Ce si cum intelegem?

Am terminat.Am terminat anul 2008 si am inceput un nou an de mult.Cum?La fel.Nimic nu s-a schimbat la mine.Adica?Adica minciunile nu au incetat si am intrat in noul an cu multe si multe minciuni;tigarile nu s-au oprit si mi-am fumat ultima tigara pe 2008 si am inceput si prima tigara pe 2009; energizantele si cafelele nu au stat prea departe de mine si au inceput sa „curga” una dupa alta,iar alcoolul nu a stat nici el prea departe de mine cu tot cu operatia mea...de care numai vreau sa mentionez atat de mult in acest an....cu toate ca au grija altii sa-mi aminteasca non-stop de acest lucru.
Trecand peste toate evenimentele la care am asistat in ultima vreme,am ajuns din nou la mii si mii de intrebari.....vedeti?Nici intrebarile nu m-au abandonat in acest an.
Inca din prima zi a anului,am inceput sa ascult mii si mii de povesti despre familia mea si toti cei ce fac parte din ea.La ce concluzie am ajuns?La aceeasi.Nu ma incadrez si nimeni nu prea ma vrea incadrata.Totusi daca fac multe prostii si nimeni nu ma intelege,de ce mama,care nici ea nu se mai straduieste de la o vreme sa ma inteleaga nu ar spune niciodata „imi e rusine cu tine”?Imi reproseaza ce e drept......oho,si reprosurile curg si curg gramada....insa nu o vad si stiu ca nu o vad bine,zicand „nu ma intereseaza de fiica-mea” sau „imi e rusine cu ea”.
Nu fac parte dintr-o familie perfecta,nu fac parte din genul acela de familii care sunt foarte unite si nu au secrete unii fata de ceilalti,insa azi am realizat ca poate e mai bine asa.....poate familiile perfecte intr-adevar au si dezavantaje,poate ca nu au forta necesara de a rezista marilor evolutii sau poate ca le este mult prea frica sa nu destrame tot ceea ce au.
Daca tot ceea ce-am spus despre familii,despre relatia dintre membrii familiei este adevarat atunci eu si toti cei ca mine de ce incepem sa iubim si sa ne atasam mult prea mult de persoane pe care de-abea le cunoastem si de ce nu incercam sa ne apropiem mai mult de familia noastra?Sunt intr-adevar constienta ca familia frumoasa si fericita nnumai poate fi recuperata sau doar ma mint singura ca sa pot acoperii alte greseli de-ale mele?Inteleg intr-adevar toata aceasta harababura despre familii?Ce inteleg mai exact?
Daca ma afund in relatii,daca imi schimb iubiti ca pe pantofi(oooo si credeti-ma am o gramada de pantofi) atunnci sunt o persoana care va ramane tot restul vietii ei cu amintiri neplacute in ceea ce priveste viata privata?De ce nu pot sa transform totul intr-o relatie frumoasa si irecuperabila?Asta vreau sa fac insa nu stiu cum.....asta incearca sa faca subconstientul meu de multa si multa vreme...de cand a descoperit cata iubire port pentru alte si alte persoane care nu au nici o legatura cu mine....insa pe care eu i-am strans extrem de aproape de mine.
Se observa ca suntem dezorientati in viata......ca nu stim cateodata incotro sa o apucam....o familie unita si fericita ne ajuta in aceste situatii?La aceasta intrebare nu am cum sa raspund.....insa pe parcurs am descoperit ca singurii care ne ajutam suntem noi insinte,singurii care ne stricam relatiile,care ne despartim si suferim,suntem tot noi insine.....si se pare ca e mai bine sa ne obisnuim din timp…e mai bine sa fim pregatiti din timp.
Totusi,oricat de multe as scrie aici,oricat de multe as intreba sau as marturisii.....vom fi vreodata siguri ca am inteles bine?Vom fi vreodata siguri de: ce si cum intelegem?