Condamnati....

Nu mi-am pierdut stilul de viata si nici stilul de a gandii(multumesc Lui D-zeu) cu toate ca s-au intamplat multe lucruri in acest inceput de an.Nu mi-am pierdut sinceritatea si nici modul de „a pune totul pe masa” fara nici un fel de „ambalaj”.....de aceea,astazi,m-am comportat exact in stilul meu si am aflat cum relatiile pot functiona si intr-un mod esuat....si cam asta e ideea principala a tot ceea ce-am trait si am auzit astazi.
Dupa o lunga perioada de timp,m-am intalnit iarasi cu un foarte bun prieten care a cam neglijat o parte a vietii lui pentru o noua parte a vietii lui.Cum a fost?Diferit.A fost o vorba lunga,la o masa din umbra unei cafenele.
El,a fost intotdeauna genul de persoana cu care puteam vorbii orice,cu care puteam face orice si cu care ma puteam intelege atat intr-un mod serios cat si intr-un mod amuzant...daca se poate spune asa.Acum?Acum mi-am dat seama ca si el,s-a schimbat....insa nu s-a schimbat ca...eu..adica din nebun sa devina si mai inconstient si mai „nu imi pasa de consecinte”....s-a schimbat si a devenit mult mai calm...vorba lui,mult mai,monoton.De ce?Bineinteles din cauza unei relatii dupa care el tanjea foarte mult(si asa imi aduc aminte de anul trecut,cand imi povestea vrute si nevrute despre aceasta...ea).
In momentul in care auzeam povesti si povesti despre relatia lui....mintea mea putea procesa un singur lucru: relatiile pot functiona intr-un mod esuat....atunci aceea se mai numeste relatie?Poate este doar o non-relatie.Poate in ziua de azi lumea a evoluat atat de mult incat poate supravietuii intr-o non-relatie..adica intr-un nou timp de relatie care se bazeaza doar pe.....nimic.
Cum si cine a salvat situatia?Eu?In nici un caz.Atunci,in momentele in care eu tot imi dadeam cu parerea,poate doar tacerea lui si faptul ca s-a declarat „vinovat” a facut ca,situatia sa fie una diferita....a facut ca el sa para un om condamnat in fata....mea?De ce intotdeauna,intr-o relatie cineva trebuie sa ajunga cu streangul de gat?Lucrurile nu se pot intampla ca in filme?Daca exista povesti de dragoste adevarate,de ce nu se vad...si de ce intotdeauna cineva trebuie sa ajunga sa fie condamnat de toti ceilalti?
Si de la a fi condamnat intr-o relatie....trec la a fi condamnat de ceilalti pentru ceea ce cauti in aceasta viata.De ce?Ei bine,aceste doua aspecte au foarte multe in comun,fie ca va vine sa credeti,fie ca nu.Adica?Adica,fiind intotdeauna in cautare de ceea ce nu am avut in viata aceasta,se pare ca si relatia mea a inceput sa se duca de rapa,si am inceput sa aud din toate colturile pareri si pareri care ma duceau si pe mine intr-un singur loc...la condamnare.
Totusi,ce este condamnarea?De ce indiferent de situatie cu totii ajungem acolo?Este o judecata pe care va trebuii sa o suportam de foarte multe ori in viata sau acest fenomen exista doar in mintea noastra?
Daca in relatia cu persoana iubita suntem,uneori,indecisi si ajungem sa ne dam cu capul de pereti,in relatiile cu ceilalti avem momente in care credem ca nimeni nu ne este alaturi si toti cauta sa ne judece......rezulta ca cei care ne duc la condamnare si care ne impun o pedeapsa groaznica,suntem chiar noi insine.Oare?
Atunci cand clacam,cand avem impresia ca nimeni nu ne intelege,cand relatia noastra oricat de esuata ar fi functioneaza dar nu asa cum ne-am dorii atat noi cat si cei din jurul nostru,mai ramane ceva de facut?As putea spune ca speranta ramane in picioare,ca acel gand „voi lupta si lucrurile se vor schimba” este un colac de salvare.....insa pana cand acest sentiment de recuperare ia nastere in noi,ne vom simtii,iar si iar...condamnati!