Sa fim....inconstienti!!

A trecut mult timp de cand mi-am propus sa gandesc acest subiect,dar a fost bine,pentru ca asa am descoperit mult mai multe forme de inconstienta subita atat din partea mea cat si din partea altora.

Sa incep cu primul semn de nebunie(pe care o am de mult dar mai uit din cand in cand) de saptamana trecuta,cand intr-o zi minunata dinainte de o teza importanta si grea m-am gandi sa imi fac de cap,sa ma imbat si sa numai imi pese de nimic.De-abea a doua zi de dimineata am realizat cat de tampita pot sa fiu si ce prostii groaznice pot sa fac cateodata.

Mi-am revenit treptat,am dat teza cu greu si...nu vreau sa stiu rezultatul..mi-am auds aminte brusc de zicala mea cu „i will never drink again” care nu prea a tinut si totodata mi-am adus aminte ca nu ma pot schimba si ca voi face aceleasi greseli de fiecare data.....cred.

Acum 2 zile am aflat ca inconstienta mea si nebunia pe care o posed este mult mai mare decat si-a imaginat cineva vreodata....am descoperit de ce sunt in stare sa fac pt.ceea ce imi dorec cu adevarat....si e bine de stiut ca sunt in stare de multe(nu vreau sa ma laud).Totodata faptul ca nu am gandit si m-am lasat luata de val nu este un semn tocmai bun,faptul ca am gandit si continui sa gandesc intotdeauna pozitiv nu este bine de fiecare data....pentru ca norocul nu iti este prin preajma de fiecare data cand ai nevoie de el(asta nu am simtit pe pielea mea,inca...este dovedit).

Rasucind si rasucind aceasta idee de mii si mii de ori,am inceput sa ma intreb daca intr-advear exista destin cum imi zicea o persoana total necunoscuta,ieri.Oare chiar exista noroc?Exista salvare atunci cand incepi sa te perzi intr-o nebunie totala?In cazul meu de aceasta data a existat....dar asta nu ma scuza de faptul ca am fost extrem de inconstienta si iresposabila...oare?

Atunci cand vrei cu adevarat sa iti bagi picioarele,cand numai vrei sa gandesti si vrei neaparat sa uiti de toate,este bine sa urlii,sa bei,sa te distrezi?Sau este mai bine sa iti pastrezi calmul si sa te gandesti la ziua de maine?

Lumea normala ar spune ca a doua varianta este cea mai corecta...dar oare toti procedeaza asa?Vrem sa parem responsabili si cu capul pe umeri,dar uitam ca si noi facem totul pe dos.

Intre a fi normal si a fi anormal este o linie foarte subtire...iar in ziua de azi toata lumea cam trece de ea,numai ca nu vor sa recunoasca..insa intre a fi inconstient si perfect lucid sunt oare mai multi pasi de parcurs sau mult mai putini?

In momentele critice ale vietii,eu ma dau la fund,ma inec,fug si vreau sa uit...nu incerc nici catusi de putin sa ma straduiesc sa fac totul bine..insa in momentele mele,momentele pe care vreau sa le savurez foarte incet fac si imposibilul ca totul sa fie perfect......este egoism,sau toata lumea procedeaza asa?Este o forma de nebunie sau este doar un moment de NO THINKING?

Totusi,daca toata lumea este mai mult sau mai putin dusa dar nu isi da seama,daca toata lumea face prostii mai mult sau mai putin mari,mai este cazul sa ne intrebam...sau mai bine zis sa ma intreb de ce sunt inconstienta?Mai este cazul sa ma gandesc ca nu este bine sa fiu asa?

Ma opresc si spun „sa fim....inconstienti!!” oricum in ziua de azi nu exista scapare.