Alergand prin aceasta „mare” a vietii si dand peste tot felul de probleme sau de situatii extreme,am ramas profund pe ganduri,asupra unui aspect destul de important,as zice: a fi precaut sau nu?
De ce unii dintre noi,inclusiv eu,se arunca cu capul inainte,fara sa isi ia masuriu de precautie?Li se pare mai sanatos,sau poate doar le place riscul si adora momentele palpitante?Oricare ar fi raspunsul la aceasta intrebare,este clar ca nu exista strop de normalitate in deciziile luate pe fuga si negandite!
Ce se poate intampla in cazurile neprelucrate?Ei bine,se poate intampla orice lucru negativ.Nu conteaza?Eu zic ca are importanta,spun ca nimeni nu isi doreste sa aiba loc un „accident” de orice gen….Totusi,,daca m-am gandit la a fi precaut sau nu,inseamna ca recunosc ca as vrea o schimbare in acest plan.Oare?
Avem parte in orice moment de oameni necunoscuti,de relatii ciudate si de situatii iesite din comun,toate acestea ar trebuii sa ne starneasca interesul catre o precautie majora…doar,ar trebuii.
O persoana nou intalnita ne poate oferii marea cu sarea,iar noi,cei care nu gandim,am putea caracteriza persoana respectiva,in cel mai placut mod,fara sa stim ce se ascunde de fapt in mintea ei…paranoia?Nu,doar realitatea.
Relatia,nou inceputa ne poate oferii „cadouri” inimaginabile insa nu putem sti de fapt,care este sfarsitul si de ce s-ar petrece…este vorba de risc?Nu,e vorba de cunoastere,autocunoastere si un mod de a actiona.
Situatiile.Ne laudam in stanga si-n dreapta ca am iesit bine mersi din orice fel de incurcatura..insa,cu toate ca s-au terminat,suntem siguri ca tot ceea ce a fost n-a lasat urme?Nu…dar,continuam fara sa ne pese de ideile noi ce se nasc in mintea noastra.
Cum putem fi atat de nepasatori,de aroganti si de curajosi,in acelasi timp?Avem temeri ca orice alta fiinta umana,insa in momentele in care ar trebuii sa fim cei mai „fricosi” nu ne punem mintea la contributie,ci asteptam rezultate.
Am fost crescuti pentru a deosebii binele si raul,am fost invatati sa ne ferim si sa ne luptam pentru ce e al nostru,insa nimeni nu ne-a precizat niciodata in ce fel trebuie sa actionam…si poate asta este frumusetea vietii,insa unde ramane „sistemul” precautie?
Nu stim sa punem in balans tot ceea ce facem,si mai ales nu stim sau nu vrem sa ne stabilim responsabilitatile….in conclzuie,rezulta oare ca suntem doar niste copii in cautare de noutate?Da,cred ca exact asta suntem.Cred ca nu ne maturizam niciodata si mai ales,nu invatam sau nu vrem sa avem totul cat de cat sub control.
Straini de noi insine si de anumite aspecte,ciudati in felul nostru in orice clipa si constienti de caracteristicile noastre…teoretic,ar trebuii sa fim acel gen de fiinta,precauta sau nu?
marți, 9 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 aberatii:
"Relatia,nou inceputa ne poate oferii „cadouri” inimaginabile insa nu putem sti de fapt,care este sfarsitul si de ce s-ar petrece…este vorba de risc?Nu,e vorba de cunoastere,autocunoastere si un mod de a actiona."
Eh, aici poti distinge diferenta dintre precauti(eu) si impulsivi(tu):
-tu te bucuri de relatie, de fiecare secunda, iar cand se termina, se termina
-eu ma gandesc la fiecare moment frumos, iar in timp ce se intampla, ma gandesc la cat o sa doara cand o sa se termine, cat o sa injuram clipele alea. :D
@poe: crede-ma cand ceva se termina,si eu sufar ingrozitor de tare.....asadar,impulsivii sufera mai rau decat voi cei precauti...de ce?Pentru ca noi,nu prea suntem constienti de un sfarsit,nu prea ne suna clopotelul ca trebuie sa existe si un sfarsit asa cum a existat si un inceput....si pentru ca nu suntem constienti suferim mult mai mult...dar da,ce e drept,in timpul relatiei ne bucuram mai tare...dar cu ce rost?Asadar...daca stai mai bine sa te gandesti,suntem cam pe aceiasi lungime de unda,la acest capitol....doar la acesta :P:P
Ma...asa e, dar e mai bine ca va bucurati mai intens, noi astia precautii ne gandim cum o sa ne amintim de acele clipe in timp ce vom urla la....persoana de langa noi:D in timp ce voi nici nu va ganditi ca acea vreme va veni vreodata, ba chiar credeti ca e posibil sa dureze. :D
Totusi, pentru asta exista piesele din Fire :)) Remember: muraturile :))
...asadar reszulta ca nici cum nu e bine..nici precaut,nici foarte precaut...atunci,sa descoperim o cale sa combinam lucrurile...si sunt convinsa ca se poate,numai ca ne este,noua,prea lene!
Da, da, da...ne place riscul. Si uneori avem dreptate! Decat sa stam si sa asteptam sa treaca viata pe langa noi...
@sunetul: ma,da avem dreptate...insa si momentele de precautie isi au rostul lor...si asta am descoperit tot intr-unul din modurile mele de a actiona!
eu zic sa-ti pui centura de siguranta si apoi sa nu-ti mai pese de altceva :)
@pikchiu: mi-am pus de atatea ori centura aia si se pare ca inca mai tine...dar pe de alta parte,s-a stricat frana....si situatia cam tot belita e!...vezi?Alta ironie asa de-a noastra,astia care nu prea suntem grijulii...niciodata nu stim ce "ni se strica",de ce si cum,pentru ca nu ne pasa!...bine in unele cazuri,nasol in altele!
Trimiteți un comentariu
Hai uimeste-ma....