Again,Pitesti.....but,by myself!

Cand am auzit de concertul VdV din Pitesti,acum 3 sau 4 saptamani,deja planuiam cum sa ajung,cu cine sa ma intalnesc si unde sa stau.Partea financiara am rezolvat-o foarte usor si de data asta(cand e vorba de concerte,banii parca imi pica din cer...insa numai cand e vorba de asa ceva)...tot ce mai era de facut,era sa gasesc persoanele potrivite cu care sa merg.Am comunicat cu Mei,cu care vorbesc de ceva vreme pe mess si am stabilit ca ne vedem...apoi,am contactat-o pe Cosmina,cu care nu ma mai vazusem de la Buzau si de care chiar imi era foarte dor.
Din nefericire Mei nu a mai putut ajunge,insa Cosmina a zis ca suta la suta merge...asadar,joi seara am fugit de la scoala spre gara sa imi iau bilet.
Vineri la pranz,eram in gara.Bausem 2 cafele,o cutie de Red Bull si ma aprovizionasem cu tigari,totul era excelent.
Tin sa marturisesc ca la inceput aveam un mic semn de intrebare in legatura cu trenul si cu plecatul meu,de una singura pana la Pitesti,insa o data ajunsa in gara am inceput sa fiu foarte calma si sa ma obisnuiesc cu ideea.
Pe la ora 3,am ajuns in Pitesti.Am vazut-o pe Cosmina si am inceput sa mergem prin oras pana la ea acasa.Orele au trecut si noi am povestit si am tot povestit,pana cand venise momentul sa plecam spre club Hush,unde avea loc concertul.
In jur de ora 7,pe o ploaie teribila,am ajuns si noi in club.Locul era mic,plin de mese....inspirandu-mi,o stare de relaxare totala(ceea ce si vroiam sa fac in acesta deplasare:sa ma distrez si sa ma relaxez)
In timpul probelor de sunet de la Vita,am fost date afara pentru ca nu aveam rezervata o masa.Am stat in ploaie,cu speranta ca va venii cineva sa ne salveze....si a venit,a aparut Andreea de la Curtea de Arges care era cu o mare gasca si cu...o rezervare la una din mese.
Am reusit.Am intrat inauntru,am platit tot ce era de platit si ne-am pus iarasi pe vorba(ce sa mai,cand ma vad cu, Cosmina se pare ca vorbim non-stop).
In jur de ora 9,o plictiseala mare daduse peste noi.Numai era nimic palpitant: mama ma sunase si nu parea asa agitata,deci totul era bine,lumea statea la mese,manca si vorbea.....si uite asa a aparut Sorin care s-a pus pe vorba cu mine...despre ce?Despre eu,mama si concertele.....doua aspecte care nu prea se leaga intre ele.
In sfarsit,ora 10,extaz.A inceput concertul.M-am zbantuit,am facut poze si apoi toata lumea a luat pauza.Da,Vita a cantat in 2 reprize....si,iata,ca a fost din nou altceva.
Concertul?Genial,m-am simtit fantastic.....imi venea iarasi,sa rad,sa plang,sa zbier....asadar,alta reactie "chimica" s-a produs in mine si de aceasta data(dupa concertul de pe 25 ianaurie care "m-a atacat" sau cel putin asa m-am simtit eu....era tot de ce avem nevoie)
Finalul...cel mai trist.Nu vroiam sa se termine...insa,nu putea sa tina o vesnicie.
Dupa ce mi-am luat la revedere de la toata lumea,am mai pierdut vremea prin club…..pana cand,Cosmina mi-a propus sa cunosc si Cuba..un alt club,cica,destul de tare.
Am ajuns si acolo.Am mai stat ce am mai stat..pana cand ne-am facut un nou "prieten" care tot ne spunea "povesti de adormit copiii" si noi intelegam numai un sfert din ele...insa pana la urma tipul a rezultat gay(iti zic eu Cosmina,ca asa era) sau cel putin asa mi s-a parut mie.
In jur de ora 1,mergeam agale pe strazi:mie fiindu-mi rau de la espresso,iar Cosminei de la bere.
Am ajuns acasa in jur de ora 3 si am adormit pentru cateva ore(daca au fost si alea).
La ora 6 am plecat.Afara?Era foarteeee frig,insa orasul arata superb.....pentru ca ningea,totul era alb,lume nu prea era pe strada,iar linistea si tot ce te inconjura,arata,ca intr-un peisaj de poveste!
Dupa ce am mers destul pe jos,am ajuns la gara la timp,eu m-am uract in tren iar Cosmina a plecat(insa...trebuieeeee sa ne mai vedem cat mai curand).De la 7 si ceva pana la 9 am fost intre vis si realitate.....pana cand..am ajuns acasa,in Bucuresti.Lucrurile numai erau asa frumoase aici:aglomeratie,ploaie...un peisaj care iti inspira tristete....insa in acel moment,nu ma mai puteam intrista de la nimic.
La ora 10 am fost acasa.Mama calma(nimic palpitant)...iar eu?Eu eram in culmea fericirii...rectific,sunt si acum in culmea fericirii!
In concluzie:am ajuns a 2-a oara la Pitesti,de data asta by myself,ce mi-am propus inainte sa plec de acasa mi-a reusit.....totul a fost perfect,minunat...m-am distrat,nu am fost nici o clipa trista si cel mai important: mi-am dat seama ca atunci cand tii cu adevarat la cineva,trebuie sa ai incredere.....si,daca esti suficient de norocos nu vei da gres si vei vedea cum iubirea iti este impartasita indiferent de situatie!