Oare?Oare am descopeit in sfarsit in ce m-a transformat aceast joc care "implineste" un an in aceasta luna?
De ce am ajuns sa cred ca sunt o "drama queen"?Poate nu neaparat din cauza faptului ca duc totul la extreme,poate din cauza faptului ca de mica am plans pentru lucruri care nu meritau atata efort....nici macar aceasta situatie nu merita lacrimile mele?Daca da,atunci de ce nu mai vreau sa lupt pentru cei pe care ii iubesc cu adevarat si totusi,daca nu,atunci de ce nu "demisionez" o data?
Sunt atat de incapabila sa ascult sfaturile altora care ma indeamna sa ma salvez pe mine si sa devin din nou ce am fost?
Recunosc....mi-am invatat lectia....intr-un mod crud,ce-i drept,insa am retinut faptul ca nu mai trebuie sa am incredere in oricine,ci trebuie sa am,in primul rand,incredere in mine si in fortele mele.
Totusi,afirm ca sunt o persoana dramatica,afirm ca fac din tantar-armasar si ca indiferent de situatie ma panichez...mai mult ma enervez si nu ajung niciodata la nici o concluzie...de ce?Nu stiu,nu am nici cea mai vaga idee.....poate ca voi stiti raspunsul sau poate ca eu trebuie sa descopar singura de ce ma "declansez" atat de brutal,din orice.
Sunt insensibila,imi pasa prea mult si ma atasez si foarte usor de cei din jurul meu...iata ca sunt si dramatica....Au toate aceste caracteristici,un punct de legatura?Eu nu vad nici unul si totusi sunt capabila de a le poseda,pe toate....foarte ciudat si foarte iesit din comun.
In concluzie,nu stiu exact daca personalitatea mea,mai este in curs de formare sau nu(insa,sincer sper din tot sufletul ca da)...sper sa scap de anumite trasaturi morale pe care le posed si sa nu mai am "onoarea" de a ajunge din nou la fraza: la dracu'.....i'm a drama queen!
vineri, 13 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 aberatii:
Titlul imi aminteste de o melodie :)) Mah, o drama queen nu esti... E prea dur termenul :)) Ca te consumi tu pentru orice lucru idiot, asta e partea a doua :P Macar ai prieteni care te ajuta sa treci peste, nu ca altii mai nefericiti, asa ca bucura-te!
Da..pai la melodia aia ma gandeam cand mi-a venit ideea sa scriu...si da ai dreptate,ma consum ca o proasta..insa vorba ta,e bine ca am prieteni adevarati si vorba lu' mama,care a grait si ea ceva adevarat care m-a socat si extrem de tare: "intr-un fel e bine ca te-ai atasat de baietii de la Vita..si,crede-ma nimeni nu se poate atasa in asa fel ca tine!" :|:|.....mama,bah,mama...
Trimiteți un comentariu
Hai uimeste-ma....