Decor…

O perioada am trait printre mii si mii de cortine,alta perioada am fost personajul principal din piesa de teatru….iar,in aceasta perioada,m-am
regasit,m-am descoperit undeva pe „scena” intre personajul principal si cel secundar.
Am auzit de cele mai multe ori,aceiasi poveste,cum ca viata este un decor sau o piesa de teatru bine sau prost jucata.Oare?Oare aceasta filozofie este adevarata,sau noi vrem sa o transformam intr-o realitate?
Frica…pe care fiecare dintre noi o simte,pentru ceva anume…fobiile care ne inconjoara,ne modifica,ne fac sa gandim altfel si sa percepem altfel lucrurile…si intr-un final ne fac mai tristi,mai ingroziti…asadar,presupusa piesa de teatru este intotdeauna o drama,fie ca vrem sau nu!
Explicatii?Avem intotdeauna nevoie de ele,fie ca le spunem prietenilor sau rudelor,fie ca sunt minciuni sau adevaruri…si din nou,rezulta modul cum gandim si cum ne prefacem.De ce?De ce totul se complica,asemenea unei scenete?De ce,orice teorie de-a mea ne duce catre un decor,pustiu sau plin de expereiente?
Dragostea….si ea,cea care face parte din structura moleculara a fiecaruia dintre noi,este amara sau dulce,este impartasita sau nu si cu toate ca nu vrem,este pretutindeni,purtand o masca sau doar „hainele” de zi cu zi.
Relatiile?Da,din nou ele,din nou cele care stau la baza sentimentelor noastre…ne ametesc,ne umbresc viata sau o transforma intr-un „camp” plin de soare si flori.Cum ne comportam noi,fata de ele?Nu prea stim sa le pretuim,sa le decoram…chiar sa le intelegem….deci avem nevoie de mai multa atentie.
Societatea?La ce ne ajuta?In ce ne transforma?Poate,doar in niste animale dornice de vanatoare,sau in niste monstrii pregatiti oricand sa omoare pentru binele si siguranta lor.
Durerea?O simtim oricand si oriunde,o transformam intr-o molecula care trebuie sa traiasca intotdeauna inauntrul nostru…de ce?Poate asa ne place..poate zilele in care am cunoscut-o atat de bine,ne-au facut sa iubim mai mult suferinta,decat lucrurile pozitive….suntem ciudati,conform personajelor din teatru.
Lacrimile sau zambetele….acele „masti” care ies intotdeauna in evidenta…acele descarcari ale sufletelor noastre…..poate niste dorinte,poate niste simple caracteristici care ne schimba si mai mult.Ar trebuii sa zambim mai mult si sa nu plangem niciodata,insa se pare,ca noi facem exact invers…parca,lacrimile curg mai usor,iar zambetele sunt undeva departe,probabil zac si rad de noi.
Drmurile….cele care au un cel mai important rol in vietile noastre.Cateodata le tinem departe si pe ele,nu putem pasii sau nu vrem,cu siguranta ne este frica….sau avem alte motive?Am asemanat drumurile vietii,din totdeauna cu oportunitatile,pe care vrem sa le luam sau nu.Am facut oare bine?...hmmm,poate ca nu voi sti niciodata…numai daca o sa-mi urmez in continuare drumul pe care l-am inceput.
Asadar am definit si decorul…..cum?Prin tot ce am descris mai sus…prin tot ce am povestit despre tot ceea ce ne inconjoara sau despre tot ceea ce simtim,mai bine zis.Suntem intotdeauna personajele principale in piesa noastra de teatru,si cel mai important suntem si cei care avem cel mai frumos decor…pentru ca ni-l construim singuri….