Constiinta!

Din nou,mi-am dat seama cum sufletul meu se implica prea mult si mintea mea uita sa mai gandeasca.Am realizat cum tot timpul raman pe dinafara in timp ce altii se bucura de roadele muncii mele sau pur si simplu nu le pasa.Acum ce fac?Fac pe victima?Se poate spune si asa...se poate spune ca am acest „ne-atuu” de a face pe victima in fata altora,avand speranta ca de undeva va aparea o persoana care ma va ajuta...insa astept si astept si astept....si astept degeaba!

Printre multele si multele discutii ciudate pe care le-am avut cu my boyfriend,am dat astazi intr-un alt subiect ce avea bineinteles,la inceput,legatura cu mine...Si iata cum el a ajuns sa-mi spuna ca in viata nu trebuie neaparat sa gandesti cu inima ci trebuie sa gandesti cu capul.....oare?Atunci cand am fugit toata tara dupa anumite persoane am gandit cu capul?....Nu! Atunci cand m-am certat,m-am impacat,am injurat,am avut grija de unii si de altii,am gandit cu capul?...Nu! Bun,asadar rezulta ca eu nu sunt genul de persoana care sa gandeasca cu capul......Rau!

Pe parcursul aventurilor mele,care mi-au adus in fata ochilor fel si fel de noi prieteni si fel si fel de,discutii....nu am avut curajul sa gandesc totul la rece,nu am avut curajul sa-mi implic si mintea in toate aceste harababuri...am lasat doar sentimentele mele in joc....si am facut....foarte rau.

Zilnic sunt nemultumita,zilnic ma trezesc diminneata,zambesc,fac lucruri frumoase,mi se intampla lucruri frumoase.....insa la un moment dat,totul se opreste si ceva urat,ceva peste care nu pot trece imi umbreste viata.Soarta face ca acest „nor imens” care numai pleaca o data sa vina peste mine exact de sarbatori,exact de Craciu si de Anul Nou....eu,bineinteles,am incercat si incerc sa-l indepartez..insa el este mare si puternic....iar eu?Well,eu sunt mica...si in acest moment al vietii cam satula.

De ce facem de mii si mii de ori aceleasi greseli?De ce l-am iertat pe my boyfriend a patra mia oara,constienta fiind de faptul ca nu-l iubesc asa cum el ma iubeste pe mine?Oare constiinta mea nu functioneaza bine?Oare „o rotita” a mers dintotdeauna prost in capul meu?Numai in capul meu sau toata lumea are cate o problema de acest gen?

Daca in viata se spune ca este bine sa gandesti mai mult cu capul si nu cu inima,atunci sentimentele se racesc,si ce ar trebuii sa facem cu ele?Pur si simplu sa le lasam sa inghete si sa le dezghetam atunci cand va fi prea tarziu?Este aceasta o forma sanatoasa de a-ti traii viata?Majoritatea ar zice ca nu,eu zic ca nu,tinand cont de faptul ca eu nu procedez asa.....

Daca traiesti intens si nu-ti folosesti constiinta,daca tot ceea ce oferi sunt sentimente si iubire,de cele mai multe ori,tu rezulti persoana ranita,persoana socata care sufera cel mai mult.Insa,daca fiecare pas pe care il faci in viata este gandit,atunci nu poti fi luat prin surprindere niciodata si acest lucru ar face din oricine,un om crud,o stana de piatra fara sentimente.Oare exista o cale de mijloc?Iti poti oferii sentimentele insa in acelasi timp iti poti gandii si fiecare pas pe care vrei sa-l faci?Cat de greu poate fi acest lucru?....si,totusi daca este usor de ce nu vad pe cineva care procedeaza in acest mod?

Indiferent de situatie si indiferent de persoana...in orice moment fiecare ar trebuii sa aiba o constiinta cu mult si mult „antrenament”.... pentru acest joc numit...viata!