Povesti!

Chiar daca nu prea este stilul meu sa povestesc sau sa citesc cate o naratiune,acum lucrurile stau altfel…si anume:
Prima poveste pe care am s-o relatez pe scurt,este despre o persoana…sa-i spun X,indiferenta,posesiva,care ar face totul doar pentru ea si care are impresia ca iubirea si sentimentele nu exista.Aceasta persoana,ca in orice basm celebru,se indragosteste intr-o buna zi fara sa isi dea seama…iar intr-un final observa cum nu isi mai poate vizualiza viitorul fara perechea sa,bineinteles nerecunoscand afirmatia de mai sus,fata de altii.
Ce punct vrea sa atinga aceasta povestioara?Este greu sa recunosti si sa spui ceea ce simti.De ce?De frica,orice forma de frica sau poate din alte si alte motive necunoscute deocamdata,de mine.
A doua mica relatare,se refera tot la unul dintre noi,persoana Y,plina de curaj,cu un strop de nebunie in sange,nepasatoare si cu o atasare emotionala fata de ceilalti,foarte puternica.Aceasta persoana,avea candva impresia ca niciodata nu va ajunge pe taramul dintre vis si realitate…pana cand s-a regasit acolo si nu i-a venit sa creada…iar din acel moment,fara sa isi doreasca,in ea s-a nascut gelozia,posesivitatea si dorinta de a vrea din ce in ce mai mult lucrurile care au adus-o pe acel taram…Insa,intr-o buna zi,mica ei lume a inceput sa se urateasca,iar singura metoda prin care se putea salva era sa cedeze si sa plece…dar orgoliul si incapatanarea erau mai puternice decat judecata sanatoasa.Apoi?Apoi,acum,ajung din nou la morala:oricat de grele ar devenii situatiile,nu ne-am da niciodata batuti,chiar daca ne uratim sufletul si chiar daca luptam pentru o cauza de mult pierduta.
In urmatoarea relatare,este vorba despre minciuna.De ce?Nu am nici cea mai vaga idee….sa judecam cu totii dupa principiul „asa e povestea,asa o citim”.Se spune ca intr-o zi minciuna a iesit la suprafata si a fost vazuta de absolut toata lumea,a fost batjocorita,isultata si nevoita sa se ascunda.Lucrurile nu au mers atat de rau pentru ea….de ce?Pentru ca in mica ei ascunzatoarea,a fost gasita si imbratisata de persoana…Z,o fiinta buna,iubitore care nu era constienta de cat de periculoasa poate fi entitatea din fata ei.Cu timpul minciuna si-a gasit locul langa persoana Z….iar intr-un final,cele 2,au devenit una singura…..Si asa reiese faptul ca in orice moment al vietii suntem influentabili,ca in orice secunda avem temeri si avem nevoie de fiinta pe care o batjocorim si o vorbim de rau….de ce?Pentru ca fara sa constientizam,avem nenumarate semne de slabiciune.
Ultima povestioara se refera la…mine.M-am ales pentru ca ma simt cea mai potrivita sa vorbesc despre urmatorul subiect:speranta….acea stralucire pe care toti ar trebuii sa o avem in suflet…dar iata ca nu e asa.Cand am facut eu cunostinta cu mica speranta?Nu stiu exact,am impresia ca s-a intamplat de mult si ca mi-a fost stearsa memoria…sau cateodata am impresia ca ma intalnesc cu ea in fiecare zi.
Alerg dupa ea,o tin langa mine…iar atunci cand pleaca,cand mai ia o pauza sunt in cea mai proasta stare posibila….insa,nu va mai pleca,pentru ca am facut rost de niste funii stranse ca s-o leg de orice situatie.Asadar,speranta e greu de urmarit si de pastrat….insa atunci cand ea exista langa tine,e foarte usor sa te bucuri de ea!
Povesti?De ce am povestit toate aceste lucruri?In fond….fiecare poseda mii si mii de alte istorii,mult mai interesante…