse sa ma faca sa lacrimez din ce in ce mai abundent(ce naiba?am crezut ca s-a sfarsit etapa "plansul la Vita"...ei bine,se pare ca nu prea).
Sfarsit(nuuu),imbulzeala mare,eu si Gaby,inca stationam...apoi,ne-am asigurat planul vorbind cu Sorin,si din pacate,ne-am "catarat" repede pe scari ca sa iesim la aer si sa plecam acasa.
Nu,nu am ajuns la 3 dimineata,ci la 12:30....si mama a reactionat exact ca in noaptea din Fire: adica a fost calma si pacifista.....si mi-a placut,a crescut inima in mine de bucurie(insa numai pentru o noapte).
In concluzie,am avut parte de ceva ciudat si special.Am plans,am ramas in transa si am facut pogo,practic in acelasi timp...si am fost mai mult decat fascinata de cat de puternice pot fi emotiile mele......si ca sa inchei,mai exact,am sa combin o parte din spusele entitatii care imi da viata zi de zi,si anume,VdV;cu spusele mele: "daca Vita de Vie ar avea concert intr-o pestera la 10 000 km departare" s-ar putea baza intotdeauna pe mine!

Fotografa de mine si...mare chiul sa faca omul poze in B52....mai ales daca mai pui si o transa si un inceput de plans.....

Scenariu!

Pentru ca de mica am avut o imaginatie bogata,iata ca aceasta caracteristica a mea nu s-a pierdut pe drum....si a evoluat si ea o data cu posesoarea.
Totusi,sa nu aveti impresia ca imaginatia mea se reflecta doar in minciunile pe care i le spun mamei atunci cand merg la concerte,sau Dumnnezeu stie unde....nu,creativitatea mea ma ajuta si atunci cand vine vorba de a compune povesti(pe bune).Asadar,iata ca intr-o zi plictisitoare in care nu aveam ce face,mi-a trecut prin minte,ca un fulger,un scenariu de film foarte dragut(in opinia mea)......


Different types!

Atunci cand Sarah moare impreuna cu sotul ei John intr-un accident de masina,Katy si Jane se trezesc nevoite sa locuiasca sub acelasi acoperis intr-o casa mare lasata mostenire de catre sora lor Sarah.Lucrurile par simple pana aici,doar doua surori care sunt nevoite sa locuiasca impreuna,ce poate fi mai minunat decat acest lucru?Ei,bine pentru cele doua nu este deloc usor pentru ca nu au absolut nimic in comun,de fapt intre ele exista numai diferente.
Jane Parker este o femeie in jurul varstei de 40 de ani cu o slujba foarte importanta in domeniul publicitatii,cu un divort pe cap si cu 2 copii:Billy si Betty,amandoi la varsta de 17 ani in care vor sa scape de controlul mamei lor.Jane este posesiva,crede ca numai ea are dreptate,este egoista si isi traieste viata pe un principiu foarte strict:reguli,care le sunt impuse si copiilor ei,meniti sa ajunga oameni cu carte,fie ca acestia isi doresc sau nu.
In acelasi timp,Katy Parker este o tipa la 32 de ani, cu un iubit in jurul vietii sale dar nici un gand de casatorie si de copii( de fapt acest gand o ingrozeste).Este editor la Vogue si crede ca totul se invarte in jurul modei si hainelor de firma.Este innebunita dupa pantofi,dupa viata de noapte si dupa orice barbat care i se pare interesant,isi traieste viata dupa....nimic,comportandu-se cateodata ca un copil mic si rasfatat.
Durerea si golul pe care l-a lasat Sarah in viata celor doua le va duce la nenumarate certuri si neintelegeri dar le va trece si prin nenumarate intamplari si situtaii mai mult sau mai putin jenante.
Oare exista vreo sansa ca doua caractere atat de diferite sa supravietuiasca impreuna?Pe Jane si pe Katy le unesc mai mult decat moartea unei persoane dragi,le unesc o casa lasata mostenire comuna cu intentia de a le apropia,copii lui Jane pe care Katy ii iubeste mai mult decat orice si...simplul fapt ca sunt surori fie ca le place fie ca nu.De fapt,fiecare dintre noi avem tipuri diferite de a ne traii viata,asa ca,nu ar trebuii sa fie greu......oare?