Din nou,mi-a „pocnit” o noua intrebare in cap, o data cu noua mea profa’ de chimie si o data cu alte aventuri de’ale mele.
Dupa ce am trecut de lunile groaznice in care a trebuit sa ma vindec,nu atat de mult fizic,pe cat psihic….mi-am dovedit,mie (si mai mult) cat de insensibila pot fi in anumite situatii…mai bine zis,in anumite relatii.Totusi nu toata lumea este de acord cu mine si nu toata lumea ma intelege.Oare unora nu li se pare adevarat?Oare unii dintre noi nu isi pot vedea acea parte insensibila?
Daca de mici copii,suntem invatati sa ne iubim familia,sa iubim,aproape totul in jurul nostru,de ce o parte din acele idei dispar?
Insensibilitatea-acea lipsa de sentimente….o capatam datorita greutatilor vietii sau frumusetii vietii?Daca traim in „iad” deja,ajungem la un punct in care nimic si nimeni nu ne mai misca?Sau daca traim in „rai”,numai suntem capabili de a vedea suferintele altora?
Atunci cand mi-am spus punctul de vedere in fata mamei,a inceput din nou,cu vechea si nemuritoarea fraza: „atunci cand voi,elevii,lua-ti note mici,ii desconsiderati pe profesori!”…ei bine:Nu! Si am spus aceasta negatie cu toate argumentele posibile.
Profa’ de chimie,este una din persoanele insensibile in permanenta.Nu are momente proaste sau situatii special alese pentru a-si evidentia acest sentiment(daca se poate numii asa),este constanta…si nu sunt singura care a observat acest lucru.
Suntem calatori in aceasta viata,mintim,plangem,ne bucuram….insa indiferent de moment,avem o insensibilitate aparte,avem o nepasare de care nu ne putem descotorosii…..este posibil,aceasta,doar o alta impresie personala de-a mea,sau este un adevar pe care nu-l suportam?
Lumea,in ziua de azi,se afunda in anumite „prietenii”(daca le pot spune asa) si da,recunosc:sufera.Fac parte din lumea din ziua de azi?
O buna prietena mi-a marturisit intr-o zi ca si ea(genul de persoana nebuna si fara inhibitii) a suferit la sfarsitul unei relatii…si chiar foarte mult.Cum am reactionat eu cand am auzit aceasta afirmatie?Am ramas, putin mai mult…uimita!
Asadar,intr-un moment al vietii,cu totii ajungem sa plangem si sa suferim…deci,mai mult traim in acel „iad” decat in lumea frumoasa si fara griji.
Am ajuns la o concluzie:am ajuns sa imi dau seama ca profa’ de chimie,poate a trait un „iad”,am ajuns si sa admit faptul ca prin oricat de multe stari am trece,suntem sensibili sau timizi…..suntem oameni.
Daca insensibilitatea este o traire afectiva pe care o posedam de cand ne nastem;pe parcurs,cu sau fara vointa noastra,o facem „sa creasca”…si asta tine numai de modul nostru de viata si de anturaj.
Imi propusesem candva,sa-mi „remixez” o melodie,practic,un verb care ma dobora: „imi pasa” care devenea „nu-mi pasa”…..A rezultat ca nu pot face acest lucru,a rezultat ca oricat de insensibila as fi,nu pot fi nepasatoare suta la suta.Poate este bine….poate nu!
In concluzie,prin oricat de multe am trece in aceasta viata,putem ramane constanti sau exista doar exceptii?Putem ramane sensibili sau insensibili,sau v-a exista intotdeauna o cale de mijloc?
Atentie!...stai departe!
Pentru publicarea informatiilor de pe "deealoca.blogspot.com" pe alte site-uri, trebuie precizate sursa şi linkul spre aceasta. Imaginile pot fi preluate doar cu acordul autorului.
vineri, 23 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 aberatii:
Mai da-o naibii pe profa de chimie :)) Dupa pareera mea,insensibilitatea se gaseste in fiecare dintre noi, doar ca este mai evidenta la unele persoane :P
@poe: da si este mai evidenta la unele persoane din cauza vietii pe care a tarit-o...
.....nu ma intelege gresit,nu am nimic cu profa',numai ca ea m-a facut sa reflectez asupra acestui fapt!
...deci da,insensibilitatea este o tarire afectiva pe care o posedam de cand ne nastem,clar!...asa cum este si dorinta de a te razbuna sau de a lua la bataie!
Sunt si momente in care insensibilitatea cedeaza, trebuie doar sa gasesti persoanele care o fac sa cedeze. O data cu insensibilitatea, cedeaza mai multe parti din tine... Dar revin mai rapid de fiecare data, fortificandu-se.
Daca o persoana este insensibila nu inseamna neaparat ca nu ii pasa de absolut nimic, pur si simplu are putine prioritati de care chiar ii pasa cu adevarat. Si revin la o vorba mai veche de-a mea, "este usor sa nu-ti pese, dar cel mai greu e sa nu-ti pese"...
Acea buna prietena m-a pus sa iti zic ca suferinta de care ai mentionat a fost si cea mai mare din viata ei.
@zmonky:buna vorba ta....si da,poate ca,totul tine de momente si de persoana potrivita...insa pana apare acea persoana potrivita,insensibilitatea dureaza si totul e trist....intr-un fel sau altul
Stiam exact ce a insemnat acea suferinta pentru buna mea prietena insa,am dat doar cele mai importante detalii....
Trimiteți un comentariu
Hai uimeste-ma....