So happy?

Printre experientele pe care le-am trait,printre persoanele pe care le-am cunoscut,am intalnit intr-o zi si acest mare semn de intrebare….aceasta fraza care nu imi da pace,si anume:tot ce este legat de fericire….de fericirea mea sau de fericirea noastra…cum se defineste,practic „cu ce se mananca”?Exista vre-o formula magica a fericirii sau trebuie doar sa ne dam seama de anumite aspecte care ne fac sa radiem de optimism,zi de zi?
Daca tot ceea ce facem pentru a fi multumiti si fericiti,se rasfrange intr-un mod,nu tocmai pozitiv,asupra celor din jurul nostru,atunci,ar trebuii neaparat sa ne schimbam activitatile cat de des putem?...si,daca nu putem…mai bine zis daca nu vrem?
In ceea ce priveste viata mea,am descoperit ca tot ceea ce fac pentru a fi mereu…happy…nu este tocmai in regula…Am stiut de multa vreme acest lucru,insa nu m-am abatut niciodata din drum,se poate spune,ca am fost egoista si m-am gandit numai la binele meu.Ce voi face in continuare,daca asta este intrebarea?Nu stiu,mintea mea tot proceseaza si tot doreste sa ii puna capac oalei cu subpresiune,care tot clocoteste de ceva vreme.Dar,daca lucrurile nu vor iesii asa cum mi le imaginez(cam,niciodata nu ies exact cum mi le imaginez…e imposibil),ce voi face?Teoretic,imi voi distruge orice sansa de a mai fi fericita,in aceasta etapa a vietii mele.
Ce se va intampla cand voi constientiza ca fraza „I’m so happy!” va trebuii sa se regaseasca in alta activitate?Voi fi trista?Mai mult ca sigur.Voi fi fara vlaga?Suta la suta.Atunci?Ce imi mai ramane de facut?Poate,doar sa las oala subpresiune asa cum e si sa nu ii mai maresc intensitatea…si mi se pare o idee buna,doar daca ma voi putea stapanii…si asta e cea mai grea parte…
Sa zicem ca este adevarat,sa zicem ca sunt infasurata intr-o „panza” de minciuni pe care tot o maresc pe zi ce trece….si asta ma face fericita?Da,se pare ca asta ma ajuta,sa fiu fericita.Totusi,daca trebuie sa ma curat,si sa dau panza la o parte,exista vre-o modalitate de a ma alibera si de a-i impaca si pe ceilalti in acelasi timp?Da?Imi poate dezvaluii si mie cineva secretul?...daca nu,atunci chiar ca nu imi voi putea da seama,cum ar mai trebuii sa actionez.
In Bucuresti,in aceasta mare metropola,unde toata lumea este stresata,plina de probleme si de griji,mai are cineva vre-o scapare de la verbul „a mintii”?Ma mai poate asigura cineva ca detine o fericire cladita,pur si simplu,pe dreptate si adevar?
Daca eu sunt cel mai prost exemplu,cand vine vorba de a fi cinstit si corect,atunci toti cei care ma inconjoara fac parte din „echipa” celor buni,care pot salva vieti si pot demonstra ca fericirea exista conform teoriei: „este o floare alba si pura”?
Si iata cum tot ma intreb in continuare,cum nu pot descifra nici macar bucuria sufleteasca pe care acum cateva zile si luni,credeam ca o posed…chiar in totalitate.
Totusi,este bine,e un pas inainte,faptul ca ochii mi s-au deschis si am inteles ca tot ceea ce fac se rasfrange asupra mea in acel mod minunat,magnific…dar,in acelasi timp,se rasfrang si toate minnciunile si actiunile mele demne de egoism si lacomie.
So happy?....exista?Pot ajunge si eu acolo?Da,pot….insa,numai daca repar(bine de tot) tot ce am stricat,pana acum….


P.S:...si astazi,21 martie,spun si LA MULTI ANI si tot ce isi doreste(normal),unei parti din entitatea care ma face pe mine fericita.....
.....La multi ani AD!!....