Imi e dor de casa!!

Nu scriu asta neaparat din cazua faptului ca sunt la 700 de km departare de casa...scriu asta pentru toate acele momente cand mi-a fost dor de casa,de tabieturile mele..pe scurt,de viata mea.
Sunt de acord cu schimbarile si mi se par folositoare,insa exista clipe cand ai nevoie de trecut,de tot ceea ce faceai si de tot ceea ce erai.
O clipa de genul asta m-a lovit pe mine intr-o zi in timp ce stateam si pierdeam vremea pe un sezlong la soare.Nu a fost vina muzicii dezgustatoare care imi rasuna in urechi,nici vina soarelui sau vina anumitor persoane din jurul meu care ma scoteau din sarite...era vina mea,era sentimentul meu care isi facea prea mult loc in sufletul si in mintea mea...era neobisnuinta mea cu locul si oamenii din jur,era dorul de casa,de toti cei pe care ii iubesc sau pe care ii urasc,era nevoia mea de trecut si de lucrurile obisnuite pe care le faceam in fiecare zi.
Acum,insa,ce tot spun?Nu sunt eu cea care vrea tot timpul o schimbare?Nu sunt eu cea care este tot timpul satula de oras,de galagie si de omanei?
Daca ma regasesc in toate aceste intrebari,atunci ce se intampla acum cu mine de am acest dor nebun de casa si de tot ceea ce este al meu..in acel mare oras?
Am recunoscut ca nu sunt o city girl,mi se par absurde acele fete din oras pline de fitze,acum recunosc ca vreau tot timpul mai mult de la mine,de la viata insa recunosc ca imi vreau si o parte din trecut,care ma defineste.
Ca oameni evoluam tot timpul si este bine....este foarte bine..insa in ceea ce ma priveste trebuie sa marturisesc ca am evolaut in aceasta saptamana si tot ceea ce vreau acum este sa zbor catre casa,sa ma trezesc la mine in camera inconjurata de tot ceea ce ma reprezinta si pentru cateva zile sa stagnez....sa ma reobisnuiesc cu andreea cea din oras,cea care face mult mai multe prostii acolo...la ea acasa!!!