.....in speranta ca va fi ultimul post care va mai aduce vorba despre tristete.....
De ce spun asta tocmai acum?De ce ma refer la un episod de mult sfarsit din viata mea,in acest moment?...poate pentru ca asta simt ca trebuie sa imi repet,ca trebuie sa imi explic zilnic mie insami.
Cum s-ar traduce pentru mine,titlul acestui post?S-ar traduce prin alta propozitie: "acum am ramas numai eu...cu mine"....da,m-am trezit asa peste noapte,m-am trezit cu gandul sa zic foarte hotarata un "la revedere".
Nu vreau sa ma despart de toate momentele frumoase,magice si nici nu am s-o fac....am sa le spun "pa!" anumitor persoane,acelor persoane de care eram extrem de unita(sau cel putin asa am avut eu impresia)....
Mi-a fost spusa,intr-o seara,o fraza care m-a luminnat...de fapt,mi-a luminat mai mult sufletul,avand in vedere faptul ca atat cuvintele cat si persoana sunt foarte speciale.Oare e adevarat ce am auzit atunci?Oare fiecare experienta aparent "nasoala" are partea ei buna si ne invata ceva?Daca da,ar trebuii sa incep sa trag concluzii,ar trebuii sa ma gandesc ce am invatat din aceste 2 experiente(cele mai importante dintre multe si ultima fiind cea mai dureroasa) aparent "nasoale".......
......pai,as putea spune ca am realizat faptul ca nu sunt proasta,asa cum imi repetam in unele zile,din contra,sunt altfel...sunt cineva care pune prea mult suflet in tot ceea ce face,lucru negativ in anumite situatii.
-am invatat ca indiferent de persoane sau eveniment nu ar mai trebuii sa ma las calcata in picioare si sa clarific de la inceputul oricarui gen de relatie,cine sunt si ce vreau de la aceasta viata.
-am invatat ca numai prietenii adevarati se bucura pentru tine si te accepta asa cum esti...nu te judeca si nu te indeparteaza de ei.
-am invatat sa iubesc mai mult...si mai ales,sa plang mai putin!
-am invatat sa accept viata si oamenii asa cum sunt si sa nu ma mai incapatanez sa schimb totul...
-am invatat sa nu imi mai pese atat de mult de lucrurile si de oamenii care nu merita efortul meu si sa ma simt mandra de cine sunt cu toate defectele si calitatile pe care le posed.
Insa,cel mai important: am invatat a mia oara,sa ma bucur in stilul meu copilaresc de viata si de oamenii care intr-adevar ma iubesc orice ar fi....si sa nu mai sufar sau sa imi fie frica sa spun,oricand si oriunde.....la revedere tabara draga....pentru ca oricum,un alt sfarsit este un nou inceput!
duminică, 15 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 aberatii:
Mai bine sa traiesti viata ca un copil nebun, razand, decat ca un adult serios, lasandu-te macinata de fiecare detaliu din viata. :D
si ai dreptate...n-am ce comenta....insa...cateodata e cam greu sa sari toate gropile pe care ti le SAPA altii....(mai ales cele pe care nu te astepti sa le vezi)
Ma, daca e asa, le iei sapa din mana si le face ce i-a facut George lui Ion. :>
faci* ;))
nu omor pe nimeni....inca :)):)):))
sa scrii pe blog..cand incepi seria "criminala" :P
Hai maaaaa :)) Daca nu omori pe nimeni n-are nici un farmec :)) Macar intr-una din povestioarele tale ;;) Si bine ca ai scos muzica aia :)) Acum pot sa-mi aud gandurile #:-S
sa vezi cum o sa ravnesti la momentele alea. la inceput mai des, dar apoi incet o sa treaca. o sa-ti mai apara in minte asa din cand in cand.
oricum, capul sus si mergi mai departe. inchide tabara undeva in minte ca sa nu o uiti. dar nu o pastra in inima. nu merita orice-ar fi fost.
si daca-ti ocupi timpu' o sa uiti si mai usor :)
@worsak: maaa...asa gen povestioara,as scrie ceva...deci,mai astepta putin si te voi surprinde!
@poe: da ma ai dreptate....criminala nu am fost pana acum...pot "sa fiu"! :P:P.....Pai,in legatura cu muzica,m-am gandit sa fac o fapta buna pentru tine! :P:P:P
@pikchiu:da,ravnesc la momentele de mult apuse...stiu cum e....insa,ai dreptate trebuie sa-mi scot tabara din inima....daca nu,imi va fi foarte greu!
Despre ce tabara vorbesti tu mai exact ?
...dupa cum am mentionat si in post,sunt 2 experiente din viata mea,care s-au terminat urat...asdar pot spune ca am avut 2 "tabere" care la un moment dat s-au despartit..din cauza mea oare?Poate...ma rog,nu mai vreau sa pun din nou suflet in aceste situatii!
De ce te intereseaza atat de mult anonimule?Faceai parte din "taberele" mele,cumva?
..observ,pe zi ce trece,ca blogul meu se umple de anonimi....oare lumea din ziua de azi doreste cu atata ardoare sa se ascunda in spatele unei masti si nu este capabila sa fie sincera si sa se prezinte oriunde cu adevarata lui personalitate?Hmmm....suspect...posibil ca da!
Era un post care mi-a starnit curiozitatea. Nu inteleg, de ce ma ataci ?
M-a intrigat situatia.....ok,daca nu ai nici o legatura cu "taberele",imi cer scuze......insa,sunt foarte revoltata in ultima vreme!
Nasol cu taberele astea :)) Macar cantecelu' e marfa :))
da,poe,macar cantecul,ne linisteste sufleteste.....
Trimiteți un comentariu
Hai uimeste-ma....